Povestea porcului
Să fi fost prin şaiş'doi, într-o toamnă maiestoasă
Când natura nu renunță chiar uşor la a sa viață
Într-o dis de dimineață când lumina-şi face loc
O familie de tineri, se găteau de iarmaroc !
Ei locuiau la Scutaru, târgul era la Oneşti,
Doar cu trenul forestier,tu puteai să te urneşti
Mergeau toți îngrămădiți era lumea necăjită
Erau foarte săritori, nu ca astăzi fandosită!
Cum bătea iarna la uşă şi le trebuiau de toate,
Tinerii se sfătuiră cum să-şi cumpere bucate,
Şi-au decis să vândă-un porc că era cam răpciugos
Şi cu banii după el, luau ce-aveau de folos!
Legă porcul de picior şi plecau cu el la gară
Unde-i aşteptau fochistul că vorbise de cu seară
Mai c-o glumă, c-o poveste, au ajuns un' trebuia
Însă-acum la coborâre o surpriză-i aştepta !
Că-l băgă pe animal în cutia cu cărbune,
Şi când coborâ dea-colo ,era negru tot, tăciune,
Cum să facă tânărul că se ruşina să-l vândă
Dar îl legă de un gard şi stătea şi el la pândă !
Era om ager la minte şi foarte descurcăreț,
Datorită bunătății, faptele-l făceau măreț,
Nu era bogat nici el, era simplu pădurar,
Dar îi ajuta pe mulți, să facă şi ei un ban !
Avea cinste, omenie şi era foarte plăcut,
Respectuos cu toată lumea, el era om de cuvânt,
Il iubea întreaga lume, se născuse el cu-n dar,
Singurul defect, aş spune, era un pic gagicar !
Femeia, fată frumoasă, dar şi foarte gospodină
Avea păsări, porci şi vacă, mai lucra şi la grădină
Vrednică peste măsură şi foarte ambițioasă,
Era foarte economă, stângea bani să-şi facă casă !
Aştepta şi el clienți, la porcul cel păcurar
Rezemat de o căruță în costum de pădurar
Şi nici bine nu trecu, că un negustor apare
- Bună ziua tinere, porcul ăsta-i de vânzare?
- Bună ziua, cum să nu, a plecat stăpânu' acum
Cică are marfă bună, trei mii mi-a lăsat să spun !
Cum aude negustorul scoate banii dintr-un foc
Pădurarul norocos, printre lume-şi face loc !
Căută după nevasta povestind a sa minune
- Măi Fănică eşti nebun, sau ție-ți arde de glume
Cine să-ți dea banii aştia pe o râgoace de porc?
- Lisaviță crezi ce vrei dar eu sunt om cu noroc .
Se-ntâlniră cu sătenii ce veniră-n iarmaroc
Le promise-o cinste bună că luă bine pe porc,
Cumpără ce trebuia, nimic să nu le lipsească
De-o veni iarna degrabă, să aibă de toate-n casă.
Am uitat ca să vă spun, că ea era căpitanul
După ce îşi vându marfa, îi dădu în mână banu
El mergea ca un măgar cu desăgile-ncărcate,
Mort de foame, ne-ntrebat, cu mațele spânzurate .
- Măi femeie, nu ți-e foame, c-am plecat de dimineață ?
Io-s lihnit, hai să mâncăm, ce frumos miroase-n piață,
Să ne aşezăm şi noi şi să comandăm ceva
- Ospătar, două halbe şi doi mici, comandă nevastă-sa !
Se uită şi el la mic, nu ştia de un' să-nceapă
Era frică să nu-l piardă prin măseaua cea stricată
Uite tu o zgârcitură, se gândi în mintea sa,
Las pe mine că ți-o coc, nu-s mai prost ca dumneata !
- Măi femeie, vezi tu chioşcul cel din față?
Mergi şi ia trei pâini, ceva dulce pentru fată .
Cum plecă ea de la masă, chemă-n grabă ospătarul
Comandă vin, zece mici, dar să nu uite muştarul!
Când se-ntoarce Lisavița, găsi masă-mpărătească
Nu înțelegea nimic, se uită şi ea mirată,
- Hai ia loc, treci şi mănâncă, c-a trecut ciobanu' Ion
A vrut să ne facă cinste, că şi eu sunt cu el domn!
Nu vă spun nici o minciună, să vedeți ce panaramă,
Ce poftă avea femeia când credea că-i de pomană,
Cum băteau turcii la Plevna, se bătea la gura ei
Ca atunci când îi de-a moaca şi nu cheltui ai tăi lei .
Toate bune şi frumoase, au mâncat şi s-au cinstit
Dar când trebuiau să plece, nota de plată-a venit
- Scoate banii Lisaviță, că erai moartă de foame,
N-ai să mai pupi tu cucoană, banii toți la dumitale !
Şi a-nceput tărăboiul, că aşa nu-şi mai ia casă,
- Ca să stau ca o cucoană, rezemată la terasă ?
Lui Fănică nu-i păsa, o lăsă ca să ogească
El era acum sătul, ea putea să trăncănească .
Luni când merge la ocol povesti ce a pățit
Că cucoana Lisavița , i-a cumpărat doar un mic
Şi râdeau cu toți' la masă că avea un fel anume
Când îți povestea ceva sau de se punea la glume .
...........
Nu v-am spus nici o minciună, cititorii mei fideli,
E poveste-adevărată, ce-au trăit bunicii mei,
Era preferata mea şi-i ceream mereu s-o spună
Astăzi era ziua lui, Domnul în cer să mi-l țină !
În memoria celui mai magic bunic care a existat vreodată, eroul meu-Oprea Ştefan !
✍Un simplu muritor-Luminița Voineag Ursu
