Revolta profesorilor! Mesajul dureros al unui dascăl: Să vă fie rușine! Și vouă și României care vă susține!

 O profesoară din Sfântu Gheorghe, Nina Secelean, a transmis pe Facebook mai multe mesaje prin care exprimă toată revolta adunată într-o viață la catedră față de umilința la care cadrele didactice sunt supuse, după cei 2.500 de lei oferiți de Guvern în urma ultimelor negocieri dintre sindicate și executiv.

00:00

"Până aici domnilor!

Eu nu sunt asistatul social pe care îl cumpărați dvs cu făină, ulei, mici si bere.

Eu nu am nevoie de o pomană de 2500 de lei pe an.

Eu trebuie să fiu plătită la valoarea și importanța muncii mele. Eu sunt singura speranță că această nație va mai exista peste 50 de ani.

Puțin îmi pasă că trebuie să opriți creșterile de salarii la parlamentari, la primării, la funcționărimea din aparatul administrativ.

Eu nici nu ar fi trebuit să intru în grevă ca să îmi cer drepturile. Trebuia să mi le dați voi înainte să deschid eu gura. Pentru ca voi sunteți perfect conștienți că sunt prost plătită.

Ce să fac eu cu 2500 de lei? Nu imi acopăr nici măcar ceea ce am investit anul acesta în grupă. Vreți să vă fac un inventar? Nu cred!

Îmi dai o pomană pentru cărți și formare? Adică vă îmbogățiți tot voi, ocrotitorii mafiei cărților didactice și manualelor și ai ONG-urilor care oferă cursuri de 2 lei? Să vă fie rușine! Și vouă și României care vă susține!

Să-ți fie rușine, Românie, că îți bați joc și mă târăști în noroi pe mine, dascălul copiilor tăi, cel ce a uitat adesea de propriul copil.

Să-ți fie rușine că vezi numai când greșesc. Nu vezi niciodată sacrificiile pe care le fac pentru copiii tăi.

Să-ți fie rușine că mi-ai pus eticheta de vinovat de serviciu pentru toate rateurile pe care le dai tu.

Să-ți fie rușine că îmi compari munca cu cea a vânzătoarei sau mecanicului auto. Pentru tine copiii tăi sunt asemeni borcanelor de muștar sau planetarelor.

Da! Eu sunt cel mai mare corupt, cel mai mare evazionist, cel mai mare....orice este rău al României.

Nu parlamentarii care nu fac nimic pentru tine, dar iau zeci de mii de euro pe lună.

Nu medicii cărora le-ai mărit salariile la valori peste media europeană, dar nu se uită la tine dacă nu ieși cu plicul la înaintare.

Nu angajații de la stat care au afaceri de milioane de euro cu statul...

Coruptul sunt eu cel care cer 5 lei pe lună pentru xerox atunci când am dat banii pe medici și medicamente pentru că eu nu beneficiez de servicii de sănătate gratuite.

Ce zici dacă de mâine lucrez NUMAI cu ceea ce îmi dai tu Românie?

Ce zici dacă de azi înainte lucrez numai pentru cât mă plătești tu?

Până aici, Românie!

De azi înainte îți voi oferi exact cât îmi oferi tu.

Vrei mai mult? Atunci vino alături de mine. Susține-mă în demersul meu! O fac pentru tine și copiii tăi! O fac pentru mine si copiii mei!

Pentru că și eu sunt parte din România!

Profesor în România...

Peste 30 de ani de subfinanțare, 30 de ani de umilințe, 30 de ani de indiferență, 30 de ani irosiți.

Ne-a găsit acel '89 absolut nepregătiți. Eram îmbătați de imaginea școlilor din țările la care jinduiam. Ne arătau partea frumoasă, ce aveau ei mai bun. Nu ne-au arătat gunoiul de sub preș. E drept că oricum nu l-am fi văzut pentru că eram orbiți de admirație. Așa a început joaca cu legislația în domeniul educației. Frânturi luate de ici-colo pentru că sunau bine, amestecate fără noimă, fără studii de impact, fără o cercetare temeinică. Am preluat expresii pompoase și le-am dat sensuri mult mai mărețe decât aveau în realitate.

