vineri, 19 aprilie 2024

***

 

Românul Grigore Gheba 👏👏👏, cel care se zice că a scos la tablă o ţară întreagă şi care a scris probleme de matematică până în ziua decesului.

Grigore Gheba s-a născut pe 15 august 1912 la Poienița, județul Râmnicu-Sărat.

A fost general de armată și profesor de matematică.

A scris peste 30 de culegeri de probleme de matematică, tipărite în peste 6 milioane de exemplare. Prima culegere sub semnătura sa a apărut în 1948; a fost o culegere de nivel elementar și mediu, în special de algebră și geometrie.


„Interesantă este povestea cu micul Grigore care până la 12 ani a rezolvat toate problemele de matematică din manuale împrumutate, iar atunci mama sa l-a luat de mână şi l-a dus la un cunoscut liceu din Râmnicu Sărat, unde după cum era îmbrăcat a stârnit hohote de râs printre elevii de aici. Când directorul unităţii l-a întrebat cum se scrie trei milionimi şi a văzut cum micul ţăran a scrijelit la tablă fără ezitare 0,000.003, a rămas impresionat, iar toţi elevii care se umflau de râs până atunci au rămas fără grai, uimiţi de talentul zdrenţărosului”, ne spune istoricul focşănean Florin Dîrdală.


Mai târziu, acesta urmează şcoala de ofiţeri în rezervă de la Bacău, devenind sublocotenent, din această calitate înrolându-se pe front, ca militar al Armatei Române. Grigore Gheba a participat la luptele de la cotul Donului, cea mai tragică operaţiune militară din istoria Armatei Române, unde au murit peste 150.000 de soldaţi. El a scăpat cu viaţă, dar a fost capturat de ruşi şi ţinut prizonier un an.


Cu siguranţă, nu există român din generaţia după anul 1950 să nu fi auzit de ilustrul matematician Grigore Gheba, omul despre care se spune că a scos la tablă toţi elevii din ţară, datorită excepţionalei sale culegeri de matematică pentru învăţământul gimnazial.


Au fost vremuri când toţi profesorii de matematică din România îşi desfăşurau orele prin intermediul culegerii, elevii ajungând să viseze şi noaptea problemele din culegerea de „Gheba”.


„Am vrut ca elevii să înţeleagă matematică. Să o înţeleagă că pe un exerciţiu al minţii. Şi creierul are nevoie de gimnastică. Altfel, nu asimilezi nimic. Asta am învăţat-o de la savantul Moisil, care mi-a fost sfătuitor”, mărturisea Grigore Gheba.


Grigore Gheba a fost profesor la Şcoala Generală Nr. 146 din Bucureşti şi, începând din 2001, este înfiinţat concursul care-i poarta numele, pentru elevii claselor a IV-IX-a. Pentru întreaga sa activitate depusă în slujba învăţământului, marele creator de culegeri de matematica, Grigore Gheba, a fost decorat de preşedintele României cu Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler.


Grigore Gheba a plecat ... în anul 2004 pe 6 septembrie, la vârsta de 92 de ani, în urma unui atac de cord, pe biroul său de lucru rămânând neterminată o altă culegere.


RESPECT!

***

 Uneori mi-e dor de George Pruteanu.


Important e să sune bine la ureche și să dăm impresia că știm engleză, chiar dacă nu știm corect limba română!

Mi-e dor de George Pruteanu! 🙂 🙁

"Mi-a spus astăzi o prietenă că e în ”a hurry”, că se grăbește la ”job” pentru un ”meeting office cu CEO”. 

De fapt, a chemat-o directorul să-i facă o cafea. 

Și am înțeles-o, lucrează la o multinațională, așa că jumătate dintre cuvinte îi vin în engleză. 

E ”assistant manager”, adică secretara directorului, dar la așa denumire, când dă cu ochii de ea un instalator, acesta crede că ea e numărul 2 în companie. 

