$$$

 “SĂ ÎNCHID... BINE CICLURILE 

 Tine minte:

 1. Fii recunoscător pentru experiență. 

 Fiecare problemă a venit să-ți învețe o lecție, nu să te omoare.

 2. Mulțumește oglinzii.

  Mulțumește acelei persoane că a venit să facă inconștientul conștient.

 3. Nu iubi din necesitate sau vei deveni dependent de companie si incapabil sa fii fericit singur.

 4. Nu-ți pierde zilele gândindu-te la ce nu a fost, la greșelile tale sau la cât de rău te tratează viața.  

Pesimismul atrage negativul.

 5. Nu trăi fiind o victimă, victimele nu au putere, nu își asumă viața.

 6. Nu-ți pierde viața încercând cu disperare să fii acceptat.

 7. Nu renunta. Urmează-ți visul, visul tău nu ar trebui să depindă de aprobarea altcuiva.

 De ce stai incuiat cand usa este larg deschisa?

 Ceea ce dispare, trebuia să plece.  

Ceea ce nu merge nu a fost pentru tine. 

 Fiecare dintre eșecurile tale este încă o lecție, te va ajuta să-ți construiești un viitor de succes, dacă ai suficientă stima de sine pentru a continua să încerci.

 A se uita la tine! Ești în viață!

 Ochii tăi văd, inima ta❤️ bate, mâinile tale se mișcă și creează lucruri grozave.

 Ține-te la răspundere. Lasa-i pe altii in pace cu ei insisi.

 Nu vă așteptați să vă aducă flori.  

Fii propria ta grădină și fluturii vor ateriza acolo, nu va trebui să alergi după ei.”

Sursa: Ioana Vasile

***

 

Cu siguranță, fiecare dintre noi a trecut prin această situație cel puțin o dată: ai de primit rest câțiva bani, dar în locul lor, vânzătorul îți întinde o bombonică. Nu întrebi nimic, nu comentezi, o bagi în buzunar și pleci mai departe. Dar dacă, după un timp, te-ai întoarce la magazin și ai încerca să plătești cumpărăturile doar cu bombonici, oare ar fi acceptate?

Imaginează-ți scena într-un magazin de la țară, unul mic, cu rafturi aproape goale, unde vânzătoarea abia îți face nota pe un caiet jerpelit. Ai în mână câteva produse – poate un săculeț de făină, niște biscuiți și o sticlă de ulei. Când vine momentul să plătești, scoți din buzunar o mână de bomboane, exact așa cum le-ai primit de-a lungul timpului în loc de rest. Vânzătoarea te privește lung, cu sprânceana ridicată, și spune: „No, păi ce facem aici, măi băiete? Asta nu-i bancă de zahăr!”

Și totuși, dacă ele au fost considerate echivalente cu banii când ți-au fost date, de ce n-ar fi bune și când trebuie să plătești cu ele? Adevărul e că sistemul „rest în dulciuri” funcționează într-o singură direcție. Cât timp tu accepți bomboana fără să protestezi, pare un schimb convenabil – dar în momentul în care încerci să-l întorci în favoarea ta, regulile se schimbă brusc.

Așa că, data viitoare când primești o bombonică în loc de mărunțiș, întreabă-te: oare, dacă le-aș strânge pe toate și aș încerca să-mi cumpăr ceva cu ele, ce reacție aș primi? Probabil un zâmbet în colțul gurii și un categoric „Nu merge așa, dragule!”

###

 

De ziua tatalui meu

Tată, tu ai fost primul meu punct de sprijin, primul reper al lumii mele, prima lecție despre ordine, siguranță și apartenență. Prin prezența ta, prin felul în care ai purtat pe umeri responsabilitatea familiei, mi-ai oferit cel mai de preț dar: locul meu în viață.

 Nimic nu poate curge firesc în viața unui om dacă nu își onorează părinții, dacă nu își recunoaște rădăcinile. Iar eu, tată, îți recunosc rolul profund în ceea ce sunt. Ai fost cel care mi-a arătat calea, nu prin vorbe, ci prin existența ta, prin felul în care ai ținut familia unită, prin tăria cu care ai protejat și ai pus ordine acolo unde era nevoie.

Prin tine am învățat că un bărbat nu doar clădește, ci susține. Nu doar oferă siguranță, ci și direcție. Că există o ierarhie firească în familie, iar respectul față de cei ce ne-au dat viață ne dă puterea de a merge mai departe.

