$$$

 Testul Kokology „Plimbarea prin pădure” – descoperă ce spune subconștientul tău despre tine

Joacă testul psihologic japonez Kokology „Plimbarea prin pădure” și află ce dezvăluie despre personalitatea, relațiile și iubirea ta. Interpretări surprinzătoare și ușor de înțeles.

Într-o lume saturată de teste de personalitate care mai de care mai clișeu și mai „Ce tip de shaorma ești în funcție de zodia ta”, am dat peste ceva rafinat și totuși simplu: un test japonez, din cartea „Kokology: The Game of Self-Discovery” de Tadahiko Nagao și Isamu Saito.

Nu e un manual de autoajutorare cu fraze motivaționale, ci o colecție de jocuri psihologice care îți cer să-ți imaginezi niște scenarii și să răspunzi intuitiv. Partea tare? Rezultatele sunt surprinzător de precise și, în plus, amuzante.

Episodul I: Plimbarea prin pădure (prima întâlnire cu sinele meu interior)

Am făcut primul test: m-am plimbat printr-o pădure imaginară, unde un lup prietenos m-a salutat, am intrat într-o cabană primitoare, am văzut o masă rotundă cu ceai, țigară și o carte, iar la final am băut o gură de vin dintr-un pocal de argint.

Ce a ieșit? O imagine a mea ca persoană echilibrată, în contact cu instinctele, deschisă, empatică și cu o atitudine matură față de iubire și intimitate.

Episodul II: Plimbarea prin pădure (varianta completă)

Dar, fiindcă o dată nu mi-a ajuns, am trecut la o variantă mai puțin cunoscută a testului, din aceeași carte.

Testul Plimbării prin Pădure – varianta completă

Imaginează-ți cu ochii minții fiecare etapă și răspunde sincer, intuitiv.

1. Te plimbi singur(ă) printr-o pădure frumoasă, liniștită.

– Ce fel de copaci vezi?

– Cum e lumina în pădure?

2. În timp ce mergi, vezi un animal.

– Ce animal este?

– Cum reacționează când te vede?

– Ce faci tu?

3. Mergi mai departe și dai peste o casă.

– Cum arată casa?

– Te apropii?

– Intri în ea?

4. Înăuntru găsești o masă.

– Ce formă are masa?

– Ce e pe ea?

– E cineva în casă?

5. Iei un pahar de pe masă.

– Din ce e făcut (sticlă, metal, lemn etc.)?

– Ce faci cu paharul?

Interpretarea răspunsurilor mele

1. Pădurea = starea interioară

„De toate felurile și mărimile, densitatea normală, lumina e caldă.”

Am o viziune echilibrată și optimistă asupra vieții, accept diversitatea și caut confort emoțional.

2. Animalul = raportarea la instinct

„Lup, vine să mă salute, îl mângâi și îi vorbesc.”

Sunt în contact cu instinctele mele, le accept și le controlez matur.

3. Casa = sinele interior

„Cabană primitoare, cu păsărele și veverițe, intru în ea.”

Sunt deschis, empatic, cu o viață interioară bogată și caut liniștea.

4. Masa = valori și relații

„Rotundă, cu carte, ceai, scrumieră, țigară aprinsă, oameni și animale în jur.”

Prețuiesc egalitatea, dialogul, reflecția, dar și căldura conexiunilor autentice.

5. Paharul = iubire și intimitate

„Pocal din argint, beau o gură de vin din el.”

Văd iubirea ca pe ceva sacru, rafinat, cu o doză de control și respect.

Concluzie 

Sunt o persoană cu o lume interioară bogată, echilibrată și profundă, care trăiește cu seriozitate, dar și cu umor, conexiunile emoționale. Dacă vrei să-ți explorezi și tu cabana interioară și lupul tău interior, fă testul și trimite-mi răspunsurile.

Ce zici, te bagi?

Te provoc să încerci testul și să vezi ce descoperi! Nu mușcă, doar te provoacă să te cunoști puțin mai bine.

