sâmbătă, 23 august 2025

$$$

 

👉 Perla neagră olandeză...🐎

 

 Calul frizian este o rasă cabalină din Frizia, Țările de Jos, folosit inițial pentru tracțiune. În Evul Mediu a fost calul preferat al cavalerilor datorită puterii sale.

  A apărut încă de pe vremea Imperiului Roman, fiind un cal preferat chiar de Iulius Caesar. Alte izvoare ale vremii atestă această rasă pe teritoriul tribului germanic al Frizonilor, în partea de N-V a imperiului, unde erau crescuți pentru puterea și grația lor. Regele Ludovic al II-lea al Ungariei și Boemiei a călărit un frizon în Bătălia de la Mohács (1526).

 Pe măsura trecerii timpului, rasa frizonă a suferit schimbări, fiind influențată genetic de alte rase din estul Europei, fiind încrucișat și cu caii andaluzi. Pe măsură ce numărul războaielor a diminuat, caii din rasa frizonă nu au mai avut o căutare atât de mare, numărul lor diminuând considerabil. Din fericire, caii frizoni au fost salvați de olandezi care i-au folosit în cursele de trap pe distanța de 325 de metri, în secolele XVIII-XIX fiind denumiți Harttraber.

Rasa frizonă a fost înregistrată oficial în 1879.

 Olandezii au conștientizat riscul dispariției acestei rase magnifice și au luat măsuri de urgență pentru reproducerea conștientizată și reconstituirea rasei. Încă din secolul XX toate exemplarele frizon au fost înscrise în Dratchtenben a Het Friesh Paarden Stambook pentru a ține o evidență a acestor mamifere superbe.

  Caii frizoni excelează în școala înaltă de dresaj, fiind folosiți mai ales la spectacole/parade datorită aspectului lor impunător.

Aspectului său impresionant a făcut ca această rasă cabalină (la fel ca și calul andaluz) să apară în multe filme precum Ladyhawke, Masca lui Zorro, Interviu cu un vampir, Simț și sensibilitate, Emma, 300, Eragon sau Arthur.





$$$

 ,Un om înțelept a spus:

        Trei lucruri nu se intorc niciodată înapoi:

1.Timpul

2.Cuvântul

3.Șansa 


          Trei lucruri pe care nu trebuie sa le pierzi:

1.Calmul

2.Cinstea

3.Speranța 


          Trei lucruri sunt valoroase cu adevarat:

1.Dragostea

2Respectul

3.Încrederea 


             Trei lucruri în viață nu sunt sigure:

1.Succesul

2.Puterea

3.Averea


              ITrei lucruri îl caracterizeazã pe om:

1.Munca

2.Corectitudinea

3.Performanța 


               Trei lucruri care îl distrug pe om:

 1.Băutura 

 2.Aroganța

 3.Răutatea 


              Trei lucruri sunt mai greu de spus:

1.Te iubesc

2.Ajută-mă

3.Iartă-mă

$$$

 

„Cea mai strălucită fotografie din istorie”


Sub acest titlu a rămas în amintirea lumii imaginea de grup a participanților la cel de-al cincilea Congres Solvay. În anul 1927, congresul, intitulat „Fotoni și electroni”, a găzduit legendara dezbatere științifică dintre Niels Bohr și Albert Einstein, iar evenimentul însuși a marcat o răscruce istorică, conturând direcția fizicii pentru întregul secol ce a urmat.


Savanții imortalizați în fotografie:


De la stânga la dreapta, rândul de jos: Irving Langmuir, Max Planck, Marie Curie, Hendrik Lorentz, Albert Einstein, Paul Langevin, Charles Guye, Charles Wilson, Owen Richardson.


Rândul de mijloc: Peter Debye, Martin Knudsen, William Bragg, Hendrik Kramers, Paul Dirac, Arthur Compton, Louis de Broglie, Max Born, Niels Bohr.


