$¢$

 ,,Pe măsură ce îmbătrânim și devenim înțelepți, ne dăm seama încet că.. 

- Un ceas de 3000 € marchează același timp cu un ceas de 30 €.

- Un portofel de 300 EUR conține aceeași sumă ca și portofelul de 30 EUR.

- Singurătatea într-o casă de 70 metri pătrați sau 300 metri pătrați este aceeași.

Sper că, într-o zi veți realiza că fericirea voastră interioară nu vine din lucrurile materiale ale lumii.

Nu contează dacă călătoriți la clasa întâi sau la economic...este același tarif dacă avionul cade.

Sper că îți dai seama că atunci când ai prieteni și frați și surori cu care să vorbești, să râzi și să cânți, este o adevărată fericire.

Iată, 5 fapte incontestabile ale fericirii...

1. Nu vă educați copiii să fie bogați, educați-i să fie fericiți, astfel încât ei să vadă valoarea lucrurilor și nu prețul lor.

2. Mâncați mâncarea ca și cum ar fi medicamentul, altfel va trebui să vă luați medicamentul ca și cum ar fi mâncarea.

3. Persoana care te iubește nu te va părăsi niciodată. Chiar dacă există 100 de motive să renunțe, va găsi un motiv pentru a rămâne.

4. Există o mare diferență între a fi un om și a fi uman. Foarte puțini o înțeleg.

5 Erai iubit când te-ai născut și vei fi iubit când vei muri. Între cele două depinde de tine.

Cei mai buni medici din lume sunt...lumina soarelui, odihna, exercițiul, dieta, încrederea în sine și, prietenii.

Păstrați-le în toate etapele vieții și bucurați-vă de o viață sănătoasă. E greu pentru o ființă umană - ea nu cere să se nască, ea nu poate trăi iar, ea nu vrea să moară!

Cel mai bun dar pe care-l poți da cuiva este timpul tău și trebuie întotdeauna să fie dat familiei sau unui bun prieten."

Noapte bună și vise frumoase!

Pe mâine!

$¢

 Iarna, un frig năpraznic. Un cuplu foarte bătrân se pregăteau de somn, încălzindu-se la gura sobei. Căutând o plapumă mai groasă, bătrâna zice... 

- Mai ții tu minte bărbate, în tinerețe, înainte să mă ceri de la mama, cum mă așteptai tu seară de seară la stejarul din fundul grădinii, eu ieșeam din casă să vin la tine și cu câtă pasiune ne mai iubeam?

- Da… ce vremuri!

- Hai să o mai facem odată ca pe vremuri, zice bătrâna, că suntem bătrâni și nu se știe cât timp mai avem.

Entuziasmat de ideea nevestei, pleacă bătrânul la stejar. O așteaptă și o așteaptă și o tot așteaptă până se învinețește tot de frig și cum nu mai rezista, după vreo oră merge în casă unde o găsește pe bătrână înfofolită în plapumă.

- Da bine măi nevastă, bine că stai la căldura sub plapuma și eu te aștept să paralizez de frig în viscol lângă stejar, de ce n-ai venit?

La care bătrâna răspunde sec... 

-Nu m-a lăsat mama!

$_$

 

În China există un bloc în care locuiesc 30.000 de oameni. Clădirea se numește Regent International și se află în orașul Hangzhou. Inițial construită ca un hotel de lux, aceasta a fost transformată într-o adevărată „cetate verticală”, unde locuiesc astăzi zeci de mii de oameni – mai mulți decât populația multor orașe mici.

În interior, viața se desfășoară ca într-un oraș în miniatură. Blocul are supermarketuri, restaurante, săli de sport, bazine de înot, saloane de înfrumusețare și chiar cafenele de internet. Practic, locatarii își pot rezolva aproape toate nevoile fără să iasă din clădire.

Cei care trăiesc aici sunt foarte diferiți: de la studenți și mici antreprenori, până la influenceri sau muncitori veniți din alte regiuni. Apartamentele variază ca mărime, dar multe sunt mici și simple, reflectând ideea de locuire practică și compactă.

Pentru unii, Regent International este un exemplu futurist de organizare urbană, o soluție ingenioasă la aglomerația orașelor chineze. Pentru alții, însă, este imaginea unei lumi impersonale și sufocante, în care confortul se împletește cu senzația de a trăi într-un „stup uman”.

$$$

 🔥 „Am fost odată servitoarea care dormea pe podeaua rece din bucătărie, dar astăzi nunta mea a avut loc în același hotel în care cândva nu aveam voie să intru.”

Mă numesc Amarachi.

La 15 ani, mătușa mea m-a trimis la oraș ca menajeră.

Dormeam pe podeaua tare, printre gândaci, și în fiecare dimineață la ora 4 spălam gresia până când degetele îmi crăpau.

Când veneau vizitatori și întrebau cine sunt, doamna mea râdea:

„E doar o servitoare. Nu contează.”

Aceste cuvinte mă dureau, dar în inimă îmi spuneam:

„Într-o zi voi merge în această societate cu fruntea sus.”

