sâmbătă, 1 martie 2025

@@@

 ....Flămând şi gol, făr-adăpost,

Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,

Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut

Şi câine eu ţi-am fost!

Ciocoi pribeag, adus de vânt,

De ai cu iadul legământ

Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!

Răbdăm poveri, răbdăm nevoi

Şi ham de cai, şi jug de boi

Dar vrem pământ!


...O coajă de mălai de ieri

De-o vezi la noi tu ne-o apuci.

Băieţii tu-n război ni-i duci,

Pe fete ni le ceri.

Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:

Nici milă n-ai, nici crezământ!

Flămânzi copiii-n drum ne mor

Şi ne sfârşim de mila lor -

Dar toate le-am trăi uşor

De-ar fi pământ!


...De-avem un cimitir în sat

Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.

Şi-n urma lacomului plug

Ies oase şi-i păcat!

Sunt oase dintr-al nostru os:

Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos

Din case goi, în ger şi-n vânt,

Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -

O, pentru morţi şi-al lor prinos

Noi vrem pământ!


...Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim

Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,

Că nu-şi vor bate-ai voştri joc

De noi, dacă murim.

Orfani şi cei ce dragi ne sunt

De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,

Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,

Căci nici pentr-un mormânt n-avem

Pământ - şi noi creştini suntem!

Şi vrem pământ!


...N-avem nici vreme de-nchinat.

Căci vremea ni-e în mâni la voi;

Avem un suflet încă-n noi

Şi parcă l-aţi uitat!

Aţi pus cu toţii jurământ

Să n-avem drepturi şi cuvânt;

Bătăi şi chinuri, când ţipăm,

Obezi şi lanţ când ne mişcăm,

Şi plumb când istoviţi strigăm

Că vrem pământ!


...Voi ce-aveţi îngropat aici?

Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi

Noi mame şi surori şi fraţi!

În lături, venetici!

Pământul nostru-i scump şi sfânt,

Că el ni-e leagăn şi mormânt;

Cu sânge cald l-am apărat,

Şi câte ape l-au udat

Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -

Noi vrem pământ!


...N-avem puteri şi chip de-acum

Să mai trăim cerşind mereu,

Că prea ne schingiuiesc cum vreu

Stăpâni luaţi din drum!

Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,

Să vrem noi sânge, nu pământ!

Când nu vom mai putea răbda,

Când foamea ne va răscula,

Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa

Nici în mormânt!


George Coşbuc

@@@

 

15 curiozități interesante despre Marea Neagră:

1. Marea Neagră are o adâncime maximă de peste 2.200 de metri în sectorul central-sudic și acoperă o suprafață de aproximativ 423.488 km².


2. Apa Mării Negre are o salinitate mai scăzută comparativ cu alte mări, în medie între 16-18‰, datorită aportului semnificativ de apă dulce de la numeroase râuri, inclusiv Dunărea. 


3. Stratificarea apei: Marea Neagră prezintă o stratificare distinctă între apele de suprafață, care sunt oxigenate, și cele de adâncime, care sunt anoxice și conțin hidrogen sulfurat. Această caracteristică unică este cunoscută sub numele de euxinism. 


4. Deși nu este cunoscută pentru prezența rechinilor periculoși, Marea Neagră găzduiește specia inofensivă de rechin numită "Câine de mare" (Squalus acanthias), care trăiește la adâncimi mari și nu reprezintă un pericol pentru oameni. 


5. Originea numelui "Marea Neagră": Denumirea provine din termenul turcesc "Karadeniz", care înseamnă "marea întunecată" sau "marea de miazănoapte", deoarece era situată la nord de Imperiul Otoman. 


6. Unele formațiuni stâncoase subacvatice din Marea Neagră datează din perioada Precambriană, având o vechime de peste 540 de milioane de ani. Acestea oferă habitat pentru numeroase specii marine și influențează curenții și temperatura apei. 


7. Aproximativ 25 de râuri se varsă în Marea Neagră: Printre cele mai importante se numără Dunărea, Nistrul, Nipru, Bugul de Sud și Donul, care influențează salinitatea și compoziția chimică a apei. 


8. Datorită lipsei aproape totale a curenților verticali, Marea Neagră are un strat superior oxigenat, unde trăiesc majoritatea organismelor marine, și un strat inferior anoxic, bogat în hidrogen sulfurat, unde viața este aproape inexistentă. 