Articol semnat de Marian Benone Mihai, expert în plimbări mentale prin păduri imaginare și mângâieri metaforice de lupi.

$$$

 Infidelitatea narcisistei covert borderline: spectacol, susținători și amanți în arena trădării

Cum femeia narcisistă covert borderline înșală cu grație și cine îi validează comportamentul în familie, prietenie și societate

Există în natură o specie aparte de femeie — delicată, fragilă și plină de „profundă suferință” emoțională, pe care o vom numi femeia narcisistă covert borderline. O adevărată maestră în arta înșelatului cu diplomație și teatrul victimismului. Și, oh, cât de talentată este!

La început, te ține în brațe și-ți spune că ești tot ce-a visat, apoi, când ai zis „te iubesc” ea începe să inventeze lecții de pasiv-agresivitate ca la carte: sărituri de pe o stâncă emoțională direct în oceanul manipulării, iar tu te întrebi dacă ai semnat pentru un rollercoaster sau o relație.

Când nu-i convine ceva, nu îți spune direct, nu, ea preferă să ți-o sugereze cu un zâmbet de diplomat cu diplomă în „nu te iubesc, dar nu pot să te las să pleci”. Dacă ești prea timid să o părăsești, ea va crea un spectacol de vinovății și crize, așa încât să te simți ca un criminal de război pentru simplul fapt că ți-ai permis să respiri liber.

Dar să nu credeți că și-ar asuma vreo vină, Doamnelor și Domnilor! Nu, ea e victimă. Mereu. Dacă înșală, înseamnă că tu nu ai fost destul de bun, dacă te controlează, e pentru că nu poate suporta gândul că ai putea să o părăsești, iar dacă plânge în hohote, e din cauza durerii profunde de a fi neînțeleasă — nu pentru că te manipulează în fața ochilor tăi.

Și cine o validează, vă întrebați? Ah, e aici partea cu spectacolul grandios. În primul rând, găsim prietenele cu aceeași schemă de gândire: „Fă ce simți, tu meriți mai bine, el nu te apreciază”. Să nu uităm grupurile online de consolare, unde „libertatea femeii” e un pretext perfect pentru orice escapadă amoroasă.

Familia, dacă are noroc, îi dă undă verde prin tăcere complice sau prin povești cu mame și bunici care au „făcut și ele la fel, dar au ținut familia unită”. Și, bineînțeles, partenerul, care se transformă în victimă conștientă sau inconștientă a acestui dans macabru al geloziei și controlului, și care ajunge să se justifice pentru fiecare suspiciune, devenind expert în „cum să supraviețuiești în relația toxică 101”.

Cine-i validează înșelatul?

1. Prietena „dureros de realistă”:

„Fata, dacă el nu te bagă în seamă, de ce să stai tu acolo să mori încet? Fă ce trebuie, că viața-i scurtă!”

Traducere: „Eu am înșelat și n-am pățit nimic, deci tu ești cool dacă o faci și tu.”

2. Mama vintage, cu lecții din „vremuri grele”:

„În timpul războiului, soții plecau pe front și femeile... știi cum era, un pic de compensație n-a omorât pe nimeni.”

3. Influencerul motivațional:

„Fii liberă! Dacă simți ceva în afara relației, explorează-ți adevărata fericire!” (aka „terapie cu alți oameni”)

4. Prietenul codependent:

„Dacă ea suferă, cine sunt eu să judec? Oricum eu n-am curaj să zic nimic.”

5. Terapeutul empatic:

„Ea nu înșală, ci explorează complexitatea relațiilor.”

6. Partenerul vinovat:

„E vina mea, dacă a plecat cu altul înseamnă că n-am fost destul de bun.”

7. Amanții — „eroii” de ocazie:

Micii cavaleri ai infidelității care apar și dispar, disponibili pentru „excursii romantice”, iar pentru ei femeia e mai mult un sprint emoțional decât o poveste de iubire.

Concluzie:

Și astfel, în lumea fascinantă a femeii narcisiste covert borderline, înșelatul devine un sport cu arbitri imaginați, galerie de susținători entuziaști și amanți pioni bine plasați pe tabla ego-ului ei.

Dar să nu ne înșelăm și noi: în acest circ emoțional, singurul pierzător cert este cel care a crezut că dragostea e despre respect, fidelitate și onestitate — acea rară specie de prost care încă mai crede în povești cu final fericit.

Restul? Restul sunt actori într-un joc perfid de „eu sunt victimă, tu ești vinovat”, în care responsabilitatea e doar o vorbă frumoasă de spus altora, iar loialitatea e un concept rezervat pentru reclame cu parfum.

