luni, 1 septembrie 2025

$__$$3

 Memorie culturală...


 ✨✨✨STEFAN MIHĂILESCU BRĂILA 

(3.02.1925-19.09.1996)

   


   A fost un copil din flori, crescut de o mamă singură și săracă ,dar de mic îndrăgostit de teatru și film.


Ştefan Mihăilescu-Brăila a fost marcat pe viaţă pentru că a fost copil din flori şi n-a putut să-şi ierte mama niciodată. A suferit îngrozitor, mai târziu, a mărturisit că, la rândul său, nu a putut iubi: " N-am fost învăţat", spunea Ştefan Mihăilescu-Brăila.


Marele actor s-a născut la Brăila, în casa bunicilor din partea mamei. 

A venit pe lume dintr-o relație de o noapte cu un medic care locuia în cartierul Lacul Dulce.

Nu a avut o copilărie fericită. 

Mama lui era rece, se purta rău cu el. Unchiul lui îi spunea mereu că e foarte urât, îl băteau cu lingura în

cap. A suferit toată viața, panicat de sărăcie. Era posesiv cu lucrurile lui, dar era şi în stare să dăruiască foarte mult.


A studiat actoria pe cont propriu, iar când a citit sistemul lui Stanislavski şi-a răspuns frământărilor sale. 

Milita pentru simplitate și sinceritate în joc: "sunt pentru o simplitate colorată şi strălucitoare. Și asta e un proces chinuitor.

Adică actorul să caute, să scormonească, să-și verifice posibilitățile mereu".


A fost căsătorit cu Georgeta Rahtopol, actriță la teatrul de păpuși și au avut împreună un băiat.


„Aveam 8 cereri în căsătorie şi l-am ales pe el. Când m-a cerut în căsătorie mi-a spus: să nu cumva să ai zestre. Asta mi-a stârnit interesul. Eram o mireasă fără zestre, deşi aparențele erau altele. Mama mea era croitoreasă, îmi făcea rochii apretate și cochete. Au urmat 46 de ani de căsnicie.


Avea respect pentru familie. El era copil din flori și vroia să avem 11 copii... 

I-au plăcut femeile uşoare. Nu s-a arătat în fața mea. Avea în Piaţa Amzei o casă unde se ducea și dormea pe acolo...", mărturisea Georgeta Rahtopol, în volumul „O carte atipică despre un actor atipic - Ştefan Mihăilescu Brăila", scris de marea actriță Rodica Mandache.


Sora soției sale, Chira Dragomir, și ea actriță, chiar fostă parteneră de teatru, îi face lui Ştefan Mihăilescu-Brăila un portret mai monden.


"Cum era? Era urât. Avea un nas enorm, a fost chel de tânăr, cel puțin eu aşa mi-l amintesc.


Avea o gură cu buze subțiri și cea de jos era puţin mai scoasă afară și mai decolorată. Doi ochi mici, foarte apropiaţi, negri, strălucitori. Şi nasul acela era aşa de proeminent încât făcea impresia că trage și ochii după el.


Era un bărbat de 1,62 m, maximum 1,65 m, ceea ce era foarte greu de acceptat pentru un bărbat. Lat în umeri, cu alură sportivă, foarte agil, cu gesturi spontane. Mergea cu gâtul întins, aşa, ca să pară mai înalt. Ei, a suferit mult că era scund. 


Mergea foarte repede, era sprinten, îi plăcea să meargă pe jos, să-l vadă lumea. Şi era când cu capul învârtit la dreapta, când la stânga să vadă dacă este observat, dacă îl recunoaște cineva.


Îi plăcea să cânte și să danseze. 

Îi plăcea să fie în centrul atenției, era leneş, foarte. Decât să bată un cui într-un scaun, mai bine și-l bătea în mână. Era foarte ciudat. Nu era modest. Își cunoştea bine valoarea.


Mâncarea și amorul îl făceau fericit, dar banii erau pentru el suprema importanță. Fiind sărac în copilărie devenise zgârcit. Circula cu clasa a II-a la tramvai, cumpăra Sportul Popular, îl citea şi-l revindea", povestea Chira Dragomir.


A murit uitat de lume și în sărăcie. 

În plus, a trecut prin clipe groaznice atunci când în urma unor atacuri cerebrale, trei, ultimul fiindu-i fatal, a fost nevoit să reînvețe alfabetul, să

fatal, a fost nevoit să reînvețe alfabetul, să reînvețe să meargă și să citească.


Când n-a mai putut învăța textul și boala se agravase, după ce memoria I-a lăsat, Ştefan Mihăilescu-Brăila îi spunea actorului Constantin Cojocaru: "Tâcă, m-a pedepsit Dumnezeu că am părăsit teatrul. M-a pedepsit că am fost lacom și am ieşit la pensie. M-a pedepsit și mi-a luat cuvântul".


text preluat de la..

... AmandaDean333 Tiktok

A fost unul dintre cei mai buni actori ai generației sale .... 

RESPECT și ADMIRAȚIE 💜❤️

$_4

 OMAGIU...LIVIU REBREANU....

    -81 de ani de când,in prima zi de Septembrie a anului 1944,a trecut la cele veșnice LIVIU REBREANU.....


     ❤️DECLARAȚIA DE DRAGOSTE A LUI LIVIU REBREANU PENTRU FANNY RĂDULESCU...

      În 1912, LIVIU REBREANU a făcut una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura română, și-a mărturisit iubirea pentru FANNY printr-o scrisoare extrem de emoționantă, publicată în volumul „MĂRTURISIRE ”.