În ministere s-au cocoțat pe scaune oameni "politici" adică oportuniști de doi lei, cei mai mulți habarniști de mare clasă care au început să se joace de-a Dumnezeii. Au luat rând pe rând banii de la educație până la limita subzistenței.

Funcțiile de conducere au trecut de la o clientelă politică la alta și nu întotdeauna au fost ocupate de cei mai potriviți, de cei mai buni. Puterea a trecut de la oamenii competenți la cei incompetenți. Politica "cine nu-i cu noi, e împotriva noastră" a intrat în cancelarii.

Profesorii au început să se dea bine cu directorii, directorii cu inspectorii, inspectorii cu funcționarii de stat și oamenii politici.

Cei "altfel" au început să fie amenințați și chiar dați deoparte. S-a instaurat încet-încet puterea dosarelor. Și ei, profesorii cei mulți s-au complăcut cu statutul de spectator, transformându-se în roboți dominați de frică. Puținele revolte, timide și răzlețe au fost înăbușite cu șantajul numit "interesul elevilor".

Ce grevă pentru alocarea finanțării necesare unui învățământ de calitate? Nu!!! Pentru că afectează elevii care nu au nicio vină.

Și atunci profesorii, conștienți că nu se poate face educație modernă, adaptată cerințelor și nevoilor copiilor, au adus "de acasă" cele necesare sau s-au umilit cerșind de la părinți ceea ce STATUL ar fi trebuit să asigure.

O umilință plătită scump, cu demnitatea și onoarea de a fi profesor, pentru că nu poți mușca mâna care te hrănește.

Lipsa de demnitate s-a văzut în cazul colegei umilite de fosta noastră ministresă. Atunci, în secunda doi, trebuia să ne dăm toți demisia. Cei câțiva care au luat poziție au fost puși la zid.

Aceeași lipsă de demnitate și curaj și când colegii noștri au fost atacați și înjunghiați în școală, de fiecare dată când presa a scos la iveală profesori umiliți și batjocoriți de elevi.

Resemnarea și blazarea a devenit încet-încet mod de viață în învățământul românesc care s-a prăbușit constant până aproape de colaps.

La umbra atacurilor furibunde împotriva profesorilor s-a votat România educată... Care Românie?

Cea care a primit 2,7% din PIB?

Cea în care niște drepturi salariale câștigate în instanță sunt plătite în timp de 5 ani?

Cea în care funcționari din ME primesc peste 2000 de lei pe lună spor de condiții vătămătoare?

Cea în care școala pedagogică a fost transformată în refugiu pentru cei mai slabi elevi și studenți?

Cea în care profesorul a ajuns să fie mai prost plătit decât un necalificat?

După aproape 18 ani profesorii au îndrăznit să își ceară drepturile. Răspunsul a fost același ca din '90 încoace: nu sunt bani.

Și după 18 ani profesorii au ieșit în stradă, iar acum au intrat în grevă.

Este o grevă a disperării, o încercare de a se salva ce a mai rămas din acest sistem. Pentru că nu se poate face calitate cu oameni prost plătiți și cu un sistem subfinanțat.

Întreaga societate a sărit la gâtul lor. Atacuri murdare, știri false au fost lansate de către marile trusturi media, pe toate rețelele de socializare.

La adăpostul lor, guvernul plin de incompetenți și repetenți, a găsit banii pentru majorarea salariilor parlamentarilor, magistraților, în ministere se dau sporuri de mii de lei pentru condiții grele de muncă. Pentru profesori nu sunt bani. Preocupat de schimbul de scaune, primul-ministru cheamă la negocieri.... părinții și elevii.

Nicio întâlnire cu profesorii, prin reprezentanții lor.

Nicio dezbatere reală pe nevoile școlii.

În schimb, avem îndemnuri de a continua școala, de a face totul pentru binele copiilor, indiferent care ar fi acela în concepția experților. Din nou, fără noimă, fără curaj, fără responsabilitate. Doar îndemnuri de a accesa sutele de platforme, neverificate, netestate, neadaptate situației.

Am fost și suntem acuzați de toate relele din societate.

Și am tăcut și tăcem...de frică, din lașitate.