Alt amic, cu care m-am întâlnit la ”bus” în stație, mergea la ”training”. 

Pregătirea și instrucția sunt noțiuni perimate, acum se poartă ”training”. 

Una e să zici: mă pregătesc să ajung magazioner-șef la Lactate și alta e: „fac un training sa fiu operațional chief of Milk&Cheese Departament.” 

Acum lucrează ”part-time” ca ”promoter”. 

Adică, pentru cei mai puțini obișnuiți cu romgleza: împarte ”flyere” (fostele pliante) pentru un ”Gym” (fosta sala de sport) și este plătit pentru jumătate de normă.

Afară e un ”freezing rain” de te omoară. 

Aș fi vrut să zic măzăriche, dar mi-e că nu mă mai înțelege nimeni. Intru la ”supermarket” să ”grab a snack”. ”Snack”, pentru că ”gustare” îmi pute. 

Apropo, știu cum am preluat „supermarket” de la americani, dar nouă nu ne-a fost de-ajuns, așa că am inventat ”hipermarket-ul.” Dacă există cineva care să îmi spună care e diferența dintre ”supermarket” și ”hypermarket”, ii dau 10 ”apple juice!” 

Că sucuri de mere am văzut că nu mai au la raft. 

Optez între un ”snack cu steak” și unul cu ”ham.” 

„Friptură” sună din secolul trecut, iar șuncă nu mai mănâncă nimeni azi.

 În definiția românească, ”hypermarket”-ul cuprinde un ”supermarket”, plus alte magazine. 

Atunci care mai este diferența între un ”hypermarket” și un ”mall”? Sau ”mall”-ul e ”gigamarket”?

Ajung la birou, unde fetele vorbesc despre ”fashion” și ”make-up”. ”Moda” nu mai este un cuvânt la modă, iar ”machiajul” moare și el. Pentru că oricât de agramat ai fi, dacă știi trei cuvinte în engleză păcălești 5 fraieri. 

E în ”trend”, nu în ”tendințe”, să folosești cuvinte în engleză. 

O colegă ”account” și-a făcut un ”tattoo” pe ”body” (tatuaj pe corp ar suna de-a dreptul obscen, numai marinarii își fac tatuaje). 

O să ni-l arate la ”party”-ul din ”weekend”.

 Nu la ”petrecere”, să nu înțeleagă cineva că e cu taraf. 

Doamne ferește! ”For God’s sake!”

În muzică nu mai avem orchestre sau formații, ci ”band”-uri. 

Pentru că, nu-i așa, orice mizerie ai cânta, altfel sună „Costel de la Calafat Band.” 

Care Costel Band nu mai cântă trei manele și două melodii furate, ci efectuează un ”performance fusion-evergreen” și manele!

Cartelele sunt ”prepay”, nu ”preplătite”. 

Nu le mai cumpărăm, ci le ”shopping”-uim (da, am auzit asta), după ce luăm ”cereal bars” de la raionul ”Diet” și ”toast” de la ”Bakery”.

Un coleg de la ”advertising”, nu de la ”publicitate” că e un cuvânt perimat, ne spune în ”coffee break” că la televizor a văzut un ”Breaking News”: Iohannis a ținut un scurt ”briefing”, așa a zis prezentatorul. 

Nici măcar el nu mai face conferințe de presă, penduleaza între scurt ”briefing” și ”silent briefing”.

Vă las acum, mă duc să ajung la un ”agreement” cu un coleg, dacă poate el să facă în locul meu un ”meeting report.”

Am luat din engleză cuvinte și le folosim prost. 

Confundăm la greu “a acomoda” și “to accomodate” (a asigura cuiva cazarea), “audienta” și “audience” (public), “suport” și “support” (sprijin financiar). 

Traducem prin “a observa o lege” expresia “to observe a law” (a respecta o lege), pentru că ni se pare un verb cunoscut.