„Pentru FANNY …

Mulți cred că se laudă zicând: „Iată inima mea! Vi-o dau… n-am nevoie de dânsa… Mie nu mi-e frică de chinurile geloziei, mie nu-mi pasă de tremurările înfrigurate ale iubirii! De un singur lucru mă feresc: să nu fiu banal! Aș vrea să sufăr, aș vrea să scrâșnesc din dinți, să-mi smulg părul și să adorm cu genele muiate în lacrimi! Astfel, cel puțin, aș ști că trăiesc, aș înțelege, poate, ce însemnează a iubi… Dar zilele trec, veșnic aceleași, searbede și plictisitoare, și viața mea se scurge întocmai ca viața unei gâze netrebnice… Eu nu pot avea o iubire; eu nu pot avea decât iubiri. Iubirile acestea însă răsar repede, pâlpâiesc o clipă și apoi pier, dispar pentru totdeauna, parc-ar fi fost niște visuri pe cari le uiți îndată ce te-ai deșteptat din somn…”

O, și eu credeam că nu pot iubi, și eu îmi închipuiam că vina nu este în mine, ci în ele, în femeile care nu merită să fie iubite!…

Astăzi însă știu și înțeleg că iubirea este făcută pentru cei umili, că cei mândri nu vor putea iubi niciodată… Cei mândri își închipuiesc că nu au trebuință de inimă; ei nu vreau decât să cucerească, mereu să biruiască; ei cred, în sfârșit, că și în iubire succesul e tot. Dorințele lor poate se vor împlini, poftele lor poate vor fi mulțumite, da… dar, vai, iubirea n-au s-o cunoască niciodată.

Căci iubirea cere supunere, o supunere oarbă, ca și credința. În iubire n-ai să fii convins niciodată, n-ai să aștepți probe niciodată. Tot ce nu e supunere și devotament nu e iubire.

Trebuie să trăiești mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Cei ambițioși, cei mândri, cei obraznici și nerecunoscători nu pot ști ce este iubirea și, așa, cei mai mulți dintre noi de-abia la vârsta de cincizeci de ani începem să înțelegem iubirea, atunci, deci, când e prea târziu…

Pe mine viața m-a frământat, m-a umilit; mie viața mi-a mulcomit glasul. Astfel am ajuns să nu mai spun că ele nu merită să fie iubite, ci să strig pretutindeni: știu să iubesc fiindcă am învățat a plânge, a suspina și a mă resemna!

Astăzi aș vrea și eu să nu iubesc, aș vrea să fiu iar mândru, ambițios, cuceritor… Dintr-asta se vede că sunt îndrăgostit!

Dacă aș ști cânta din syrinx, te-aș duce într-o poiană scăldată în lumină de lună, într-o poiană unde încă nu s-a încuibat mândria omenească, și ți-aș șopti la ureche cântecul celor iubiți. Atunci poate ai pricepe și tu că iubirea nu cunoaște ceea ce lumea numește „a fi iubit”.

Te iubesc pentru că mă iubești: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, și nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aci începe iubirea. Îți mulțumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirei.

Omul îndrăgostit nu zice: te iubesc pentru că ești oacheșă; nici: te iubesc pentru că ești bună. Omul îndrăgostit zice: te iubesc cu toate că ești oacheșă, cu toate că ești bună, și te-aș iubi chiar dacă ai fi blondă sau dacă ai fi rea.

Poezia, zic unii, a falșificat iubirea. Poezia a făcut cântece, statui, versuri din sentimentul simplu și firesc ce a fost odinioară iubirea, a făcut nebuni din oamenii cari, și altmintrelea, erau cam porniți spre nebunie, a făcut gurmanzi din oamenii cari până atunci erau înfometați.

Eu însă zic că nu există poet, muzicant, pictor sau sculptor mai mare ca un îndrăgostit. Pentru ca artistul să înțeleagă poezia cea mare a suferinței trebuie mai întâi să fi fost îndrăgostit. Nu poeții au făcut iubirea, ci iubirea a făcut pe poeți! Iar eu, care citesc bucuros în stele și-mi fac o plăcere dintru a așterne pe hârtie slovă lângă slovă, pot să jur că în slovele noastre umile sunt scrise toate tainele de amor ale cerului înstelat.

Cel ce pricepe viața stelelor pricepe și iubirea omenească!

Iubirea nu cunoaște cuvintele credincios și necredincios.

Iubești pe altul, va să zică eu nu te iubesc: acesta nu e cântecul iubirii. Omul îndrăgostit nu zice niciodată: m-ai înșelat.

Iubirea nu-ți cere socoteală de sărutările ce ai dat sau nu ai dat altora. Iubirea nu-ți scormonește trecutul și nu-ți cercetează prezentul. Viitorul este nădejdea ei; viitorul este egoismul ei. Nădejdea cea deznădăjduită, mângâierea cea nemângâiată sunt balsamul ei, care e tot atât de dulce ca și suferința, ca și iubirea.

Iubești, suferi, trăiești: iată troița iubirei.

Sărutările îți alină setea, dar lacrimile îți trezesc în suflet doruri mari, istovitoare și dragi, pe cari nu ți le pot alina nici sărutările. Din ochi picură lacrimile, izvorul cel veșnic al iubirii; din iubire picură cântecul, poezia, frumosul, izvorul cel veșnic al lacrimilor.

O bobiță de lacrimă, ce tremură sfioasă pe geana iubitei, e o comoară mai mare și mai prețioasă decât sărutările și îmbrățișările tuturor femeilor din lume…

O, vanitas, vanitatum vanitas! zice profetul.