Ba unii dintre noi sunt atât de entuziasmați încât declară că este normal, pentru că nu-i așa, trebuie să justificăm salariile. Prin tăcere? aș întreba eu. Acesta este exemplul pe care ul dăm elevilor? Lașitate, umilință, lipsă de demnitate și perseverență?

Așa și trebuie! Să ne justificăm salariile. Dar care salarii? Cele înghețate, nemajorate.

Care este statutul nostru acum? Știe cineva ceva ce noi nu știm?

Și noi tăcem...tăcem... chiar și atunci când unii părinți ne tăvălesc în noroi și spun că acum se vede cât de buni, adică nu suntem, ca profesori.

Să fii profesor în România ar trebui să fie o mândrie. Este?"

O vacanță reușită începe cu o ofertă bună

 

Deşi prefer momentele de relaxare în mijlocul naturii plină de vegetaţie şi poate tocmai de aceea prefer vacanţele la munte, pentru mine vacanta fericita poate fi petrecută şi la mare. Şi cum vacanta reusita se planifică din timp, deşi nu este absolut obligatoriu, trebuie analizate toate ofertele pentru a accepta în final oferta buna pentru fiecare dintre noi în parte.

Deşi nu exclud ieşirile în afară, prefer vacanţa pe litoralul romanesc fie şi doar pentru că este mai aproape de casă. Aşa că litoral 2023 se traduce ca fiind litoralul romanesc.

Sunt de acord că orice cazare la mare se planifică din timp şi se rezervă dinainte. Şi este uneori de preferat să se recurgă la serviciile unei agenţii de turism. Avantajele pot fi multiple.

• O agenţie de turism deţine informaţii centralizate de la toţi furnizorii de servicii, ca atare este mult mai uşor şi mai rapid să găsim un loc de cazare potrivit nevoilor noastre şi ofertele promoţionale cele mai avantajoase.
• De cele mai multe ori se rezervă locul de cazare la un preţ mai mic,cu reduceri uneori substanţiale, ceea ce poate însemna reduceri mai la bugetul de călătorie.

În general evit să caut loc de cazare în ultimul moment, deşi sunt tentată să o fac, nefiind sigură prea din vreme de perioada în care pot merge în vacanţă, tocmai din cauza riscului de a nu mai găsi locuri libere disponibile.

Dacă mă decid să plec în vacanţă, prefer cazarea în unităţi de 3 sau 4 stele de preferinţă all inclusive dacă este suficient de avantajos şi îmi place meniul din locaţia respectivă, deşi recunosc că nu sunt pretenţioasă la mâncare.

Ca şi petrecere a timpului, prefer relaxarea la plajă combinată cu vizitarea tuturor obiectivelor turistice, tocmai pentru a nu rata nici un obiectiv de interes, pentru diversitatea care evită plictiseala. Relaxarea la plajă îmi oferă satisfacţia obţinerii unui bronz perfect, a aerosolilor care îmi vor proteja aparatul respirator şi mă vor feri de afecţiunilor respiratorii, a soarelui care imi va întări oasele. Mă voi bucura de căldura nisipului, de masajul valurilor pe tot corpul, de întărirea gleznelor dată de mersul pe nisip, de mirosul algelor şi al apei sărate, de compania pescăruşilor. Iar ratarea nici unuia dintre obiectivele turistice îmi va permite să cunosc mai bine locurile şi oamenii, natura şi istoria ...

Istoria litoralului este dată de vestigiile vechilor cetăţi greceşti şi vestigiile romane. Natura? Să nu ocolim delfinariul cu spectacolele iubite de copii şi adulţi. Să nu uităm acvariul care prezintă varietatea vietăţilor marine, subacvatice, din bazinul Mării Negre. Să nu uităm teatrele de pe litoral care au cu siguranţă spectacole şi pe timp de vară. Să nu uităm restaurantele cu specific local care oferă mostre ale gastronomiei locale.