Așa că, dacă vreodată te prinzi în acest teatru al absurdului, amintește-ți: nu ești nici protagonist, nici erou, ci doar un extras pe genericul de final — și fără vreun autograf.

Scris de Marian Benone Mihai, autor cu simț ascuțit al realității și un umor care taie mai adânc decât orice despărțire. Niciun cititor nu a fost rănit în timpul scrierii acestui text, dar câteva iluzii au fost definitiv eliminate.

P.S.

Dacă te regăsești în oricare dintre aceste personaje, înseamnă că e și despre tine.

$$$

 Telenovela Infidelității Covert Borderline: Distribuție completă, lacrimi HD și trădare cu sens

Extinderea acidă a postării „Infidelitatea narcisistei covert borderline” – o galerie de personaje tragicomice care susțin, justifică și alimentează trădarea emoțională în epoca dezvoltării personale pe TikTok.

Telenovela Infidelității Covert Borderline

Ediție de lux, cu lacrimi la comandă și trădare în format HD

Dacă ți-a plăcut tonul inițial — sarcastic, cinic, ironic și usturător — hai să intrăm mai adânc în galeria de personaje care populează această telenovelă cu decoruri emoționale, soundtrack de vinovăție și lumini difuze de autovictimizare. Fiecare personaj joacă un rol bine stabilit în piesa „Infidelitatea — ediție de lux”, unde nicio lacrimă nu e reală, dar toate dor.

Distribuția principală:

Narcisista Covert Borderline (Regina teatrului emoțional)

A.K.A. "Victima Supremă în căutare de validare și vinovați"

O combinație letală de fragilitate afișată și manipulare perfidă. Plânge în timp ce scrie cu altul, apoi te face să te simți vinovat că i-ai citit mesajele. E poetă de Instagram și maestră în micro-trădări. Se zbate între doi amanți și o sesiune de terapie online. Îți va spune că tu ești problema și va scrie un jurnal despre cât de mult a suferit… din cauza ta. Când te întrebi ce s-a întâmplat cu ea, îți răspunde: „Nici eu nu știu cine sunt…”

Actori Secunzi, dar indispensabili:

Prietena „Dureros de Realistă” (Ambasadoarea Dezumanizării Emoționale)

A.K.A. "Cine mai crede în fidelitate? E 2025!"

Are trei relații și patru backup-uri. Postează citate cu „merit mai mult” și își sfătuiește prietena să trăiască „ce simte”. Este coach-ul ideal în distrugerea relațiilor stabile. Crede că dacă cineva i-a oferit flori, e dragoste. Dacă a oferit ea ceva în schimb, e evoluție.

Mama Vintage (Arhivara Trauma Transgenerațională)

A.K.A. "Și eu am trecut prin asta, dar n-am zis nimic"

Răspunsul viu la întrebarea „de ce se repetă istoria?”. Cu un parfum de pasivitate și un ton moralizator, își învață fiica cum să manipuleze discret și să zâmbească fals. „Fii deșteaptă, mamă, nu bună.” O enciclopedie vie de compromisuri toxice.

Influencerul Motivațional (Guru de Instagram, Sponsor Oficial al Rupturilor Emoționale)

A.K.A. "Trăiește-ți adevărul, chiar dacă îl rănește pe al altuia"

Face reels cu „iubirea nu doare” în timp ce trimite mesaje vocale de despărțire. Promovează infidelitatea ca formă de eliberare spirituală. Nu are coloană vertebrală, dar are branding personal. Dacă ești confuz emoțional, te face vedetă.

Partenerul Vinovat (Rudă de gradul I cu Sindromul Stockholm)

A.K.A. "Poate e vina mea că respir prea tare"

Își cere scuze că există. Analizează conversații vechi căutând unde a greșit. Se îndoiește de realitate și se roagă să fie iubit din nou. E și martir, și detectiv. Dar în final, doar o rezervă emoțională convenabilă.

Terapeutul Empatic (Translator de Manipulare în „Traumă Neprocesată”)

A.K.A. "Ea nu minte, doar proiectează"

Un profesionist cu vocabular sofisticat, dar vedere selectivă. Infidelitatea? O traumă nerezolvată. Minciunile? Un mecanism de coping. Dacă bărbatul e rănit, are el niște tipare disfuncționale. În ședințele lui, realitatea e relativă. Ca prețul terapiei.