Nu contează cum vorbim, nu contează cât de prost combinăm limbile, important e să sune bine la ureche și să dăm impresia că știm engleză, chiar dacă nu știm corect limba română.

Ați înțeles ideea: uneori mi-e dor de George Pruteanu."


via Lisita Eliza-Alexandra; via Veleat Ionel 1 via Carmen Sipica


Marilena Mehedintu

***

 

În 1987, un trăgător de ricșe în vârstă de 74 de ani, pe nume Bai Fangli, s-a întors în orașul său natal, plănuind să se retragă de la slujba sa care i-a rupt spatele. Acolo a văzut copii lucrând pe câmp, pentru că erau prea săraci ca să-și permită taxe școlare.

Bai s-a întors în Tianjin și și-a reluat slujba de tragător de ricșe, asigurându-și o umilă cazare lângă stația de cale ferată. A rămas disponibil pentru clienți non-stop, a consumat mese de bază și îmbrăcat în haine second-hand de care a dat peste el. Fiecare bănuț câștigat prin muncă asiduă s-a îndreptat către asistarea copiilor defavorizați în accesarea educației.

În 2001, și-a condus ricșa la Școala Gimnazială Tianjin YaoHua, pentru a livra ultima rată de bani. Aproape 90 de ani, le-a spus studenților că nu mai poate lucra. Toți elevii și profesorii au fost emoționați până la lacrimi.

În total, Bai a donat 350.000 de yuani pentru a ajuta peste 300 de studenți săraci să-și continue studiile. În 2005, Bai a murit lăsând în urmă o moștenire inspiratoare.

Dacă un trăgător de ricșă care a purtat haine second-hand și nu a avut educație poate susține 300 de copii să meargă la școală, imaginați-vă ce putem face noi cu resursele pe care le avem pentru a aduce schimbări pozitive în lumea noastră! 

***

 Intr-o seara Ion nu reusea sa adoarma. Se tot invartea si rasucea in pat nu putea sa treaca in lumea viselor. Baga Maria de seama si il intreaba:

– Ioane, de ce nu poti dormi?

– Tu Marie, cum sa-ti spun io tie, am o datorie de 10 milioane la vecinu Petre, traba sa-i dau banii maine dimineata da io nu-i am. Si ma tot gandesc cum sa fac.

– Ma Ioane, stai tu linistit ca rezolv io problema asta.

Se scoala Maria, iese in camesa de noapte pe pragul casei si incepe sa strige:

– Petreeeeee, ma Petre ma!

Aude Petre ca il striga cineva si iese afara.

– Marie, tu esti?

– Io-s ma Petre.

– Da ce-i baiu?

– Stai sa te intreb ceva. Are Ion al meu, o datorie la tine?

– Are.

– Si traba sa ti-o plateasca dimineata?

– Traba!

– No, auzi ma Petre. Sa stii ca Ion nu are de unde sa-ti deie banii.

Intra Maria in casa si-i zice lu Ion:

– No Ioane, culca-te tu linistit ca amu nu mai doarme Petre.

***

 

Salut, Iaşi! de George Topîrceanu

Te salut, oraş romantic, plin de parcuri şi de flori

Unde noaptea stau de vorbă trubadurii visători

Cu tăcerea de pe uliţi, cu trecutul şi cu luna…

Te salut, oraş istoric, oropsit ca-ntotdeauna.

Tu, oraş de harnici dascăli, de poeţi şi cărturari,

Leagănul atîtor gânduri şi-al atîtor fapte mari,

Care ai adunat în juru-ţi, ca un far incadescent,

Tot ce e inteligentă, suflet mare şi talent.

Te salut, oraş de basme, cu conturii iluzorii,

Străjuit de şapte dealuri încărcate de podgorii!

