$$$

 EL ÎI TRIMITE MESAJ DUPA DESPARTIRE:

" Ia zii făi, trotineto , tu chear ai impresia că numai găsesc ca tine , sau cum? Decât pocnesc din dește și vine fetili ca guguștiucii la miez de pâine,esti nebună la cap?

Hai te pup , numai mă cauți deacuma , te drequ de cotobârniță , că ești un capitol ânchis pentru mine , hai te pup,așa di milă!"

DUPĂ O ZI , EL IAR TRIMITE MESAJ 

" Mai sunat cumva aseară ? că țeam șters număru și am văzut un apel cu un număr necunoscut. Eram cu două gajici care dansa ca cadâna peste mine și ma făcut să uit de numele tău. Cum ziceai că te cheamă?

DUPĂ 5 MINUTE ALT MESAJ

" Raspunde, deci tu ai sunat?"

DUPĂ ÎNCĂ UN MINUT

" Poți să zici dacă ai fost tu , că nu mă supăr?!?"

ALT MINUT;

" Da de ce nu răspunzi? Pot să știu și eu?" 

 DUPĂ 10 SECUNDE 

" Spune ceva!"

DUPĂ 3 SECUNDE

" Te rog,zi ceva !"

IMEDIAT

" Iubi raspundemi ! Te iubesc nu pot trăi fără tine ! Zimi ceva pui frumos , te implor! Ești veața mea,aieru meu , rinichi mei , ochi mei din cap! Âmi pare rău pentru tot am fost un andicapat mental! Ântoarcete ânapoi vraghiuță dulce! Pernili e pline de lăcrimi care curge PIC-PIC că un duș stricat iar ochii mie uji de atăta amar de bocet! PLIZ CĂM BEC , MON AMURG !🤔😜🤣

$$$

 

MINISTERUL DE EXTERNE: DE LA UN DIPLOMAT DESĂVÂRȘIT LA O CÂRPA DESĂVÂRȘITĂ 

Foto 2- Ion Totu, ministru de externe comunist

Foto 1- Oana Toiu, ministru de externe capitalist, proaspat evadata din desene animate

S-a spanzurat cand a aflat ca a fost condamnat definitiv la 15 ani inchisoare. A fost probabil cel mai mare ministru de externe al Romaniei comuniste, artizanul pacii intre palestinieni si evrei, cel care l-a urcat in top pe Ceausescu. Nu a furat si nu a mintit pe romani. Nu avea imobile in proprietate, nu avea bani in conturi si nici macar masina personala. Si-a respectat statul de intelectual de marca, de profesor universitar pe care s-a cladit apoi cariera lui politica in partidul comunist .“ Inainte de a fi comunist sunt roman” a spus liderul comunist Lucretiu Patrascanu , care va fi ucis cativa ani mai tarziu , de un dusman al poporului roman, si cu siguranta asa gandea si se manifesta si Ion Totu, ministrul de externe a Romaniei din perioada 1986-1989. Pentru ca fusese si viceprim-ministru al Guvernului Romaniei, responsabil cu stategia macroeconomica in perioada 1982-1986, deci avea o bogata experienta ( nu expertiza, termen introdus de un roman harvardist care uitase limba romana, pentru ca expertiza este cercetarea facuta de expert) in 1990 era cel mai indicat sa ocupe o functie in nou infiintatul Minister al Economiei Nationale. S-a opus categoric fostul lui student, Adrian Severin, pe care il picase la examenul de economie politica, ca era prost. Acum (1990) Adrian Severin si-a adus aminte ca proful lui fusese mare mahar comunist, deci trebuia tinut la distanta. Asta-i invidia si rautatea omeneasca si mai ales.. romanesca. Adrian Severin, care atunci avea un cuvant de spus la Ministerul Economiei Nationale ( desi habar n-avea de economie, ca el terminase dreptul) fusese dor mic mahar comunist, adica ori de cate ori Ceausescu inaugura ceva, venea spre el un tanar zambitor, cu bucile obrazului pudrate (rosii de emotie) imbracat in costum popular, care tinea in maini o perna rosie pe care se afla o foarfeca. Era foarfeca folosita de Ceausescu la taiat panglici de inaugurare. Securitatea si-a zis ca nu riste si sa dea foarfeca pe mana a tot fel de oameni, ca un dement sa o infiga odata in “Tovarasul”, asa ca se folosea doar de o singura persoana care juca rolul asta, indiferent ce si unde se inaugura ,si aceasta persoana era “Bursucul” nostru, zis si ...Adrian Severin) Dar sa revenim la marele OM Ioan Totu. Dupa ce Adrian Severin i-a dat cu flitul, vine o nenorocire pe capul lui Ioan Totu, este arestat impreuna cu toti fostii membri CPEX, pentru ca in acea sedinta faimoasa, cand Ceausescu a dispus represiunea manifestantilor ” sa se traga foc de avertisment in aer si apoi sa se traga pe cat posibil la picioare" nu s-a opus,