Prietenul Codependent (Castratul Emoțional Voluntar)

A.K.A. "Eu doar ascult și nu judec... deși știu că e greșit"

Umbra blândă din fundal. E acolo, prezent, tăcut, sperând. Așteaptă o șansă care nu vine. Încurajează ce n-ar trebui, din frică să nu piardă „prietenia”. De obicei se consideră empatic. De fapt, e un spectator cu popcorn la drama altora.

Amanții de Ocazie (Cavaleri cu sabie de plastic și sentimente second-hand)

A.K.A. "Sunt diferit. O să-i ofer ce nu i-a oferit el."

Salvatori de ocazie cu pieptul gol și sufletul plin de iluzii. Nu știu că sunt doar o paranteză în romanul ei de dramă internă. Nu văd că ea se hrănește cu haos, nu cu iubire. Când sunt dați afară din scenă, întreabă: „Ce-am greșit?”

Cititorul Naiv

A.K.A. "Eu n-o să pățesc asta... cred."

Citești și te amuzi. Sau poate te recunoști. Poate ți-ai fost partener, codependent sau terapeut. În orice caz, dacă ai ajuns până aici și n-ai sunat un psiholog... ești deja personaj.

Scris de Marian Benone Mihai – autor, observator și om care a înțeles prea târziu că „te iubesc” e doar replică de actul I în această piesă absurdă. Am supraviețuit cu sarcasm, cinism și ceva terapie. Dacă te-ai regăsit aici, nu-mi cere sfaturi. Cere-ți demnitatea.

$$$

 Femeia Borderline cu inserturi de narcisism vulnerabil: ghid de supraviețuire în șapte trădări și trei mesaje cu „Mi-e dor de tine”

Cronică sarcastică, dureros de exactă și cu umor negru despre relația cu o femeie borderline cu inserturi de narcisism vulnerabil – genul care-ți spune „te iubesc” și apoi dispare cu băiatul care o înțelege mai bine.

Mic manual de dezumanizare afectivă în șapte pași și două hooveringuri

de Marian Benone Mihai

Dacă citești asta, probabil că ori tocmai ai ieșit dintr-o relație cu femeia Borderline cu inserturi de narcisism vulnerabil, ori ești încă acolo și te întrebi de ce viața ta arată ca un remake prost al “Shutter Island”. Oricum, felicitări. Ai câștigat biletul de aur la ruleta emoțională. Numai că, spre deosebire de cazinou, aici casa nu doar că nu pierde, dar îți ia și organele pe care nu le-ai donat încă.

I. Doamna în cauză: o Simfonie a Disonanței Afective

Imaginează-ți un amestec între o fetiță rănită, o regină medievală cu sindrom de persecutare și un influencer care a citit jumătate dintr-o carte de psihologie și a înțeles doar cum să folosească termenii în ceartă. Asta e ea.

Când borderline-ul covert (a.k.a. „nu-s eu de vină, ești tu că respiri”) se combină cu narcisismul vulnerabil (a.k.a. „uite cât sufăr că nu mă adori cum trebuie”), rezultatul e o femeie care poate plânge că te iubește în timp ce te înșală și-ți fură cardul. Cu justificare morală.

II. Tehnici de manipulare – varianta Deluxe, cu LED

1. Love Bombing: „O, ce bărbat ești, zeu!”

Te-a pupat de 15 ori în prima oră. Ți-a zis că ești altceva. Făcea sex ca în „Game of Thrones” și plângea ca-n „Titanic”.

Scopul? Te-a agățat ca pe o haină în dulap: frumos, disponibil, confuz.

2. Devalorizare: „Ești cam instabil…”

Azi ești soarele ei, mâine ești cel care n-a dus gunoiul „cu tonul potrivit”. Te compară cu fostul, cu tata, cu vecinul, cu toți libidinoșii care-i dau like și inimioare pe rețelele de socializare pe unde se postează disponibilă, îmbrăcată în costum de baie sau cât mai provocator, sau chiar și cu hamsterul mort.