Ai fost ferm, dar mereu prezent. Autoritar, dar niciodată nedrept. Ai știut să îți ții locul, iar prin asta m-ai învățat să îmi țin și eu locul în propria mea viață. M-ai făcut să înțeleg că iubirea nu este doar o emoție, ci o responsabilitate, că loialitatea față de familie este o lege nescrisă, un fir invizibil care ne leagă și ne dă putere.

Astăzi, de ziua ta, îți mulțumesc, tată. Pentru că mi-ai oferit locul meu în lume. Pentru că ai fost pilonul care a susținut familia noastră fără să ceri nimic în schimb. Pentru că datorită ție, am învățat să primesc viața așa cum este, să respect ceea ce am primit și să onorez ceea ce port mai departe.

La mulți ani, tată! Locul tău în inima mea rămâne mereu acolo – ca rădăcina care dă forță copacului, ca ordinea care dă sens vieții.

$$$

 👉 Sporirea funcţiilor creierului şi stimularea inteligenţei: 1. Cititul. Nimic nu se compară cu lectura pentru îmbogățirea cunoștințelor. Fără scuze că nu e timp.

2. Cărți legate de subiectul despre care vrei să știi mai multe. 

3. Timp alocat zilnic pentru educație. Fără: „Nu am timp să citesc”. Dacă e important, vei găsi și timp. Acest principiu funcționează peste tot. Indiferent de ce este important pentru tine, vei găsi timp să faci lucrul respectiv. Începe cu cincisprezece minute și construiește începând de aici.

 

4. Folosirea timpului petrecut pe drum pentru a asculta audiobook-uri. Aproape orice carte bună este disponibilă acum în format audio, fie pe CD, fie poate fi descărcată în format MP3. Poți, de asemenea, să asculți selectiv radioul, un post de la care vei învăța ceva. Sunt o mulțime de programe unde poți asculta interviuri cu mari autori sau cu diverși experți.

  

5. Urmărirea unor emisiuni bune la televizor. Eu ador televiziunea. Încerc să nu mă uit la prea multe sitcom-uri, cu toate că unele sunt amuzante și sunt atras de ele. Însă îmi plac History Channel, Food Network, A&E, Discovery Channel, TLC, National Geographic.

6. Petrecerea timpului cu oameni inteligenți. Venitul personal atinge probabil media venitului celor mai apropiați cinci prieteni. E un fapt dovedit. Acest principiu se aplică și când vine vorba de inteligență. Lucrul este valabil și în materie de sănătate sau fericire. 

Cartea aceasta este un pic despre afaceri; un pic de dezvoltare personală; un pic despre finanțe; un pic de parenting; un pic despre relații; un pic despre sănătate și bunăstare; câteva tutoriale temeinice, ceva distracție, plus o doză enormă de atitudine și bun simț!

Obiectivul cărții mele a fost ca tu să rămâi cu o lecție bună desprinsă de aici. Cu un lucru important care să îți dea posibilitatea să închizi cartea și să spui: „Asta este! Trebuie să fac asta chiar astăzi.” 

- Larry Winget

📖 Atât cartea, cât și audiobookul au 50% reducere până vineri, 14.01, inclusiv! 🎧

Află mai multe: >>> „Oamenii sunt … și o pot dovedi!” de Larry Winget https://actsipoliton.ro/larry-winget-oamenii-sunt-...-si-o-pot-dovedi

###

 

●●" Sunt obosit. Am fost ,, generația de sacrificiu " și am crezut că după un drum lung și greu o să ajungem într-o poiană cu soare și flori. Drumul nu ducea nicăieri și într-o zi , sătui de foame și mizerie ne-am revoltat, ne-am ucis conducătorii și am crezut după un alt drum lung și greu, că o să ajungem la malul unei ape dulci.

●● Apa este însă sălcie , terenul mlăștinos și cei mai nevolnici și netrebnici dintre noi se răsfață în calești scumpe , copiii lor ni se urcă în cap și dansează țonțoroiul , iar părinții noștri mor încet de piocianic. Frații fug scârbiți și-și căuta fericirea în alte zări. 

●● În față nu văd decât beznă și întuneric , în jurul nostru doar dezmăț și mizerie și nu mai pot și nu mai am răbdare. Am inima uscată și-n gură gust de cenușă.