- De ce nu te-ai opus ? - il intreba obraznic judecatorul pe cel pe care il avuse si el candva profesor

Ioan Totu isi apleaca capul si nu raspunde. Uneori tacerea este mai mult decat un raspuns ( Cand Iisus audiat de Pilat a spus “ Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”, Pilat l-a intrebat : “Ce este Adevarul ? “ Iisus a plecat capul si nu a raspuns. Nu pentru ca nu stia , ci pentru ca cel din fata lui era prea prost sa inteleaga raspunsul, ar fi fost o pierdere de vreme sa incerce sa ii explice). Ioan Totu nu ii raspunde judecatorului ceea ce el ar fi trebuit sa stie : legislatia internationala referitoare la drepturile omului din acel moment, dadea dreptul Statului sa foloseasca forta armata pentru curmarea unei revolte, rascoale, insurectii, moartea unor persoane in astfel de represiune nefiind considerata o incalcarea a dreptului omului la viata.

-Ti-a fost frica sa nu-ti pierzi privilegiile, asa-i ? il intreaba zambind cinic judecatorul

- Domnule judecator- raspunde Totu- ce privilegii sa fi avut eu, un ministru, cat timp nici Ceausescu nu avea o garsoniera in proprietate? Banuiesc ca dumneavoasta , ca judecator, aveti privilegiul unei masini Dacia macar, eu nu am avut acest privilegiu, diurna mea pe zi cand mergeam in strainatate era de 10 dolari, atat luam peste salariul meu de ministru.

Ministrul Ioan Totu va lua 5 ani si sase luni inchisoare, cea mai mare pedeapsa din cele aplicate . Face apel avand constiinta nevinovatiei lui si instanta de apel.. il achita. Sentinta este definitiva. Ioan Totu se apuca sa scrie noii puteri despre creantele Romaniei de 2,5 miliarde usd, care trebuiesc urgent recuperate, de cele 1,7 miliarde usd , banii statului roman, aflati in banci straine ca garantii. Primeste rapid raspuns, dar nu cel sperat, ci altul : procurorul general al Romaniei declara recurs extraordinar impotriva hotararii definitive de achitare si Ioan Totu ia acum.. 15 ani si sase luni inchisoare. Nu asteapta sa ii vina mascatii la usa, sa mimeze tentativa de sinucidere, gen fostul prim-ministru Nastase, ci, linistit, urca la etaj, intr-o uscatorie, si isi pune franghia de gat. Viata in noua lume capitalista , numita “stat de drept”, in care intra acum Romania nu isi mai avea rost pentru el. Nu putea sa-si lase familia cu stigmatul unui sot si tata ce executa o pedeapsa pentru ca a ucis romani.

P.S. 1 Comparati acum pe acest ministru de externe , Ioan Totu, cu borfasii si baragladinele, care au fost ministri de externe dupa 1990 gen Nastase, Severin, Roman, Geoana, Tariceanu, Cristi Diaconescu ( absolventul in 1988 cu nota 10 a Cursului de marxism tinut de Comitetul Municipal de partid Bucuresti) sau dna. Coiu ( devenita Toiu ,prin schimbare administrativa a numelui, se zice)..Ce au acestia comun ? Lipsa totala a caracterului si tradarea interesului national. Foste si prezente slugi obediente ale Occidentului 

P.S. 2 Recursul extraordinar al procurului general al Romaniei, ca si cale de atac extraordinara a fost desfiintat/ abrogat, dupa 2 ani de la condamnarea lui Ioan Totu ,ca era o aberatie si o arma politica. Acum, condamnarea de 15 ani a lui Ioan Totu poate fi desfiintata prin revizuire. Asociatia Erori Judiciare pe care o conduc a preluat deja cazul. Vom prelua si cazul dnei. Toiu, sa o ajutam sa reintre in lumea ei, a desenului animat din care a evadat.

$$$

 AM AFLAT TOTUL DESPRE FEMEI, DE LA UN PUȘTI DE CLASA a III-a

    Femeia este o fiinţă pe care Dumnezeu a lăsat-o pe pământ după chipul şi asemănarea lui, deşi toţi o preferă după chipul şi asemănarea lui Pamela Anderson.

