vineri, 1 august 2025

$$$

 

Viata bate filmul ..Duşmani politici de neîmpăcat Jose Carreras – Placido Domingo


Multă lume crede că viaţa celebrităţilor este minunată, fără probleme şi necazuri majore…, că în existenţa lor sentimentele alese, compasiunea şi gesturile de sprijin, de ajutor ar lipsi cu desăvârşire. Numai că există şi staruri cu suflet mare, capabile să întindă mâna unor oameni aflaţi la un moment dat, la un pas de disperare, sau chiar aproape de moarte. Astfel de oameni fac parte din povestea adevărată a nobleţei umane, care ar trebui să ne impresioneze, să ne facă mai buni…


O poveste de acest fel, foarte puţin cunoscută, este legată de doi din celebrii trei tenori ai anilor ’90, Lucciano Pavarotti, José Carreras şi Plácido Domingo, care au emoţionat lumea cântând împreună. Ultimii doi sunt eroii acestei poveşti, pe care dacă o citiţi nu se poate să nu vă ştergeţi o lacrimă.


Duşmani politici de neîmpăcat


 Și cei care n-au vizitat vreodată Spania ştiu despre rivalitatea care există între catalani (locuitorii regiunii Catalunya) şi madrilenii. Primii acţionează continuu pentru autonomia lor, într-o Spanie dominată de Madrid. Aşa cum se ştie, Placido Domingo este madrilen, iar José Carreras, catalan, şi din motive politice, începând cu 1984, au devenit adversari politici. Ani în şir, solicitaţi să cânte pretutindeni în lume, fiecare punea o clauză în contract, potrivit căreia avea dreptul să se va retragă din concert, dacă va fi invitat şi adversarul….


În 1987, Carreras părea a fi un duşman mult mai implacabil decât rivalul său Placido Domingo; era în culmea gloriei, dar ca un fulger a căzut diagnosticul pe care Jose l-a primit din partea medicilor: leucemie! Lupta sa contra cancerului a fost plină de suferinţă şi chin imens. Boala l-a ţintuit la pat mai bine de un an. A fost supus la numeroase tratamente dureroase şi extenuante.I s-a făcut şi un transplant de măduvă, multe transfuzii de sânge, terapii care îl obligau pe Carreras să meargă în Statele Unite o dată pe lună.


Cu toate că agonisise o avere considerabilă, costurile mari ale acestor călătorii, medicamentele şi tratamentele medicale i-au golit conturile, lăsându-l sărac. Boala nu-l lăsa însă să urce pe scenă, să câştige bani pentru a-i investi în sănătatea sa. Când nu mai avea niciun dolar, a descoperit o fundaţie din Madrid al cărei unic scop era să ofere sprijin pentru tratamentul celor care sufereau de leucemie.


Fundaţia se numea „Hermosa”, şi datorită ei, marele tenor Jose Carreras şi-a salvat viaţa şi s-a întors la muzică. A ajuns din nou la acel statutul de star, banii au început să vină, iar artistul a cerut să se alăture fundaţiei datorită căreia învinsese leucemia.


Carreras a îngenuncheat umil, în faţa lui Placido


Citind statutul, a descoperit că fondatorul, donatorul principal şi preşedintele fundaţiei era….adversarul său, Placido Domingo. Mai târziu, Jose a aflat că Placido a înfiinţat această fundaţie ca să-l ajute cu tratamentul, dar a ales să rămână anonim, ca să nu îl “umilească” pentru că a acceptat sprijinul “duşmanului” său. Dar momentul cel mai emoţionant al acestei poveşti tulburătoare a fost întâlnirea lor…


Zărindu-l pe Placido la unul dintre concertele sale la Opera din Madrid, Carreras a întrerupt aria pe care o interpreta, şi, umil, a îngenunchiat la picioarele lui Domingo, cerându-şi iertare, şi mulţumindu-i cu lacrimi în ochi, în faţa publicului! Placido l-a ajutat să se ridice, şi cu o îmbrăţişare pecetluită cu lacrimi a dat startul unei mari şi adevărate prietenii. 