Singură sau cu prietenii sau familia? Singură aş avea o mai mare mobilitate, dar în grup se pot face şi în acest mod economii, mai ales la vizitarea obiectivelor turistice, în care caz se pot face reduceri la biletele de intrare în cazul unui grup mai numeros.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2023

Sărbători tradiționale, cu bunătăți frământate din făina Băneasa

 Se apropie sărbătorile pascale si am intrat cu toţii în febra pregătirilor: cumpărăturile şi gătitul sunt la ordinea zilei şi se fac la foc continuu.

Nu sunt fan deserturi şi dulciuri în general dar sunt momente când organismul îşi cere dreptul la alimente cu un conţinut mai mare de zahăr, implicit mai multe calorii cu utilizare rapidă. Și cum în această perioadă de sărbătoare mi se face dor de gusturile copilăriei, cred că o pască ar fi mai mult decât binevenită.

Prietenii noștri de la Băneasa ne oferă soluțiile perfecte de sărbători. Cu ajutorul făinii Băneasa putem face cea mai delicioasă rețetă de pască Băneasa.

Putem începe cu cea mai simplă rețetă de pască: cea cu brânză dulce de vaci. Se face blatul din aluat de cozonac și se pune pe margine un sul împletit de aluat, pentru a da formă de tavă rotundă sau dreptunghiulară, după cum avem tava de copt. În centru turnăm umplutura preparată din brânză de vacă, ouă, zahăr și stafide.

Pentru o variantă ceva mai sofisticată, se poate face umplutura cu smântână sau cacao. Cu siguranță putem folosi esențe aromatice, rom cel mai frecvent sau coajă de citrice, după gust. Pentru un aspect mai frumos se unge pe deasupra cu ou sau doar cu gălbenușuri. Astfel, suprafața devine mai lucioasă și capătă o culoare mai gălbuie.  Apoi se pune tava la copt.

La scoaterea din cuptor se poate presăra pe deasupra zahăr pudră sau zahăr vanilinat, pentru aspect și pentru un plus de gust dulce.

Dacă mă întrebați care este varianta mai gustoasă aș spune că toate. Dacă pasca cu brânză este cea mai tradițională și cea mai simplă, pasca cu smântână dă dovadă de ceva mai multă finețe și rafinament, iar pasca cu ciocolată are un aspect și un gust ceva mai „exotic”. Toate sunt însă la fel de gustoase, fiecare în felul său. Așa că, dacă ar fi după mine, aș mânca câte puțin din fiecare, alternativ.

Fiecare variantă de pască poate fi consumată ca desert sau ca gustare dulce. Eu mai am o alternativă: o combin cu o cană mare de lapte la micul dejun. Așa îmi asigur rezerva de energie pentru cea mai activă parte a zilei și diminui din grija acumulării kilogramelor în plus dacă consum aceste mici „bombe calorice” oarecum predominant în prima parte a zilei. În plus, laptele oferă lichid suficient pentru digerarea și metabolizarea feliei consistente de pască.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2023

De la prieteni

 A R T A  C U L I N A R Ă 

       POST MODERNĂ

             (pamflet)

TERCI DE MĂTRĂGUNĂ,

  SĂ RÂNJIM LA LUNĂ

 

 Draga de Uniune,

Iaca ne propune,

Arta culinară

Nouă și sprințară:

Tochitură de lăcustă, 

Săltăreață și robustă, 

Viermișori flambați,

În loc de cârnați. 

Greier dezosat,

Caramelizat,

Drosofila-n ciorbă

Nu încape vorbă. 

E-o delicatesă,

Nouă și expresă,

Iar cu sos tartar,

Bondar la grătar.

Dacă vreți omletă,

Se zice-n rețetă,

De-acum folosiți,

Ouă de furnici.

Pentru mesele festive,

Aveți „n” alternative: 

Sarmale cu mămăruțe,

Din păianjeni – chifteluțe. 

Ficăței de molie,

Rumeniți în folie,

Aripioare de țânțar,

Cu mujdei sau cu muștar. 

Târtiță de bărzăune,

În foetaj se poate pune,

Ca aperitiv e bun,

Sângerete de tăun. 

Feerie – cum să-i zici? 

Piftie din licurici!

Din miriapozi – tocană,

(Hai să renunțăm la slană!)

Pui de viespe la cuptor,

O să placă tuturor, 

Coropișniță-n aluat,

Din rădașcă – un stufat. 