Vă blestem conducători ai României, și-n pușcărie de v-aș băga pe toți, cu nimenea nu aș greși.

●● Vă blestem să muriți stând la coadă , să trăiți din salariu și să vă petreceți bătrânețea cu o pensie obișnuită , într-un oraș obișnuit , cu doi copii obezi și beți în sufragerie și cu părinții în întreținere pe veci. Sunt obosit și drumul nu se mai zărește."

                   -  ANDREI GHEORGHE  -

Pe 19 martie 2018 jurnalistul a plecat dintre noi ,dar cuvintele sale memorabile au rămas.

Sursa internet.

$$$

 Vă mai aduceți aminte de această poezie minunată? 

Mie una mi-e tare dragă! ❤️

GÂNDĂCELUL – Elena Farago

De ce m-ai prins în pumnul tău,

Copil frumos, tu nu știi oare

Că-s mic și eu și că mă doare

De ce mă strângi așa de rău?

Copil ca tine sunt și eu,

Și-mi place să mă joc și mie,

Și milă trebuie să-ți fie

De spaimă și de plânsul meu!

De ce să vrei să mă omori?

Că am și eu părinți ca tine,

Și-ar plânge mama după mine,

Și-ar plânge bietele surori,

Și-ar plânge tata mult de tot

Căci am trăit abia trei zile,

Îndură-te de ei, copile,

Și lasă-mă, că nu mai pot!...

Așa plângea un gândăcel

În pumnul ce-l strângea să-l rupă,

Și l-a deschis copilul după

Ce n-a mai fost nimic din el!

A încercat să-l mai învie

Suflându-i aripile-n vânt,

Dar a căzut în țărână frânt

Și-nțepenit pentru vecie!...

Scârbit de fapta ta cea rea

Degeaba plângi, acum, copile,

Ci du-te-n casă-acum și zi-le

Părinților isprava ta.

Și zi-le că de-acum ai vrea

Să ocrotești cu bunătate,

În cale-ți, orice vietate,

Oricât de far-de-nsemnătate

Și-oricât de mică ar fi ea!

Această poezie delicată ne amintește de importanța blândeții față de toate vietățile. Fiecare ființă, oricât de mică, are dreptul la viață și merită respect. 🐞

*****

 „Mai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi. La ora 16 fix aveau testare la Religie. Când a intrat profesoara tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical. „Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre, simple, la două întrebări:

1. Cine este Dumnezeu?

2.Cum ştiţi că Dumnezeu există dacă nimeni nu l-a văzut?”.

În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea. Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări erau repetitive. Cuvintele parcă erau aceleaşi: „Dumnezeu e Tatăl nostru”; „a făcut Pământul…, marea şi tot ce există”; . Dar a treizecea? E lucrarea lui Gheorghiță . Un pici blond. Mărunţel. „Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”. Copilul vine şovăielnic....

Se temea de o umilinţă în faţa colegilor. Lacrimile îi inundă obrajii. 

Învăţătoarea îl încurajează. Elevul începe citirea sughiţând: „Dumnezeu este ca zahărul pe care mama îl pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun. Eu nu văd zahărul în ceaşcă, dar dacă mama nu îl pune, simt imediat că lipseşte! Aşa este şi Dumnezeu. 

Chiar dacă nu-L vedem. Dacă El nu este în viaţa noastră, viaţa este amară şi nu are gust”. Sala a explodat în aplauze. Profesoara i-a mulţumit lui Gheorghiță şi a completat: „Vedeţi copii, ceea ce face din noi înţelepţi nu e să cunoşti multe lucruri. Ci să fim simpli, dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră”.

Filosofii se chinuie să-L definească pe Dumnezeu cu idei, sa-L cuprinda în concepte. Pictorii îl scot din minte şi-L aştern colorat pe pânze. Iar noi, muritorii, tot nu înţelegem… Dumnezeu nu e un concept greoi. E simplu ca şi cămaşa lui Hristos. E respirabil ca aerul proaspăt de ianuarie. E dulce ca zahărul! Numai că nu poţi să ştii toate astea decât dacă l-ai gustat mai întâi!

Vrei să trăieşti frumos, să trăieşti înţelept?

Nu uita să pui Zahăr în viaţa ta!”🙏❤️😇

Sursa internet ..