9. În Marea Neagră trăiește căluțul de mare, o specie care formează perechi monogame pe toată durata vieții. Masculul poartă ouăle în punga sa incubatoare până la eclozare. 


10. Scorpia de mare, întâlnită în Marea Neagră, năpârlește periodic, uneori de două ori pe lună, și are spini veninoși pe corp. 


11. Zarganul este un pește marin din Marea Neagră, cunoscut pentru oasele sale de culoare verde-smarald, care își păstrează nuanța chiar și după preparare. 


12. Posibilitatea tsunami-urilor: Deși rare, Marea Neagră poate genera tsunami-uri. Un astfel de eveniment a avut loc în 1901, în zona Mangalia, cauzat de un cutremur cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter. 


13.  Cercetătorii au identificat că în Marea Neagră peste 160 de specii de plante și animale marine sunt amenințate cu dispariția, inclusiv nisetrul, păstruga și rândunica de mare. 


14. Se crede că Marea Neagră a fost inițial un lac de apă dulce, iar în urma unui potop catastrofal, apa sărată din Marea Mediterană a inundat bazinul, crescând salinitatea și modificând ecosistemul. 


15. Marea Neagră are maree de mică amplitudine, de aproximativ 12 cm, datorită conexiunii limitate cu oceanul planetar și a aportului constant de apă dulce.

$$$

 Gânduri de Mărțișor


 „Adu, Doamne, Primăvara și rămâi și Tu cu noi

C-am avut atâta iarnă și îngheț, și vânt, și ploi…

Uită-Te în sinea noastră ce de viscole-am avut,

Dă din nou un Rost la toate, Rostul care s-a pierdut.


Adu, Doamne, Primăvara după care toți tânjim

Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim!


Iarna sufletelor noastre ne-a asprit, ne-a-nsingurat

Am iernat până și vara sub un zâmbet înghețat…

Doar Tu, Doamne, ești mai mare decât colții asprei ierni

Sub cereasca vindecare, fă un semn, ca să ne chemi.


Fă-ne, Doamne, să-nflorim cu copacii înc-o dată

Și miros să răspândim de credință adevărată.

Adu, Doamne, Primăvara după care toți tânjim

Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim!” 

(Mina Ianovici)🙏🥰

$$#

 Din ce-i făcută viața, din chin şi suferință ?

Că m-am luptat mereu, cu a mea neputință,

Să iau decizii juste, eu n-am avut curaj

Şi asta m-a costat doar lacrimi pe obraz !


La ce mi-a folosit ruşinea şi respectul ?

Că-n lumea asta rea, nu m-au primit cu dreptul.

Ce am avut în schimb dacă n-am deranjat ?

Cu vorbe de ocară mai mult m-au împroşcat !


La ce mi-a folosit de-am fost mereu umilă ?

Că m-am simțit mereu singură, chiar străină

Şi dacă am tăcut şi nu m-am răzbunat

Au văzut slăbiciunea, nu omul educat !


La ce mi-a folosit, de n-am pretins nimic ?

Că nici măcar puținul, nu mi l-au dăruit,

Doar am oftat din greu şi chiar m-am resemnat

Mi-am spus mereu în gând, că nu am meritat ! 


La ce mi-a folosit,cinstea şi demnitatea ?

De mi-a plăcut decența, dreptatea, onestitatea ,

În lumea asta hoață, perversă şi meschină

Predomină acei ce trăiesc în minciună !


✍Un simplu muritor - Luminița Voineag Ursu

$$$

 Stau singură la geam c-afară s-a-noptat

Şi tristă mă gândesc la câte  s-au schimbat

Doar ploaia-mi bate-n geam şi-mi ține  companie ,

Iar gândul meu mă poartă prin  copilărie !

De dor o lacrimă îmi cade pe obraz ,

Că nu mai e ce-a fost şi tare mi-e necaz

Şi câte generații au plecat în şir ,

Dorm somn de veci sub crucile din cimitir !

Şi mi-amintesc cu nostalgie ,

De vremurile trăite-n armonie

Cu neamuri ,cu vecini şi lume multă ,

De satul meu frumos cu râuri si cu luncă.

