$$$

 Memorie Culturala 

      Emil Garleanu

    ◆Emil Gârleanu a fost un scriitor român sensibil și profund, cunoscut pentru proza sa delicată, plină de nostalgie, frumusețe și emoție. S-a născut pe 5 ianuarie 1878, la Tecuci, într-o familie de militari, iar destinul lui a fost marcat de o luptă între disciplina impusă de familie și vocația sa artistică, ce pulsa în el de la o vârstă fragedă.

     ◆Deși a urmat cariera militară, ca ofițer, inima lui era aplecată către literatură, natură și oameni simpli. Nu s-a simțit niciodată pe deplin confortabil în uniformă, iar visul de a scrie l-a însoțit toată viața. A fost o fire blândă, discretă și sensibilă, cu o dragoste profundă față de frumos și de tot ce e viu — oameni, păsări, vietăți mărunte, flori.

A fost căsătorit, dar viața personală a fost adesea umbrită de lipsuri materiale și o sănătate fragilă, care i-a grăbit sfârșitul. A murit tânăr, la doar 36 de ani, pe 2 iulie 1914.

    ◆Debutul său literar a fost timid, dar plin de promisiuni. A publicat în diverse reviste literare și a fost apreciat pentru rafinamentul stilului și delicatețea observației.

Volumul său cel mai cunoscut este „Din lumea celor care nu cuvântă”, o colecție de povestiri pline de gingășie despre animale, plante și vietăți mici, pe care le umanizează cu empatie rară. Într-o lume grăbită și adesea crudă, Gârleanu reușea să oprească timpul și să ne amintească de frumusețea lucrurilor mărunte.

     ◆A fost director al Teatrului Național din Craiova, implicat în viața culturală a vremii, membru fondator al Societății Scriitorilor Români, iar contribuția sa, deși scurtă, rămâne de o valoare profundă.

    ◆Emil Gârleanu rămâne un simbol al sufletului cald, al iubirii pentru natură și al sensibilității literare. Cărțile sale, mai ales cele pentru copii sau despre animăluțe, continuă să emoționeze generații întregi. A scris cu inima, cu o delicatețe rar întâlnită, lăsând în urmă o operă modestă ca întindere, dar uriașă în emoție.

     ◆„Și dacă eu am înțeles suferința și gândul unei păsări, atunci omul nu poate fi de nepătruns...”

— Emil Gârleanu

CULTURA CURIOZITATI GANDURI

$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - OCTAVIAN PALER 

Azi se împlinesc 99 de ani de naşterea lui Octavian Paler - n. 2 iul. 1926, com. Lisa, jud. Brasov - m 7 mai 2007, Bucuresti,

fiul lui Alexandru Paler si al Anei (n. Serban). Poet, prozator, eseist si memorialist.

Venit in Bucuresti de la 11 ani, ca bursier al Liceului „Spini Haret" (1937-1944). Datorita unor imprejurari de familie, urmeaza ultima clasa la Liceul „Radu Negru" din Fagaras, sustinand bacalaureatul la Sibiu in 1945. Student, simultan, la Facultatea de Litere si Filosofie si Facultatea de Drept (1945-1949). Declina propunerea de a ramane asistent la Catedra de estetica, recomandat de T. Vianu. Din 1949, angajat la Radiodifuziune, unde ajunge corespondent special si apoi redactor-sef adjunct (1958) la redactia culturala. Corespondent Agerpres la Roma timp de 3 luni, in 1964. Director general al Televiziunii Romane (1965-1968), primul organizator al festivalului „Cerbul de aur". Mutat pe postul de director general adjunct la Radio, raspunzand de emisiunile muzical-cul-turale (1968-1970). Redactor-sef la Romania libera din 1970; demis in aug. 1983, din motive politice. Pensionat medical din acelasi an. A debutat in 1958 in rev. Luceafarul cu poemul Ulciorul, urmat de o schita si un reportaj literar. Editorial, debuteaza tarziu, in 1970, cu un voi. de poezii, Umbra cuvintelor, urmat de Drumuri prin memorie, memorialul unor calatorii in Egipt, Grecia (1972) si Italia (1974), editie revazuta in 1999. Tot un jurnal de calatorie este Caminante (1980), urmarea unui itinerar mexican. Rodul fascinatiei miturilor antice este Mitologii subiective (1975), PALER se vadeste adeptul unei literaturi confesive sau parabolice, in care dezbaterea etica devine esentiala. In ipostaza de prozator, publica romanele Viata pe un peron (1981) si Un om norocos (1984), ultimul provocand reactii contradictorii in presa vremii. Premiile Uniunii Scriitorilor (1972, 1980); Premiul Acad. (1978). Din 1990, director onorific al cotidianului Romania libera, la reconstructia caruia contribuie decisiv. Devine un influent analist- lucid si polemic - al fenomenului socio-politic postrevolutionar.

