**

 CINE A FOST VLAD ÎMPĂRATUL? - Prinț al Valahiei, cunoscut pentru rezistența sa împotriva Imperiului Otoman și inspirând legenda lui Dracula c ♂️

Pe meleagurile cețoase ale a ceea ce este astăzi România, stă figura impunătoare a lui Vlad al III-lea, cunoscut istoriei drept Vlad Împăratul. Născut în 1431 în sânul nobilimii valahiene, Vlad a fost un prinț valah care a lăsat o urmă de neșters atât asupra istoriei țării sale, cât și asupra imaginației populare a lumii.

Crescut într-o lume sfâșiată de conflicte, Vlad al III-lea a fost scufundat de mic în luptele politice și militare care i-au biciuit pământul. Tatăl său, Vlad al II-lea Dracul, a fost membru al Ordinului Dragonului, dedicat apărării creștinismului și luptei împotriva avansării Imperiului Otoman. Influența tatălui său și circumstanțele turbulente ale tinereții sale l-au transformat pe Vlad într-un războinic neobosit și un lider viclean.

Ascensiunea lui Vlad la putere nu a fost ușoară. În 1448, după moartea tatălui și fratelui său mai mare în mâinile nobililor din Valahia, Vlad a început prima sa domnie. Cu toate acestea, domnia sa a fost scurtă și trebuie să lupte neobosit pentru a-și revendica tronul încă două ocazii. Lupta sa împotriva otomanilor și a nobililor locali, trădătoare și ambițioasă, a devenit piatra de temelie a domniei sale.

Vlad este amintit în principal pentru metoda sa preferată de pedeapsă și execuție: tragerea în țeapă. Brutalitatea lui în război și împotriva inamicilor săi politici a fost notabilă. Se spune că el a tras în țeapă mii, de la invadatori otomani la nobili și criminali în propriul său regat. Reputația lor pentru cruzime s-a răspândit în toată Europa, hrănind povești și legende.

Această notorietate l-a inspirat pe Bram Stoker pentru faimosul său personaj, Contele Dracula. Deși Stoker nu a vizitat niciodată România, legenda lui Vlad, amestecată cu mituri și folclor despre vampiri, a devenit inspirația perfectă pentru 1897.

În România însă, Vlad este văzut altfel. Dincolo de brutalitate, mulți și-l amintesc ca pe un erou, un apărător al poporului său și al pământului său împotriva forțelor otomane copleșitoare. Capacitatea lor de a menține independența Țării Românești într-o perioadă extrem de tumultuoasă este o realizare ce nu poate fi ignorată.

Moștenirea lui Vlad Împăratul este complexă. Pentru unii, un monstru însetat de sânge; pentru alții, un conducător patriot și apărător al poporului său. Ceea ce este incontestabil este că, la secole după moartea sa în 1476, figura lui Vlad al III-lea continuă să captiveze, ca o amintire întunecată și fascinantă a profunzimilor și contradicțiilor naturii umane.

#dracula #VladelEmpalador #imperiootomano #historia #rumania #curiosidades #jes sicacanaltravel 

***

 Cristalele gigantice din Peștera Naica...

ÎN MEXIC, A FOST DESCOPERITĂ O PEȘTERA SUBTEANĂ DE 26 MILIOANE DE ANI.

Înăuntru erau cristale foarte rare care sfidează conceptele naturale. Aici îți spun

Enigma cristalelor uriașe se concentrează pe una dintre cele mai uimitoare descoperiri naturale din lume, situată în Naica, Chihuahua, Mexic: Peștera Cristalelor.

Această peșteră subterană, descoperită în 2000 de minerii care lucrează la mina Naica, este un spectacol supranatural de cristale de selenit (o formă cristalină a mineralului de gips) de proporții colosale, unele ajungând până la 12 metri lungime și 4 metri diametru, și cântărind aproximativ 55 tone.

Formarea acestor cristale este un fenomen care trezește atât uimire, cât și întrebări științifice. De mii de ani, conditiile unice din interiorul pesterii au fost bulionul perfect de crestere pentru cresterea acestor cristale.

