luni, 20 ianuarie 2025

***

 Să fie sfârșitul iernii

   ( din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI)


Nu visez la munți de aur. Că nu-mi sunt de trebuință.

Dar vreau Doamne bunătate... Multă, multă și credință.

Aurul din lumea toată cui îi este de folos,

Când întreg pământul pare-a fi întors cu susu'-n jos?


C-a trecut o primăvară, și o alta stă să vină.

Da' nu-i chip ca să răzbată pân la noi a ei lumină.

Firavi ghiocei așteaptă calde mâini ca să-i adune.

Însă ei nu știu sărmanii câtă iarnă e în lume.

  

Dar nu-i iarna care-așază peste frunze fulgi de viață.

Iarna asta prinde-n gheara-i sufletele și le-îngheață.

E o iarnă sumbră-a minții şi a vieții și-a făpturii,

Care-îngheață bunătatea și dezgheață umbra urii.


Haide, vino primăvară! Tu, cea plină de speranță!

Dătătoare de căldură, de iubire și de viață!

Picură-ți din gene rouă peste iarna neagră-a firii!

Și acoperă pământul, tot, cu mantia iubirii.


maria apăvăloaie-lungu 17. 02. 2021.

***

 Maria Fără Bani

By: Jean-Robert Thomas

Într-o rochie cusută din vise, pe stradă se plimbă,

Sandalele-i sunt tocite, dansează în ritmul inimii.

Orașul șoptește povești pe care le-a cunoscut din fragedă pruncie,

Fiecare crack pe trotuar e o hartă, o artă vie.

Maria Fără Bani, o aluzie cu zâmbet,

Dar râsul ei curge mai bogat decât un tezaur ascuns.

Buzunarele-i sunt goale, dar pline de lumină pură,

În ochii ei, forța aprigă de-a duce viața în curgerea sigură.

Brutarul îi oferă pâine, nu din milă, ci din har,

Căci în recunoștința lui găsește căldura unui mare dar.

Măcelarul îi pune carne în mâinile blânde,

O rebeliune timidă, o susținere măgulitoare.

Îi cântă din tune pe măsură ce se lasă seara,

O melodie țesută din dragoste, răsunând în întreaga țară.

Deși lumea-i aspră, spiritul ei rămâne strălucitor,

Căci e regina umililor, neîndoită de greu.

Oh, Maria Fără Bani, cu comori nespuse,

Într-o lume ce vânează argintul, tu strălucești ca aurul pur.

Averea ta curge ca un râu, vastă și profundă,

O valabilitate a curajului ce nu poate fi împărțită.

În umbre, găsește frumusețea unde alții fug,

Creând un palat de vise pentru toți să-l vadă.

Cu fiecare pas pe care-l face, lasă bunătate în urma ei,

O moștenire a iubirii ce încălzește inima și mintea.

Prin parcuri și piațete, cu pași fără grabă,

Maria împletește lumina în fiecare seară.

Cu privirea sa blândă, deschide inimi închise,

Transformând durerea în întâlniri fericite.

Când copiii se-adună, ea le spune povești,

Despre vise și stele, despre lumea de zăpezi.

Fiecare cuvinte sunt fluturi, ce zbura ușor,

În suflete, lăsându-le un sclipitor fior.

Așadar, să privească lumea cum dansează pe drum,

Căci Maria Fără Bani este locul unde speranța găsește acum.

Cu râsul ca soarele și un spirit atât de liber,

Ne învață pe toți ce înseamnă cu adevărat a fi.

Oh, călători rătăciți, să-mi urmați faptele,

Să îmbrățișăm iubirea ce ne leagă în toatețile.

Căci adevărata bogăție nu se măsoară în aur,

Ci în moment

e de bucurie, deșteptând viitorul în dor.

***

 RAIUL - SATUL ROMÂNESC 


Cu vreo niște ani în urmă 

Am tot zis c-am să mă duc,

Unde-o-nțărca Mutu iapa

La un capăt de sătuc,


Să-mi caut liniștea dorită 

Sau răcoarea din zăvoi

Și probabil mulți ca mine 

Ați vrut liniște și voi. 


Da vezi tu, că socoteala

De acasă, nu-i ca-n târg.

Iară foșnetul de frunze, 

Nu se mai aude-n crâng.