Urechelnița murată,

E-o savoare-ntruchipată, 

Ploșnițe de cereale,

Cu spanac – sunt ideale. 

Preparatul cel mai șic:

Ochi de trântor în aspic,

Colorado-n foi de viță, 

Afidele – în alviță. 

Cărăbușii gratinați,

Fragezi, fini și aromați, 

Gândăcelul-croitor,

Ca șnițel – e uimitor!

Iar cel de bucătarie,

Potrivit e în plachie.

Poale-n brâu cu umplutură, 

Din larve de libelulă,

Ori gogoși din fluturași

(la „gogoși” cei mari sunt asi!),

Un prosciuto de omidă, 

Drob crocant de crisalidă.

Pentru snobi cu fițe,

Gofre din mușițe,

Scorpion pasat,

În tort marmorat. 

Muște marinate,

Ce diversitate!

Toate-s minunate,

Pentru sănătate.

Încă nu e prea târziu,

Să includă în meniu,

Că n-ar fi mare scofală, 

Garnitura vegetală. 

După capul, nu știu cui!:

Pălăria șarpelui;

Are garantat,

Neîntârziat,

Efectul scontat:

Îți dă brânci, măi, frate, 

Spre... eternitate!

Te înveșnicește,

Cât ai zice „pește!”

 DAC-OR FI AȘA DE BUNE, 

MÂNCA-LE-AR CIN’ LE PROPUNE!

Amin!

Sunt cineva... Cineva trebuie să ducă gunoiul afară...

 Astăzi, ca de obicei, am ieșit să duc gunoiul afară. Nu pe tot, că nu am timp prea mult. Doar gunoiul menajer și, în funcție de spațiul disponibil rămas, și ceva "reciclabil", adică ceva PET-uri și ceva doze de aluminiu. Pe care, de regulă le colecteze selectiv și le arunc tot selectiv.

Astăzi însă... Ajung la platforma de gunoi de peste drum și.. Stupoare... Un om al străzii, după cum părea, scormonea într-unul dintre tomberoanele pentru deșeuri menajere după ceva resturi de mâncare, lăsându-și ditamai căruciorul în drum păzit de ditamai javra maidaneza... Pardon, câine comunitar...

M-am apropiat și câinele, chipurile, s-a dat deoparte, lipindu-se de cărucior cu un mârâit puțin cam dubios. Am pătruns în zona tomberoanelor. Cele pentru colectare selectivă pe latura din dreapta, iar în față și în continuare pe stanga cele pentru deșeuri menajere.

Bătrânul care cauta în gunoaie încercase să mute puțin tomberonul pentru deșeuri menajere tocmai pentru a avea mai mult acces. Și reușise, dar blocând accesul spre ultimul dintre cele trei tomberoane pentru colectarea deșeurilor selectiv, tocmai cel în care aș fi aruncat eu PET-urile. Cum nu mai aveam ce face, am aruncat totul de-a valma în tomberonul în care cotrobăise el mai devreme. Și am plecat bombanind...

Acum, dincolo de disconfortul de moment... Nu cred că este potrivit ca unii dintre noi să caute de mâncare prin gunoaie. Nu este o lipsă de igiena doar pentru ei ci pentru noi toți, că nu cred că ceea ce cade pe jos ajunge înapoi în tomberon. E adevărat, nu este o mizerie crâncenă, dar se stârnește nu doar gunoiul, ci și mirosul acestuia. 

În plus, un om care caută prin gunoaie după mâncare adesea se intovaraseste cu un câine maidanez, adesea nu prea prietenos cu oamenii. Și care, în mod normal, apara căruciorul omului ca pe propria cușcă. 

Oare ce ar fi de făcut? Să zăvorâm tomberoanele tocmai pentru a bloca accesul celor care vor să scotoceasca în ele? Ar fi o idee; personal, cu mare părere de rău, nu fac diferența între un scotocitor în gunoaie și altul, chiar dacă unul este om și altul șobolan. În fond, ambii pot favoriza răspândirea molimelor la fel de mult atâta timp cât au aceleași obiceiuri... 