3. Pedeapsa tăcută

Caută să creeze tensiune, să provoace reacții pe care să le folosească pentru a-și justifica ieșirile în afara relației. Ți-a retras sexul. Îți răspunde monosilabic. Când întrebi ce ai făcut, zice „nimic”. Adică totul. 

4. Hoovering: Fantoma din trecut

Te-a blocat. Te-a uitat. S-a cuplat. Apoi, într-o noapte, „Mi-e dor de tine”.

5. Obiectificare: „Dă-mi tot și pleacă”

Nu contează ce simți. Contează ce poți livra: validare, bani, statut, Netflix Premium. Când ești gol, ești dat la reciclat.

6. Triangularea: fostul, ăia de pe rețelele de socializare și umbra lui Freud

Îți povestește de fostul, flirtează în fața ta, apoi te acuză că ești paranoic. Realitatea alternativă e sportul ei preferat.

III. Înșelatul – ca metodă de gestionare a emoțiilor

1. Răzbunare

N-ai fost destul de atent? Felicitări, e în pat cu altul. Dar stai liniștit: nu e vina ei. E trauma. A ta.

2. Putere

Îți zâmbește pe canapea în timp ce răspunde la DM-uri de la tipi libidinoși și IQ cu două cifre. „Doar glumeam.”

3. Micro-trădări non-stop

Confidențe cu „prieteni buni”, selfie-uri suspecte, mesaje șterse, telefoane cu ecranul în jos, apeluri suspecte și repetate de la ,,spam" sau cum își mai trece ea amanții în agendă. 

4. Validare compulsivă

Are nevoie să fie dorită ca să simtă că există. Tu n-o mai vezi? Altul o vede.

IV. Gaslighting, confabulare și vina din reflex

Ai îndrăznit să te plângi? Ești prea sensibil. Ai întrebat ceva? Nu ai încredere. Ai reacționat? Vezi, exact de asta s-a dus la altul.

V. Caruselul emoțional – ediția Halloween

1. Idealizare: ești Hristos coborât în Berceni.

2. Ruptura: ai uitat să-i răspunzi la mesaj în 2,5 secunde.

3. Devalorizare: ești un narcisic abuziv, clar.

4. Tăcere/înșelat: dispare cu un „prieten”.

5. Revenire: „Nu mai pot fără tine.”

Și reluăm.

VI. Finalul? Tu ești vinovat. Tot timpul.

Tu n-ai iubit destul. Tu n-ai înțeles. Tu ai distrus ceva ce nici n-ai avut vreodată. Ea? E doar o victimă a dragostei. Tu ești călăul cu chip de salvator.

Epilog

Dacă ai simțit că ai trăit toate astea, nu ești nebun. Doar ai fost distribuit în rolul principal într-o dramă psihologică scrisă și regizată de o femeie Borderline cu inserturi de narcisism vulnerabil.

Ieși. Respiră. Scrie. Publică. Râzi, dacă mai poți. Căci uneori, singura formă de răzbunare cu adevărat terapeutică e umorul negru – și articolul ăsta.

Marian Benone Mihai – produs colateral al unei relații imposibile, supraviețuitor afectiv și autor neacreditat în psihologia relațiilor disfuncționale. Nu dă sfaturi, dar le scrie ironic. Uneori cu tremur în colțul ochiului.

$$$

 Grupul Suferinzilor Fericiți:,, Terapii" cu like-uri și drame second-hand

Despre cum grupurile de „psihologia relațiilor” s-au transformat în balcoane publice pentru spânzurat egouri, diagnosticat traume cu Google și împărțit empatie în doze toxice.

Trăim într-o epocă în care, dacă Freud ar fi avut cont de Facebook, ar fi abandonat complet psihanaliza și s-ar fi apucat de stand-up comedy.

Astăzi, suferința s-a mutat pe net, și nu discret – ci cu sunet, vibrații, story-uri și postări de genul:

„Nu mai pot... (anonim, vă rog)... ce să fac când mă ignoră, dar mă iubește?”

Intrăm astfel în universul digital al durerii personalizate, denumit poetic „Psihologia Relațiilor” – sau, mai corect, „Terapie de grup pentru oameni care nu merg la terapie”.