Mi-e dor să simt acel parfum

Când se-ntorceau căruțele cu fân ,

Mi-e dor să văd câte-o băbuță

Cum toarce lână pe cotruță 

Şi cum miroase a ei vatră

De mămăligă  galbenă ,răscoaptă !

Mi-e dor de datini în zi de sărbătoare,

De porți deschise lipsite de zăvoare,

De sezători , de hore si de baluri 

Şi de măicuțe ce privesc şi-n brațe țin sumanuri .

Mi-e dor de nunțile cu brazi şi veselie multă

De fete şi băieți gătiţi ce merg la nuntă ,

Să văd flăcăi cum sărutau cu drag mândruța ,

Că la petreceri se dansa si Perinița !

Şi de femei frumoase de la țară

Împrimenite cu baticuri si  maramă,

De oameni mândrii cu frumoase pălării

Iar iarna purtau căciuli negre sau brumării,

Să-i fi văzut în hore şi-n sârbe când intrau,

Cu câtă frumusețe jucau si chiuiau ,

Iar pas  frumos, mărunt si delicat,

Nu se vedea decât la mine-n sat !

Mi-e dor de iarna fermecată ,

Când ne strângeam cu toții laolaltă 

Şi ascultam poveştile la clacă

Şi se glumea frumos şi era mare chef

Şi nu aveau decât o cană cu vin fiert !

Iar lumea era simplă si frumoasă

Şi din puținul ei te aseza la masă !

Mi-e dor de satul meu de altădată,

Să-i intâlnesc ,să-i văd cum stau la bancă,

Acum e satul trist şi lumea s-a schimbat

Multi după-un colț de pâine,prin lume au plecat

Iar de te uiți pe drum ,la fiecare casă,

S-a prăpădit si omul , chiar si a lui nevastă !

Şi parcă e pustiu , e trist tot ce-au lăsat

Doar munca lor îți spune , că ei au existat ,

Şi plâng că au plecat şi am rămas chiar goi

Că au luat cu ei , frumosul de la noi !

Mi-e dor să aud cuvantul : ,,scuzați n-am înțeles,,

Să  spună cineva : ,,din suflet multumesc,, ,

Să folosească : ,, vă rog să mă iertați,

Îmi pare rău ,dar nu vă deranjați ,, ,

Aşa te exprimai la vremea noastră

Şi se chemau : cei şapte ani de-acasă !

Astăzi , nu mai stim ce-nseamnà veselia

Nu mai cunoastem bunătatea şi armonia 

Şi-mi plânge sufletul că nu mai e iubire între frați

Iar verişorii cresc şi trăiesc dezbinați,

Iar porțile-s înalte cu ,, lăcat ,,

Că nimeni nu mai vrea să fie deranjat !

Mi-e dor de tot ce am avut

Şi multi din voi nu ştiți ce am pierdut ,

Nu mai există omul de cuvânt

Că mizerabilii l-au îngropat de mult !

Şi-mi pare rău că nu mai e bun simț , ruşine si respect

Iar omul cu omenie a dispărut complet !

✍Un simplu muritor-Luminita Voineag Ursu

19-09-2019

***

 Stau singură la geam c-afară s-a-noptat

Şi tristă mă gândesc la câte s-au schimbat

Doar ploaia-mi bate-n geam şi-mi ține companie ,

Iar gândul meu mă poartă prin copilărie !

De dor o lacrimă îmi cade pe obraz ,

Că nu mai e ce-a fost şi tare mi-e necaz

Şi câte generații au plecat în şir ,

Dorm somn de veci sub crucile din cimitir !

Şi mi-amintesc cu nostalgie ,

De vremurile trăite-n armonie

Cu neamuri ,cu vecini şi lume multă ,

De satul meu frumos cu râuri si cu luncă.

Mi-e dor să simt acel parfum

Când se-ntorceau căruțele cu fân ,

Mi-e dor să văd câte-o băbuță

Cum toarce lână pe cotruță 

Şi cum miroase a ei vatră

De mămăligă galbenă ,răscoaptă !

Mi-e dor de datini în zi de sărbătoare,

De porți deschise lipsite de zăvoare,

De sezători , de hore si de baluri 

Şi de măicuțe ce privesc şi-n brațe țin sumanuri .