   De fapt, şi femeia este tot un fel de Dumnezeu, căci pe pământ e atotputernică. Nimic nu se face fără ea... nici politică (vezi madam Thatcher), nici vâlvă (vezi Mrs. Hillary Clinton), nici miliarde (vezi madam Rotschild), nici copii (vezi mama).

  Femeile sunt de două feluri: tinere şi foarte tinere. Cele mai în vârstă intră în categoria „femei bine”. „Femeile bine” sunt acelea care au împlinit 50 ani şi, de fapt, merg pe 39.

  Oricum, la femei nu are importanţă vârsta, ci cosmeticele, fiindcă fiecare produs cosmetic acoperă 2-5 ani. Aşa că, dacă o femeie foloseşte 20 de cosmetice, poţi să spui despre ea că nici nu s-a născut încă, deşi primeşte deja pensie.

   Femeia este subiectul celor mai multe cântece de dragoste, de aceea dragostea este întotdeauna cu cântec. Tata spunea că fără femei nu se poate trăi, iar cu femei este imposibil de trăit.

   Cea mai mare calitate a femeii este zestrea. Cel mai mare defect al femeii este maică-sa. Dar, aşa cum inventatorii au inventat avionul fără pilot, revolverul fără zgomot, tot aşa se încearcă o altă invenţie: zestrea fără nevastă şi soţ fără soacră.

   Cred că cel care va pune la punct aceste două mari invenţii va primi Premiul Nobel pentru Pace.

  Femeile se pot împărţi, după cum spune unchiul Costel, în alte trei categorii:

cele care au suflet şi sunt stimate,

cele care au caracter şi sunt admirate,

cele care au „nu-ştiu-ce” şi sunt căutate.

 Eu nu ştiu de ce sunt căutate, că doar nimeni nu se joacă cu ele de-a v-aţi ascunselea, ci de-a v-aţi găsitelea.

 Unchiul Costel îi şoptea lui tata despre una:

„Ce mi-am căutat, mi-am găsit, iar acum mi-e frică să nu-mi găsească ceva şi medical.”

 Femeia este de genul feminin, deşi unele poartă pantaloni, după cum unii bărbaţi sunt de genul masculin şi poartă şorţ de bucătărie.

 Femeia, spune legenda, s-a născut dintr-o coastă. De aceea se pricepe atât de bine să mişte şoldurile.

 Prima femeie care a păcătuit a fost Eva. A doua femeie au fost toate celelalte. Cică Eva a păcătuit când a muşcat din măr.

E posibil să fie adevărat, fiindcă, într-o seară, când mama era plecată de acasă, l-am auzit pe tata, care era cu o vecină în salon, strigându-i:

„Ho, nebuno, nu muşca!”.

Probabil că pe întuneric l-a confundat pe tata cu un măr. Într-adevăr, când a ieşit el din cameră, avea urme de muşcătură pe gât, exact acolo unde este mărul lui Adam.

Pe urmă, ca în Biblie, tata i-a şoptit vecinei:

„Acum pleacă repede, că dacă vine acasă şarpele, s-a zis cu noi!”

Eu l-am întrebat:

„Despre ce şarpe vorbeşti, că acasă nu trebuie să vină decât mama!”

Enervat, tata mi-a plesnit două palme, de m-am văzut cu toţi sfinţii, aşa cum scrie în Biblie.

Atât ştiu despre femei.

Semnat: Gigel

$$$

 Reflecţiile oncologului brazilian Drauzio Varella, câștigător al Premiului Nobel în Medicină....