Te salut, oraş grădină cu castanii tăi feerici,

Şi cu turnurile tale- şi cu cincizeci de biserici,-

Blînd oraş de odinioară , melancolic şi tăcut,

Unde fiecare piatră ne vorbeşte de trecut,

Unde vechea strălucire îngropată în pergamente,

Se ridică mai curată din pioase monumente

Ce-n sclipirea dimineţii despre alte vremi vorbesc:

Cetăţuia…Trei Ierarhi…Sfîntul Neculai Domnesc…

Te salut, oraş al păcii, al poesiei, şi-al iubirii,

Unde se întrec în graţii fetele cu trandafirii,

Unde primăvara cerul e albastru ca cicoarea

Şi din fiece ogradă liliacu’şi plouă floarea

Peste ziduri învechite, peste garduri, la răscruci…

Tu, oraş cu arzătoare şi gingaşe duduci,

Care-au moştenit în zîmbet ca şi’n tremurul de gene

Frumuseţea legendară a femeii moldovene!

Te salut, oraş politic, unde vezi la Primărie

Un primar ce vrea să plece, pe cînd şapte vor să vie!

Te salut, oraş romantic, înzestrat cu’n Abator.

Cu o Baie comunală şi… c’un Ştrand răcoritor

Unde se prăjeşte’n soare, pe nisip întinsă-alene,

Frumuseţea legendară a femeii moldovene!

Unde vine să se scalde orice piele năpîrlită!

Unde poţi vedea conturul unei doamne de elită

Cu tricou lipit de coapse şi cu toate alea goale,

Ceia ce costa pe vremuri o mulţime de parale!

Te salut, oraş poetic, plin de visuri şi de şoapte,

Unde seara ies pe stradă păsărelele de noapte

Să propage abstinenţa şi s-o răspîndească’n ţară,

După cum le porunceşte noua lege sanitară!

Te salut, oraş arhaic, plin de suveniruri sfinte!

Te salut cu toată stima, te salut şi …n’am cuvinte.

joi, 18 aprilie 2024

***

 Bărbatul - Adrian Păunescu


Am dat un telefon la mine acasă,

Am spus "Alo!" și-apoi am așteptat

Și mi-a răspuns o voce-aproape groasă,

O voce sugrumată, de bărbat.


Și am închis și-am mai format o dată

Și-aceeași voce mi-a răspuns, abrupt,

Și-n mine ca-ntr-o mină inundată

Ceva s-a luminat și-apoi s-a rupt.


Era băiatul meu, o, Doamne sfinte,

Și eu care uitasem că-s bătrân,

Că am ajuns și eu un biet părinte

Și-o amintire, doar, am să rămân.


„Alo, băiatul tatii, masa-i gata?"

Și el mi-a zis să vin cât mai curând

Și l-am simțit în trupul meu pe tata

Cu o cazma de purpură săpând.


Așa ne îngropăm la noi în oase

Pe-naintașii ce se sting mereu

Și încă sun la telefon acasă:

„Tu, spune-mi ce mai faci, băiatul meu?

miercuri, 17 aprilie 2024

***


,, Știai că:

- atunci când privești conștient un copac, ficatul se regenerează și se echilibrează?

- atunci cănd privești conștient iarba sau o floare întreaga ta structură se încarcă cu bunătate și blândețe?

- atunci când privești soarele, inima se purifică și se umple de optimism și entuziasm?

- atunci când privești pământul și calci conștient, splina se regenerează și se echilibrează, structura fizică se vindecă și apare încrederea în tine și în procesul vieții?

- atunci când contempli cerul și respiri conștient, plămânii se vindecă și se regenerează, dispare starea de depresie și simți că ești viu, că trăiești cu adevărat?

- atunci când privești oceanul sau marea, rinichii tăi se vindecă și se regenerează?

- atunci când privești picătura de ploaie sau roua dimineții, întreg aparatul uro-genital se vindecă și se regenerează și îți mărești puterea de a manifesta ceea ce îți dorești în viață?

- viața este o binecuvântare și o bucurie, la distanța unui zâmbet inocent...❤️”

 

Sursa: Mihaela Herbei & Mihaela Melinte

***

 Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...