HotelRunner – platforma care transformă managementul hotelier într-o plăcere

 Greu mai este cu managementul de hoteluri și pensiuni. Și nu doar sistemul de gestiune, în general vorbind, ci mai ales în sensul promovării afacerii în scopul căutării de clienți sau potențiali clienți. Dar este greu atâta vreme cât lucrezi de unul singur, izolat în oceanul sălbatic al industriei ospitalității în care strategiile sunt prost făcute.

Da, este greu când te ambiționezi prostește să lucrezi și să-ți croiești un drum de unul singur. Cu mult mai ușor este atunci când forțele tuturor se adună într-un singur loc. Și acel loc se numește platforma HotelRunner.

HotelRunner este o platformă B2B - business to business, cloud, de vânzări online, marketing digital și management al canalelor, care ajută hotelurile și agențiile de turism să își adapteze, eficientizeze și îmbunătățească activitatea, să treacă de la offline la online prin intermediul tehnologiilor de ultimă oră.

Hotelierii pot lucra pe această platformă online și o pot integra pe website-ul propriu și astfel pot să-și gestioneze toate rezervările într-un singur loc.

Beneficiile sunt multiple:

• crește gradul de ocupare și profitabilitatea
• industria ospitabilității este strâns legată de gradul de ocupare. Cu cât acesta este mai mare, cu atât mai bine își pot gestiona hotelierii resurseleși implicit pot crește proporțional serviciile pe care le pot oferi oaspeților - consumatorii finali
• îmbunătățește relațiile cu clienții
• gestionează operațiunile de zi cu zi
• integrează platformele globale utilizate de hotelieri într-un singur sistem
• salvează timp, automatizănd anumite procese
• include site-ul web, motorul de rezervare, managerul de canal și mai multe funcții

Sistemul de rezervări în hoteluri și pensiuni oferă avantaje și pentru clienți:

• ofertele se obțin în timp real
• rezervările se realizează instantaneu
• clienții văd camerele disponibile în timp real, în funcție de fiecare tip de cameră
• pot primi cupoane, oferte speciale, totul direct din website-ul hotelului

Ce m-ar atrage să folosesc un astfel de sistem dacă aș fi un manager hotelier sau al unei pensiuni? În primul rând transparența mai mare pentru clienții potențiali, cărora le va fi mai ușor să mă găsească, să compare ofertele mele cu ale altor unități și să rezerve mai ușor camera dorită.

În al doilea rând ar fi foarte atractivă automatizarea anumitor procese, ceea ce salvează enorm de mult timp, timp ce poate fi folosit în direcția acordării de servicii mult mai bune clienților finali.

Nu este deloc de neglijat nici îmbunătățirea relațiilor cu clienții, căci acest lucru poate crește gradul de ocupare în mod constant, ceea ce este în avantajul unității de cazare, dar și al clientului, căruia i se oferă servicii mult mai bune într-un timp mult mai scurt și cu costuri mult mai reduse.

În condițiile în care un asemenea sistem gestionează operațiunile de zi cu zi, ca manager sunt oarecum scăpat de un volum destul de mare de muncă, putând recanaliza resursele spre alte direcții favorabile afacerii.

Un avantaj ar fi și sistemul CRM (Customer Relation Management), prin care poate trimite imediat e-mail de bun venit oaspeților sau e-mail-ul de „onboarding”, prin care oaspeții pot primi toate informațiile referitoare la hotel înainte de vizita lor: facilitățile oferite, orele meselor, programul all inclusive, programe de divertisment oferite și toate informațiile de care au nevoie pe tot parcursul șederii lor. Astfel oaspeții își pot organiza din timp tot programul din timpul șederii lor, ceea ce este net în avantajul lor.

Nu este de neglijat nici sistemul sigur de plăți atât pentru manager cât și pentru clienți...

Un alt avantaj este conexiunea dintre hoteluri/pensiuni, pe de o parte, și agențiile de turism pe de altă parte, căci sunt mulți oaspeți care își programează șederea prin intermediul agențiilor de turism, tocmai în ideea comparării diferitelor oferte de cazare.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2023

Siguranța începe cu igiena: Cum putem crea un mediu mai sănătos și mai curat în centrele publice?