Mi-e dor de nunțile cu brazi şi veselie multă

De fete şi băieți gătiţi ce merg la nuntă ,

Să văd flăcăi cum sărutau cu drag mândruța ,

Că la petreceri se dansa si Perinița !

Şi de femei frumoase de la țară

Împrimenite cu baticuri si maramă,

De oameni mândrii cu frumoase pălării

Iar iarna purtau căciuli negre sau brumării,

Să-i fi văzut în hore şi-n sârbe când intrau,

Cu câtă frumusețe jucau si chiuiau ,

Iar pas frumos, mărunt si delicat,

Nu se vedea decât la mine-n sat !

Mi-e dor de iarna fermecată ,

Când ne strângeam cu toții laolaltă 

Şi ascultam poveştile la clacă

Şi se glumea frumos şi era mare chef

Şi nu aveau decât o cană cu vin fiert !

Iar lumea era simplă si frumoasă

Şi din puținul ei te aseza la masă !

Mi-e dor de satul meu de altădată,

Să-i intâlnesc ,să-i văd cum stau la bancă,

Acum e satul trist şi lumea s-a schimbat

Multi după-un colț de pâine,prin lume au plecat

Iar de te uiți pe drum ,la fiecare casă,

S-a prăpădit si omul , chiar si a lui nevastă !

Şi parcă e pustiu , e trist tot ce-au lăsat

Doar munca lor îți spune , că ei au existat ,

Şi plâng că au plecat şi am rămas chiar goi

Că au luat cu ei , frumosul de la noi !

Mi-e dor să aud cuvantul : ,,scuzați n-am înțeles,,

Să spună cineva : ,,din suflet multumesc,, ,

Să folosească : ,, vă rog să mă iertați,

Îmi pare rău ,dar nu vă deranjați ,, ,

Aşa te exprimai la vremea noastră

Şi se chemau : cei şapte ani de-acasă !

Astăzi , nu mai stim ce-nseamnà veselia

Nu mai cunoastem bunătatea şi armonia 

Şi-mi plânge sufletul că nu mai e iubire între frați

Iar verişorii cresc şi trăiesc dezbinați,

Iar porțile-s înalte cu ,, lăcat ,,

Că nimeni nu mai vrea să fie deranjat !

Mi-e dor de tot ce am avut

Şi multi din voi nu ştiți ce am pierdut ,

Nu mai există omul de cuvânt

Că mizerabilii l-au îngropat de mult !

Şi-mi pare rău că nu mai e bun simț , ruşine si respect

Iar omul cu omenie a dispărut complet !

✍Un simplu muritor-Luminita Voineag Ursu

19-09-2019

###

 Povestea porcului


Să fi fost prin şaiş'doi, într-o toamnă maiestoasă

Când natura nu renunță chiar uşor la a sa viață

Într-o dis de dimineață când lumina-şi face loc

O familie de tineri, se găteau de iarmaroc !


Ei locuiau la Scutaru, târgul era la Oneşti,

Doar cu trenul forestier,tu puteai să te urneşti

Mergeau toți îngrămădiți era lumea necăjită

Erau foarte săritori, nu ca astăzi fandosită!


Cum bătea iarna la uşă şi le trebuiau de toate,

Tinerii se sfătuiră cum să-şi cumpere bucate,

Şi-au decis să vândă-un porc că era cam răpciugos

Şi cu banii după el, luau ce-aveau de folos!


Legă porcul de picior şi plecau cu el la gară

Unde-i aşteptau fochistul că vorbise de cu seară

Mai c-o glumă, c-o poveste, au ajuns un' trebuia

Însă-acum la coborâre o surpriză-i aştepta !


Că-l băgă pe animal în cutia cu cărbune,

Şi când coborâ dea-colo ,era negru tot, tăciune,

Cum să facă tânărul că se ruşina să-l vândă

Dar îl legă de un gard şi stătea şi el la pândă !


Era om ager la minte şi foarte descurcăreț,

Datorită bunătății, faptele-l făceau măreț,

Nu era bogat nici el, era simplu pădurar, 

Dar îi ajuta pe mulți, să facă şi ei un ban !


Avea cinste, omenie şi era foarte plăcut,

Respectuos cu toată lumea, el era om de cuvânt, 

Il iubea întreaga lume, se născuse el cu-n dar,

Singurul defect, aş spune, era un pic gagicar !