Nu aveam voie să stau pe scaune. Mâncam doar după toți ceilalți, de multe ori resturi din gunoi.

Îmi amintesc ziua în care am încălțat din greșeală papucii fiicei stăpânei mele. Ea a strigat:

„Cum îndrăznești? Cineva ca tine nu va purta niciodată ce este al nostru.”

În acea noapte am plâns în tăcere, promițându-mi:

„Durerea aceasta nu mă va distruge. Mă va ridica.”

În puținul timp liber, ceream ziare de la paznic și citeam povești despre femei care deveniseră avocate, directoare, ministre.

Am început să visez din nou la școală.

Când i-am cerut stăpânei mele sprijin, m-a pălmuit:

„Tu? Școală? Servitoarele nu merg la școală. Ele servesc.”

Totuși, noaptea citeam fragmente de cărți găsite la gunoi.

La 18 ani am fugit.

Am lucrat ca femeie de serviciu într-un hotel pentru ₦5,000 pe lună și am economisit fiecare bănuț.

M-am înscris la cursuri de seară.

Ziua munceam, noaptea studiam și mă rugam printre lacrimi.

Oamenii își băteau joc de mine:

„Amarachi, crezi că școala va schimba cine ești?”

Tăceam.

Ani mai târziu am promovat WAEC și am intrat la universitate.

Vindeam gustări pe coridoare pentru a supraviețui și continuam să studiez.

Unii profesori îmi batjocoreau accentul, unii colegi mă evitau pentru că eram „fata săracă”. Dar am mers înainte.

La 25 de ani am absolvit cu onoruri.

La 28 de ani aveam deja un loc de muncă stabil într-o bancă.

Doi ani mai târziu m-am logodit cu un bărbat bun care m-a iubit nu pentru trecutul meu, ci pentru sufletul meu.

Nunta noastră?

În același hotel unde odată curățam toalete.

Când am intrat în rochie albă, toți s-au ridicat și au aplaudat.

Printre invitați era și fosta mea stăpână, care mă privea șocată.

După ceremonie a venit la mine plângând:

„Amarachi, iartă-mă. Nu am crezut niciodată că vei deveni cineva.”

Am zâmbit și am spus:

„Nu trebuie să-ți ceri iertare. Dumnezeu a transformat respingerea ta în focul care m-a curățit.”

✨ Lecție:

Nu lăsa niciodată batjocura altora să-ți definească valoarea.

Aceleași locuri unde ai fost respinsă pot deveni într-o zi scena triumfului tău.

$$$

 DEZORDINEA DIN CASĂ SPUNE TOTUL DESPRE STILUL TĂU DE VIAȚĂ... 

Dezordinea modifică tao-ul sau modul de a ne atinge obiectivele. Blochează căile de acces ale oportunităților și ne face să pierdem timpul, ceea ce poate fi de neprețuit în structurarea planului nostru de viață într-un mod ordonat și disciplinat.

În funcție de unde se acumulează tulburarea, mesajul sau semnalul este transmis astfel... 

°Dacă există o dezordine sau obiecte îngrămădite la intrarea casei, aceasta este interpretată ca teama de a relaționa cu alte persoane.

°Dacă există dezordine sau obiecte îngrămădite în dulap, mesajul este că nu aveți controlul asupra analizei și gestionării emoțiilor.

°Dacă în bucătărie există dezordine sau obiecte îngrămădite, mesajul sau semnalul este unul de resentiment sau fragilitate sentimentală.

°Dacă pe birou sau în zona de lucru există dezordine, mesajul este unul de frustrare, frică și necesitatea de a controla situațiile.

°Dacă există dezordine în spatele ușilor, mesajul este unul de teama de a nu fi acceptat de ceilalți, un sentiment de a te simți privit constant.

°Dacă există o aglomerație sub mobilier, mesajul este că aspectele sunt acordate prea multă importanță.

°Dacă există tulburări sau obiecte acumulate în depozite, mesajul este că trăiești în trecut.

°Dacă în garaj există obiecte aglomerate sau acumulate, mesajul este unul de teamă și lipsă de capacitate de actualizare.

°Dacă există dezordine și obiecte îngrămădite peste tot în casă, mesajul este unul de curaj, furie, lene și apatie față de toate aspectele vieții.

°Dacă există tulburări sau obiecte acumulate pe coridoare, mesajul este unul dintre conflictele de comunicat, teama de a spune și de a exprima ceea ce se dorește în viață.

°Dacă în cameră există dezordine sau obiecte acumulate, mesajul este unul de teamă de respingere socială.

°Dacă există o tulburare în sala de mese, bucătărie, mesajul este frica de a nu face pași fermi și solizi, un sentiment de dominare din partea familiei.

°În cazurile în care avem antichități sau obiecte moștenite, acestea sunt îmbuibate de energia celor cărora le-au aparținut.

Curățenia vă va ajuta să vă transformați spațiile în locuri sacre; în care vei găsi mai mult sens în viața ta și vei fi mai asertiv în deciziile și proiectele tale.

