Argintarul Sequoyah, analfabetul care a creat un sistem de scriere folosit și azi
Sequoyah a fost un membru al tribului american Cherokee. Fiind argintar, avea nevoie de o modalitate prin care să țină evidența clienților și să întocmească alte documente. Așa că, în câțiva ani, acest analfabet a dezvoltat un întreg sistem de scriere pentru limba Cherokee.
Prin cucerire, absorbție culturală și asimilare colonială, sistemele de scriere din întreaga lume s-au redus de la câteva mii, la câteva zeci. În prezent, alfabetul latin, conceput în Europa, este utilizat în întreaga emisferă vestică, înlocuind limbile băștinașe precum azteca mayașă.
În mod similar, araba a înlocuit sistemele de scriere străvechi din Orientul Mijlociu și nu numai. Cu toate acestea, o mică enclavă, situată chiar în centrul Americii de Nord, s-a păstrat: alfabetul Cherokee silabic.
Acesta este cu atât mai uimitor cu cât a fost creat în jurul anului 1820 de un bărbat pe nume Sequoyah (sau, așa cum era cunoscut în comunitatea europeană, „George Gist”). Membru al tribului Cherokee, Sequoyah era analfabet, dar a reușit să dezvolte un sistem de scriere ce rezistă de două secole și este folosit și astăzi de către Cherokee.
La începutul anilor 1800, George Gist era un argintar cu mulți clienți, dar, fiind analfabet, nu avea cum să țină evidența comenzilor sau să le scrie furnizorilor. Trăind printre europeni, a fost uimit de limba engleză scrisă și credea că „frunzele vorbitoare”, așa cum numea el foile cu text, erau sursa puterii și a succesului albilor.
Inițial, a încercat să creeze un limbaj logografic (în care fiecare simbol reprezintă un cuvânt sau o idee, similar cu sistemul de scriere din China). Totuși, sistemul cu un simbol atribuit fiecărui cuvânt s-a dovedit prea greu de memorat și folosit.
În schimb, familia și prietenii săi l-au ajutat să împartă limba Cherokee într-un grup de sunete fonetice cărora le-a atribuit apoi simboluri unice, împrumutând adesea din alfabetul englez. Cu toate acestea, deoarece Sequoyah nu știa să citească în engleză, există o legătură foarte mică între sunetul unei litere latine și silaba Cherokee.
Sistemul a fost adoptat rapid atât de liderii Cherokee, cât și de europenii care au avut de-a face cu acest trib. Apoi, misionarii creștini au tipărit biblii în limba Cherokee, iar societatea misionară baptistă a făcut ca limba să fie adoptată în școlile lor misionare Cherokee.
Cu un sistem de scriere bazat pe limba vorbită, rata de alfabetizare a Cherokee a depășit-o în scurt timp pe cea a comunităților europene din jur. Însă celelalte triburi nord-americane nu au fost la fel de norocoase, iar copiilor lor li s-a interzis, de obicei, să își folosească limbă maternă.
Acest lucru i-a rupt de comunități și de istoria lo, fenomen care, la rândul său, a dus la pierderea identității. Din cauza depresiei cauzate de anii petrecuți în școlile-internate în care au fost obligați să renunțe la propria limbă, să vorbească exclusiv în engleză și să se poarte „occidental”, mulți băștinași europenizați forțat s-au prăbușit în alcoolism și sărăcie.
Totuși, sistemul de scriere nu a fost un glonț magic pentru poporul Cherokee; și acest trib a fost în cele din urmă trădat de guvernul american, celebru pentru meteahna de a rupe tratat după tratat ori de câte ori erau descoperite noi resurse pe teritoriul tribului.
Marșul forțat și îngrozitor de pe Traseul Lacrimilor a ucis mii de oameni și i-a smuls pe băștinași din teritoriul care fusese al lor dintotdeauna. Apoi, din nefericire pentru ei, Cherokee i-au susținut pe sudiști în timpul Războiului Civil American, astfel că, după ce Nordul a învins, Uniunea a adoptat o lege prin care a dizolvat toate instituțiile guvernamentale Cherokee.
Cu toate acestea, Cherokee au reușit să își mențină vie limba și să rămână un popor alfabetizat.