Peștera se află la o adâncime de 300 de metri sub suprafața Pământului, unde temperaturile pot ajunge până la 58 de grade Celsius cu umiditate relativă aproape de 100%. Aceste condiții extreme, deși inospitaliere pentru oameni, au fost ideale pentru formarea cristalului.

Istoria geologică a peşterii sugerează că acum aproximativ 26 de milioane de ani, activitatea vulcanică din regiunea Naica a creat rezervoare mari de magmă sub suprafaţă. De-a lungul timpului, această magmă a încălzit apele subterane bogate în minerale, creând o soluție saturată care a început să se scurgă prin crăpăturile și peșterile subterane.

În cazul Peșterii Cristalelor, soluția bogată în sulfat de calciu (da) s-a stabilizat la o temperatură constantă de aproximativ 54 de grade Celsius, punct critic pentru formarea cristalelor de selenit.

Timp de sute de mii de ani, acest echilibru termic a permis cristalelor să crească la dimensiuni gigantice. Cheia creșterii excesive a cristalelor constă în consistența condițiilor de mediu din peșteră.

Fără variații semnificative de temperatură și saturație minerală constantă, cristalele ar putea crește neîntrerupte, formând aceste structuri gigantice.

Descoperirea Peșterii Cristalelor a atras atenția geologilor, mineralogilor și aventurierilor din întreaga lume. Cu toate acestea, explorarea peșterii este extrem de periculoasă din cauza temperaturilor ridicate și umidității.

Cercetătorii trebuie să poarte costume speciale cu sisteme de răcire și oxigen independent pentru a putea intra în peșteră pentru perioade scurte.

Pe lângă importanța sa științifică, Peștera Cristalelor este o amintire uimitoare a proceselor geologice care ne modelează planeta. În ciuda faptului că este un mediu extrem și ostil, peștera a dezvăluit o frumusețe și un mister unic care ne provoacă înțelegerea lumii naturale.

Viitorul Peșterii Cristalelor este incert. Pe măsură ce mineritul în Naica continuă, pomparea apei care menține peștera inundată ar putea opri, modificând potențial echilibrul delicat care a permis acestor cristale să crească. Există eforturi și dezbateri despre cum să păstrăm această comoară naturală, echilibrând nevoia de cercetare științifică cu conservarea acestui fenomen unic.

Pe scurt, Peștera Cristalelor din Naica reprezintă una dintre cele mai impresionante comori geologice din lume. Descoperirea sa a deschis o fereastră către procese geologice neobișnuite și ne-a provocat înțelegerea limitelor creșterii minerale. Pe măsură ce știința continuă să exploreze și să înțeleagă această enigmă, Peștera Cristalelor stă ca un simbol spectaculos al minunii și misterului care încă ține planeta noastră .

<Verdele>

#chamanrober 🔥 

***

 Deseară va porni din Rai spre lume Sfântul Nicolai,

Cu daruri pentru cei cuminţi, ca cel mai darnic dintre Sfinţi.

Deseară iar se vor lipi de geam năsucuri de copii

Care aşteaptă bunătăţi ca şi noi, cei din alte dăţi.

Prin întuneric, de pe drum, revarsă datina parfum

De amintiri şi nostalgii în voci senine, de copii.

Şi, Doamne, cât e de frumos să-i vezi şezând cuminţi, pe jos,

Ca nişte năzdrăvani pitici despachetând cadouri mici!

Ce poate fi mai preţios decât copilul bucuros,

Cu străluciri în ochi şi-n grai, că a fost Moşul Nicolai?

E Sfântul care-a pus, abil, în sufletu-ţi rămas copil

Un dram din bunătatea sa, ca să-l împarţi cu cineva.

Tu dăruieşte mulţumit din ce-ai avut, din ce-ai primit,

Chiar din puţinul ce îl ai, să-l cinsteşti pe Sfâ ntul Nicolai.

***

 Știai că atunci când privești conștient un copac, ficatul se regenerează și se echilibrează?