1. Vârsta a Treia începe oficial la 60 de ani și se presupune că se termină la 80

2. Vârsta a Patra sau Bătrânețea începe la 80 de ani şi se termina la 90.

3. Longevitatea începe la 90 și se termină când mori.

4. Nimeni nu este sănătos după 50 de ani. 

Sănătoşi sunt tinerii, bătrânii au mereu una sau mai multe indispoziții care sunt proprii vârstei.

5. Despre ce este vorba atunci,este de a îmbătrâni sănătos, adică, cu indispozițiile controlate și fără complicații.

6. Dacă vrei să știi cât vei trăi și cum vei ajunge la vârsta asta, uită-te la părinții tăi.

 Moştenirea genetică este fundamentală pentru a stabili un pronostic al vieții. 

Cine a avut cancer sau infarct înainte de 60 de ani îl va transmite prin gene copiilor lor,pentru că aceștia vor avea mai mari probabilități să dezvolte aceleași boli.

7. "Suntem ceea ce mâncăm" spun naturiştii şi nu le lipseşte dreptatea. Dacă în afară de genetica defavorabilă îți mai pui și 3-4 linguriţe de zahăr la fiecare cafea pe care o bei, savurezi toate pieile de pui fript și te răsfeți cu șorici de porc ca aperitiv la sfârșit de săptămână, ți-ai transformat arterele în canale înfundate. 

Adică, nu vei avea bună circulație, bună oxigenare, ceea ce va echivala cu moartea celulară sau altfel spus, îmbătrânire accelerată sau prematură.

8. Dacă vrei să ai o bătrânețe sănătoasă, ai grijă de alimentația ta și nu mai mânca "chimicale", nu mai face excese de grăsime.

9. Parteneră cu dieta este băutura. Înlătură toate băuturile gazoase care au carbonat de sodiu, zahăr și cofeină. La vârsta noastră aceste substanțe biciuiesc pancreasul și ficatul până le distrug. Bea mai bine limonadă, sucuri.

10. Un consum moderat de alcool după 50 de ani îmbunătățește calitatea vieții și are trei efecte clare: vasodilatator coronarian, diminuează colesterolul și este un sedativ moderat. La tine acasă și când nu ai nevoie sa şofezi, ia o înghițitură. Licorile cele mai recomandate sunt whisky-ul, vinul roşu şi o țuica pură.

11. În loc să iei o nitroglicerină pentru a dilata arterele, sau statine pentru a scădea colesterolul, sau valium pentru a te calma, reuşeşti toate astea cu o bună înghiţitură. Şi dacă o faci în compania persoanelor pe care le iubeşti, efectul se dublează. Acum bine, doar o atenționare: consum moderat înseamnă unul sau doua pahare, pentru că dacă îți petreci astfel toată ziua, efectul este exact invers și te vei omorî mai repede decât îți imaginezi.

12. Toate aceste reguli sunt bune, dar fără să exagerezi. Dacă faci un grătar pentru familia ta sau prieteni, nu veni cu "eu nu mănânc cârnaţi pentru că sunt foarte graşi" sau "medicul meu mi-a spus să nu beau mai mult de două pahare și gata".

13. Nimic nu poate înlocui bucuria și plăcerea de a împărtăși cu cei care te iubesc; nu există grăsime sau pahar care nu se pot metaboliza într-o seară bună de distracţie.

Mecanismele de compensație ale corpului nostru sunt încă, puţin cunoscute, dar se întâmplă așa: dacă te distrezi cu adevărat, "păcatul mortal" dietetic se transformă în 

"păcat care se iartă".

14. Principala nenorocire pentru un bătrân este singurătatea.

De regulă perechile nu ajung la bătrânețe împreună; întotdeauna cineva se duce primul, cu tot ceea ce dezechilibrează statu quo care susținea componentele perechii. Văduvul sau văduva încep să fie o greutate pentru familia lui.

15. Recomandarea mea personală este să încercați să nu pierdeți - atât timp cât aveți luciditate - controlul vieții voastre.

Asta înseamnă, de exemplu: eu decid când și cu cine ies, ce mănânc, cum mă îmbrac, pe cine sun, la ce oră mă culc, cе citesc, cu ce mă distrez, ce cumpăr, unde trăiesc, etc.

Pentru că, atunci când nu poţi face toate astea, te vei transforma într-un om greu de suportat, un bolovan pentru viața celorlalți.