Toate suferințele sunt deșarte! îți șoptește un glas dinlăuntru.

Sărutări, lacrimi, iubire: toate sunt deșertăciuni mari, nimicuri pline de durere…

Și totuși, pentru aceste nimicuri deșarte, pentru aceste deșertăciuni nepătrunse aș fi în stare acum să-mi dau tot ce am mai scump pe lume, aș fi în stare să-mi dau chiar viața…

Nu știu dacă e bine ceea ce fac sau e rău, dar simt că, dintre toate deșertăciunile lumești, am ales pe cea mai frumoasă, care e cea mai frumoasă fiindcă e cea mai deșartă din toate.”

       -LIVIU REBREANU și FANNY s-au căsătorit în 1921..... și avea să o iubească pentru tot restul zilelor. Iar avea nu doar că aveai să-i răspundă cu aceeași dragoste, dar avea să-și abandoneze cariera, punându-și soțul și familia pe primul plan. 

       -La aproape două decenii de la moartea lui LIVIU REBREANU, FANNY avea să amintească în volumul memorialistic “CU SOȚUL ̦MEU “, că această MĂRTURISIRE, publicată pentru prima dată în anul 1912, în Almanahul Societății Scriitorilor Români, a fost prima cerere discretă în căsătorie.

sursa partial text:prof.Ion Ionescu Bucovu,mici adăugiri culese de pe net,E.B.Pichiu 

📷 Web

$$_

 💕AGATHA ȘI GEORGE BACOVIA-POVESTEA IUBIRII ȘI A SACRIFICIULUI 

     CEA MAI DEVOTATĂ SOȚIE DIN ISTORIA LITERATURII...


În 1916, cînd ROMÂNIA se pregătea să intre în Primul Război Mondial, G. BACOVIA avea, după toate aparențele, cel mai bun an al vieții.....

 Își publicase primul volum de poezii - PLUMB - și o cunoaște pe AGATHA GRIGORESCU.... Era o poetă aspirantă, care i-a devenit cel mai devotat prieten și, poate, singurul om care a știut cu adevărat să-i fie alături.

- Se spune că fără AGATHA, BACOVIA n-ar fi fost cel pe care-l știm azi. Fără ea, poate că nici nu l-am fi cunoscut literar: multe dintre poeziile sale ar fi fost pierdute, căci nimeni n a avut vreun interes să-i reunească operele în volume. 

💕Legenda dragostei lor are parfum urban. S-ar fi întîlnit pe CALEA VICTORIEI, chiar în dreptul librăriei SOCEC - azi magazinul VICTORIA - unde în vitrină stătea expus volumul de debut al poetului. Ea avea 21 de ani, iar el 35. De la prima întâlnire pînă la căsătorie au trecut 12 ani. Și-au dat întîlniri adolescentine pînă cînd GEORGE BACOVIA a trecut bine de a doua tinerețe. 

-AGATHA, înainte să se îndrăgostească de el, a iubit poezia lui. "Suprema poezie a firii ne logodea atunci viețile prin veriga acelei vrăji, ce mai tîrziu avea să se întunece, să geamă, să se convulsioneze în toate amărăciunile vieții, fără să se stingă încă nici prin moarte. A fost întîia poemă ce mi-a recitat-o BACOVIA chiar în ziua cînd ne cunoșteam și pentru prima oară în viață, un fluid poetic punea stăpînire pe toată ființa mea", mărturisea soția lui.

- Biografii o descriu pe AGATHA GRIGORESCU drept cea mai devotată soție din istoria literaturii. Deși îi plăcea să scrie poezie, a renunțat, treptat la ambițiile ei literare, pentru a deveni complet și cu desăvârșire soția, protectoarea, managerul și, în ultimă instanță, infirmiera lui GEORGE BACOVIA. Lumea clevetea, nu doar din cauza diferenței de vîrstă, ci și din cauza temperamentului fiecăruia. Ea era dinamică, veselă, optimistă - pe cînd el, exact opusul - taciturn, retras, depresiv. Pentru ea nimic din toate astea nu conta - gîndul îi era doar la" modestia poetului, la ochii lui mari albaștri, sinceri, triști, dar plini de o dragoste serafică". 

-Căsătoria a avut loc în vara anului 1928. Pe 22 iunie s-au căsătorit la Starea Civilă, unde poetul a întîrziat atît de mult încât erau să piardă programarea. Evenimentul a făcut-o să mărturisească mai tîrziu:"Știam că nu alesesem un drum roz. Simțeam, însă, în mine atîta putere de rezistență, că piereau și șovăielile ce mă asaltau".

Cei doi soți au locuit puțin timp în BACĂU, iar din 1933 s-au mutat în casa din BUCUREȘTI, a cărei construcție a fost supravegheată de AGATHA. Acolo, pe o străduță între Șoseaua GIURGIULUI și Șoseaua OLTENIȚEI a trăit GEORGE BACOVIA pînă la moartea sa , în 1957. Camera lui a rămas la fel ca în ziua morții. Asta a fost dorința AGATHEI. Singurele lucruri adăugate sunt fotografiile celor doi, în momentele cele mai aproape de lumea de dincolo: el pe patul de moarte, ea îmbrăcată în doliu.Casa a fost transformată în muzeu prin eforturile AGATHEI si ale fiului lor, GABRIEL. Mobilă, manuscrise, biroul cu cele necesare scrisului au rămas acolo, încremenite în timp. AGATHA i-a păstrat pînă și pipele, tutunul și ultima țigară. Și tot datorită ei, numeroase ediții postume ale lui BACOVIA au fost editate și publicate. Lupta ei neobosită pentru memoria lui BACOVIA este o minune a literaturii și a devotamentului. Era ca un reflex să se îngrijească de opera lui - AGATHA își făcuse obiceiul să meargă în urma poetului în parc, mai ales în timpul perioadelor de depresie. Bacovia avea tendința să-și distrugă poeziile, dar ea salva ghemotoacele de hîrtie aruncate, le transcria și cînd BACOVIA avea zile mai bune, i le dădea. Nu i-a fost doar lui înger păzitor, ci și operei sale.

