Joi - 9 Mai - ,, Înălțarea Domnului,, ( Sarbatoare de porunca )
Programul sfintei liturghii :
Dimineata la ora 10 ⁰⁰
Seara la ora 18⁰⁰
După terminarea Sfintei Liturghii vom merge la Cimitirul din Cordun pentru a ne ruga pentru răposații familiilor noastre.
Înălțarea Domnului
Iubiți frați și surori, astăzi celebrăm Înălțarea Domnului la cer! Ceea ce înseamnă însă aceasta pentru noi, cu greu poate fi însă cuprinsă de perceperea noastră. De aceea, Sfânta Scriptură o prezintă în imagini. Totuși, ce ar vrea să ne spună Isus, apostolii, Biserica, cu această sărbătoare? Ce ne spune nou la 40 de zile după Înviere?
1. Viața pământească a lui Isus s-a încheiat
Numărul 40 este un număr simbolic. El exprimă timpul pământesc ca încheiat, dar și timpul final. Viața pământească a lui Isus s-a încheiat prin Înălțarea lui la cer. Viața care a început cu nașterea lui la Betleem s-a împlinit. Locul lui este acum la dreapta Tatălui. Aceasta este credința noastră, și pe aceasta se fondează speranța noastră. Pentru noi aceasta este de o însemnătate decisivă. Isus duce acum la împlinire ceea ce a început cu viața sa pământească: domnia lui Dumnezeu. În timpul vieții sale pământești, domnia lui Dumnezeu era prezentă în trimiterea lui Isus la cei săracă și nedreptățiți. El i-a vindecat de infirmitățile lor și le-a dat o speranță nouă. Acum, prin Înălțarea sa la cer, această misiune a fost înmânată celor care-l urmează.
Ucenicii nu au înțeles acest lucru. Isus le clarifică ce se înțelege prin aceasta: „Veți primi puterea Sfântului Duh... și îmi veți fi martori” (Fap 1,8). Ucenicii trebuie să fie mărturisitori. Trebuie să dea mărturie despre ceea ce s-a întâmplat în Galileea și la Ierusalim, nu doar prin cuvintele, ci prin faptele lor. Pentru aceasta vor fi înzestrați cu puterea Duhului Sfânt. În felul acesta, domnia lui Dumnezeu pe acest pământ va fi sigură și va schimba lumea.
2. Concret, ce ne spune nouă cuvântul cer, unde s-a ridicat Cristos?
a) Cerul este locul prezenței lui Dumnezeu: Cerul despre care ne vorbește Biblia este locul prezenței lui Dumnezeu. Dacă textele biblice ale Liturghiei de astăzi ne vorbesc despre faptul că Isus, după Învierea sa, s-a înălțat la cer, aceasta nu înseamnă o călătorie în afara lumii, nu înseamnă un loc aflat undeva în afara planetei noastre. Textele biblice vor mai mult să ne clarifice prin această imagine că Isus trăiește acum în comuniune cu Dumnezeu și este păraș la măreția acestuia.
b) La Înălțarea la cer a lui Cristos Biserica sărbătorește începutul sfârșitului puterii pământești. La sfârșitul anului bisericesc, în ultima duminică de peste an, în duminica lui Cristos Rege, ni se va aminti din nou aceasta. Sărbătoarea Înălțării lui Cristos la cer vrea să ne spună că Isus șade la dreapta Tatălui și împreună cu Dumnezeu ține strâns lumea în mâini. Înălțarea lui Cristos la cer este așadar acel aspect al învierii lui Isus care face sigur: puterea întunericului și violența au fost învinse de Isus; la sfârșit, ele nu mai au nicio putere asupra noastră. Înălțarea la ceruri este aşadar demonstrarea publică a biruinței lui Isus. Astfel de demonstrații ale puterii existau în lumea politică a Imperiului Roman de odinioară. După biruința armatei urma marșul triumfal. Este posibil ca marșul triumfal roman să fie o bază a vestirii biblice despere Înălțarea lui Cristos la cer. Când un comandant suprem roman repurta o victorie, se întorcea la Roma și străbătea orașul în triumf. Dușmanul țării era învins, nu mai constituia un pericol, el putea parcurge drumul de întoarcere fără pericol. În spatele biruitorului triumfal veneau ostaticii, iar în fața lui cei eliberați. Comandantul suprem era primit de către rege și lua loc la dreapta acestuia. Alaiul era însoțit de uralele poporului care se desfăşura de o parte și de alta a străzii.
3. Ce ne arată Dumnezeu prin Înălțarea lui Cristos la cer?
În urcarea noastră a muntelui măslinilor există:
- o ieșire în viață, nu în moarte: Dumnezeu lasă pământul nostru, uneori plin de mizerie și nedreptate, dar nu să meargă în neant, fără un țel. Dumnezeu ne deschide un cer care se află departe peste cerul imaginat de noi înșine, ca țel al dorinței noastre fierbinți, de nestăpânit. Dumnezeu ne dă posibilitatea - deja acum - de a trece dincolo: din durere în bucurie, din întuneric în lumină, din lipsă de speranță la o nouă speranță. Dumnezeu ne spune astăzi că, odată cu Isus, tot ce era pierdut, toți morții, toți cei dispăruți, inimaginabil, vor reveni în măreție.
Concluzii
Mulți dintre noi vor putea gândi și spune mai departe: experimentăm și astăzi că suntem lăsați pe mâna puterilor și violenței; prin puterile proprii abia că îi putem domoli. Fiecare persoană în parte este amenințată și se teme așa cum odinioară oamenii se temeau de demoni și duhurile rele. Așa ne simțim în zilele vieții noastre deseori nedumeriți, dezarmați în fața acestor puteri. Ele ne stârnesc frică.
Ne temem de ce este rău. Isus Răstignitul, însă, ne spune: Nu vă temeți! Apoi se ridică din moarte și se înalță la cer ca biruitor asupra puterii și violenței. Și, ca într-un marș triumfal roman, ne duce cu el în calitate de eliberați. Amin.
Pr. Alexandru Cobzaru