La un interviu cu Placido Domingo, un reporter curios l-a întrebat de ce a înfiinţat Fundaţia “Hermosa” tocmai când un “duşman” politic al său, fiind bolnav avea nevoie de ajutor financiar. Şi chiar l-a primit şi a fost salvat de la moarte. În plus, ziaristul a adăugat că Jose Carreras îi este şi un artist care-l concurează la Gloria de pe scenă. Răspunsul lui Placido a fost concis şi emoţionant: “Nu ne putem permite să pierdem o voce ca aceea a lui Jose… 


Aceasta este o poveste adevărată a bunătăţii umane şi ar trebui să servească şi ca exemplu, dar şi ca inspiraţie…Data viitoare când vei vedea o stea căzătoare, păstreaz-o în inima ta, este sufletul cuiva care şi-a atins scopul de a dărui dragostea şi altora”.


În 1988 a creat José Carreras International Leukaemia Foundation, pentru care donează în fiecare an banii adunaţi din 40 de concerte, deşi voce sa are imperceptibile transformări. Este o răsplată pentru eforturile medicilor care i-au salvat viaţa şi o şansă a altor bolnavi. Fundaţia se concentrează pe: dezvoltarea cercetărilor pentru tratamentul şi vindecarea leucemiei, campanii care să încurajeze recoltarea de celule stem, în vederea donării pentru pacienţii bolnavi de leucemie, întărirea cercetărilor şi infrastructurilor clinice din spitale şi laboratoare, precum şi oferirea de servicii sociale pentru bolnavii de leucemie şi familiile lor. Fundaţia are centre şi în SUA, Germania şi Suedia.


Fragment :-Povestea neştiută a lui Domingo şi Carreras… Lucia Ivanescu 4 iulie 2013


Preluare text Daniel Georgescu

Colaj Mary Flory

$$$

 " NU AM REGRETAT NIMIC, AM FĂCUT TOT CE 

  MI-A STAT ÎN PUTINȚĂ ÎN VIAȚA MEA "

                                                         ( Robert Redford )


CHARLES ROBERT REDFORD, actor, regizor, producător, .model și filantrop american s-a născut pe 18 August 1936 în Sânta Monica, California, Statele Unite ale Americii. Este unul dintre cei mai populari actori ai anilor 1970 , cu o carieră care se întinde pe 60 de ani.A jucat în cel puțin 46 de filme

A fost și unul dintre sex-simbolurile de la Hollywood, în anul 1998, fiind desemnat chiar cel mai sexi bărbat din lume. Actorul a fost protagonistul unora dintre cele mai romantice scene din cinematografia lumii. Filmul "MIRAJ" este prima apariție de succes pe marele ecran a lui Robert Redford, una care i-a adus și primul Glob de Aur din carieră , Alături de Natalie Wood și Christopher Plummer, tânărul Redford, reușind să se facă remarcat și să atragă atenția criticilor și a publicului. Alături de Jane Fonda, joaca în unul din cele mai bune filme, un film de referință al cinematografului de odinioară, " Desculț în parc" Alt film în câte a mai jucat a fost filmul western

"Butch Cassidy și Sundance Kid" alături dr Paul Newman, film care a primit 4 Premii OSCAR, un GLOB DE AUR și 9 premii BAFTA. Mai amintim filmele "Propunere indecentă" (cu Demi Moore), 

"Cei mai frumoși ani" (cu Barbara Streisand ), "Marele Gatsby", " Cacealmaua", " Toți oamenii președintelui", " Departe de Africa" ș.a. În anul 1981 a primit Premiul OSCAR pentru cel mai bun regizor ("Oameni obișnuiti" ), iar în 2002 Premiul OSCAR pentru întreaga carieră. În prezent el locuiește în Sundance, statul Utah, SUA, locul unde se ține și Festivalul de Film SUNDANCE, Robert Redford fiind fondatorul acestui festival.

Anul acesta, pe 18 AUGUST, ROBERT REDFORD 

împlinește vârsta de 89 de ani

$$$

 O iubire discretă, o viață de dăruire – VALEVRIA SECIU și OCTAVIAN COTESCU 


    ★Povestea de dragoste dintre VALERIA SECIU și OCTAVIAN COTESCU este una dintre cele mai tandre și discrete din lumea artistică românească. 


    ★Cum s-au cunoscut și cum a început iubirea lor


   🔘S-au întâlnit la Institutul de ARTĂ TEATRALĂ ȘI CINEMATOGRAFICĂ „I.L. CARAGIALE ”, unde VALERIA era studentă, iar OCTAVIAN era asistent universitar.