SURSA -- HISTORIA.RO, cu cîteva adăugiri... Mitu Ion

$___$$

 https://cashclub.ro/register?ccref=2GHiGDql

Este o platforma de shopping online cu reducere de tip cashback: o parte din suma cheltuită pe oricare dintre magazinele de pe platforma se returnează in contul propriu și se poate retrage în momentul în care se ajunge la o anumită limită. Pentru cei care fac cumpărături online frecvent, cashback-ul poate ajunge la sume deloc de neglijat. Plus că puteți beneficia de cupoane de reduceri la fiecare magazin în parte. Ceea ce, pe ansamblu, duce la economii pe termen mediu și lung.

$$$

 S-a întâmplat în 31 august1908: În această zi, s-a născut William Saroyan, prozator si dramaturg american (d. 1981). Marele scriitor american de origine armeană William Saroyan s-a născut la Fresno (California), în familia unor armeni refugiaţi în Statele Unite la început de secol XX. Creaţiile sale au atins un număr de peste 4.000 de scrieri, incluzând proză scurtă, romane, teatru, scenarii de film, memorii, evocări etc, unele dintre ele adevărate bijuterii literare. S-a remarcat, mai întâi, cu proze scurte, publicate încă din anii 1928–1936. În dramaturgie, William Saroyan s-a afirmat începând din 1939, cu piesa Inima mea e pe înălţimi şi Clipe de viaţă, pentru care i s-a atribuit Premiul Pulitzer, pe care l-a refuzat, dar a acceptat Premiul Asociaţiei Criticilor Dramatici din New York. Era pentru prima dată când unui scriitor american i se decernau ambele premii. Aceste piese s-au jucat cu succes, începând din 1964, pe scena Teatrului Bulandra din Bucureşti, în regia lui Lucian Pintilie şi, respectiv, Liviu Ciulei. În anii care au urmat, în România au mai fost montate şi alte piese ale lui William Saroyan – Perla şi stridia, Oamenii cavernelor, Hei, oameni buni. Din creaţiile sale în proză, în România sunt cunoscute volumele Unu, doi, trageţi uşa după voi, Mă cheamă Aram, Comedia umană. De altfel, ilustrul scriitor a vizitat România în două rânduri – 1969 şi 1980.William Saroyan a cochetat şi cu lumea filmului, semnând scenariile filmelor The Good Job (1942, la care a semnat şi regia) şi The Human Comedy (1943), obţinând în anul următor Oscarul pentru cel mai bun scenariu.

În decursul timpului, în Statele Unite, Armenia, Rusia şi în alte ţări s-au realizat numeroase ecranizări după operele lui William Saroyan. William Saroyan a decedat la 18 mai 1981, la Fresno, fiind incinerat. Conform dorinţei sale, jumătate din cenuşa sa se odihneşte în cimitirul din oraşul natal, iar cealaltă jumătate în Panteonul din Erevan, capitala Republicii Armenia. El a fost o mare personalitate a literaturii americane, dar cu un foarte puternic sentiment al apartenenţei la poporul armean. Anul 2008 a fost decretat Anul William Saroyan de către Senatul American şi Guvernul Armeniei, iar UNESCO i-a trecut numele în calendarul manifestărilor omagiale din acel an. 

Surse:

https://www.britannica.com/biography/William-Saroyan

https://www.ebsco.com/research-starters/history/william-saroyan

https://agerpres.ro/documentare/2021/05/14/o-personalitate-pe-zi-prozatorul-si-dramaturgul-william-saroyan--714386

https://www.viata-libera.ro/magazin/203315-oameni-de-seama-william-saroyan-prozator-si-dramaturg-al-secolului-xx

$$$

 La 31 august:

- 12: S-a născut Caligula, împărat roman (d. 41).

- 161: S-a născut Commodus, împărat roman. Marcus Aurelius Commodus Antoninus (d. 31 decembrie 192) a fost împărat roman din 180 până în 192.Fiu al lui Marcus Aurelius şi al Faustinei, născut la Roma („primul moştenitor al tronului născut în purpură"), Commodus este ridicat la rang de caesar în 166 iar la cel de augustus (şi coregent) în 177 Proclamat împărat la moartea tatălui său, Commodus renunţă la politica ofensivă. Instituie un regim absolutist, în formele teatrale ale monarhiilor orientale. Puterea este exercitată de favoriţii săi, Tigidius Perennius şi M. Aurelius Cleander, apoi de Q. Aemilius Laetus, prefecţi ai pretoriului.Cultele orientale cunosc acum o largă răspândire. La 31 decembrie 192, cade victimă unei conspiraţii de gineceu, iniţiată de Q. Aemilius Laetus, Eclectus şi de Marcia (amanta împăratului).Cu el se stinge dinastia Antoninilor (96-192).

- 1056: A murit Teodora, împărăteasă a Bizanţului (n. 981)

 - 1422: A murit Regele Henric al V-lea al Angliei.Henric al V-lea (n.9 august sau 16 septembrie 1387) a fost regele Angliei între 1413 şi 1422. Henric a fost fiul lui Henric al IV-lea Bolingbroke. Data naşterii sale este incerta, fiind indicat fie anul 1386, fie 1387. S-a născut într-o familie care părea să nu aibă nici o şansă de a accede la tronul Angliei, însă Henric al IV-lea a lăsat un regat consolidat şi a reuşit pentru scurtă vreme să unească cele două coroane ale Franţei şi Angliei.