— Păi de ce? Mă-ntreabă popa, 

Duminică, după slujbă .

— Da’ , Sfinția Ta n-auzi

Decibelii de la “drujbă”?


Știu, vorbești cu Dumnezeu

Dacă vrei și de se poate,

Ca pe curvele din sat

Să le ierte de păcate.


Nu c-au dat în stânga-n dreapta

Ce-au avut mai bun și ele,

Ci că și-a luat fiecare

Tocătoare de surcele.


Lângă mine șade aia; 

Aia, de-a lăsat-o Sturzu

Țiuie cu tocătoarea,

De îți pierzi un timp auzu’ .


I-am zis să mă răcoresc 

Să n-auză nimenea :

“Nu sunt crăci nici în pădure

Cât ai băgat tu în ea.”


Apoi, în dea-lungul zilei

Pe la câmp sau lângă casă,

Surd de-ai fi și tot auzi

Zbârnâind o motocoasă. 


Iară când se lasă seara

Și e liniște deplină

Se aud lângă pârâu

Motopompe pe benzină.


Trag cu ele toată noaptea

Că-i mai bine pe răcoare

Și când crezi că s-a oprit ;

Hop! O motocositoare! 


Pe capotă la mașină

Dorm pisicile de-a valma

Și cum mișcă câteuna

Imediat pornește-alarma .


Eu de-un timp am anulat-o ,

Să tot fie de o lună ,

Că n-am pus geană pe geană

În a ,, brânzei săptămână ".


Da' la mine , ca la mine ,

M-am scăpat singur de chin ,

Dar alarmele la alții 

Se pornesc chiar din senin .


Că și-au pus ,, alărmi " la case 

La fel cum au la mașină .

Au una la poarta mare 

Și vreo două la gradină .


Nu mai auzi vaci mugind,

Sau că behăie vreo capră

Ci un huruit continuu

Și strident de motosapă.


În fine, la prânz adorm, 

Cu vată pusă-n urechi

Da’ tresar ca din coșmar

“… Baterii și fiare vechi…”


S-au civilizat și ăștia. 

Au mașini cu megafoane 

Vând acum de toate cele

Varză, sare și banane. 


Cuie, tablă, cornier

Apă, Borsec sau Zizin, 

Asta, că n-avem pe-aproape 

Nicidecum, un magazin.


Duminica e deplină, 

Grătar, mici și frigărele,

Boxele date la maxim 

Sunt setate pe manele.


Ba vin finii pe la nașu’

Sau vreunul majoratu’ 

Și-i prilej s-aibă manele

Nu doar ei, dar și tot satu’.


Da’ , tradițiile-s tradiții 

După postu’ de-astă vară.

Vrei, nu vrei ești asaltat 

Cu nunțile de la țară.


Cortu-n drum, montat de ieri

Cu proba de microfon

Și tot satul o să afle, 

Cum va rage un afon.


Trebuie să mergem, zic, 

C-am cu ei la deal mejdrina, 

Și bărbatu-său, tot grâul, 

Ni-l treieră cu combina. 


Își însoară fiul mare, 

Nu-i nici prost, nici derbedeu.

Doar că aleargă pe drumuri 

Cu un hârb de ATV-u.


Am nimerit lângă boxe

Și unii ce beau de sting, 

Iar mâncarea, ce să zic

Aduc de la catering.


Darul, poate știți și voi

Că ați fost la nunți ca mine, 

Îl strigă în gura mare, 

Pentru satele vecine. 


Am plecat încet spre casă, 

Pe bezna de pe șosea,

După ce am dat trei sute

Să-mi dedice o manea.


Ajung, în sfârșit acasă, 

Unde becu-n tindă arde.

De la nuntă se aude

Canonadă de petarde.


Că acum este la modă ;

Eu le-aș denumi “suplicii” 

Ca-n final, la periniță 

Să se dea cu artificii. 


Așa mi s-a dus speranța

Unui somn odihnitor.

Părându-mi că-n sat la mine

Este un crucișător. 


Atunci când vântu’ nu bate

Și-s cam multe în tot anu’,

Unul din satul vecin

Zbârnâie cu deltaplanu’. 


A aterizat forțat

În grădină la Simina, 

Supărat nevoie mare

Că i s-a sfârșit benzina.