Citate Octavian Paler:

“Oamenii nu obosesc să fie banali. Şi uneori sunt fericiţi tocmai din aceasta cauză.”

“Există întrebări pe care ni le punem nu pentru a da un răspuns, ci pentru a auzi întrebarea.”

“În iubire ești independent de timp ca și-n copilărie.”

“Rămas singur, doream să fiu cu alții. Fiind cu alții și nereușind să mă integrez în atmosferă, preferăm să rămân singur.”

“Omul are iluzia că vorbește cu lumea întreagă la calculator. El e de fapt singur.

Nu disprețui niciodată lucrurile mici. O lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată; să lumineze în întuneric.”

“Când iubirea, acel puf de păpădie, ce vine mereu și pleacă cu primul fir de vaant, va trece și pe la poarta ta, atunci vei ști că m-ai întâlnit.”

“Pentru mine, Lisa nu e o localitate. E un amestec de lume reală şi mitologie, care nu poate fi asemănat cu nimic.”

“În iubire se simte mai mult decât e nevoie, se suferă mai mult decât se cugetă, se visează mai mult decât se trăiește.”

$$$

 MEMORIE CULTURALA - HERMAN HESSE 

Scriitorul Hermann Hesse, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1946, cunoscut pentru capodopere precum: "Jocul cu mărgele de sticlă" sau "Lupul de stepă", s-a născut la 2 iulie 1877, la Calw, în Germania. 

În operele lui Hermann Hesse sunt des întâlnite teme precum singurătatea spirituală a artistului, izolarea de lumea mondenă, individualitatea și căutarea unui sens în viață. Hesse a fost profund influențat de filosofia orientală, în special de budism și taoism, astfel încât scrierile sale încorporează adesea elemente ale acestor tradiții.

Prima sa operă scrisă a fost un mic volum de poezii, publicat în 1899, până în 1904 continuând să lucreze ca librar, an în care a decis să devină scriitor independent ieșind pe piață cu romanul Peter Camenzind, operă care s-a dovedit a avea un succes imediat. La scurt timp renunță să mai vândă cărți și se mută la Montagnola, lângă Lugano, mediul rural oferindu-i ceea ce-și dorea – un trai liniștit, departe de civilizație, de tumultul orașului. Puțin după stabilirea sa în Elveția, a izbucnit Primul Război Mondial, iar pe toată perioada lui, Hermann Hesse a fost supus abuzurilor autorităților naziste, acestea suprimându-i scrierile și distrugând o parte dintre ele. În anul 1923, Hermann Hesse a renunțat la cetățenia germană, dobândind-o pe cea elvețiană.

Operele lui Hermann Hesse au fost influențate major de scriitori și filozofi precum Platon, Spinoza, Schopenhauer, Nietzsche, de istoricul Jacob Burckhardt, dar mai ales de filosofia indiană și, mai târziu, cea chineză.