Să ne fie de folos 🙏💜❤️

$$$

 Era bogat, chipeș și galant — femeile se lăsau fermecate de frumusețea și generozitatea lui, fiind gata de orice pentru un strop de atenție din partea celebrului fotograf și colecționar.

Gunter Sachs știa cu adevărat să cucerească: în preajma lui, orice femeie se simțea o regină. Nu se zgârcea niciodată la daruri, nu făcea scene de gelozie și știa să guste viața din plin.

S-au întâlnit în anul 1966. A fost dragoste la prima vedere — din prima clipă în care a privit-o, și-a spus că Brigitte Bardot avea să-i devină soție.

A doua zi dimineață, ea a pășit pe terasa vilei sale și a rămas împietrită de uimire: din cer cădea o ploaie de trandafiri roșii. Gunter cumpărase toată recolta de pe o plantație din apropiere și dăduse ordin ca florile să fie aruncate dintr-un elicopter exact în clipa apariției actriței. Gesta romantică i-a frânt ultimele ezitări, dar totuși, Gunter a avut nevoie de două luni de curte asiduă pentru a o convinge pe Brigitte să-i fie soție. Iar maniera în care a făcut-o era de-a dreptul amețitoare.

Două luni mai târziu, zburau deja spre Las Vegas pentru a-și oficializa căsătoria.

Luna de miere a trecut pe nesimțite, iar îndrăgostiții s-au întors la Paris.

De atunci, nu au mai locuit împreună nici măcar o zi, deși continuau să se viziteze. Fiecare trăia în propriul apartament, fără să-și împărtășească nici măcar cheile. Amândoi aveau relații extraconjugale. Fidelitatea nu a fost niciodată o condiție între ei.

Trei ani mai târziu, au divorțat. Brigitte nu a revendicat nimic din averea milionarului. Povestea lor pasională se încheiase, dar lăsase loc unei prietenii durabile.

Zece ani mai târziu, chiar în ziua în care se împlinea deceniul de la despărțirea lor oficială, actrița a primit în dar de la Gunter Sachs un diamant de o rară frumusețe și dimensiune.

La sfârșitul anilor ’80, milionarul a zărit același diamant, alături de alte bijuterii pe care i le oferise Brigittei, expuse într-o licitație. A sunat-o imediat, convins că a rănit-o în vreun fel și că acesta era motivul vânzării. Dar adevărul era mult mai simplu: actrița înființase o fundație pentru protecția animalelor și avea nevoie de fonduri.

După licitație, Brigitte a obținut o sumă considerabilă, iar a doua zi, Gunter a invitat-o la o întâlnire. Stăteau la masă într-un restaurant elegant, când, unul câte unul, acele bijuterii — vândute cu o zi în urmă — au apărut din nou în fața ei.

Le cumpărase pe toate personal, doar pentru a i le dărui din nou. „Pentru atunci când animalele vor avea din nou nevoie de ajutor”, a spus el zâmbind.

În acel moment, Brigitte a regretat sincer că iubirea lor a fost atât de scurtă. Niciun alt bărbat din viața ei, nici înainte, nici după Gunter, nu a fost capabil de asemenea gesturi.

          Sursa Marcus de seară

$$$

 Azi am stat de vorba cu timpul... și l-am întrebat:

De ce treci așa repede? 

Mi-a răspuns:

- Am venit în viața ta și, pentru început, te-am învățat să râzi, să fii fericită. 

     Apoi te-am luat de mână și te-am purtat pe culmiile cunoașterii...atunci te-am învățat să mă prețuiești și să nu mă irosești...am zburat mai sus și am râs împreună, am iubit împreună, am fost prieteni buni, până într-o zi, când ai hotărât să mă împarți cu alți oameni. Bine, frumos, nimic greșit, dar păstrează și pentru tine...

     Apoi ai început iar să mă împarți cu lucrurile materiale, uitând total de tine...mai târziu ai rupt iar bucăți din mine, și le-ai dăruit copiilor, corect și frumos, dar păstrează și pentru tine...Iar ai început să mă faci bucăți, muncind prea mult, te-ai ocupat de timpul altora...nu mi-ai mai dat atenție și aproape m-ai pierdut...dar nu ai păstrat nimic pentru tine, deși știai că merg în sus și nu există cale de întoarcere. Am îmbătrânit, sunt obosit, nu mai pot...dar îți mai spun încă o dată, păstrează-mă și pentru tine...fiecare să-și trăiască timpul lui, viața lui..."