    🔘Ea l-a admirat profund încă din primele zile de facultate. A mărturisit că era „îndrăgostită moartă de profesorul ei”.

    🔘Deși atracția era evidentă, COTESCU a refuzat să înceapă o relație în timpul studiilor, din respect pentru statutul lor profesional. Au devenit un cuplu abia după absolvirea ei, în 1964, și s-au căsătorit în 1966.


     ★O căsnicie discretă, dar profundă


    🔘Au fost un cuplu admirat în lumea teatrului, dar au ales să-și trăiască iubirea departe de ochii publicului.

    🔘În 1968 s-a născut fiul lor, ALEXANDRU, care mai târziu a devenit călugăr la MUNTELE ATHOS, sub numele de MONAHUL DANIIL.

    🔘VALERIA și OCTAVIAN se completau artistic și emoțional. Ea era sensibilă, profundă, el era jovial și carismatic. Împreună formau un echilibru rar.


      ★Despărțirea prin moarte și fidelitatea eternă


    🔘În 1985, OCTAVIAN COTESCU a murit la doar 54 de ani, lăsând un gol imens în sufletul VALERIEI.

    🔘Ea avea doar 46 de ani, dar nu s-a mai recăsătorit niciodată. A ales să rămână văduva lui, păstrând vie amintirea iubirii lor.

    🔘După moartea lui, VALERIA s-a retras treptat din viața publică, dedicându-se teatrului și fiului lor. A spus că „iubirea adevărată nu se termină odată cu viața”.


Respect,

Admirație,

Prețuire!

Mary Flory 

CULTURA CURIOZITATI GANDURI

$$$

 ♥︎O POVESTE DE IUBIRE ȘI ARTĂ CARE A DURAT O VIAȚĂ♥︎ 


    ★MARIN MORARU și LUCIA MORARU au trăit o relație profundă, discretă și plină de respect reciproc, care a durat 52 de ani—o raritate în lumea artistică.


   ★MARIN MORARU: un titan al scenei românești

     ★Născut pe 31 ianuarie 1937, a fost unul dintre cei mai apreciați actori de teatru, film și televiziune din ROMÂNIA.

    ★A absolvit IATC „I.L. CARAGIALE ” în 1961 și a jucat pe scenele celor mai mari teatre din BUCUREȘTI.

    ★A fost cunoscut pentru roluri memorabile în 

  🔘„O scrisoare pierdută”,

  🔘„Chirița în provincie”, 

  🔘„Operațiunea Monstrul”, 

  🔘„Harap Alb” și multe altele.

    ★A predat la IATC și a fost membru de onoare al TEATRULUI NAȚIONAL din BUCUREȘTI din 2002.


  ★LUCIA MORARU: vocea emblematică a RADIOULUI 

    ★A lucrat peste patru decenii la RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI, unde a realizat mii de emisiuni muzicale și culturale.

    ★Era cunoscută pentru eleganța, profesionalismul și căldura sa umană.

    ★A fost o figură respectată și iubită în lumea media, fiind considerată „THE President” de colegii săi.


  ★Viața lor împreună: 

    ★„Eram niște proști frumoși”

    ★S-au cunoscut într-o tabără studențească, când LUCIA era încă în liceu. MARIN a invitat-o la un spectacol, apoi la o plimbare în CIȘMIGIU. A urmat o cerere în căsătorie și o cununie într-o bisericuță de țară, pe 29 februarie.

    ★Au fost căsătoriți timp de 52 de ani, fără scandaluri publice, fără copii, dar cu o dragoste statornică și profundă.

    ★LUCIA spunea că secretul căsniciei lor a fost înțelegerea și răbdarea: „Când se enerva, îl lăsam în pace. Las’ că-i trece”.

    ★MARIN a iubit o singură femeie toată viața lui: pe LUCIA. Iar ea, la rândul ei, nu a avut ochi pentru altcineva.


  ★Finalul unei epoci

     ★MARIN MORARU s-a stins din viață în 2016, la 79 de ani.

    ★Lucia i-a fost văduvă timp de opt ani, până în 2024, când a murit în ziua de PAȘTE, la vârsta de 87 de ani.

    ★Colegii și prietenii au descris-o ca o „a doua mamă”, o prezență caldă și generoasă.


    ★Această poveste nu e doar despre doi oameni celebri, ci despre o iubire care a rezistat timpului, discreției și provocărilor unei vieți trăite în lumina reflectoarelor.


