DOR DE TATĂ...
Când copii noștri-s mici
Noi pentru ei suntemTĂTICI
Ce gingaș e, și sună bine
TĂTICULE, mi-e dor de tine!
Dar cresc, nu le mai ești pe plac
Din TATA tu devii BABAC
Și vorba sună trist și gol
BABACULE, mai dă-mi un pol
Dar viața e un foc de paie
Și vrei nu vrei, ajungi TATAIE
Iar vorba ta, în râs e luată
TATAIE, ia mai las-o baltă!
Și-n anii care-ți mai rămân
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN
Și vorba lor te năucește
BĂTRÂNE, ce-ți mai trebuiește?
Copile, tu să ai știință
Am fost un tată cu credință
Și din puțin, de-a fost să fie
Eu am răbdat, și ți-am dat ție
Dar fă-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Să-mi zici ca în copilărie
TĂTICULE, mi-e dor de tine!
Marin Sorescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu