NOI... cei nascuti la inceputul anilor 50, 60 si cei nascuti in anii 70, vedem acum in anul 2020 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Avem amintiri despre primii pasi pe luna, despre razboaie sangeroase, avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data. Suntem ultima generatie care a jucat "De-a v-ati ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara, vrem ostasi", "De-a prinselea"," Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), Primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri. Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri". La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi "Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks , Dallas "... si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. (...Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala...) Noi... am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Deep Purple, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC " fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".. Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie. NOI... am auzit cum s-a tras la Revolutie , noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancurile cu Bula, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporana noua... Noi, am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , si noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ... Dar suntem si generatia care vede limpede cum ne pierdem tara, iar dusmanul este din interior si nu de afara... Noi suntem ultima genaratie de sacrificiu a lui Ceausescu si prima de dupa Revolutie. Noi am pierdut de doua ori, si atunci, si acum. Azi, suntem la fel de saraci, dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea?? ?? Atat: sa ne opunem manelizarii programate a Romaniei! Voi cei din generatiile 50- 60 - 70 alaturati-va noua si trimiteti la toata lumea acest mesaj! Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru ! Numai in acest caz, te rugam sa trimiti mai departe! Poate invatam sa ne-apreciem si sa nu ne mai vindem pe nimic ! FII ROMÂN, române ..
Să deschidem puțin o ușă, imaginându-ne că este ușa sufletului și a gândurilor noastre de azi, din trecut și din viitor. Să o deschidem folosindu-ne atât de imaginație cât și de empatie. Oare ce vom găsi în spatele ei? Pe dinafară, pe partea expusă privirilor noastre, apare atât acoperită de patina timpului cât și împodobită de zâmbetele noastre. Dincolo de ea poate fi aceeași imagine... sau cu totul alta.
A mai trecut un an din viața noastră... A mea... A tuturor... Cu bune și cu rele. Din toate aceste lucruri deja petrecute am învățat multe pentru viitor. Am învățat să câștig, dar să și lupt pentru a câștiga. Am învățat că pot pierde, dar și cum să pierd cu fruntea sus și cu demnitate. Am învățat că pot primi nu doar cadouri plăcute sub formă de recompense, dar și pedepse. Și am învățat să accept pedepsele tot ca pe niște cadouri, pe care să le folosesc pentru a învăța cum să reacționez pentru viitor. Am învățat că în spatele zâmbetelor și ale cuvintelor frumoase se pot ascunde lame tăioase care te pot înjunghia pe la spate. Am învățat că antipatiile pot ascunde frustrări și dorințe de răzbunare și umilire (ne)condiționată. Am învățat că garda se ține întotdeauna sus, indiferent dacă în preajmă se simte vreo amenințare. Am învățat că informația este cea mai bună armă, de aceea bumerangul trebuie aruncat spre cineva fără să fii transformat tu însuți în victimă sigură. Și am învățat să nu am încredere decât în propriile forțe.
Aș vrea să le mulțumesc tuturor acelora care mi-au provocat necazuri la un moment dat. Doar așa mi-am descoperit greșelile și adevărata față a celor din jurul meu. Doar așa încep să învăț de ce anume și de cine să mă feresc pentru viitor.
Aș vrea să reîncep să scriu din nou pe blog. Nu „catrene”, ci orice îmi stă pe suflet, bun sau mai puțin bun. Și aș vrea ca orice scriu să fie perceput ca atare și nu ca jignire sau acuzații. Și vă asigur că nu voi dezamăgi.
Curând vom constata cu toții că am mai îmbătrânit cu un an. Fizic, dar și din punct de vedere al experienței de viață. Ne dorim ca 2020 să fie mai bun ca anul care tocmai se încheie. Dar 2020 va fi exact așa cum vom face cu toții să fie. Și haideți să îl facem mai bun...
* E trist când ajungi din amantă soție. Știi că, locul amantei este gol.
* Cât ești băiețel, ți-e frică de „monstrul” de sub pat, fără să bănuiești că, după ce te vei însura, monstrul va fi cu tine în pat...
*Copiii se împart în două categorii: cei needucați și ai noștri...
* Dacă cineva îți va spune vreodată că, munca ta este neprofesională, amintește-i că Arca lui Noe a fost construită de un amator, iar Titanicul a fost construit de profesioniști...
* Borfașii amatori jefuiesc o bancă... cei profesioniști înființează una!