- 1422: Henric al VI-lea devine rege al Angliei la vârsta de 9 luni.Henric al VI-lea (6 decembrie 1421 - 21 mai 1471) a fost rege al Angliei 1422 - 1461 (deşi cu un regent până în 1437) şi apoi între anii 1470 - 1471; în perioada 1422–1453 a fost pretendent la tronul Franţei.

- 1724: A murit Regele Ludovic I al Spaniei (n. 1707) Ludovic (Luis) (n. 25 august 1707), a fost rege al Spaniei, cel mai mare fiu al regelui Filip al V-lea al Spaniei şi a primei lui soţii, Maria Louisa de Savoia.Domnia lui a fost una dintre cele mai scurte, de doar şapte luni.

- 1786: S-a născut Michel Eugene Chevreul, chimist francez (d. 1889) I se atribuie descoperirea acidului margaric (în 1813), cu rol important în obţinerea margarinei şi crearea primului tip de săpun, realizat din grăsimi animale.A scris lucrarea „Principiile armoniei si contrastului culorilor si aplicarea lor in arte", desemnata ca cea mai complexa carte scrisa vreodata despre culoare.A trăit aproape 102 ani, fiind în acelaşi timp un deschizător de drumuri în domeniul gerontologiei.Pentru realizările sale, în 1857 primeşte Medalia Copley.

- 1795: A murit compozitorul francez François-André Danican Philidor (n. 1726)

- 1811: A murit Louis Antoine de Bougainville, explorator francez(n. 1729).Louis Antoine de Bougainville a făcut o călătorie celebră, între anii 1766 - 1769, pe care a descris-o în lucrarea sa „Voyage autour du monde".Însoţit de un naturalist, de un desenator şi de un astronom, Bougainville a plecat de la Brest, la 15 decembrie 1766, într-o călătorie în jurul lumii, la bordul fregatei La Boudeuse.O a doua navă, L'Étoile, care a plecat de la Rochefort, la 1 februarie 1767, i s-a alăturat la 13 iunie 1767 la Rio de Janeiro, după două încercări nereuşite de întâlnire în insulele Malvine şi la vărsarea fluviului La Plata.

- 1821: S-a născut Hermann von Helmholtz, fizician si fiziolog; a formulat principiul transformarii si conservarii energiei, a inventat oftalmoscopul (d. 8.09.1894). Helmholtz a adus contribuţii importante în mai multe domenii ştiinţifice. În fiziologie şi psihologie fiziologică, este cunoscut pentru matematica ochiului, cercetările şi teoria despre vederea cromatică, ideile privind percepţia spaţiului şi senzaţia tonalităţii, percepţia sunetului, şi empirism. În fizică, este cunoscut pentru teoriile lui privind conservarea energiei, lucrările din electrodinamică, termodinamică chimică, şi asupra unei baze mecanice a termodinamicii. Ca filozof, este cunoscut pentru filozofia ştiinţei, ideile privind relaţia dintre legile percepţiei şi legile naturii, ştiinţa esteticii, şi ideile privind puterea civilizatoare a ştiinţei. O mare asociaţie de institute de cercetări din Germania, Asociaţia Helmholtz, îi poartă numele.

- 1834: S-a născut compozitorul italian Amilcare Ponchielli, cunoscut mai ales în calitate de compozitor de operă, a rămas în programele spectacolelor din secolele XX - XXI doar cu opera Gioconda (foarte cunoscut este baletul „Dansul Orelor” din actul III), după o tragedie de Victor Hugo; cu toate acestea, el este autorul a unsprezece opere, dintre care una neterminată şi a unui monolog pentru un bariton; ca pedagog la Conservatorul din Milano i-a avut ca elevi pe Giacomo Puccini şi Pietro Mascagni, viitori reprezentanţi ai curentului „verist” (m. 1886)

- 1840: S-a născut scriitorul italian Giovanni Verga (m. 1922) 

- 1867: A murit Charles Baudelaire, poet, estetician, critic literar şi de artă francez (n. 1821). Charles Baudelaire a fost un poet, critic literar şi estetician francez, precursor al simbolismului si modernismului; unicul sau volum de poeme, „Florile răului”, a fost caracterizat de criticul T.S.Eliot drept „cel mai mare exemplu de poezie modernă în orice limbă”.  

- 1867: Ion Heliade-Rădulescu este ales preşedinte al Academiei Române

- 1870: S-a născut Victor Vlad Delamarina, poet şi memorialist; au rămas de la el şi încercări de pictură, insuficient cunoscute (m. 1896) 

- 1880: S-a născut Ştefan Braborescu, actor (elev al lui Nottara), regizor, profesor şi scriitor (m. 1971) 

- 1897: Thomas Edison patentează kinetoscopul. Kinetoscopul, este aparatul care redă imagini în mişcare din lumea reală obţinute cu ajutorul unui kinetograf, mai pe înţeles un aparat de filmat cu suport fexibil de 35 mm cu perforaţii.Edison a făcut şi o încercare de sonorizare a filmuleţelor, asociind kinetoscopul cu o altă invenţie de a lui, fonograful. Pentru durata filmuleţelor, circa un minut, a fost o mare reuşită, ţinând cont şi de tehnologiile de atunci. Oricum, cu toate că aplicaţia lui, a kinetoscopului nu a fost de durată a însemanat un pas important spre invenţia fraţilor Lumière, cinematograful

- 1904: S-a născut Nicolae Cernescu (n. Câmpulung, d. 26 aprilie 1967, Bucureşti), chimist şi pedolog român, membru titular al Academiei Române 

- 1907: Anglia, Rusia si Franta formează Tripla Întelegere

- 1908: S-a născut William Saroyan, prozator si dramaturg american (d. 1981).