„Volumele mele care mă reprezintă cel mai mult sunt, din punctul meu de vedere Poemele (ediție colectivă, Zürich, 1942), povestirile Knulp (1915), Demian (1919), Siddhartha (1922), Der Steppenwolf (1927) [Lupul de stepă], Narziss und Goldmund. (1930), Die Morgenlandfahrt (1932) și Das Glasperlenspiel (1943). (…) Dar, vă rog, domnilor, să vă mulțumiți cu această schiță foarte sumară, deoarece starea mea de sănătate nu-mi permite să fiu mai cuprinzător”.

Hermann Hesse a murit la 9 august 1962, în casa lui din Montagnola, Elveția, în urma unui atac de cord, la vârsta de 85 de ani.Operele lui Hesse au fost traduse în aproape 60 de limbi și au fost vândute în cel puțin 125 de milioane de exemplare în întreaga lume. 

Citate Hermann Hesse:

“Cei care sunt prea trândavi şi comozi ca să gândească singuri şi să fie proprii lor judecători, se supun legilor croite de alţii, ceilalţi simt înlăuntrul lor propriile lor legi.”

“Nu există realitate în afara celei din lăuntrul nostru. Iată de ce atâţia oameni duc o viaţă nereală. Ei iau imaginile din afara lor drept realitate şi nu permit lumii lor interioare să se dezvăluie.”

“Cei mai mulţi oameni sunt precum frunzele care se scutură, plutind şi rostogolindu-se this-happiness-consisted-of-nothing-else-but-the-harmony-of-the-few-things-aroun-403x403-nk8qn6până ajung la pământ. Alţii însă, câţiva la număr, sunt ca stelele cu traiectorie fixă, neatinse de vânt, ei poartă într-înşii propria lor lege şi propria lor traiectorie.”

“Tot astfel a trebuit să gândesc şi despre părinţii mei. Ei spun că eu sunt copilul lor şi că aş fi ca ei. Dar chiar dacă trebuie să îi iubesc sunt pentru ei un om străin pe care nu-l pot înţelege. Şi ceea ce este esenţial la mine şi poate fi tocmai esenţa sufletului meu, ei consideră că e neimportant şi atribuie acest ceva tinereţii sau toanelor mele. Şi cu toate acestea ţin la mine şi mi-ar face cu dragă inimă tot binele din lume. Un tată îi poate da copilului său nasul şi ochii şi chiar şi mintea drept moştenire, dar nu şi sufletul. Acesta e nou odată cu fiecare om!”

“Avem pretenţia ca viaţa noastră să aibă un sens, dar ea are exact atâta sens cât suntem în stare să-i dăm.”

“Trebuie să învăţaţi să râdeţi. Pentru a ajunge la umorul de calitate, nu vă mai luaţi prea mult in serios.”

“Fericirea este un „cum”, nu un „ce”. Un talent, nu un obiect.”

Surse: http://xn--descoper-67a.ro/)

$$$

 CINE A FOST SANDA MARIN - AUTOAREA CELEBREI CARTI DE BUCATE

Sanda Marin, pe numele real Cecilia Maria Simionescu, a fost o tânără provenită dintr-o familie de intelectuali ieşeni. 

Cartea sa de bucate apărută în 1936 a trecut testul timpului şi a suportat cenzura comuniştilor care au eliminat reţetele considerate burgheze. 

Sanda Marin este numele care apare pe cele mai cunoscute cărţi de bucate din România. 

Multe au fost gospodinele care au crezut că în spatele autoarei se ascunde o casnică fără şcoală, pasionată de gătit. 

Pe numele Sandei Marin au circulat în vremea comuniştilor legende potrivit cărora autorul cărţilor ar fi fost, de fapt, un bărbat. În realitate, Sanda Marin n-a fost nici casnică fără şcoală şi nici bărbat. 

Sanda Marin a fost de fapt Cecilia Maria Simionescu, născută în decembrie 1900 într-o familie de intelectuali din Iaşi.   