Simina, avea săraca, 

Cinci găini și rațe, două. 

De când a aterizat nebunu’

Nici că vr’una nu-i mai ouă.


Nu mai vezi trecând prin sat

Car cu boi sau vreo căruță,

Ci doar vreun motocultor

“Înhămat” la remorcuță.


Cu ele cară de toate, 

Lemne, scânduri, saci cu grâu,

Porci legați și iarbă verde

Și pietriș luat de la râu.


Își fac ei treaba cu ele

De cu ziuă până-n seară, 

Spulberând liniștea străzii 

Și-a uliței de la țară. 


V-aș mai scri’ de multe cele

Dar de-acuma nu mai pot, 

Că se strigă-n megafoane

Să ieșim toți la vot.


Un partid care promite

Să-avem liniște deplină,

Pensii, lefuri ,, speciale "

Și manele în surdină.


Va crește începând de mâine,

Nivelul nostru de trai, 

Și-orice sat din România 

Va fi un mic colț de Rai. 


              Mircea Grigoriu Pictoru’

              5 Iunie 2023- Leordeni, Argeș

***

 Femeie îndrăgostită 

 

Știi tu, cum arată femeia îndrăgostită , 

Cunoști a ei privire, când este fericită!

Știi tu , cum de iubire ochii ei strălucesc, 

Și buzele de dor cum săruturi doresc?


Știi tu, sau ai văzut, vreodată in viața ta, 

Femeie îndrăgostită cu ochii altuia?

Căci ochii tăi, pe-atunci așteptau o minune,

Și nu ai observat când te privea pe tine? 


Femeia îndrăgostită e însuși o vioară, 

Ce cântă și vibrează și-o inima înfioară, 

E forța partiturii si nota muzicală, 

Femeia îndrăgostită e simfonie astrală ! 


Femeia îndrăgostită-i creație a iubirii 

De faci o introspecție în seninul privirii 

Poartă o frumusețe în sufletul fragil 

Parfumul de lavandă discret dar și subtil! 


Femeia îndrăgostită ziua ,e macul încins 

Sublim, candid și roșu, de dragoste aprins, 

Iar noaptea luna blândă rază de catifea, 

Sau pe un cer senin o luminoasă stea! 


Ronja Broich 

Autor ✍️

***

 GÂNDUL ZILEI ..ECATERINA TEODOROIU ..SAU "IOANA D’ARC "A ROMÂNIEI ,EROINA DE PE JIU..


 Adunaţi la mormântul Cătălinei

În faţa Primăriei de la Târgu Jiu,

Comemorează azi urmaşii urbei

Prin vers, prin cânt şi flori pe Eroina de la Jiu....


   Astazi ,se împlinesc 131 de ani de la nașterea sa: 

Născută la 14 ianuarie 1894, într-o familie de oameni nevoiaşi, cu mulţi copii. Nu avea loc în pat: dormea în copaie. Mică şi slăbuţă, Lili, cum o alintau părinţii, a fost singura din familie care a învăţat carte, pentru a scăpa de sărăcie. Era foarte inteligentă, ambiţioasă. Primele două clase primare le-a făcut în Vădeni, localitatea ei natală, care face parte acum din Târgu-Jiu. 

Următorii doi ani a urmat şcoala la Târgu-Jiu. La un moment dat, învăţătorul ei a vrut să pună în scenă “Peneş Curcanul” şi a întrebat în clasă cine vrea să joace rolul principal. Cătălina a spus că ea. Dascălul i-a explicat însă că rolul trebuie jucat de un băiat. Catalina Toderiu a plecat apoi la Bucureşti, unde s-a înscris la Şcoala de Fete, deoarece voia să devină învăţătoare. Se pare că la Bucureşti, Cătălina l-a întâlnit pe Gheorghe Manoiu, iubitul ei. În acea perioadă s-a înrolat ca cercetaş, iar imediat ce România a intrat în Primul Război Mondial, a participat pe front ca soră medicală. De aici destinul Ecaterinei Teodoroiu era scris. 

Moartea fratelui ei Nicolae, cel cu care Ecaterina s-a înţeles cel mai bine dintre toţi copiii, a afectat-o foarte mult: ea a fost cea care l-a îngropat pe Nicolae pe dealul Sâmbotinului. 