Grupuri precum:

„Psihologia relațiilor și iubirea conștientă”

„Vindecare după relații toxice”

„Foste victime, viitoare zeițe”

„Empatici în fața oglinzii”

„Energie feminină, bărbați toxici și cum să-i detestăm cu blândețe”

...oferă spațiul perfect pentru pseudo-terapie de masă cu nume false și probleme reale. Cei mai mulți membri scriu anonim. Ceilalți poartă profiluri cu nume precum „Ana InimăFrântă”, „Ely Sabina Cătălina”, „Alfa Luna Dacică” sau, în cazuri grave, „Regina Învierii din Mine”.

Ce spune asta? Simplu: zero asumare, dar multă expresivitate artistică emoțională. O adunare de spectre digitale care urlă în șoaptă, așteptând validare de la necunoscuți.

Ghid de comportament într-un astfel de grup:

1. Intră cu durerea la vedere.

De preferat, scrie 40 de rânduri despre „el” sau „ea”, dar niciodată cu prenume. Lasă misterul să plutească printre emojiuri.

2. Folosește jargon pseudo-terapeutic.

Termeni precum „traumă karmică”, „narcisist ascuns”, „umbra ancestrală”, „copil interior nehrănit” – toți sunt obligatorii. Dacă ești la primul burnout și nu ai măcar o relație toxică bifată, nu ești binevenit.

3. Vorbește despre iubirea de sine în timp ce implori un mesaj de la fostul.

Un clasic al genului. Aici, contradictoriul e stil de viață.

4. Așteaptă să fii consolat de străini cu traume similare.

În mod ironic, primești sfaturi de la persoane care, la rândul lor, nu și-au rezolvat nimic. E ca și cum ai cere indicații rutiere unui orb beat cu GPS defect.

Filosofia grupului e simplă:

Ești special pentru că ai suferit.

Ceilalți sunt toxici pentru că nu te-au înțeles.

Dacă doare, înseamnă că a fost karmic.

Și dacă te-ai întors de 5 ori la aceeași relație dezastruoasă, înseamnă că Universul te testează, nu că ai probleme de atașament.

Observații „tehnice”:

Numele false nu sunt doar pentru intimitate. Sunt o formă de camuflare identitară.

Dacă nu ai curajul să spui ce ai trăit cu propriul nume, ce pretenții ai să fii „vulnerabil autentic”?

Adevărul doare, dar măcar are buletin.

Postările anonime sunt monologuri neasumate, adresate unui cor de terapeuți fără diplomă.

Practic, un reality show al eșecului afectiv, transmis live, dar cu identitatea blurată.

Comentariile de sprijin sunt fie „Ești puternică, ai trecut prin iad și totuși radiezi”, fie „Și eu am trecut prin asta. Sunt la a treia despărțire karmică, dar acum sunt pe cale să atrag iubirea divină”.

Zero soluții, multă poezie.

Ce lipsește?

Simplu: adevărul, asumarea, luciditatea și uneori chiar bunul-simț.

Grupurile acestea nu sunt despre vindecare. Sunt despre ecou – fiecare strigă ce-l doare, iar ceilalți repetă după el, ca într-un ritual colectiv de consolare fără catharsis.

În loc de concluzie:

Dacă ai trecut printr-o relație dureroasă, nu te judec.

Dacă ai avut traume, ești om.

Dar dacă refuzi să-ți asumi, dacă ceri terapie în comentarii, dacă trăiești doar din validarea celor care suferă identic – îți spun cu blândețe tăioasă:

Nu ai nevoie de un grup de Facebook.

Ai nevoie de o oglindă. Și poate, un terapeut cu carne și oase. Fără nickname.

Marian Benone Mihai,

observator ironic al ridicolului uman,

crescut cu Freud și Nietzsche, îngrozit de hashtaguri.

P.S.

Și pentru că orice suferință modernă are nevoie de coloană sonoră, recomand ceva mai profund decât un reel cu pian pe fundal și o poză cu ochii în ploaie:

„Ambrozie” – Deliric.

O piesă care vorbește despre alienare, despre cum ne jucăm de-a sinceritatea cu măștile bine fixate, și despre cum suferința devine spectacol public.

Ascult-o dacă vrei să ți se confirme că nu doar tu plângi pe tastatură, ci o întreagă generație care confundă introspecția cu storytelling-ul digital.

Pentru toți cei care scriu anonim, dar urlă după validare.