Bucătăria... 

Când lăsați resturile de mâncăruri pe masă, vase murdare peste noapte sau chiar ziua și mergeți la muncă încercând să faceți bani în timp ce lăsați resturi în casa voastră, energiile sărăciei intră în ea. Atunci când lăsați deșeurile, gunoaiele fără să le curățați casa voastră este un locul care atrage sărăcia. 

Analizați-vă casa... când coșul de gunoi din bucătărie e plin și obiectele murdare și când problemele și veștile proaste nu întârzie să apară, este pentru că ceva negativ, vibrează în resturi.

În caz că nu știai că ritualurile de abundență se fac în bucătărie, deoarece primul lucru al unui om înainte de a face ceva într-o casă este să se hrănească.

Toată vibrația prosperității este în bucătăria casei...

De ce credeți că regii lăsau în sălile unde se servea masa tablourile întotdeauna cu multe fructe și mâncare din belșug?

Și... fără resturi. Nu era permis așa ceva.

Fă-ți ordine în viață!

Preluat de la Daniel Ralph

(Daos Similia)

$$$

 Când celuilalt îi e greu:

– nu ne aruncăm să salvăm, pentru că nu e treaba noastră să îi luăm drumul;

– stăm lângă el, în liniște, ca un martor blând;

– îi transmitem simplu: „sunt aici pentru tine”;

– îi păstrăm spațiul și granițele, ca să nu se piardă în propriul haos;

– îi oferim sprijin la cerere, fără sacrificii eroice.

Și tocmai asta e, paradoxal, adevăratul act de eroism: să poți rămâne, să duci prezența, să nu cazi nici în salvare, nici în fugă.

$$$

 Simion Stoilow, șeful școlii românești de matematică

Născut la București pe 2 septembrie 1887, Simion Stoilow și-a petrecut copilăria la Craiova, unde a terminat școala primară și liceul, având încă din adolescență un spirit inventiv și demonstrând o reală vocație pentru matematică. Mama lui, Olga, făcea parte din distinsa familie Greceanu, iar tatăl, generalui Simion Stoilow, ajuns ofițer pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, a luptat eroic în Războiul de Independență, acoperindu-se de glorie în timpul memorabilului atac asupra Plevnei și, apoi, în cel asupra Smârdanului.

În anul 1910, tânărul Stoilow a obținut licența la Facultatea de științe din Paris, unde și-a continuat apoi pregătirea științifică. Prelegerile celebrilor matematicieni E. Picard, H. Poincaré, E. Goursat, J. Hadamard, E. Borel, H. Lebesgue, despre care a vorbit cu emoție și cu admirație în amintirile sale, au avut un impact hotărâtor asupra proaspătului absolvent. În 1914, după patru ani de cercetare, Simion Stoilow și-a încheiat teza de doctorat despre ecuațiile liniare cu derivate parțiale, dar, din cauza războiului care de-abia începuse, și-a susținut-o în 1916.

În 1919, tânărul matematician a fost numit docent la catedra de analiză matematică a Facultății de științe din Iași, iar în ianuarie 1920 a devenit conferențiar la catedra de algebră superioară. Tot ca docent și conferențiar îl găsim un an mai târziu la catedra de analiză a Facultății de științe din București.

Începând din aprilie 1923 și până în 1939, S. Stoilow a ocupat funcția de profesor titular de teoria funcțiilor și algebră superioară la Facultatea de științe din Cernăuți, al cărei decan a fost între anii 1925 – 1926 și 1932 – 1939. În cei 15 ani, cariera didactică și cea științifică s-au împletit cu spiritul său de neîntrecut organizator: „Consider anii aceștia, o pot spune fără ezitare, ca cei mai rodnici, ca cei mai fructuoși din întreaga mea activitate”.

În anul 1939, Simion Stoilow a revenit la București, la Institutul Politehnic, apoi a numit șef al catedrei de teoria funcțiilor complexe de la Universitate, urmându-i lui Dimitrie Pompeiu.

Marele matematician a încetat din viață pe 4 aprilie 1961, la vârsta de 74 de ani.

„Stoilow nu și-a închipuit niciodată că e conducătorul matematicii românești. Și, fiindcă nu și-a închipuit, a fost”, spunea matematicianul Grigore Moisil despre el, iar Solomon Marcus completa: “Profesorul Stoilow rămâne, așa cum bine l-a definit și profesorul Moisil, matematicianul și dascălul care, tocmai pentru că nu și-a închipuit nici un moment că e conducătorul matematicii românești, a fost, prin opera sa științifică și prin prestigiul câștigat, șeful școlii românești de matematică.

Întrebările, răspunsurile și îndoielile sale se refereau totdeauna la aspecte esențiale, sesiza punctele nevralgice, delicate, își formula criticile pe un ton de observație periferică, nu voia să te oblige să-i dai un răspuns, dar te punea pe gânduri. Semnificativ e faptul că nu a publicat prea mult, dar în opera lui nu există lucruri mediocre, este o operă de esențe a unui savant deosebit de exigent cu sine”.