_______❤️ Prețuiți timpul, este cel mai scump, fiecare clipă care trece...nu se mai întoarce! Trăiește clipa!🩵

  @urmăritori

$$$

 De fiecare dată când simt în aer miros de ardei copt, îmi dau lacrimile. De dor, de regret, de iubire. Închid ochii, strâns, strâns, ca să alung tristețea asta nebună care-mi smulge inima din piept și mi-o pune pe tabla încinsă de flăcările aragazului.

Mama mea cocea mereu ardei vara. Ne plăceau la nebunie, ne băteam pe ei ca chiorii, eu cu frate-miu, „ca niște hămnesiți”, vorba bunicii Bențoaia, care avea oroare de mâncatul cu mâna, așa cum făceam noi.

Îmi amintesc că aveam vreo 12 ani, eram domnișoară de-acum (Aiurea! Un băiețoi cu genunchii ferfeniță și chef de scandal) și mama, biata de ea, grăbită că intra în tura de noapte, mă ruga să o ajut la curățat ardeii copți.

Aoleuuuu! Dezastru! Taifun! Să n-aud! Mă apucau toate pandaliile, îmi venea să cucăi, să mă urc pe pereți, să fac ca ciocănitoarea Woody. O mai ajutam eu, dar sufeream teribil. Nu-mi plăcea deloc-deloc între oale, la bucătărie, iar când mă punea să curăț cartofi, parcă dădeam în delirium tremens. N-aveam stare, vă rog să mă credeți!

Mama mă certa și mă amenința cu palma, așa că luam cuțitul și mă apucam să curăț obositurile alea de cartofi, suspinând ca o prefăcută și privind-o pe furiș, cu niște ochi ca burghiele.

Cum, mă-sa, să cureți ceva și să stai în același loc? Așa că începeam să dau din picioare, să fac joc de glezne, ca la ora de sport, să dansez pe loc tropotita de la Maramu, să ridic un crac, apoi altul. Cartofii îi curățam execrabil, îi ciumpăveam, tăiam coaja cât degetul și aruncam mai mult de jumătate la gunoi.

Mama zicea „mersi” și de atât, dar mă dojenea: „Dani, Dani, ce-ai să te faci când o să fii la casa ta?!” Se oprea când începea vecina de jos să bată în țeavă din cauza „tropotitei” mele.

La ardeii copți la fel făceam. Când mă ruga să o ajut, pufneam plină de nervi și rupeam din ei cu silă și grabă, de rămâneau trei pielițe de ei. Protestam mereu ca o nemernică:

„De ce mă pui numai pe mine? Dar ăla de ce nu curăță?”

„Ăla” era frate-miu, Doru, care avea doar cinci ani. Bună glumă, nu? Hm! Așa zic și eu acum, atunci mi se părea normal!

Mama, supărată, mă amenința și începea cu eterna placă pe care mi-o punea de fiecare dată când făceam nazuri: „Ești ditai fata! Eu, la vârsta ta, munceam de-mi suna apa-n cap și aveam grijă și de frații mei. Dacă nu cureți, nu mănânci!”

„Foarte bine! Nici nu-mi trebuie ardeii tăi!”, răspundeam obraznic și tranc, ușa!

Plecam! Aveam treabă, trebuia să prind niște ucigași ca să-i dau pe mâna Miliției, ce știa ea?! Aveam eu un plan.

Mai veneam seara, leșinată de sete și de foame, cu șpan în palme, tăiată, murdară (săream gardul în curtea Întreprinderii Electrotehnica și furam șpan ca să-mi fac cercei) și fără niciun rezultat în ancheta mea criminalistică. Mama era deja la Gara de Nord, unde lucra, frate-miu, cuminte ca o fetiță, se juca, iar tata le soilea împărătește, sforăind generos, ca un adevărat electrician care-și făcuse treaba pe ziua respectivă și după care linsese paișpe beri cu jamaică și-un pahar cu vin!

Pe masă, în bucătărie, mama îmi păstrase doi ardei copți.

  Autor: Dana Fodor Mateescu