* Cele mai multe minciuni se spun înainte de alegeri, în timpul dragostei și după pescuit!
* Când se îmbolnăvește o femeie:
- Sunt bine, doar puțin obosită...
Când se îmbolnăvește un bărbat:
- Ascultați la mine, dragii mei. Acestea ar putea fi ultimele mele cuvinte...
* Dacă iubești două persoane în același timp, alege-o pe a doua. Dacă o iubeai pe prima, nu ar mai fi existat a doua!
* - Dragule, ce părere ai despre relația noastră..??
- Numără stelele de pe cer și ai să-ți dai seama.
- Wow, este infinită!!
- Nu, este o pierdere de timp....
* - Chelner, salata asta este pentru două persoane?
- Da, bineînțeles!
- Atunci de ce este un singur limax înăuntru?
* - Doctore, după ce-mi pun ochelarii pe care mi i-ați recomandat, voi putea citi?
- Desigur.
- Ah, ce bine. Până acum n-am știut să citesc!
* Aseară m-am certat cu nevasta-mea, pe motivul că eu nu-i acord nici o atenție.
- Îți petreci tot timpul pe Facebook, flirtând cu alte femei...se plânse ea, însă mie nu mi-ai dat nici măcar o dată like la statusul meu!
- Dar nu-i adevărat, ți-am dat! i-am răspuns. Ia adu-ți tu aminte anul trecut... când a mierlit- o maică- ta...
* - Bulă, ce înseamnă să fii diplomat?
- Să te gândești de două ori înainte să nu spui nimic...
* Soacra: - Am trecut ieri pe lângă casa voastră
Ginerele - Mulțumesc frumos...
* Patronul unei companii discută cu o tânără care căuta de lucru:
- În primul rând, firma noastră este obsedată de curățenie, zice patronul. V-ați șters picioarele pe covoraș înainte de a intra aici?
- O, da! Bineînțeles! -
- În al doilea rând, continuă patronul, cerem colaboratorilor noștri
sinceritate. Nu există nici un covoraș la intrare!
* O blondă este întrebată la ora de religie:
- Câte porunci există?
- Zece.
- Și ce se întâmplă, dacă nu respecți una dintre ele?
- Rămân nouă!
* - Cum se numește un negru din Rusia? - n-Igor.
* Animalul meu preferat este ursul panda. Nu este deloc rasist. Este și alb și negru și asiatic.
* Cum faci diferența dintre un teolog și un informatician?
- Îi pui să citească cuvântul "scripturi"!
* - Tăticule, ție ți s-a îndeplinit vreo dorință din copilarie?
- Sigur că da! Toată lumea mă trăgea de păr și visam să fiu chel.
* La telefon:
Ea: - Ce faci, dragă?
El: - La Spitalul de Urgență.
Ea: - Aoleu! Cum la Urgență? Ce faci acolo?
El: -Fac la dreapta, pe Floreasca!
* Medicul: - Întoarceți-vă spre geam și scoateți limba!
Pacientul: - Înțeleg să scot limba, dar de ce trebuie să fiu îndreptat spre geam?
Medicul: - Nu-l suport pe tipul de vizavi…
* - Gândește-te, dragă, zece ani și nici o ceartă!
- Știu, laș ticălos ce ești!
* Un prieten îl întreabă pe celălalt:
- Ce pot face? Când am venit acasă de la lucru, am găsit-o pe nevastă-mea în pat cu un bărbat!
- Fă ore suplimentare, îi sugerează prietenul.
* Mă abordează un vânzător ambulant:
- Domnule, luați un loz, jucați la loz în plic și câștigați!
- Lasă-mă în pace, că eu nu vreau să câștig!
- Nu-i nimic, avem și lozuri necâștigătoare…
* Ieri, după ce m-am îmbătat zdravăn, mi-a venit cheful să plec la curve. Din păcate, paznicul nu m-a lăsat să intru sub nici un chip, spunându-mi politicos că, totuși sunt prea beat pentru a putea intra în clădirea Parlamentului.
* Un angajat către șef:
- Sunt angajat la dumneavoastră pe jumătate de salariu, de aia vă rog să urlați la mine cu juma’ de voce!
* – Eu și soția mea suntem împotriva folosirii bătăii pentru educarea copilului.
– Și noi la fel. Pe-al nostru nu-l batem decât atunci, când suntem în legitimă apărare!