Tatăl ei a fost cărturarul Ion Simionescu, un cunoscut naturalist şi geograf, devenit profesor universitar la nici măcar 30 de ani şi mai apoi preşedinte al Academiei Române. 

Cecilia Maria Simionescu a avut parte de o educaţie aleasă, făcând şcoală la un pension din Dresda. A studiat pianul la Paris şi a învăţat la perfecţie trei limbi străine: germana, franceza şi engleza.   

A învăţat să gătească în casa părintească, unde se perindau cărturari, scriitori, muzicieni, actori, pictori. 

Tânăra s-a căsătorit cu Mihai Zapan, un doctor în chimie. Cecilia Maria Simionescu a dezvoltat o pasiune pentru gătit şi, deşi ar fi putut urma o carieră în muzică sau în litere, a ales să desluşească tainele bucătăriei şi să facă din gătit o artă. 

Iată câteva dintre tainele pe care Sanda Marin le-a împărtăşit gospodinelor: 

1. Orice mâncare cu sos este mai gustoasă dacă se ţine o jumătate de oră la cuptor înainte de a fi servită. 

2. Pentru a nu se întări, ficatul nu trebuie sărat înainte de a fi fript. 

3. Pentru a înlesni frăgezirea unei cărni tari, fie de vită, fie de pasăre, se poate adăuga, la fiert sau la prăjit, puţin bicarbonat, în proporţie de o linguriţă la 5 l lichid sau la sosul din cratiţă, la 1 kg de carne. 

4. Pentru prăjit este bine să se amestece untură şi ulei în părţi egale.

 5. Înainte de a frige în untură, peşte, carne sau zarzavat, acestea trebuie bine zvântate cu o cârpă. Numai astfel se vor rumeni frumos. 

6. Supele, sosurile, zarzavaturile capătă un gust mai fin dacă li se adaugă puţin unt după ce au fost luate de pe foc. 

7. Untul se păstrează mai multe vreme proaspăt dacă se ţine în apă fiartă cu puţină sare, bine răcită.

 8. Înainte de a fi bătută, frişca se ţine două ore la gheaţă. Se bate pe gheaţă până se face spumă, dar nu mai mult, pentru a nu se face unt. Zahărul se pune numai la urmă, când este aproape bătută, în proporţie de o lingură la ¼ kg de frişcă. 

9. Dulceaţa nu se zahariseşte dacă se şterge marginea tingirii, în timpul fiertului, cu o cârpă curată, muiată în apă rece. 

10. Nucile întrebuinţate la torturi sau prăjituri capătă un gust plăcut de alune când sunt prăjite puţin în cuptor, înainte de a fi folosite. 

Sursa : Adevarul.

$$$

 

Faimoșii "Eșecuri" care au schimbat lumea! 🌎✨

🔸 Thomas Edison a fost exmatriculat din școală după doar patru luni; profesorul său l-a etichetat cu deficit mintal. Mai târziu a devenit unul dintre cei mai mari inventatori din istorie.

🔸 Charles Darwin a fost presat să abandoneze medicina, tatăl său spunând cu amărăciune: „Nu-ți pasă decât de fanteziile tale!” În cele din urmă a revoluționat biologia cu teoria evoluției sale.

🔸 Walt Disney a fost concediat de la o slujbă de ziar pentru „lipsă de creativitate”. Apoi a construit un imperiu de divertisment iubit de generații în întreaga lume.

🔸 Profesorul de muzică al lui Beethoven l-a numit complet lipsit de talent. El a continuat să compună unele dintre cele mai atemporale capodopere din lume.

🔸 Albert Einstein a vorbit abia la patru ani, iar profesorul său l-a etichetat ca fiind handicapat mintal. A devenit una dintre cele mai mari minţi ştiinţifice ale istoriei.

🔸 Tatăl lui Auguste Rodin l-a declarat „idiot” după ce a picat de trei ori examenul de admitere la școala de arte. Rodin este acum sărbătorit ca unul dintre cei mai mari sculptori ai tuturor timpurilor.

