***

 

"Înainte de Paști cu șase zile, Iisus a venit în Betania unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: „Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?” Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei”. Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui. Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta". (Ioan 12, 1-18)

***

 

"CÂTEVA REGULI SOCIALE CARE TE POT AJUTA:

1. Nu suna pe cineva mai mult de două ori la rând. Dacă nu îți răspunde la apel, presupune că are ceva important de făcut;

2. Dă înapoi banii împrumutați înainte ca cealaltă persoană să-și amintească că ți i-a împrumutat. Asta arată integritatea și caracterul tău.

3. Nu comanda niciodată cel mai scump fel de mâncare din meniu atunci când cineva îți oferă prânz sau cină. Dacă este posibil, roagă-l să comande alegerea lui pentru tine;

4. Nu pune întrebări ciudate de genul ′′ Oh, nu ești căsătorit încă? Sau ′′ Nu ai copii ′′ sau ′′ De ce nu ai cumpărat casă? Sau de ce nu cumperi o mașină? Pentru numele lui Dumnezeu, nu asta e problema ta;

5. Întotdeauna deschide ușa persoanei care vine în spatele tău. Nu contează dacă e băiat sau fată, senior sau junior. Nu devii mic tratandu-l cu politete pe cel din spatele tău.

6. Dacă iei un taxi cu un prieten și el / ea plătește acum, încearcă să plătești data viitoare;

7. Respectă diferitele nuanțe de opinie. De asemenea, o a doua opinie este bună pentru o alternativă;

8. Nu întrerupe niciodată oamenii care vorbesc. Lasă-i să se vorbească Cum se spune, ascultați-i pe toți și filtrați-i pe toți;

9. Dacă tachinezi pe cineva și se pare că nu-i place, oprește-te și nu o mai face niciodată. Asta o încurajează să facă mai mult și arată cât de mult apreciezi;

10. Spune ′′ mulțumesc ′′ atunci când cineva te ajută.

11. Laudă în public. Critică în particular;

12. Nu există aproape niciodată un motiv să comentezi greutatea unei persoane. Doar spune: ′′ Arăți fantastic ". Dacă vor să vorbească despre slăbitul lor, o vor face;

13. Când cineva îți arată o poză pe telefon, nu glisați stânga sau dreapta. Nu știi niciodată ce urmează;

14. Dacă un coleg îți spune că are programare la doctor, nu-l întreba la ce doctor, spune doar ′′ sper că ești bine ". Nu-i pune în poziția incomodă de a-ți spune despre boala lor. Dacă vor să știi, o vor face fără curiozitatea ta;

15. Tratează agentul de întreținere cu același respect ca și CEO. Nimeni nu este impresionat de cât de nepoliticos poți trata pe cineva rangul tău, dar oamenii vor observa dacă îl tratezi cu respect;

16. Dacă o persoană îți vorbește direct, să te uiți la telefon este nepoliticos;

17. Nu da niciodată sfaturi până nu ți se cere;

18. Când întâlnești pe cineva după mult timp, dacă nu vrea să vorbească despre asta, nu-i cere vechimea și salariul;

19. Vezi-ți de treaba ta, dacă nu ești direct îngrijorat - nu te băga;

20. Scoate-ți ochelarii de soare dacă vorbești cu cineva de pe stradă. Acesta este un semn de respect. De asemenea, contactul vizual este la fel de important ca vorbirea ta;

21. Nu vorbi niciodată despre bogățiile tale în mijlocul celor săraci. Asemenea, nu vorbiți despre copiii voștri în mijlocul celor ce nu au copii. 

22. După ce citești un mesaj bun, încearcă să spui ′′ Mulțumesc pentru mesaj ". * APRECIEREA * rămâne cel mai ușor mod de a obține ceea ce nu ai."

Sursa: internet

***

 

În țara lui Mură-n Gură 

În țara lui Mură-n Gură,

Totu-mi este pe măsură.

Când mă scol de dimineaţă,

Nu la șapte, ci la zece,

Vine-o tavă cu dulceață

Și-un pahar cu apă rece.

Şi dulceața zice: ia-mă!

Şi paharul zice: bea-mă!

Ia-mă! Bea-mă!

Ușor de zis!

Însă gura s-o deschizi,

Nu-i deloc așa ușor!

– Ajutor! Ajutor!

Lingurița, grijulie,

Îmi deschide gura mie.

Ei, așa mai merge, zic,

Dacă mă ajuți un pic!

Dar e timpul să fac baie!

Apa intră în odaie

Cu volanele-i albastre.

– Ne-adresăm domniei voastre!

– Cum doriți să fiți spălat?

Uite-așa, culcat în pat!

Cum doriți să fiți lăut?

Uite-așa, în așternut!

Iar acum, prosopul cel pufos

Se înclină, moale, până jos

– Eu să vă frec aș vrea, pe spate

– Nu, vai de mine, nu se poate!