Rândul de sus: Auguste Piccard, Émile Henriot, Paul Ehrenfest, Édouard Herzen, Théophile de Donder, Erwin Schrödinger, Jules Émile Verschaffelt, Wolfgang Pauli, Werner Heisenberg, Ralph Fowler, Léon Brillouin.

$$$$

 În iulie 1973, într-un orășel american numit Burlington, statul Vermont, o femeie cunoscută de localnici drept Constance își dădea ultima suflare pe un pat de spital, răpusă de hepatită. Avea doar 50 de ani. Nimeni nu i-a călcat pragul în acele zile, deși avea copii. Nimeni nu ar fi putut bănui că acea femeie singuratică, uitată de toți, fusese cu un sfert de veac înainte adorata Americii, una dintre cele mai profitabile actrițe din istoria Hollywood-ului, o icoană a stilului care și-a înscris pentru totdeauna numele și în paginile modei. La 14 noiembrie, acum o sută de ani, se năștea Veronica Lake (1922–1973).


O altă soartă tragică a unei femei frumoase, al cărei caracter s-a frânt sub povara celebrității și a destinului. Numele ei adevărat era Constance Ockelman — așa a venit pe lume și așa a părăsit-o. Născută la New York, fiică de marinar german și de mamă irlandeză, la doar zece ani și-a pierdut părintele iubit, plecat pe mare pentru totdeauna. Mama sa s-a recăsătorit curând, iar Veronica nu i-a putut ierta niciodată această grabă. Urmând pașii de militar ai tatălui vitreg, familia se muta adesea, iar la 16 ani tânăra ajunge în Miami, unde, în 1938, participă la un concurs de frumusețe.


Îmbătată de primul succes, Veronica pleacă spre Hollywood. Acolo, norocul îi iese în cale sub chipul producătorului Arthur Hornblow, care îi schimbă destinul. Din Constance Ockelman ea devine Veronica Lake. „Lake” — însemna „lac” în limba engleză, iar Hornblow spunea că ochii fetei aveau chiar adâncimea unei ape de lac. Așa s-a născut Veronica Lake.


Stiliștii Hollywood-ului i-au descoperit frumusețea părului și i-au creat celebra coafură „peek-a-boo”, în care o șuviță lungă îi acoperea fruntea și un ochi. Acest stil de blondă misterioasă și senzuală a făcut furori în America. Popularitatea sa a fost atât de mare încât, în timpul războiului, guvernul Statelor Unite i-a cerut să-și schimbe coafura, deoarece muncitoarele de pe liniile de producție, imitând-o, își prindeau părul în mașinării.


A fost Veronica o mare actriță? Poate că nu epocală, dar fără îndoială înzestrată cu un talent aparte. Din ea răzbătea un mister, o fragilitate seducătoare amestecată cu o aură periculoasă. A devenit regina filmului noir, una dintre primele adevărate simboluri sexuale ale Hollywood-ului, o blondă fatală înainte ca Marilyn Monroe sau Grace Kelly să fi pășit pe ecran. Greta Garbo era altceva — o planetă în sine.


Filmele „Strădaniile lui Sullivan”, „Cheia de sticlă”, „O armă de închiriat” și, mai ales, „Orhideea albastră” i-au adus un succes fabulos. În 1942, Veronica Lake era cea mai bine plătită actriță din Hollywood, iar numele său pe un afiș era suficient pentru a umple sălile de cinema.


Dar în spatele strălucirii, munca alături de ea era aproape imposibilă. Capricioasă, irascibilă, intrată des în conflicte cu regizori și parteneri, Veronica și-a atras reputația de colaboratoare dificilă. Se zvonea că suferea de tulburări psihice, iar realitatea avea să confirme zvonurile.


În 1944, însărcinată, cade pe platou și își pierde copilul născut prematur. Tragedia o împinge spre alcool, iar firea ei oricum conflictuală devine de-a dreptul insuportabilă. În 1948, Paramount refuză să-i mai prelungească contractul. O stea care adusese milioane de dolari devine, brusc, indezirabilă. Singura care o apără este Barbara Stanwyck, dar gestul nu îi schimbă destinul.