RESPECT,

   ADMIRATIE, 

PRETUIRE!


Colaj Mary Flory 

CULTURA CURIOZITATI GANDURI 


@toatălumea

$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

       LA MULȚI ANI,MARCEL IUREŞ!

-Nascut la data de 2 august 1951,BĂILEȘTI 

      A primit de două ori titlul de cel mai bun actor de teatru din ROMÂNIA!

         Este unul dintre cei mai fascinanţi şi discreţi actori....O combinaţie rară între artistul carismatic-misterios, intelectualul preocupat şi olteanul plin de umor, dar cu o piramidă sănătoasă a lucrurilor. 


„Pe când aveam 16-17 ani, mi-am pus pe nas niște ochelari de vedere cu dioptrii. La vremea aceea, nu aveam nevoie de ei. Vedeam perfect. Și m-am uitat în oglindă. Prin lentile nu vedeam nimic, așa că m-am uitat pe deasupra lor. Am fost fascinat de faptul că îmi vedeam reflexia în oglindă, pe deasupra ochelarilor și nu prin ei. Mi s-a părut că e ceva: să te vezi bine fără ochelari, deși purtându-i. De aici a cam pornit totul. (…) Seva vieții mele urcă din modelele pe care le-am avut, din faptul că trei sferturi din viață am băut apă din fântână, din pământ, iar nu din țeavă, că am mâncat pâine și mămăligă făcute de bunica și de mama mea, că am băut lapte de la vaca din grajd și că am mâncat mere abia culese din pom. Seva vine din faptul că am întâlnit oameni care au trăit meditând, încercând, nu spunând. Mai cădeau în genunchi, se mai rostogoleau, dar se ridicau. 

Erau oameni. Și mai vine din imensul noroc pe care mi l-a dat Dumnezeu: am primit o nevastă minunată, o adevărată forță, și un băiat absolut normal, un om. Și mai vine seva și din faptul că eu cred în povești cu îngeri și cred în Dumnezeu. Nu-s multe. Le poți strânge într-o batistă......."

Din 1995, MARCEL IUREȘ este președinte al Fundației Cultural Artistice Teatrul ACT, punând bazele celei de-a doua scene independente de teatru din ROMÂNIA.... 


Din 2004 este preşedintele Festivalului Internaţional de Film Independent ANONIMUL.

 „Îl admir foarte mult pe Brâncoveanu, din istoria României. Foarte mult… a avut geniu. Nu pentru că e oltean, dar era un om genial în care stelele au pus gust, perseverenţă, viziune, forţa, chiar şi şiretenie. Şiretenia bună. A dat o altă calitate iubirii de ţară.”

CONSIDERAȚIE ȘI RESPECT MAESTRE!

$$$

 CLERY SACHELARIE, un moşier cu origini greceşti, soțul MARIEI TĂNASE......


     - În 1950, MARIA TĂNASE a decis să-şi lege destinul de CLERY SACHELARIE, interpreta avea 37 de ani şi multe dezamăgiri amoroase la activ. Trăise prima mare dezamăgire din dragoste în adolescenţă când medicul de care s-a îndrăgostit nebuneşte a lăsat-o gravidă şi a abandonat-o.

    -Prin viaţa MARIEI TĂNASE, trecuseră până la 37 de ani, bărbaţi pe care îi iubise cu patimă, dar care o dezamăgiseră. CLERY SACHELARIE a fost prezent în viaţa MARIEI iniţial ca simplu prieten. Moşierul grec era căsătorit şi avea un copil pe vremea când făcea parte, ca amic, din anturajul interpretei. El a divorţat şi, în final, s-a căsătorit cu MARIA TĂNASE pe 27 decembrie 1950.

     -O parte dintre prietenii MARIEI nu l-au privit cu ochi buni pe CLERY SACHELARIE (Raul Victor Pappadopulo-Sachelarie), considerându-l un cartofor care i-a tocat artistei averea. La data la care s-a căsătorit cu artista, din averea moşierului nu rămăsese mai nimic......

     - Dincolo de relaţii amoroase pasagere, care au continuat chiar şi după căsătorie, MARIA TĂNASE şi-a iubit soţul....

      ❤️😢 I-a mărturisit-o de pe patul de moarte, bolnavă de cancer, într-o scrisoare emoţionantă care a rămas în istorie drept "UNA DINTRE CELE MAI TULBURĂTOARE DECLARAŢIE DE DRAGOSTE".