* Iubesc reclamele de la ProTv. Ai timp să mergi să-ți iei un suc. Din
frigider. De la benzinărie. Din Mamaia.
* Doi Rotweilleri stau de pază în curtea unui depozit. Unul își întreabă colegul:
- Tu nu auzi ceva suspect?...
- Ba da!... - Și atunci de ce nu latri?
- Păi, atunci n-aș mai auzi nimic...
* Windows a elaborat o versiune specială pentru Rusia. La instalarea driver-elor (pentru printer, modem, monitor…etc) apare un mesaj: ”A fost detectat un dispozitiv nou, hai să bem pentru asta.”
* Doi spărgători mascați, gata de a intra în acțiune.
- Nu-mi plac oamenii neglijenți ! Tu nu vezi că ți s-a dus un fir de la ciorap ?
* - Domnule notar, la sfârșitul testamentului scrieți că, la mormântul meu vreau să cânte o orchestră de 100 de persoane.
- Și, ce muzică doriți să ascultați?
* - Care este asemănarea dintre sânii unei femei și țigani?
- Tare-mi place să văd cum îi saltă...
*Soțul, aflat în delegație, îi scrie soției:
– Dragă, nu exista femeie mai grozavă decât tine pe lumea asta! Aseară m-am convins încă o dată!
* Preotul către enoriaș:
- Va veni o zi, când vei plăti pentru păcatele tale!
- Aiurea părinte, eu deja plătesc. Alcoolul și curvele nu sunt pe gratis, să știi ...
* Într-o farmacie, un bărbat îi spune -jenat- celei de după tejghea:
- Doamnă, știți, am o problemă... Îmi stă tot timpul în sus, chiar și dacă fac sex câte 12 ore pe zi. Ce îmi puteți oferi?
Farmacista se duce în spate, se sfătuiește cu colegele apoi se întoarce și-i spune tipului:
- Casă, masă și 500 de euro pe lună, e bine?...
* În pădure se plimbă un polițist deștept, un polițist prost și Alba ca Zăpada. Dintr-o dată apare lupul și îl mănâncă pe unul dintre ei. Pe care?
- Pe polițistul prost?
- De ce?
- Pentru că ceilalți doi există numai în povești.
* – Șarpele a regretat enorm după ce i-a ispitit pe Adam și Eva.
– De ce?
– Păi, după ce Eva a mușcat mărul, ea a văzut în șarpe nu numai un animal, ci și curea, portofel și gentuță!…
* - Dumneata câte sticle de bere bei pe zi?, întreabă doctorul.
Bun găsit, superbloggeri! S-a încheiat și cea de-a 19-a ediție a competiției noastre, așadar vă prezentăm clasamentul final SuperBlog 2019.
Vă mulțumim tuturor pentru implicare și vă felicităm pentru
inspirație și ambiție! Sperăm ca participarea să vă fi adus satisfacții
și să vă ajute să vă dezvoltați cariera de bloggeri
Curând, premiile vor pleca spre voi, iar în week-end petrecem la Gala SuperBlog 2019. Vă dorim sărbători fericite și să ne regăsim cu bine la Spring SuperBlog 2020, la 1 martie! *cu bold sunt marcați finaliștii competiției
Plecam într-o zi de toamnă târzie de la servici spre casă. Era frig și umezeală care mă pătrundeam până la piele și dincolo de ea, așa că eram destul de rebegită pentru a nu mă gândi la altceva decât la cum să ajung cât mai repede acasă la căldură. Ajunsesem prin centrul orașului, pe care trebuia să îl traversez pentru a ajunge în cartierul unde locuiesc, când deodată îmi apare în față un tip cu o figura cunoscută. Nu, nu era o figură cunoscută din viața mea de zi cu zi de acum, ci un tip pe care îl cunoscusem cu ceva (destul de mult!) timp înainte, dar pe care nu mi-aș fi imaginat să îl întâlnesc aici. Se apropie de mine și îmi zâmbește, semn că mă recunoscuse de undeva. M-am uitat lung la el și am izbucnit:
- Omar? Colegul meu de facultate din Egipt? Din Cairo, dacă nu mă înșel... sau...?
- Exact. Ai memorie bună. Nu eram chiar în aceeași grupă, dar din aceeași serie...
- Dar ce faci aici? Mi se pare ciudat, scuză-mă să te revăd aici.