Întreabă-te și întreabă-mă

Cum pot să ies din plapumă?

Afară-i frig, în pat e cald

La urma urmei, nu mă scald!

În țara lui Mură-n Gură,

Caști o gură cât o șură,

Și îndată-ți pică-n ea,

Tot ce vrei și tot ce ai vrea!

Sărmăluțe-n foi de viță,

Supă caldă, tocăniță,

Cozonac, compot, halviță

Cârnăciori și ciulama,

Murături et cetera.

Am mâncat, de m-am umflat!

Nu-i nimic, o macara, iată că pe sus mă ia

Și m-așează după plac,

Colo-n umbră-ntr-un hamac.

Huța-huța, ce să zic,

Bine-i când nu faci nimic.

Lecţiile stau pe masă,

Dar de lecții nici nu-mi pasă.

Stau şi moțăi în hamac,

Ele singure se fac.

– Dragă aritmetică, nu ştiu ce te-mpiedică

Să rezolvi vreo trei probleme!

Eu de fleacuri nu am vreme!

Draga mea gramatică,

Nu fi antipatică!

Nu fi, zău, nesuferită!

Și transcrie într-o clipită

Exercițiile mele!

Vezi că eu n-am timp de ele!

Hai, draga mea istorie,

N-am chef să am memorie!

Ține minte tu mai bine,

Cine s-a luptat cu cine,

În ce an, și-n care loc!

Eu să-nvăț nu am timp deloc!

În țara lui Mură-n Gură,

Am prieteni pe măsură!

Vreţi să vi-i prezint cumva?

S-a făcut! Poftiți încoa’!

Ăsta-i Puiu-prinde-muște,

Asta-i Lica-vreau-galuște.

Ăsta-i Miță-strâmba-nas

Ăsta-i Duță-mielul-gras

Asta-i Sanda-somn în gene

Și-ăsta-s eu: burduf de lene.

Toată-toată ziulica,

Ați văzut? Nu fac nimica.

Și programul se încarcă.

Astfel, nu e de mirare,

Că ceva mă-mbie parcă

Și mă trage la culcare.

Ah! Îmi este somn de pic!

Și-apoi, prea mult am vorbit cu voi!

Când vorbesc mai multișor

Obosesc îngrozitor!

În țara lui Mură-n Gură

Somnul repede te fură!

Nici n-ai timp să spui la lună

… Noapte bună!…

  Nina Cassian

14 aprilie 2014, a plecat ...

***

 

Legendele  salciei plângătoare...

  Se spune că , în timp ce urca spre muntele răstignirii, ducând pe umeri greaua cruce , Iisus se prăbuși la pământ, la picioarele unei sălcii.

  Plin de sânge și fără putere, incerca în zadar să se ridice pentru a-și continua drumul. Cu ultimele puteri s-a agățat de trunchiul salciei.

Plină de milă, aceasta și-a aplecat ramurile până la pământ, ajutându-l să se ridice.

  Iisus porni mai departe ducându-și crucea, dar salcia.. îndurerată, nu-și mai ridică niciodată ramurile de la pământ...

                                           * text preluat *

Legenda salciei plângătoare

Se zice că, demult, salcia era un arbore înalt și mândru, cu ramurile îndreptate spre cer. În vremea aceea Pilat a poruncit ca Isus Christos să fie chinuit de ostașii romani. Aceștia si -au scos săbiile cele ascuțite , au intrat într-o grădină, unde au văzut o salcie zveltă și au început să taie nuielele acesteia. Salcia nici nu bănuia ce vroiau să facă cu ramurile ei, dar sufletul i s-a făcut mic , cât o furnicâ , când a văzut că soldații romani i-au smuls hainele lui Isus lăsând-ui spatele gol, l-au legat cu frânghii de copac și au început să îl bată cu cruzime peste spinare cu nuielele până când sângele a început să curgă șiroaie din rănile sale.

Iisus nu a plâns deloc și  a îndurat chinurile. Salcia, văzând chinul la care era supus Iisus , iar păgânii râdeau și îl batjocoreau , s-a rușinat foarte tare că ea, neștiutoarea le dăduse ramurile sale.

De atâta rușine , a hotărât ca ramurile sale să nu mai privească în veci spre Soare ci să se aplece la pământ.

Se spune că , după aceea arborele cel falnic s-a prefăcut , de rușine, într-o salcie plângătoare!

Sursa Tezaur Românesc

*†*

 

La ce e bun Caragiale? 

- Să știi când ești ridicol.

La ce e bun Nichita? 

- Să știi cum e când ești genial. 

La ce e bun Bacovia? 

- Să știi c-au fost alții și mai triști ca tine.

La ce e bun Călinescu? 

- Să intelegi c-a fost o Românie normală 

  altădată. 

La ce e bun Boia?