„Îţi scriu acum, tătuţă, scrisoarea cea mai adevărată pe care am crezut vreodată că am s-o pot scrie.

Te rog să mă ierţi de tot, dacă poţi, de tot ce ţi-am putut pricinui.

Caută-mă, caută mângâierile mele. Ele n-au murit şi niciodată să nu le socoteşti moarte.

Caută-mi ochii. Ei nu te-au minţit niciodată.

Caută-mi sufletul. Căci, dezlipit de carne, nu te va uita niciodată.

Prinde-mi din aer vorbele, căci nimeni nu le va recunoaşte.

Culege-mi visele, pe care le-am croit lângă tine, şi împarte-le oamenilor, căci au fost curate şi rare.

Te voi aştepta, tătuţă, oricât ţi-o place ţie să trăieşti.

Voi găsi atâtea flori pe-acolo că nu ştiu dacă-mi va ajunge timpul, până vei veni, să ţi le cos, să fie cum am visat să-ţi fie viaţa.

Eu am să plec, şi-ţi mulţumesc pentru viaţa noastră.

Iar vouă, cele 49 de frunze verzi din primăvară şi galbene în toamnă pe care mi-am plimbat anii, vă las câte o lacrimă de emoţie : Adio, frunză verde, frunză galbenă, tu mă saltă, tu mă leagănă…”

https://www.facebook.com/share/p/1FJa2oUbax/

sursa:Virgiliu Popescu

$$$

 În La Palma, Spania, există un sat unde nimeni nu folosește ceasuri de 200 de ani - locuitorii trăiesc exclusiv după poziția soarelui și nu cunosc conceptul de "întârziere".


În satul Puntagorda din La Palma se desfășoară cel mai relaxat experiment social din Europa: o comunitate întreagă care a renunțat la timpul măsurat. Aici nu găsești ceasuri pe pereți, telefoanele nu afișează ora, iar nimeni nu poartă ceasuri de mână. Locuitorii își organizează ziua exclusiv după lumina naturală și poziția soarelui pe cer, trăind într-un ritm care nu s-a schimbat de două secole.


Sistemul lor e surprinzător de funcțional. Dimineața începe când "soarele atinge vârful muntelui din est" - cam pe la ora 7 pentru restul lumii. Prânzul se servește când "umbrele sunt cele mai scurte", iar cina când "soarele se ascunde în spatele vulcanului". Pentru activități precise, ei folosesc repere naturale: "ne întâlnim când soarele e la înălțimea palmierului cel mare" sau "vino când vezi prima stea pe cer".


Cea mai fascinantă consecință e că în Puntagorda nu există întârzieri. Cum nimeni nu știe ora exactă, toată lumea ajunge la întâlniri într-un interval de timp natural, determinat de activitatea pe care o făceau înainte. Dacă cineva mulgea capra și întârzie, ceilalți înțeleg și așteaptă. Nu există stres temporal, nu există grabă artificială, nu există anxietatea cronometrului care ticăie.


Locuitorii spun că trăiesc mai bine și mai sănătos decât rudele lor din orașele cu ceasuri. Ei dorm când sunt obosiți și se trezesc când corpul e odihnit, mănâncă când le e foame și lucrează când au energie. Medicinul local confirmă că în sat nu există cazuri de insomnie, depresie legată de stres temporal sau sindromul burnout. Copiii cresc fără să știe că "timpul e bani" și sunt mai creativi și relaxați.


Paradoxal, satului îi merge bine economic pentru că produce cea mai bună miere din Spania. Albinele nu respectă programul de 9-5, iar apicultorii din Puntagorda lucrează după ritmul natural al stupilor. Rezultatul? Miere de o calitate extraordinară care se vinde cu prețuri premium în toată Europa, dovadă că succesul nu depinde întotdeauna de cronometru.


Astăzi, Puntagorda atrage turiști din toată lumea care vin să "uite de timp" pentru câteva zile. Mulți pleacă transformați, realizând cât de mult îi controlează ceasul în viața lor. Satul e o lecție vie că timpul poate fi un servitor excelent, dar un stăpân tiranic.


Sursa: Simple cuvinte

$$$

 🔥 Orasul care a ars de 29 de ori… și tot nu a murit! Există un loc în Turcia de azi, numit Troia, unde istoria și legenda se împletesc atâ...