- Păi am concurat pentru un post în spitalul din oraș și... Am obținut postul, este o chestiune de zile până semnez formele de angajare și încep munca...
- Dar... De ce aici? Nu spun sub formă de reproș, ești bine primit.
- Ei bine, aici obțin mai ușor un post. Sunt pregătit bine din punct de vedere profesional. Și în plus, este destul de mult de muncă, așa că și câștigurile sunt pe măsură dacă vrei să muncești. In fine...
- Păi hai la o cafea să povestești mai multe. Ai timp?
- Desigur. Abia ne și încălzim puțin. Pentru mine, sincer, vremea este cam rece...
Am intrat la o cofetărie din apropiere și am luat fiecare câte o cafea tare și fierbinte. Și suficient de mare cât să ne țină vioi pentru un timp.
- Și acum unde locuiești?
- Am închiriat momentan o garsonieră. Dar intenționez să îmi caut un apartament mai micuț pe moment. După posibilități. Odată ce voi începe să lucrez, mă aranjez mai bine. Necazul este că sunt cam subțire îmbrăcat. M-a prins iarna aici și nu prea mai am prea multe din hainele mai groase din timpul facultății. Va trebui să îmi mai cumpăr câte ceva haine, măcar vreo câteva ținute de iarnă. să am cu ce să mă schimb. Și asta repede, numai că nu prea am timp să umblu să fac cumpărături și nici bugetul nu îmi permite prea mult deocamdată.
- Dacă nu ții neapărat să ai haine de firmă, se rezolvă, te poți încadra într-un buget de 1500-2000 de lei cu câteva haine și accesorii. Dacă le mai combini între ele, poți ajunge la 6-7 ținute diferite oarecum. Și ca să rezolvăm și cu timpul... Ai vreo problemă să faci comenzi online? Este rapid, iar dacă un produs crezi că nu ți se potrivește îl poți returna și poți comanda altceva.
- Ok, îmi convine. Ce îmi recomanzi?
- Uite, hai să încercăm pe Answear.ro. Nu știu dacă ai auzit de acest brand, este ceva mai nou, dar în plină dezvoltare.
- Ce îmi poți spune despre acest brand? Poate mai comand tot de la ei.
- Answear este retailerul multibrand lansat în Polonia, în continuă
ascensiune pe toate pieţele în care este prezent (Polonia, Cehia,
Slovacia, Ucraina, Ungaria, Bulgaria). În noiembrie 2015, Answear a
fost lansat oficial pe piața din România, continuând trend-ul ascendent
al zonei de fashion ecommerce și oferind clienților produse de calitate,
care vin în întâmpinarea nevoilor acestora. În oferta Answear.ro se
regăsesc produse de îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii, iar
portofoliul magazinului online cuprinde peste 300 de branduri
internaționale de top. Printre acestea se numără și mărci cunoscute și
foarte populare (Mango, Vero Moda), mărci sport (adidas, adidas
Originals, Nike, New Balance), mărci de jeans (Levi’s, Lee, Wrangler),
precum și mărci medium-high (Michael Kors, Marco O’Polo, Diesel,
Lacoste, Tommy Hilfiger, DKNY). ANSWEAR.ro este dressingul tău din
care alegi produse 100% originale pe care le probezi acasă, în faţa
oglinzii şi din care păstrezi doar ceea ce ţi se potriveşte. Este atât
de cool, încât comunitatea Answear are membrii ei fideli. Odată ce te
înscrii în Answear Club, primești înapoi 10% din valoarea produselor sub
formă de puncte. Punctele se pot folosi pentru a reduce chiar și până
la jumătate valoarea comenzilor plasate.
- Ok. Hai să îmi fac cont la ei și să vedem ce găsim.
- Pentru început să ne uităm după ceva pulovere pentru bărbați. Nu îți trebuie prea multe pentru început, poți purta pe dedesubt cămăși sau tricouri. Uite două modele de pulovere. Culori neutre, par destul de lejere, le poți asorta cu orice sau aproape orice.
- Ok. Merge...
- Deci pe moment merge, poți alege altceva pe urmă dacă te răzgândești. Și uite și cardigane, le poți da jos de pe tine dacă încălzești în interior.
- Pe moment ajunge. Hai să căutăm și alte articole.