Viața personală îi este la fel de zbuciumată: trei căsătorii, două divorțuri, copii cărora le-a acordat prea puțină atenție. Obișnuită cu luxul, își risipește averea și sfârșește în hoteluri ieftine, muncind pe ici pe colo ca chelneriță. Când un jurnalist o recunoaște și scrie despre ea, publicul își amintește pentru scurt timp de Veronica Lake. Însă viața ei alunecă din nou spre anonimat, iar ultima oprire va fi Vermont, unde se încheie povestea unei existențe presărate cu străluciri și abisuri.


De jumătate de secol Veronica Lake nu mai este printre noi, dar amintirea ei persistă. Coafura care i-a adus gloria a intrat în patrimoniul modei și a fost reluată de artiste ca Christina Aguilera sau Cate Blanchett. Veronica a inspirat chiar și personajul lui Kim Basinger din „L.A. Confidential”. Astăzi, pe Aleea Celebrităților din Hollywood strălucește o stea cu numele ei — pe deplin meritată.


A fost o flacără scurtă, dar intensă, o femeie adorată, imitată și venerată. În 1977, dorința ei din urmă a fost împlinită: cenușa i-a fost împrăștiată pe țărmurile din Miami, acolo unde, cândva, se aprinsese steaua sa. Stea care a apus, dar a știut să reînvie, pentru că Veronica Lake a fost o actriță de un talent imens, de o frumusețe memorabilă și, în cele din urmă, o femeie fragilă, rămasă fără sprijin, care — în afară de tatăl ei pierdut prea devreme — nu a fost, în fond, cu adevărat iubită.

$$$

 „Dacă ai fost ales rege, iar coroana s-a dovedit prea mare, la început îți va aluneca peste ochi – și nu vei mai putea vedea nimic.


Apoi se va lăsa peste urechi – și nu vei mai auzi nimic.


În cele din urmă îți va acoperi buzele – și nu vei mai putea rosti un cuvânt.


Și, la sfârșit, coroana se va prăvăli pe gâtul tău, prefăcându-se în zgardă, de care propriii tăi supuși te vor târî spre osândă...


Iar tu vei vedea totul, vei auzi totul și vei putea spune totul...


Dar nimeni nu te va mai privi, nimeni nu te va mai asculta.”


~ N. Machiavelli

$$$

 🐬 Delfinii

Se recunosc între ei după „fluierături” unice, asemenea unui nume propriu.


Delfinii sunt unele dintre cele mai inteligente și fascinante mamifere marine. Trăiesc în grupuri sociale complexe și au nevoie de un sistem de comunicare extrem de bine dezvoltat pentru a coopera, a vâna și a se proteja. Spre deosebire de multe alte animale, ei nu se bazează doar pe gesturi sau comportamente, ci și pe un limbaj sonor foarte variat, format din fluierături, clicuri și sunete de ecou.


🎶 Fluierături unice, asemenea unui nume propriu


Ceea ce îi face cu adevărat speciali este faptul că fiecare delfin are un „fluierat semnătură” – un sunet unic pe care îl produce și care funcționează ca un fel de nume personal. Acest fluierat este învățat în primele luni de viață și rămâne distinct pe toată durata existenței. Cercetătorii au descoperit că atunci când un delfin „strigă” fluieratul altuia, acesta răspunde, exact ca atunci când oamenii își rostesc numele.


🧠 Memorie și recunoaștere extraordinară


Experimentele au arătat că delfinii pot recunoaște fluierătura altui individ chiar și după 20 de ani de despărțire – o performanță remarcabilă, comparabilă cu memoria socială a primatelor. Această capacitate îi ajută să mențină legături sociale pe termen lung, chiar și atunci când grupurile se separă și se reunesc. Practic, fluierăturile devin o „amprentă vocală” a fiecărui individ.