 De mică am fost clienta fidelă a centrelor de servicii medicale, cu sau fără voia mea. Şi cu voia mea, creând în mintea mea acea magie a halatelor albe, am continuat să profesez în domeniul medical din dorinţa de a face la rândul meu şi altora binele care mi s-a făcut în trecut.

Făcând bine, puteam atrage asupra mea răul produs de microbi. Ca atare am socotit că am nevoie de protecție sub forma unei igiene ceva mai stricte. Ca atare, este mereu nevoie de consumabile medicale sub formă de echipamente de protecție și dezinfectante, care se pot achiziționa fizic din magazine specializate sau online, de pildă de pe Medicale-Shop.ro.

Dacă în trecut dezinfecția se făcea mult mai greoi, prin fierbere cu sau fără adaos de substanțe dezinfectante, mult prea greoi, mult prea de durată și mult prea ineficient ținând cont de standardele de azi, acum protecția se poate face cu mult mai ușor prin halate de unică folosință, pijamale de unică folosință, role de cearceafuri tot de unică folosință care apoi se colectează și se distrug definitiv odată cu microbii. Și chiar dacă poate părea mai scump la o primă vedere, per ansamblu poate fi cu mult mai ieftin, căci nu se mai consumă resurse pentru spălare, călcare, dezinfectare și la un moment dat distrugerea produselor uzate și înlocuirea lor cu altele noi.

Mereu apare ceva nou in domeniul protecției față de agresiunea agenților patogeni, care devin din ce în ce mai agresivi și mai rezistenți la tratamentul cu antibiotice. De aceea ideea este să nu se ajungă la agresiunea microbilor asupra organismului uman , ci să se pună o barieră între mediul contaminat și organism sau chiar să se distrugă potențialii agenți patogeni din mediul înconjurător până la un  nivel care să nu fie periculos pentru organismul uman, tocmai în ideea că, prin natura profesiei, unele persoane sunt mai expuse atacului microbian sau viral si, deci, îmbolnăvirilor, adesea în forme grave.

Uneori este necesară doar alternarea dezinfectanților folosiți, desigur țintiți pe anumiți agenți patogeni care s-ar putea afla, mult mai probabil, în anumite medii. De multe ori însă este necesară combinarea dezinfectanților între ei sau și cu alte metode de distrugere a agresorilor, plus folosirea de mijloace de tip barieră de protecție puse între agenții agresori și organismul uman victimă potențială.

Ce îmi poate sugera siguranță în fața potențialilor agresori invizibili? Uneori simplul alb imaculat al suprafețelor, păstrat imaculat în mod constant, ceea ce poate sugera curățenia prin culoarea albă însăși. Adesea simpla schimbare periodică a materialelor de unică folosință, utilizate pentru acoperirea suprafețelor diverse și a corpului uman. De multe ori mirosul discret, dar perceptibil, al dezinfectanților folosiți pentru spălarea sau ștergerea suprafețelor

Nu pot spune că mă bazez doar pe dezinfecția făcută de ceilalți. Igiena trebuie păstrată de fiecare dintre noi la nivelul propriului organism prin spălare, aerisire, evitarea mediilor potențial contaminate sau măcar păstrarea unei distanțe suficient de sigure față de sursele de infectare, cu alte cuvinte să nu ne ducem deliberat spre sursele de infecție, spre murdărie și să nu stăm în direcția de potențială răspândire a fluxului de microbi. Asta nu înseamnă să trecem dintr-o extremă în cealaltă, căutând doar medii potențial sterile. Organismul trebuie oarecum să intre în contact cu microbi (atenție!) mai inofensivi, dar care să determine organismul să-și formeze propriile bariere de apărare împotriva agresiunii potențiale a microorganismelor.

Igiena personală și a colectivităților nu este un moft ci o necesitate atâta timp cât este păstrată inteligent în limite de bun simț , care să ne păstreze sănătoși și puternici și în perfectă stare de funcționare. Așa ne învață medicii, tocmai pentru că și ei trebuie să se protejeze de îmbolnăviri tocmai pentru a reuși să-i ajute pe alții să se mențină sănătoși și puternici.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2023