Știai că atunci cănd privești conștient iarba sau o floare întreaga ta structură se încarcă cu bunătate și blândețe?

Știai că atunci când privești soarele, inima se purifică și se umple de optimism și entuziasm?

Știai că atunci când privești pământul și calci conștient, splina se regenerează și se echilibrează, structura fizică se vindecă și apare încrederea în tine și în procesul vieții?

Știai că atunci când contempli cerul și respiri conștient, plămânii se vindecă și se regenerează, dispare starea de depresie și simți că ești viu, că trăiești cu adevărat?

Știai că atunci când privești oceanul sau marea, rinichii tăi se vindecă și se regenerează?

Știai că atunci când privești picătura de ploaie sau roua dimineții, întreg aparatul uro- genital se vindecă și se regenerează și îți mărești puterea de a manifesta ceea ce îți dorești în viață?

Știai că viața este o binecuvântare și o bucurie, la distanța unui zâmbet inocent...”

Text Mihaela Herbei

***

 Dragii mei, 

Seara ajunului Sf. Nicolae dă startul celei mai frumoase perioade a anului! ❄️🌲

Dacă lui Moș Crăciun i-am trimis, copil fiind, câteva scrisorele, Moșului Nicolae nu i-am scris niciodată… Și cu toate acestea a venit în fiecare an! Mărturisesc, de pe poziția adultului de acum, că îl așteptam cu un amestec de bucurie și teamă în același timp, pentru că așa cum știți, Moșul aduce și nuielușe… și de multe ori nu eram tocmai cel mai cuminte copil…

Vremurile pe care le trăim sunt total diferite de cele ale copilăriei mele, iar atracția copiilor față de noua tehnologie pare să nu mai surprindă pe nimeni… Însă nu sunt convinsă că de un astfel de dar își va aminti copilul tău peste ani. Își va aminti cu siguranță mesajul de dragoste pe care i l-ai transmis!!! 

Dragii mei, "BANII pot fi coaja multor lucruri, dar în nici un caz miezul acestora.  Ei aduc mâncare, dar nu şi poftă; medicamente nu şi sănatate; cunostinţe, nu şi prieteni; servitori, dar nu loialitate; zile de bucurie, nu şi linişte şi fericire". Îmi place să cred că banii NU schimbă omul! Că el, OMUL este iubitor de lucruri simple, simbolice și că se mulțumește cu puținul pe care unii îl au de oferit, dar cu toată dragostea. Și rămâne așa cum a fost înainte de BANI!!!

Mă simt din nou legată, prin firul amintirilor de acele vremuri fantastice ale copilariei și îmi reamintesc cu nostalgie de acele seri minunate când ne pregăteam cizmulițele... iar el, misteriosul Moș era foarte punctual…

O să le pregătesc și în acest an… Și… indiferent ce voi găsi în ele, mi-aș dori, ca în fiecare an, dragostea fiului și soțului meu! A… și încă ceva: o fărâmă de copilărie - ambalată frumos într-o cutie cu fundă 🎁 sau împrăștiată pur și simplu în aerul de sărbătoare...

O să îl rog pe Moșul cel blând să pună și în ghetele fiului meu câteva daruri: înțelepciune, bunătate, sinceritate, sănătate, blândețe, răbdare, iertare și iubire 💝. Nu duce lipsă, dar sunt cele mai importante! Alături firește de toată dragostea mea!

Ei, dragilor să așteptam … Moș Nicolae e undeva pe drum, spre noi…

Vă doresc din suflet să primiți iertare și iubire. Și vă rog: nu uitați să le oferiți la rândul vostru!!!!