Femeia, fată frumoasă, dar şi foarte gospodină 

Avea păsări, porci şi vacă, mai lucra şi la grădină

Vrednică peste măsură şi foarte ambițioasă,

Era foarte economă, stângea bani să-şi facă casă !


Aştepta şi el clienți, la porcul cel păcurar

Rezemat de o căruță în costum de pădurar

Şi nici bine nu trecu, că un negustor apare

- Bună ziua tinere, porcul ăsta-i de vânzare?


- Bună ziua, cum să nu, a plecat stăpânu' acum

Cică are marfă bună, trei mii mi-a lăsat să spun !

Cum aude negustorul scoate banii dintr-un foc

Pădurarul norocos, printre lume-şi face loc !


Căută după nevasta povestind a sa minune

- Măi Fănică eşti nebun, sau ție-ți arde de glume

Cine să-ți dea banii aştia pe o râgoace de porc?

- Lisaviță crezi ce vrei dar eu sunt om cu noroc .


Se-ntâlniră cu sătenii ce veniră-n iarmaroc

Le promise-o cinste bună că luă bine pe porc,

Cumpără ce trebuia, nimic să nu le lipsească 

De-o veni iarna degrabă, să aibă de toate-n casă.


Am uitat ca să vă spun, că ea era căpitanul

După ce îşi vându marfa, îi dădu în mână banu

El mergea ca un măgar cu desăgile-ncărcate,

Mort de foame, ne-ntrebat, cu mațele spânzurate .


- Măi femeie, nu ți-e foame, c-am plecat de dimineață ?

Io-s lihnit, hai să mâncăm, ce frumos miroase-n piață,

Să ne aşezăm şi noi şi să comandăm ceva

- Ospătar, două halbe şi doi mici, comandă nevastă-sa !


Se uită şi el la mic, nu ştia de un' să-nceapă

Era frică să nu-l piardă prin măseaua cea stricată

Uite tu o zgârcitură, se gândi în mintea sa,

Las pe mine că ți-o coc, nu-s mai prost ca dumneata !


- Măi femeie, vezi tu chioşcul cel din față?

Mergi şi ia trei pâini, ceva dulce pentru fată .

Cum plecă ea de la masă, chemă-n grabă ospătarul

Comandă vin, zece mici, dar să nu uite muştarul!


Când se-ntoarce Lisavița, găsi masă-mpărătească

Nu înțelegea nimic, se uită şi ea mirată, 

- Hai ia loc, treci şi mănâncă, c-a trecut ciobanu' Ion

A vrut să ne facă cinste, că şi eu sunt cu el domn!


Nu vă spun nici o minciună, să vedeți ce panaramă, 

Ce poftă avea femeia când credea că-i de pomană,

Cum băteau turcii la Plevna, se bătea la gura ei

Ca atunci când îi de-a moaca şi nu cheltui ai tăi lei .


Toate bune şi frumoase, au mâncat şi s-au cinstit

Dar când trebuiau să plece, nota de plată-a venit

- Scoate banii Lisaviță, că erai moartă de foame,

N-ai să mai pupi tu cucoană, banii toți la dumitale !


Şi a-nceput tărăboiul, că aşa nu-şi mai ia casă,

- Ca să stau ca o cucoană, rezemată la terasă ?

Lui Fănică nu-i păsa, o lăsă ca să ogească

El era acum sătul, ea putea să trăncănească .


Luni când merge la ocol povesti ce a pățit

Că cucoana Lisavița , i-a cumpărat doar un mic

Şi râdeau cu toți' la masă că avea un fel anume

Când îți povestea ceva sau de se punea la glume .

...........

Nu v-am spus nici o minciună, cititorii mei fideli,

E poveste-adevărată, ce-au trăit bunicii mei,

Era preferata mea şi-i ceream mereu s-o spună 

Astăzi era ziua lui, Domnul în cer să mi-l țină !


În memoria celui mai magic bunic care a existat vreodată, eroul meu-Oprea Ştefan !

✍Un simplu muritor-Luminița Voineag Ursu

$$$

 POVEȘTI DE DRAGOSTE: GOETHE ȘI BETTINA Johann Wolfgang von Goethe (1749 – 1832) a fost un poet german, ilustru gânditor și om de știință, u...