- Ți-ar trebui niște cizme de iarnă. Sau măcar niște ghete sau bocanci. Uite două modele, mai poți căuta și altele. Oricum, te poți rezuma doar la 2-3 perechi maxim pe moment...
- Este ok, caut și altceva în timp.
- Pe deasupra îți poți lua o geacă mai groasă, mai pufoasă și eventual căptușită. Să îți țină de cald. Uite, ceva de genul acesta, de pildă. Îți acoperă bine și gâtul.
- Perfect. Pentru moment cred că ajunge. Pentru primul „pachet”. În timp îmi pot reînnoi garderoba după necesități. Mulțumesc mult.
- Poate îți iei drept bonus și un portofel pentru bărbați. Din piele. Ce zici? Ceva de genul acesta. Merge?
- Excelent. Mulțumesc mult pentru ajutor.
Ne-am despărțit cu promisiunea de a ne reîntâlni. Și de a restabili o relație de colegialitate.
Articol scris pentru SuperBlog 2019
"- Mamiii, vreau să-mi spui o poveste!
– Ce spui de „Scufiţa Roşie”?
– Nu-mi plaaace! Din cauza unei răsfăţate neascultătoare, vânătorul ar merita ani buni de închisoare..
– Vânătorul a făcut ce trebuia, le-a salvat pe fetiţă şi pe bunică din burta lupului…
– … încălcând Articolul 3 din Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor, care prevede că niciun animal nu trebuie supus actelor de cruzime.
– Dacă o iei aşa, şi lupul din „Capra cu trei iezi” a încălcat legea…
– Aşa e.. Aici a fost încălcat și Articolul 508 din Codul Civil. Capra nu trebuie compătimită, ci decăzută din drepturile părinteşti, pentru că a pus în pericol viaţa iezilor, prin neglijenţă.
– Aceste legi sunt pentru oameni…
– Dacă sunt legi pentru oameni, ar trebui aplicate în cazul mamei Scufiţei. Cum să-şi trimită fata singură, prin pădure?
– Îţi voi citi „Cenuşăreasa”..
– „Cenuşăreasa”? Ce făceau cei de la Asistenţa socială, în timp ce sărmana orfană se spetea muncind? Au făcut anchetă psihosocială? Au anunţat Protecţia copilului? Nuuu!
– Ce spui de „Punguţa cu doi bani”?
– Nu-mi plaaaace nici povestea aceasta! Cocoşul este un infractor! Cine i-a dat dreptul să-şi însuşească punguţa găsită? Nu ştia că trebuie dusă la poliţie? În plus, făcând pe victima, a sustras şi alte bunuri: bani, vite… L-a reclamat cineva pe moşneagul-complice la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală? Bineînţeles că nu. Şi a trăit mulţi ani, fericiţi…
– Atunci, îţi citesc „Albă ca Zăpada”?
– Fata asta n-a auzit de Codul penal?… Cum să intre prin efracţie, în casa piticilor?
– Poate, „Fata babei şi fata moşneagului”?
– În povestea aceasta ar trebui să facă puţină ordine cei de la Protecţia Consumatorului. Sfânta Vineri ţinea în pod marfă periculoasă. Şi se mai dădea drept sfântă…
– Uite, am găsit un basm cu Făt Frumos!
– Tipul acesta ar trebui dat pe mâna DIICOT-ului! Deţinere ilegală de arme albe, crimă…
– Văd că nu te hotărăşti şi s-a făcut miezul nopţii! Îţi voi citi povestea, mâine!
– Cum mâine?! Îmi vei citi chiar acum, mamă! Știi cine sunt eu? Sunt cetățean european și am drepturi!"
Știi momentul acela în care te îmbeți dintr-o gură de bere și începi să plângi, să dai cu pumnii în pereți sau să te dezbraci?
Dar
de momentul terifiant în care te-ai gândit să răspunzi la întrebarea
șefului și ai spus o prostie înfiorătoare în fața tuturor, îți
amintești?
Exemplele pot continua, dar ai înțeles care-i subiectul.
Tu cari pe umeri o astfel de rușine?
Eu, da. Multe. Nu este o laudă, dimpotrivă, îmi vine să intru în pământ doar cât mă gândesc.
Numai
săptămână trecută, de exemplu, m-am plâns în public că cineva m-a
acuzat pe nedrept de anumite acțiuni meschine. De parcă nu mi s-ar mai
fi întâmplat asta înainte. De parcă aș fi fost singura care intră în
astfel de situații de bună voie și nesilită de nimeni.