- Să înțelegi că poate o istorie are nevoie și de

  un duș rece, nu doar de coroane și statui. 

La ce e bun Ionel Barbu? 

- Să te lămurești că există algoritmi și geometrie și în cuvinte, nu doar în cartea de mate.

La ce e bun Newton? 

- Să înțelegi că în Univers există legi pe care 

  nu le poate încălca nimeni. 

La ce e bun Darwin? 

- Să pricepi cine suntem și de unde venim.

La ce e bun Pitagora? 

- Să nu te prostească ăia care-ți vând prima casă. 

La ce e bun Arhimede? 

- Să înțelegi că și dintr-o baie și-o minte ascuțită poate ieși o idee care să rămână în istorie. 

La ce e bun Carnot? 

- Să descoperi că oricât ti-ar cere ăia pe BMW, înăuntrul motorului se întâmplă cam același lucru ca la LOGAN.

La ce e bun Einstein? 

Să  te lămurești că și dacă nu pricepi un lucru, asta nu înseamnă că lucrul ăla nu există!

***

 

Romeo și Julieta este o piesă tragică scrisă de William Shakespeare. Povestea se petrece în Verona, Italia, unde două familii în certitudine, Montague și Capuleții, se află într-un conflict permanent. În ciuda ostilității continuă, Romeo, un Montague și Julieta, o Capulet, se îndrăgostesc profund când se întâlnesc la un bal mascat.

Dragostea lor este interzisă din cauza conflictului familiei, așa că decid să se căsătorească în secret cu ajutorul călugărului Laurence. Cu toate acestea, planurile lor sunt perturbate atunci când izbucnește o luptă de stradă între prietenul lui Romeo, Mercutio și vărul Julietei, Tybalt, rezultând moartea atât a lui Mercutio, cât și a lui Tybalt. Romeo, căutând răzbunare, îl ucide pe Tybalt și este exilat ulterior din Verona de către prinț.

Când Romeo pleacă, Julieta este forțată să se căsătorească cu contele Paris. Disperată să scape de această soartă, ea caută din nou ajutorul fratelui Laurence. El pune la cale un plan pentru Julieta de a-și înscena propria moarte bând o poțiune care o va adormi adânc, făcând-o să pară moartă timp de 42 de ore. Planul este ca Romeo, care nu a primit mesajul explicând planul, să fie acolo când Julieta se trezește și să poată fugi împreună. Din păcate, mesajul nu ajunge la Romeo, iar el crede că Julieta este cu adevărat moartă.

După descoperirea Julietei aparent lipsită de viață în mormântul familiei Capulet, Romeo este copleșit de durere și își ia propria viață alături de ea. Julieta se trezește la scurt timp după și, văzându-l pe Romeo mort, decide să-și ia viața, de asemenea. Morțile tragice ale tinerilor îndrăgostiți sunt întâmpinate cu șoc și durere de familiile lor și de orașul Verona.

Moartea prematură a lui Romeo și Julieta servește drept catalizator pentru sfârșitul vrajbei Montague și Capulet, iar familiile se împacă în urma unei astfel de tragedii. Piesa se încheie cu prințul ținând un discurs puternic, exprimând vinovăția reciprocă resimțită de ambele familii și impactul durabil al dragostei și sacrificiului lui Romeo și Julietei.

Romeo și Julieta este adesea considerată una dintre cele mai mari povești de dragoste scrise vreodată, explorând teme de dragoste, soartă, tinerețe și puterea conflictelor. Piesa a fost studiată și interpretată pe scară largă, publicul captivant cu limbajul său poetic, personajele memorabile și narațiunea tragică.

┅┄•※✤   ⃟✤ ※•┄┅       ┅┄•※✤   ⃟✤ ※•┄┅ 

***

 

Mistrețul cu colți de argint 

                          de Ștefan Augustin Doinaș

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea

prin inimă neagră de codru trecea.

Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,

cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse

mistreţul cu colţi de argint, fioros,

ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse

copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,

mistreţul acela nu vine pe-aici.

Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,

ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte

privea printre arbori atent la culori,

lăsând în culcuş căprioara cuminte

şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:

- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn

mistreţul cu colţi de argint, nu departe:

veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,

zicea servitorul privindu-l isteţ.

Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...

Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:

- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,

mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:

veniţi să-l lovim cu săgeata de fier!...

- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,

zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.

Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...

Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:

- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc

mistreţul cu colţi de argint, din poveste:

veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,

zicea servitorul râzând cu dispreţ.

Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...

Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii

cum stă în amurg, la izvor aplecat,

veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii

îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,

oprind vânătoarea mistreţului meu?

Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?

Ce veştedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,

chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.

Ascultă cum latră copoii gonindu-l...

Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.

Să suni până mor, către cerul senin...

Atunci asfinţi după creste luna

şi cornul sună, însă foarte puţin.