În octombrie 1916, Ecaterina Teodoroiu decide să slujească ţara în locul fratelui ei, să îl răzbune. Un alt motiv care a determinat-o pe eroină să se înroleze a fost faptul că iubitul său Gheorghe era deja pe front. Părinţii ei nu au fost de acord, dar decizia ei fusese deja luată. 

În război, Ecaterina a fost rănită la ambele picioare şi a fost tratată la spitalele Filiaşi, Craiova, Iaşi. Şi-a revenit, apoi a fost luată prizonieră, a reuşit să scape împuşcând “câţiva” soldaţi germani. Eroina a fost distinsă de către generalul Dragalina, în primăvara anului 1917, cu “Virtutea militară de război, clasa a II-a” şi avansată la gradul de sublocotenent. 

Conducea un pluton de 25 de soldaţi, la început soldaţilor nu le-a prea convenit că sunt conduşi de o femeie, dar până la urma au apreciat-o. Moartea nu a cruţat- o însă: Ecaterina Teodoroiu nu a reuşit să scape de gloanţele germane. În august 1917, pe câmpul de luptă de la Mărăşeşti, eroina a fost împuşcată în piept. Ultimele ei cuvinte au fost: “Înainte băieţi, sunteţi cu mine!”. 

Ecaterina Teodoroiu a fost înmormântată pe câmpul de luptă, apoi trupul ei a fost mutat în Mausoleul de la Mărăşeşti. În 1926 a fost adusă, într-un sicriu de oţel, în mausoleul construit pentru ea în centrul oraşului Târgu-Jiu. 

A fost comparată de generalul francez Henri Berthelot cu Ioana D’Arc. A murit cu un an înainte de Marea Unire. 

O chema Cătălina Toderiu, iar Ecaterina Teodoroiu i s- a spus mai târziu. 


"Cătălină,Cătălină,

Zorile de dimineaţă,

Pline de lumină

Te-au spălat pe faţă.


Tot cu rouă de pe flori

Tot cu raze de la soare,

Pe ai tăi dalbi obrăjori

Pe faţa de floare.


În lumina ochilor

Prins e al vieţii fior,

Pe framătul buzelor

Porţi al sufletului dor.


Ţi-au fost îndemnul

Încă din copilărie;

Ale lui Peneş Curcanul

Mari fapte de vitejie.


Dor de oameni,dor de ţară,

Dorul de pământul sfânt,

E cea mai de preţ comoară

Transformată-n legământ.


În războiul dintre naţii

Viaţa tu ţi-ai apărat,

Făcând front comun cu fraţii

Şi luptând ca un bărbat.


Războiul prea crud şi rece

Durere multă a lăsat,

Ce cu greu în suflet trece

Când ţi-e fratele împuşcat.


Plecată pe front plângând

În băiat s-a transformat,

Locul fratelui luând

Cu a lui haine s-a îmbrăcat.


A pornit şi curajoasă

Voluntară s-a înrolat,

C-ar fi o fată frumoasă

Să se vadă n-a lăsat.


Preschimbată în soldat

Deloc nu s-a cunoscut,

Că e fată nu bărbat

Cine ar fi crezut ?


Cătălina s-a înrolat

Calea sorţii a urmat

Şi a devenit soldat,

În luptă s-a avântat.


Faptele de vitejie

Pe pagini mereu se scriu

Şi ne umple de mândrie

Eroina de la Jiu.


Compania i-a fost crezul

Vitejeşte s-a luptat,

Chiar de-o încurca văzul

Era cel mai abitir soldat.


Luptele ce au urmat

Istoria faptelor,

În grad repede a urcat

Eroul netemător.


Aprig luptă pe redută

Curajul nu-l părăseşte,

Chiar de e lovit în luptă

Postul nu şi-l părăseşte.


Rănită la picior,vrând,nevrând

Şi dusă la spital urgent pe sanie,

Trăia doar c-un singur gând

Să se întoarcă la companie.


Din spitalul de la Iaşi

Întoarsă la camarazi,

Prima linie o aduce iarăşi

Sus pe coline sub brazi.


În luptele care au urmat

S-a purtat bărbăteşte,

Piciorul lovit cu greu l-a purtat

Dar s-a luptat vitejeşte.