Dar m-am
supărat îngrozitor, m-am dat în ceasul morții aș putea spune, deoarece
aveam o mulțime de probleme de rezolvat și era o zi specială pentru
mine. În plus, eram deosebit de obosită și ocupată. Aș fi vrut să am
pace, căci mult lupt pentru ea. A fost injust modul în care am fost
tratată.
Dar la câte nedreptăți nu suntem supuși mulți zilnic?
Ar
trebui să fim obișnuiți. Uite însă că e greu să te obișnuiești cu așa
ceva, când te aștepți ca oamenii să se comporte cu tine așa cum faci tu
cu ei.
Și aici greșesc eu cel mai mult, din punctul de vedere al
multora. N-ar trebui să aștept nimic de la semenii mei, zic cei care
suferă când mă văd deznădăjduită.
Și eu le dau dreptate: nu aștept să fiu luată în brațe, dar nici nu visez la un tratament abuziv. Nu sunt masochistă.
Dar cât de mult mă căiesc după ce mă jeluiesc în fața altora, nici nu-ți dai seama.
Înainte
de lamentările menționate mai sus, pe care le regret din toată inima
mea acum, am publicat o întreagă carte cu același subiect. „The
Heaviness of Breathing” se numește. În română, literal, ar fi „Greutatea
de a respira”. Ceea ce înseamnă de fapt: „Greutatea de a trăi/de a fi
în viață”.
Îți dai seama?
Cea mai urâtă carte scrisă
vreodată. Pe bune. Este îngrozitoare! Norocul meu că e în engleză și am
mari speranțe că nu o să o citească nimeni, niciodată.
În fine,
acestea sunt doar două dintre acțiunile mele trecute de care mă rușinez
profund. De aș face o listă cu toate-toate am sta aici vreo lună. Minim.
Ce s-ar întâmpla oare, dacă aș putea da timpul înapoi? M-aș comporta diferit?
Cred
că nu. În momentul în care m-am plâns în public, așa am simțit că
trebuia să fac. Sunt blogger, o fac din instinct. Este un subiect ca
oricare altul. Un subiect pe care-l cunosc prea bine.
Pentru cine
nu știe, blogging-ul asta e la origine. Un fel de jurnal personal
împărțit cu toată lumea. În ziua de azi, majoritatea blogger-ilor scriu
despre câte în lună și în stele, numai despre ei nu. Și eu îi salut cu
respect și admirație pe aceștia. Ar trebui să le urmez exemplul, pentru
că tot ce spunem sau facem în prezența altora se poate întoarce
împotriva noastră. Într-o zi, cineva îmi va scotoci prin postările
publice și mă va face una cu pământul.
Nu mă îngrijorez încă. Mai este timp până devin destul de importantă ca cineva să-și piardă timpul cu așa ceva.
S-au făcut nenumărate studii și mulți psihoterapeuți încurajează pacienții să-și documenteze supărarea – ca terapie.
Indicat
ar fi să nu-ți publici gândurile negre, cum fac eu, căci ele se
modifică în timp. Supărarea diminuează, moralul se schimbă, situațiile
evoluează iar dacă privim din mai multe perspective putem ajunge la
concluzia că ne-am supărat degeaba.
Nu este și cazul meu menționat
mai sus. Dar această posibilitate are multe probabilități în cele mai
multe cazuri, mai ales dacă suntem persoane obiective și rezonabile, în
general.
Dar oare ce ne îndeamnă să facem astfel de lucruri de care apoi ne rușinăm?
Cum
am scris mai sus, oboseala joacă un rol extrem de important în modul în
care suntem afectați de ce ni se întâmplă. Fiecare dintre noi are o
limită de suportare. Care suportă mai puțin, care mai mult, care deloc,
care la infinit. De regulă, cu cât ni se întâmplă mai multe lucruri
urâte, cu atât răbufnim mai des, mai cu seamă dacă suntem impulsivi.
Eu
lupt împotriva firii mele impulsive, lupt împotriva emoțiilor care mă
copleșesc, așa cum lupt să nu-mi pierd speranța în oameni.
Dacă ești ca mine, te simți mereu obosit, căci să lupți este infinit mai greu decât să te dai bătut.