🔸 Împăratul Ferdinand a criticat faimos „Căsătoria lui Figaro” de Mozart ca având „prea multe note. Astăzi, geniul lui Mozart este incontestabil.

🔸 Dmitri Mendeleev a obținut note medii în chimie, dar mai târziu a realizat Tabelul Periodic, transformând fundamental știința.

🔸 Henry Ford, legendarul creator al automobilelor Ford, s-a luptat cu alfabetizarea de bază și a declarat falimentul de mai multe ori înainte de a obține un succes monumental.

🔸 Când Marconi a inventat radioul și a descris transmiterea cuvintelor prin aer, prietenii l-au dus la psihiatru, crezând că și-a pierdut mințile. Luni mai târziu, invenția sa a salvat nenumărate vieți pe mare.

Lecție învățată: Nu lăsa niciodată judecățile altora să-ți definească potențialul. Măreția începe adesea cu eșecuri. Continuă să crezi în tine! 🚀💪

Cum a spus un misionar

Dumnezeu iubește eșecul! De unde să știu? Pentru ca ma iubeste😢🥰🥰 

$$$

 ,,Plecăm pe rând și în tăcere

Și-n locul nostru alții vin.

În lumea asta de durere,

Trăim, iubim, visăm, murim.

Și toate acestea se repetă,

De-a lungul anilor, la fel.

Doar nouă ni se pare-ntruna,

Că roata azi, o inventăm.

Și nimeni nu-i ca noi sub soare...

Ne amăgim orgolioși.

Uitând că suntem doar o boare,

La rândul lor, cum alții au fost.

Ne facem planuri peste planuri,

In trenul vieții care aleargă.

Dar trenul se oprește-n gară,

Vestind c-atât avea sa meargă.

Suntem mirați că ni se-ntămplă,

Noi, care-am fost orgolioși.

Crezând că mai e vreme încă,

Aflăm c-am fost atât de proști."

         ( Text preluat )

$$$

 Poezie pentru femeie

Versuri Georgiana Niță

,, Să mergi mereu cu fruntea sus, femeie

Să nu-ți pleci capu-n fața nimănui

Chiar dacă suferi viața nu se încheie

Ești unică să stii...ca tine alta nu-i!

Și sufletul să nu ți-l lași călcat

De nimeni niciodată, în picioare

Respectă-te mai mult căci e păcat

Să ai un suflet sfărâmat, care te doare!

Învață-te să ai grijă de tine

Iubește-te așa…așa cum ești

Tu ești frumoasă știi asta prea bine

Și altceva nicicând să nu gândești!

Femeie, fii mereu pretențioasă

Să nu te mulțumești doar cu puțin

Fă nazuri dacă vrei, fii mofturoasă

Cu sentimentele care îți aparțin!

Și dacă vor dori să te doboare

Să nu îți pleci privirea-n fața lor

Păstrează-ți frumusețea și a ta candoare

Chiar dacă simți durerea rănilor!

Să nu te rogi de ei să te iubească

Nu te-njosi și nu te întrista

Și nu-i ruga să nu te părăsească

Să plece…chiar de suferi, tu vei rezista!

Mergi mai departe…iartă, uită

Și viața-n continuare să-ți trăiești

Lângă cei care tu te simți iubită

Și-ți dau iubirea, fără să cerșești!

Trăiește-ți viața, dar cu demnitate

Mereu, mereu să ai respect de sine

Învață să spui „NU” cu fermitate

Când simți că vor să profite de tine!

Vor profita și-ți vor lua bunătatea

De vor vedea că mereu sovăiești

Din suflet îți vor lua naivitatea

Și niciodată n-ai să mai zâmbești!

Femeie meriți mai mult de la viață

Nu te agăța de cei ce te rănesc

Tu meriți zâmbet, nu lacrimi pe față

Și oameni care sincer te iubesc!|”