- 1921: Nicolae Paulescu, medic român, a publicat, la aceasta data, un studiu referitor la descoperirea unui hormon antidiabetic, numit de el „pancreina”; studiul a apărut în revista „Archives Internationale de Physiologie”, tipărită la Paris şi la Liege, şi poate fi considerat actul de naştere al insulinei; totuşi, în 1923, Premiul Nobel pentru descoperirea insulinei a fost atribuit canadienilor F.G. Banting şi J.J.R. MacLeod 

- 1925: S-a născut Maurice Pialat, regizor de film, actor şi scenarist francez (m. 2003)

- 1926: S-a născut scenograful Ion Ipser (m. 2006)

- 1927: S-a născut poetul Dan Deşliu; adept fervent al comunismului în deceniile cinci şi şase ale secolului XX, a început, de la sfârşitul anilor '70, să conteste regimul, devenind din 1980 un opozant al acestuia (m. 1992) Publică primul său volum în 1949, „Goarnele inimii”, în perioada de instaurare a comunismului în Republica Populară Română. Cu acest volum şi cu odele publicate în presă, a devenit unul dintre cei mai reprezentativi poeţi ai realismului socialist (zisul proletcultism) şi poate cel mai de succes poet al vremii. Este autorul baladelor „Lazăr de la Rusca” (1949) şi „Minerii din Maramureş”, ce proslăveau „martirii comunişti şi munca eroică a clasei muncitoare” .Ulterior, poezia sa a evoluat înspre neomodernism.În anii ’80, atitudinea lui s-a radicalizat, ajungând în ultimii doi ani dizident pe faţă al regimului comunist, strecurând texte împotriva lui Ceauşescu spre Radio Europa Liberă. L-a acuzat pe Nicolae Ceauşescu că se comportă de parcă ar fi „proprietarul României”. 

- 1927: S-a născut prozatorul Radu Petrescu (m. 1982) 

- 1928: S-a născut actorul american de film James Coburn (m. 2002). Premiul Oscar, în anul 1998, pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru prestatia din filmul „Affliction”

- 1929: S-a născut tenorul Cornel Stavru

- 1931: Corneliu Zelea Codreanu a fost ales deputat.Corneliu Zelea Codreanu (n. 13 septembrie 1899 la Huşi - d. 30 noiembrie 1938) a fost liderul carismatic al extremei-drepte naţionalist creştine din România interbelică, al partidului Garda de Fier sau al Legiunii Arhanghelul Mihail (cunoscuţi şi sub numele de Legionari, Mişcarea Legionară sau neoficial, „Cămăşile Verzi”).Legionarii i-au atribuit lui Zelea Codreanu titlul de Căpitanul, acesta având controlul absolut al organizaţiei până la moartea sa în închisoare.

- 1933: S-a născut George Genoiu, dramaturg şi critic de teatru

- 1936: S-a născut sculptorul Paul Adrian Vasilescu (m. 2012)

- 1937:S-a născut fagotistul Miltiade Nenoiu; conducător al cvintetului „Concordia" 

- 1939: Al doilea război mondial. Armand Călinescu, prim-ministru, a respins cererea guvernului german de a nu permite tranzitul prin România a 3000 de lăzi cu bombe şi proiectile destinate Poloniei. Premierul român a dat asigurări privind neutralitatea României şi respectarea angajamentelor economice asumate, cu condiţia ca şi partea germana să le respecte 

- 1940, 31.VIII - 3.IX: Au loc în toată ţara manifestaţii de protest împotriva „Dictatului de la Viena" (semnat cu o zi în urmă) şi a acceptării acestuia de către autorităţile române. Documentele „arbitrajului" germano-italian (Dictatul de la Viena), semnate la Viena, prevedeau că partea de nord a Transilvaniei (43.492 kmp şi 2.667.000 de locuitori, în majoritate români) era luată României şi cedată Ungariei horthyste

- 1944: Trupele sovietice au intrat în Bucuresti

- 1944: Prin Înaltul Decret Regal nr. 1620 din 1944 este repusă în funcţiune Constituţia din 1923 (abrogata la 1938 de catre Carol al II-lea) 

- 1945: S-a născut cantautorul nord-irlandez Van Morrison (prenumele la naştere: George Ivan) 

- 1945: S-a născut violonistul israelian Itzhak Perlman 

- 1945: S-a născut Bob Welch (Robert Lawrence „Bob" Welch, Jr), fost chitarist şi cântăreţ în trupa americană de muzică rock Fleetwood Mac (m. 2012)

- 1949: S-a născut Hugh David Politzer, fizician American.Hugh David Politzer (n. New York, SUA) este un fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2004 împreună cu David Gross şi Frank Wilczek pentru descoperirea libertăţii asimptotice în teoria interacţiunii tari. 

- 1949: S-a născut actorul american de film Richard Gere. Richard Tiffany Gere (n. Philadelphia, Pennsylvania) este un actor american care trăieşte în New York.