Pentru victimele care visează să fie profeți și pentru profeții care n-au rezolvat nimic, dar dau sfaturi.

$$$

 Cum își dinamitează femeia proastă casa – fără efort și cu nerv

Manual de auto-sabotaj conjugal pentru femeia care vrea să aibă dreptate – chiar și când rămâne singură

Manual de distrugere emoțională în cinci pași: ediția pentru doamne cu gura mare și memorie selectivă

Într-o lume plină de bărbați care „nu simt”, „nu comunică”, „nu se implică” și „nu spală vase”, există și un specimen mai rar, dar extrem de eficient: femeia care dinamitează casa... din dragoste, evident.

1. Vorba bună… a murit de mult.

Când deschide gura, vecinii scad volumul televizorului – e clar că urmează o lecție. Din alea cu dicție bună și reproșuri pe silabe. Soțul e comparat zilnic cu vecinul, cu fostul, cu amanții, cu vărul, cu băiatul de la Mega, cu tipul ăla care i-a dat like și inimioare la pozele ei de pe rețelele de socializare, unde se postează provocator, cât mai sumar îmbrăcată, cu orice bărbat care, aparent, are calități magice, cum ar fi că duce gunoiul fără să-l rogi de șapte ori, sau îi spune te miri ce alinturi. Tot ce face el e greșit, dar ce face ea? Ea construiește. Cu negativitate. Un fel de Lego al urii pasiv-agresive.

2. Nu contează ce aduce el acasă, ea voia altceva.

El vine de la muncă, transpirat, cu două sacoșe de la Lidl și ochii injectați. Ea se uită la bon, oftează și întreabă: – Atât ai putut?

Femeia nemulțumită e ca o aplicație de banking: nu contează câte eforturi faci, întotdeauna îți arată că ai prea puțin. Și, în mod miraculos, nicio achiziție nu e bună, în afară de ce și-a luat ea pe ascuns de pe Shein.

3. Afecțiunea – disponibilă doar la evenimente speciale, cu RSVP și avans.

Îmbrățișările sunt ca eclipsele. Sexul – ca reducerile adevărate de Black Friday: se vorbește despre ele, dar nu le vede nimeni. Ea dă dragoste doar când are chef, adică exact niciodată când o cere el. Și oricum, dacă el vrea, sigur vrea „doar aia”. Dar dacă n-o vrea, înseamnă că are pe alta. Un bărbat n-are nicio șansă la logică aici. E ca și cum ai încerca să câștigi la ruletă, doar că bila e pătrată și masa e în flăcări.

4. Emoțiile ei: film horror cu buget nelimitat

Are reacții mai rapide ca Netflix-ul la o nouă dramă. Dacă soțul întârzie zece minute, sigur e cu cineva. Dacă nu răspunde la mesaj, sigur e mort sau în pat cu vreuna. Dacă își exprimă opinia, îl acuză că-i distruge feminitatea. Când el greșește, e scandal. Când ea greșește, e ciclu.

5. Mândria – cea mai mare investiție a ei

Ea nu cere scuze. Nu admite. Nu cedează. Dacă s-ar face olimpiadă la „nu e vina mea niciodată”, ar fi campioană mondială. Îți spune că vrea un bărbat matur, dar îl tratează ca pe un băiat de clasa a șasea care a uitat să-și spele ghiozdanul. Și dacă el vorbește cu vechi cunoștințe? Crimă pasională. Dacă nu vorbește, de ce nu o face? Să nu mai audă de trecutul lui. Nici de prezentul lui. Ideal, nici de el.

Deci, de ce nu funcționează căsnicia? Simplu: bărbatul n-a fost suficient de clarvăzător.

Căsătoria nu e despre dragoste, în cazul ei. E despre management de criză, gimnastică emoțională și capacitatea de a-ți păstra calmul când ești certat pentru ceva ce n-ai făcut încă, dar ești pe cale să faci, poate, într-o altă viață.

Dar dacă vrei s-o repari, femeie, sfatul meu: începe prin a-l trata pe bărbat ca pe un partener, nu ca pe un animal de companie.

Sau... continuă să-i explici, în fiecare zi, cum nu te înțelege. Și când, într-o zi, nu mai e acolo să nu te înțeleagă, o să plângi pe rețelele de socializare cu un status gen:

„După tot ce-am făcut pentru el...”