🌊 Importanța pentru viața în grup


În ocean, unde vizibilitatea este redusă și distanțele mari pot despărți animalele, comunicarea sonoră este vitală. Prin fluierături, delfinii:

 • își cheamă puii sau partenerii,

 • coordonează vânătoarea,

 • își exprimă starea (alertă, calm, joacă),

 • se reasigură reciproc atunci când se îndepărtează.

Astfel, „numele sonore” nu sunt doar o curiozitate, ci un element esențial pentru supraviețuirea și coeziunea grupului.


🌍 O oglindă a inteligenței


Acest mod de a se recunoaște prin fluierături individuale arată nu doar că delfinii au un simț social sofisticat, ci și că posedă o formă de conștiință de sine. Ei nu emit sunete la întâmplare, ci le asociază cu identitatea proprie și a celorlalți. Mulți cercetători consideră că acest lucru îi apropie foarte mult de oameni și sugerează că limbajul uman ar putea avea rădăcini similare, în capacitatea de a numi și de a recunoaște persoane.

$$$

 🌧️ Sunetul ploii

Are frecvențe joase și ritmuri care relaxează creierul, inducând liniște și somn.


Puține lucruri din natură au un efect atât de liniștitor precum sunetul ploii. Picăturile care cad pe acoperiș, pe frunze sau pe sol creează o simfonie naturală, cu ritmuri line și frecvențe joase. Acest „concert al cerului” este perceput de creier ca un fundal calm, asemănător unui cântec de leagăn, ceea ce explică de ce mulți oameni adorm mai ușor atunci când plouă.


🎶 De ce ne liniștește ploaia?


Studiile arată că sunetele ploii se încadrează în categoria zgomotelor „albe” sau „roz”, adică o combinație de frecvențe joase și constante. Creierul nostru le interpretează ca pe o ambianță stabilă, previzibilă, lipsită de surprize bruște. Acest tip de sunet maschează zgomotele deranjante din jur – trafic, voci, aparate – și ajută sistemul nervos să intre într-o stare de relaxare.


😌 Efecte asupra corpului și minții


Atunci când auzim ploaia, ritmul cardiac scade, respirația devine mai profundă și creierul eliberează substanțe asociate cu relaxarea. Mulți oameni simt o ușoară melancolie sau nostalgie, dar într-un mod plăcut, care induce calm. Tocmai de aceea, sunetul ploii este folosit frecvent în aplicații de meditație, terapie sau pentru îmbunătățirea somnului.


🌙 Somn mai odihnitor


Cei care suferă de insomnii sau de gânduri agitate înainte de culcare folosesc adesea înregistrări cu ploaie pentru a adormi. Ritmul uniform al picăturilor acționează ca un semnal pentru creier că „totul este în ordine” și că poate trece la faza de odihnă. Ploaia devine astfel un însoțitor blând al nopților liniștite, aproape ca o mângâiere auditivă.


🍃 Conexiunea cu natura


Pe lângă efectele fiziologice, sunetul ploii ne reconectează la natură. În agitația urbană, ploaia aduce aminte de ritmurile ancestrale ale pământului, de ciclurile de apă și de fertilitate. Pentru mulți oameni, simplul fapt de a asculta ploaia trezește amintiri din copilărie – momente când priveam stropii alergând pe geam sau când adormeam sub acoperișul bătut de ploaie.


🌍 O terapie universală


Indiferent de cultură sau de locul unde trăim, ploaia are același efect calmant asupra oamenilor. Este un limbaj universal al liniștii, o dovadă că natura știe să ne ofere echilibru și pace. Nu e de mirare că artiștii, poeții și compozitorii s-au inspirat din ploaie, transformând-o într-un simbol al purificării și al renașterii sufletului.

$$$

 🌙 Somnul este extrem de important. Nu este doar o pauză de la activitățile zilnice, ci o nevoie vitală, la fel de esențială precum respira...