- 1953: S-a născut actriţa Dana Dogaru

- 1961: S-a născut actorul şi muzicianul Ioan Gyuri Pascu, muzician şi actor român, membru al grupului de umor Divertis din anul 1987. S-a lansat în cariera muzicală în anul 1977 şi de atunci a abordat diverse stiluri muzicale, printre care: pop, rock, blues, reggae. A cântat împreună cu grupurile The Blue Workers, Pacific.

- 1961: Decret al Consiliului de Stat privind ratificarea de către România a Convenţiei asupra mării teritoriale şi zonei contigue şi a Convenţiei asupra mării libere, precum şi aderarea României la Convenţia asupra platoului continental (încheiată la Geneva, la 29.IV.1958)

- 1963: A murit Georges Braque, pictor francez, fondator - alături de Pablo Picasso - al cubismului (n. 1882) La începutul anului 1909, când Braque şi Picasso şi-au dat seama că sunt interesaţi de acelaşi gen de experimente artistice, se hotărăsc să le continue împreună. Începe asfel o colaborare extraordinar de intensă care avea să ducă la fondarea cubismului, care a rupt cu tradiţia clasică a perspectivei pentru o opţiune artistică de descompunere a obiectului reprezentat într-o mulţime de suprafeţe mici, geometrizate (cubismul analitic). Acest procedeu permite prezentarea în paralel a mai multor faţete ale aceluiaşi obiect pe un singur plan.

- 1966: Primul zbor al primului avion cu decolare verticală BAE Harrier GR Mk 5

- 1967: A murit scriitorul şi ziaristul rus Ilya Ehrenburg (n. 1891) 

- 1971: S-a născut violonistul rus Vadim Repin

- 1973: A murit John Ford, regizor american (n. 1895). Filmele western realizate de el au devenit modele ale genului („Diligenţa”, “Omul liniştit”, „Fructele mâniei”) (n. 1.02.1895)

- 1980: După două luni de grevă, guvernul polonez a fost de acord cu revendicările muncitorilor, recunoscând sindicatul independent „Solidaritatea"

- 1986: A murit Henry Moore (n. 30 iulie 1898, Castleford/Yorkshire - d. Much Hadham/Hertfordshire), cel mai important sculptor englez al secolului al XX-lea.În 1928 are loc prima sa expoziţie personală la Warren Gallery din Londra. A urmat o fază de căutări şi experimentări cu elementesuprarealiste şi geometrice abstracte, până la găsirea propriului său stil.Expune în 1936 la „Expoziţia Suprarealistă Internaţională" de la galeriile New Burlington din Londra. La început Moore a sculptat mai mult în piatră şi lemn, după 1945 materialele preferate sunt marmora şi bronzul. În 1946 are loc o mare expoziţie retrospectivă la „Museum of Modern Art" din New York. În 1948 primeşte Premiul Internaţional de sculptură al Bienalei din Veneţia. Operele sale se găsesc în multe muzee şi colecţii particulare din toată lumea; o mare parte au fost donate de artist încă din timpul vieţii 1978 muzeului „Tate Gallery" din Londra.Tema centrală a sculpturii sale este figura omenească, care creşte din forme alcătuite într-un continuu schimb plastic între ritm şi materie. Alături de operele apropiate de natură, se întâlnesc figuri deformate sau abstracte, producţiile plastice libere se învecinează cu stiluri arhitectonice.În 1937, Henry Moore scria, „Brâncuşi a fost acela care a dat epocii noastre constiinta formei pure".

- 1990: Semnarea, în Berlinul de Est, a Tratatului de uniune între cele două Germanii (fapt realizat la 3 octombrie 1990) 

- 1994: Campionul mondial la sah Kasparov este învins de computer

- 1994: A avut loc, la Berlin, ceremonia de retragere definitivă şi totală a trupelor ruseşti de pe teritoriul fostei Germanii răsăritene, în prezenţa preşedintelui Rusiei, Boris Elţîn, şi a cancelarului german, Helmut Kohl. Pe 8.IX.1994 va avea loc, tot la Berlin, ceremonia plecării trupelor aliate (americane, britanice şi franceze) prezente în Berlinul de Vest după anul 1945; ceremonia a avut loc în prezenţa preşedintelui Franţei, François Mitterrand, a premierului britanic, John Major, a secretarului de stat american, Warren Christopher, şi a cancelarului german, Helmut Kohl

- 1997: A murit (într-un accident rutier la Paris) Lady Diana, prinţesă de Wales, fosta soţie a prinţului moştenitor Charles al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (n. 1961) Diana, Prinţesă de Wales (Diana Frances, născută Spencer) (1 iulie 1961–31 august 1997) a fost prima soţie a lui Charles, Prinţ de Wales, moştenitorul tronului Regatului Unit. Fiii lor, William, Prinţ de Wales şi Prinţul Henry (Harry), sunt al doilea şi al treilea în linia de succesiune la tronul britanic. De la căsătoria din 1981 până la divorţul din 1996 a fost numită Her Royal Highness The Princess of Wales (Alteţa Sa Regală Prinţesa de Wales), iar după divorţ, Diana, Princess of Wales (Diana, Prinţesă de Wales).