Și ai dreptate. Chiar ai făcut tot. Inclusiv să-l alungi.

Marian Benone Mihai –

Fac gazetărie emoțională cu dalta, nu cu stiloul.

Dacă adevărul doare, înseamnă că scriu bine.

Țipă adevărul – poate-l înțelege și femeia proastă de pe canapea.

$$$

 „După furtună, reconstruiește-te din lumină.”

Un testament despre asumare, evoluție și eternitatea liniștii interioare

Astăzi nu scriu doar un text.

Scriu o pagină de viață. Un reper. O mărturie vie a drumului meu prin oameni, durere, transformare și lumină.

Pentru că uneori, o zi ca aceasta, simplă în aparență, dar profundă în vibrație, îți dă ocazia rară să vezi nu doar ce ai devenit, ci cine ești cu adevărat.

După intensitatea Lunii Pline de ieri, astăzi nu mai e despre explozie, despre eliberare sau despre strigăt.

Astăzi e despre așezare. Despre reculegere. Despre reconstrucția ființei tale din ceea ce ai înțeles.

Energia zilei nu cere reacții. Cere prezență. Aliniere. Claritate.

Și, mai ales, cere un singur lucru: să-ți fie pace. În interior. În jur. În trecut.

 Despre mine, cel care a fost, cel care devin.

Nu m-am născut înțelept.

M-am născut întrebând.

M-am format căzând.

M-am ridicat iertând.

Și m-am regăsit doar în momentele în care nu mai aveam nimic de demonstrat.

Am trecut prin oglinzi care m-au spart.

Prin oameni care mi-au fost lecție înainte să-mi fie binecuvântare.

Am fost uitat, evitat, ignorat, dar niciodată înfrânt.

Pentru că, în mine, a rămas mereu vie acea flacără a rostului. Acea chemare de a deveni mai mult decât suma durerilor mele.

Și acum, privind înapoi, îmi este clar:

Totul a fost pentru ceva.

Fiecare cădere m-a învățat să urc.

Fiecare tăcere m-a învățat să ascult.

Fiecare pierdere m-a readus la mine.

 Lecțiile cele mai grele nu vin să te învețe, ci să te transforme

Astăzi aleg să las aici, ca un testament viu pentru sufletele însetate de adevăr, câteva învățături pe care nu le-am citit niciodată în cărți. Le-am trăit. Le-am ars în mine. Le-am renăscut în tăcere.

 Nu răspunsurile te vindecă, ci liniștea pe care o accepți în lipsa lor.

 Nu ai nevoie de confirmare ca să fii adevărat.

 Iertarea nu înseamnă uitare. Înseamnă că ai decis să nu mai porți povara altcuiva în inima ta.

 Cel mai greu pas nu e spre ceilalți. E spre tine însuți, atunci când ți-ai promis că nu te mai întorci la ce-ai fost.

 Evoluția nu se strigă. Se simte. În felul în care alegi să nu mai reacționezi, acolo unde altădată ardeai.

Astăzi îmi pun semnătura pe o stare de pace.

Nu mai caut „răspunsuri de ce” în oameni.

Nu mai trag de uși închise.

Nu mai bat în inimi care au ales să nu mă mai audă.

Pentru că am înțeles că adevărata eliberare nu vine când îți vorbește cineva, ci când tu taci fără a te pierde.

Asta este libertatea supremă:

Să te simți împăcat cu cine ești, chiar dacă lumea nu te mai recunoaște.

 Și pentru tine, cel care citești...

Ți-ai dat voie să te reconstruiești din ce-ai înțeles, nu din ce ai pierdut?

Ai simțit vreodată că pacea ta valorează mai mult decât un răspuns?

Ai lăsat în urmă ceea ce nu te mai conținea, chiar dacă încă iubeai?

 Scrie-mi. Scrie pentru tine. Scrie pentru sufletul tău care, poate, n-a fost niciodată ascultat cu adevărat.

Nu pentru validare. Ci pentru eliberare.

Pentru că, uneori, nu avem nevoie de altceva decât să fim recunoscuți acolo unde viața ne-a fost lecție.

 „Nu poți construi o viață nouă dacă te agăți de ceea ce te-a dărâmat. Dar poți onora ruinele, în timp ce alegi să devii arhitectul propriei libertăți.” M.S.