Ceasul rău care a urmat

De nimic în jur nu-i pasă,

A tunat şi-a fulgerat

Arma nemiloasă.


Un glonţ de sus din munţi pornit

În pieptul tânăr a lovit,

N-a ricoşat a nimerit

Şi viaţa Cătălinei s-a oprit.


Prăbuşit în bătălie ,trupul ei tânăr parca-i îndemna,

Să înainteze, să nu se oprească,

La luptă-i îmbărbăta 

Reduta s-o cucerească.


Căzută la datorie

N-a mai apucat lumina

Zilei de glorie şi bucurie

Pentru care se jertfise Cătălina.


A căzut în bătălia

Apărând pământul sfânt,

Apărând cu viața glia

Peticul ei de pământ.


Visului întreaga viață

Ea şi-a dăruit,

Omului I-a dat speranță

Ca să fie fericit !


Cătălină, Cătălină,

Ale florilor petale,

Ți-au pus rochia de mireasă

Cu diademe din soare "!

(Dorel Dobre Delagorj )

Sursa,net.

Glorie eternă Eroinei de la Jiu! 

Janeta Hulea

***

 Răspuns:


Când visurile mi s-au năruit

Și în neant m-am prăbușit de tot,

Când ultima speranță am pierdut

Am strâns din dinți și-am dovedit că pot.


Când viața mai nedreaptă îmi părea

Și m-a plesnit că m-a-dormit pe loc,

Când sufletul rănit îmi sângera,

Am străns din dinți și-am dovedit că pot.


Când marea de probleme mă-nghițea

Să ies la mal,habar n-aveam să-not,

Până la sânge dinții eu i-am strâns 

Și înc-odat-am dovedit că pot.


Când greutatea crucii m-a strivit

Sleită de puteri, împiedicând

Eu ochii către cer i-am ridicat

Și am cârtit, răspunsuri căutând ,


la Dumnezeul bun și milostiv

La Maica Sfântă și la sfinții toți, 

Răspunsul ca un tunet a venit:

Ți-am dat fiindcă am știut ca poți!


Claudia Maria Merticariu

***

 Numai una! de George Coșbuc 


Pe umeri pletele-i curg râu

Mlădie, ca un spic de grâu,

Cu șorțul negru prins în brâu,

O pierd din ochi de dragă.

Și când o văd, îngălbenesc;

Și când n-o văd, mă-mbolnăvesc,

Iar când merg alții de-o pețesc,

Vin popi de mă dezleagă.

La vorbă-n drum, trei ceasuri trec

Ea pleacă, eu mă fac că plec,

Dar stau acolo și-o petrec

Cu ochii cât e zarea.

Așa cum e săracă ea,

Aș vrea s-o știu nevasta mea,

Dar oameni răi din lume rea

Îmi tot închid cărarea.


Și câte vorbe-mi aud eu!

Toți frații mă vorbesc de rău,

Și tata-i supărat mereu,

Iar mama, la icoane,

Mătănii bate, ține post;

Mă blestemă: De n-ai fi fost!

Ești un netot! Ți-e capul prost

Și-ți faci de cap, Ioane!


Îmi fac de cap? Dar las să-mi fac!

Cu traiul eu am să mă-mpac

Și eu am să trăiesc sărac,

Muncind bătut de rele!

La frați eu nu cer ajutor,

Că n-am ajuns la mila lor

Și fac ce vreau! Și n-am să mor

De grija sorții mele!


Mă-ngroapă frații mei de viu!

Legat de dânsa, eu să știu

Că am urâtei drag să-i fiu?

Să pot ce nu se poate?

Dar cu pământul ce să faci?

Și ce folos de boi și vaci?

Nevasta dacă nu ți-o placi,

Le dai în trăsnet toate!


Ori este om, de sila cui

Să-mi placă tot ce-i place lui!

Așa om nici vlădica nu-i

Și nu-i nici împăratul!

Să-mi cânte lumea câte vrea,

Mi-e dragă una și-i a mea:

Decât să mă dezbar de ea,

Mai bine-aprind tot satul!

$$$

 CÂND S-A NĂSCUT IISUS HRISTOS ? În fiecare an, pe 25 decembrie, conform calendarului gregorian, respectiv pe 7 ianuarie, conform calendarul...