- 1998: Coreea de Nord anuntă lansarea primului său satelit, Kwangmyongsong

- 2000: Înfiinţarea, prin Ordonanţa de Guvern 121/2000, a Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale

- 2002: A murit George Hornidge Porter, Baron Porter of Luddenham, chimist englez, laureat al Premiului Nobel în 1967 (n. 1920) 

- 2006: A murit scenograful Ion Ipser, foarte mulţi ani scenograf al Operei Române din Bucureşti (n. 1926)

- 2011, 31.VIII. / 1.IX: A murit sculptorul, pictorul şi ceramistul Mircea Spătaru (n. 1937)

$$$

 Caligula (latină: Caius Iulius Caesar Augustus Germanicus, n. 31 august 12 - d. 24 ianuarie 41), cunoscut sub numele de Gaius, a fost împărat roman intre anii 37-41. Caligula a fost un membru al casei conducătoare convențional cunoscută sub numele de dinastia Iulio-Claudiana. Germanicus, tatăl lui Caligula, nepotul și fiul adoptat al împăratului Tiberius, a fost un general de succes și unul dintre cele mai iubite figuri publice din Roma. Tânărul Gaius a primit porecla de Caligula (însemnând „cizmuliță"", diminutivul de Caliga, sanda purtată de soldații romani) de la soldații tatălui său în timp ce i-a însoțit în timpul campaniilor sale din Germania.

Când Germanicus a murit la Antiohia, în anul 19, soția sa Agrippina, s-a întors la Roma, împreună cu cei șase copii, unde au fost prinși într-un conflict amar cu Tiberius. Acest conflict a dus la distrugerea familiei sale, Caligula fiind singurul supraviețuitor. Neatins de intrigile mortale, Caligula a acceptat în 31 invitația de a locui la curtea împăratului pe insula Capri, unde Tiberius se retrăsese cinci ani. La moartea lui Tiberius în 37, Caligula l-a succedat pe bunicul și stră-unchiul său adoptiv. Există câteva surse ale supraviețuitorilor de pe timpul domniei lui Caligula în care el este descris ca un conducător nobil și moderat în primele șase luni ale domniei sale. După aceasta, sursele se concentreze asupra cruzimii lui, extravaganței și perversiunii sexuale, prezentându-l ca un tiran nebun. În timp ce fiabilitatea acestor surse a fost tot mai mult pusă sub semnul întrebării, este cunoscut faptul că în timpul domniei sale scurte Caligula a lucrat pentru a crește puterea sa personala de împărat fără restricții. 

El a inițiat o mare parte din proiectele de construcții ambițioase și locuințe notorii de lux pentru el. Totuși, a inițiat și construirea a două noi apeducte din Roma: Claudia Aqua și Anio Novus. În timpul domniei sale imperiul a anexat Regatul Mauritania și a făcut-o provincie. La începutul anului 41 Caligula a fost primul împărat roman asasinat, rezultatul unei conspirații care implică ofițeri din garda pretoriană, precum și membri ai Senatului roman și a curții imperiale. Scopul conspiratorilor a fost „să folosească ocazia de a restabili Republica Romană", dar planul a fost zădărnicit: în aceeași zi, garda pretoriană l-a declarat pe unchiul lui Caligula, Claudius, împărat în locul lui.

Acțiunile lui Caligula ca împărat au fost descrise ca fiind deosebit de dure pentru Senat, nobilime și Ordinul Ecvestru. Potrivit lui Josephus, aceste acțiuni au dus la mai multe conspirații eșuate împotriva lui. În cele din urmă, o crimă de succes a fost planificată de ofițerii din garda pretoriană condusă de Cassius Chaerea. Potrivit lui Josephus, Chaerea a avut motivații politice pentru asasinat. Caligula l-a considerat pe Chaerea efeminat din cauza vocii slabe. Caligula a râs de Chaerea si l-a batjocorit cu nume ca „Priapus" și „Venus". La 24 ianuarie 41 Chaerea și Gărzile l-au acostat pe Caligula în timp ce el aborda o trupă de tineri în timpul unei serii de jocuri și artă dramatică. Chaerea a fost primul care l-a înjunghiat pe Caligula, urmat de un număr de conspiratori. Suetonius scrie că moartea lui Caligula a fost similară cu cea a lui Iulius Cezar. Asasinatul ar fi avut loc in Cryptoporticus (coridor subteran). Până ca paza germanică loiala lui Caligula să intre in alerta, împăratul era deja mort. Garda germanică, lovită de durere și furie, a răspuns cu un atac dezlănțuit asupra asasinilor, conspiratorilor, senatorilor nevinovați și a trecătorilor deopotrivă. Senatul a încercat să folosească moartea lui Caligula ca o oportunitate de a restabili Republica, susținută si de Chaerea, însă a rămas loial împăratului. Poporul roman a cerut ca ucigașii lui Caligula să fie aduși în fața justiției. Asasinii căutați au apucat s-o injunghie și pe soția lui Caligula, Caesonia, precum si pe fiica lor, Julia Drusilla, prin zdrobirea capului de un perete. Ei nu au putut să ajungă la unchiul lui Caligula, Claudius, care a fost dus afară din oraș, după ce a fost descoperit de un soldat în tabăra pretoriană din apropiere. Claudius a devenit împărat cu sprijinul gărzii pretoriene și a dispus executarea lui Chaerea. Potrivit lui Suetonius, corpul lui Caligula a fost pus sub gazon până când a fost ars și îngropat în Mausoleul lui Augustus, dar in 410, in timpul jefuirii Romei, s-a împrăștiat cenușa din mormântul lui.

Surse:

http://www.ziare.com/cultura/istoria-culturii-si-civilizatiei/caligula-imparatul-nebun-documentar-1117511

http://www.istorie-edu.ro/istoria-universala/roma-antica/imperiul-dinastia-iulia-claudia.html

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/nebunia-imparatului-caligula

https://destepti.ro/o-alta-fata-a-imparatului-roman-caligula

https://www.biography.com/political-figure/caligula

$$$

 Într-o seară rece din 1950, o femeie epuizată, îmbrăcată într-o haină de tabără și încălțată cu bocanci uzați, a intrat în școala de muzică...