Să vă fie bine, oame ni buni! 🤗

***

 Scara din Bramant, Muzeele Vaticanului, Roma

Scara Bramante este considerată o capodoperă a Renașterii italiene și reflectă viziunea arhitecturală inovatoare a arhitectului și pictorului Donato Bramante. Designul său revoluționar și forma elicoidală au fascinat vizitatorii și experții arhitecturali timp de secole. Structura scării se bazează pe un sistem cu elice dublă, unde două rampe independente se rotesc în jurul unei axe centrale fără a trece în niciun moment. Acest design permite o mișcare lină a oamenilor în ascensiune și coborâre, evitând orice tip de congestie în fluxul de vizitatori. Utilizarea pietrei în construcția ei nu doar că îi conferă rezistență și durabilitate, dar îi conferă și un aspect estetic și maiestuos. Piatra este sculptata cu precizie si amenajata astfel incat fiecare detaliu sa evidentieze frumusetea si armonia structurii in ansamblu.

Iluminatul natural care cade cenital printr-un luminator octogonal imens situat pe punte joacă un rol fundamental în scară, creând o atmosferă magică și luminoasă, evidențiind detaliile arhitecturale și sculpturale și creând un joc de lumini și umbre care sporește și mai mult frumusețea scării.

Vizitatorii care fac turul muzeelor Vaticanului nu se pot opri să se minuneze de Scara Bramante și de prezența sa arhitecturală impresionantă. În fiecare an, mii de turiști din toată lumea îl vizitează și se minunează de designul și istoria acestuia, făcând-o una dintre cele mai populare atracții ale Muzeelor Vaticanului din Roma. Scara Bramante prezintă ornamente în relief care includ motive florale, sculpturi și figuri umane, precum și detalii geometrice. Aceste ornamente, sculptate in piatra cu precizie, sporesc frumusetea si estetica scarii, adaugand detalii ornamentale si finete artistica in toata structura acesteia. Deoarece diametrul structurii este mai îngust la pornire, amprenta pașilor mai mici de la bază le lărgește proporțiile pe măsură ce scara urcă. De asemenea, și spre deosebire de decalajul scării, pereții laterali erau acoperiți cu marmură de carara în culori frumoase de nuanțe deschise de verde și  alb. 

***

 PEERU - MISTERELE LINIILOR NAȘTERE

Deșertul de lângă Nazca, în Peru, într-un aer întins pe câțiva kilometri pătrați, ascunde unul dintre cele mai mari mistere ale omenirii. Vorbim despre așa-numitele „Linii Nazca”, adică desene masive, fiecare de câteva sute de metri în dimensiune. De exemplu, desenul șopârlei are peste 180 de metri lungime. În comparație, Statuia Libertății măsoară „doar” 93 de metri lungime. Nimeni nu știe cât de vechi sunt aceste desene, dar toți arheologii sunt de acord că sunt acolo de mii de ani. Realizarea lui are puncte care în prezent sunt inexplicabile. Să vedem câteva dintre ele.

(1) De fapt, aceste desene nu sunt desenate pe jos. În acea zonă a deşertului sunt mici pietre de diferite culori pe pământ. Pietrele sunt ușoare, pământul este întunecat. Atunci când mișci pietre și creezi poteci, de la distanță aceste poteci apar ca o "linie" întunecată pe un fundal clar. Arată prostesc, doar că acest efect optic este vizibil doar de sus. La nivelul solului, nimeni nu ar observa că mă uitam la un desen. Mai mult decât atât, având în vedere enormitatea lor, diferitele cifre pot fi apreciate în întregime doar de la o înălțime considerabilă. Ce rost are să desenezi figuri pe care nu le poți vedea decât dacă ești la o înălțime mare?

(2) Unul dintre desene descrie o balenă în întregime. Cum a putut un popor de munte care locuiește la marginea deşertului să deseneze o balenă cu mare acuratețe? De asemenea, unele desene precum maimuța și păianjenul nu aparțin animalelor care au trăit în acea zonă. De unde au venit Nazca, dacă cunoșteau aceste specii de animale?. În plus, păianjenul descris are organul sexual plasat pe picior. O singură specie de păianjen din lume prezintă această particularitate. În plus, acesta este un detaliu care se vede doar cu lupa. Cum au putut Nazca să aibă o cunoștință atât de profundă despre fauna terestră încât, teoretic, nici măcar nu ș tiau?