Povățuiesc
pe toți să-și scrie orice supărare pe foi de hârtie sau pe un document
virtual. Apoi îi îndrum să citească cu voce tare ce-au scris. O dată, de
două ori, de trei ori… De mai multe ori.
Dacă toate simțurile
tale urlă să te cerți cu cineva, să-i aduci fel de fel de acuze, ofense
și insulte, scrie unde poți și vrei tot ce-ți trece prin minte. Chiar și
cu cretă pe o tablă, numai să nu fie în public. Apoi aruncă o privire
la ce ai scris, citește cu voce tare ca și cum te-ai certa cu cine te-a
supărat. Spune-i ce vrei, urlă de mai multe ori. Făcând asta în
solitudine, supărarea se împrăștie ca ceața și salvăm relații, evitând o
grămadă de suferință.
Cuvintele taie la fel ca săbiile. Odată ce
le aruncăm în vânt, nu le mai putem lua înapoi. Și mulți oameni sunt
dotați din naștere cu acea abilitate ciudată de a nu uita răutatea, mai
ales dacă e gratuită, chiar și după ce au iertat.
Corect ar fi să
nu uităm nici binele pe care ni-l fac alții. Dar oamenii sunt ființe
bizare și preferă suferința în locul bucuriei, fără măcar să-și dea
seama. Unii văd rău peste tot. Alții refuză să îl vadă chiar dacă-i în
fața lor în orice clipă. De aceea izbucnesc, parcă din senin, când
picăturile umplu paharul. Și tot ei se simt stânjeniți.
Sunt
puțini cei care simt rușine că au reacționat omenește la nedreptate, dar
și mai puțini sunt cei care-și dau seama că au făcut rău cui nu merită.
În
momentul în care voi învăța cum să mă feresc de acești oameni și cum să
nu sufăr când sunt atacată, voi termina de scris „Ce ești azi, ai decis
ieri”.
Ar fi fost salutar dacă aș fi învățat asta până acum.
Iar
tu, dacă te îmbeți ușor și te transformi într-o muiere plângăcioasă și
libertină sau într-un lup sălbatic, și a doua zi nu vrei să ieși din
casă de rușine, ai face bine să eviți băutura. Nu e pentru tine.
Indicat
ar fi ca toți să ne păzim de situații care ne fac să ne comportăm
extravagant, dar despre cine ar mai vorbi vecina, colega sau prietena?
Și cum ar fi viața de zi cu zi fără așa ceva? Plată și răsuflată.
Așa
că îmbată-te și dansează lambada, făcând striptease, dacă așa simți. La
începutul lumii, toți erau în fundul gol. Așa ne naștem.
Nu zic
că-i bine, dar e distractiv să vezi pe cineva alergând în chiloți pe sub
felinare, mai ales când afară ninge sau plouă. Ba e chiar romantic.
Atâta
timp cât nu facem rău ființelor, superioare ori inferioare, nu dăm foc
la clădiri, nu distrugem natura și lucrurile din jur, eu zic că suntem
liberi să facem ce vrem.
Nu ești de aceeași părere?
Îmi doresc ca tu să fi apreciat ce ai citit. Dacă-i așa, te aștept pe blog-uri și rețele sociale:
Să deschidem puțin o ușă, imaginându-ne că este ușa sufletului și a gândurilor noastre de azi, din trecut și din viitor. Să o deschidem folosindu-ne atât de imaginație cât și de empatie. Oare ce vom găsi în spatele ei? Pe dinafară, pe partea expusă privirilor noastre, apare atât acoperită de patina timpului cât și împodobită de zâmbetele noastre. Dincolo de ea poate fi aceeași imagine... sau cu totul alta.
Uite două modele de pulovere. Culori neutre, par destul de lejere, le poți asorta cu orice sau aproape orice.
Și uite și cardigane, le poți da jos de pe tine dacă încălzești în interior.
Uite două modele, mai poți căuta și altele. Oricum, te poți rezuma doar la 2-3 perechi maxim pe moment...
Uite, ceva de genul acesta, de pildă. Îți acoperă bine și gâtul.
Ceva de genul acesta. Merge?
Invitație la lectură ... pentru elevii din clasele de gimnaziu 📚📖 Recomand o serie de lecturi, care sper să vă capteze atenția și să vă ...
Dintotdeauna românul a vrut să aibă ceva a lui și numai a lui: pământul pe care să-l lucreze și din care să-și procure hrana, casă, animal...