Ceasul – accesoriul care îți redă încrederea

Timpul face parte din viaţa noastră. Poate fi aliatul nostru, dar ne poate fi şi dușman. De aceea este ideal să fie urmărit printr-un sistem de monitorizare extrem de performant, dar care să se integreze, ca accesoriu, stilului general al ținutei pe care o purtăm și să fie și extrem de elegant.
Ceasul este o invenție destul de veche. Chiar dacă la început au apărut ceasurile mari de perete sau de masă, iar ulterior ceasurile ma mici de buzunar sau de mână, întotdeauna au fost, pe lângă și dincolo de mecanisme complexe și extrem de performante, precise și fiabile, și adevărate opere de artă.
Dacă ar fi să alegem din gama largă de ceasuri de damă un model potrivit oricărei împrejurări, acesta ar putea fi unul dintre modelele de ceasuri de damă Fossil, modele de ceasuri ce respectă criteriile de calitate, aspect și eleganță. Poate fi asortat atât ținutelor casual de zi cât și ținutelor elegante de seară, purtate la ocazii deosebite. Atât ceasul ca atare cât și cureaua cu care se fixează la încheietura mâinii se potrivesc aproape întotdeauna ca și culoare la orice ținută, în orice stil și gamă coloristică, conferind distincție, stil și grație persoanei care îl poartă.
Articol scris pentru SuperBlog 2019

Look de vedetă, cu buget redus, de Black Friday

De aproape doi ani de zile am un program de-a dreptul infernal. Lucrez la cabinet, ca medic aproximativ 7 ore pe zi, uneori mai mult, alteori mai puțin. Munca se prelungește și după ce ajung acasă, uneori până seara, alteori în weekend sau în concediu. Așa că adesea după terminarea, sau, mai bine spus, întreruperea activității încerc să mă relaxez. Și ce mod mai bun de relaxare ar putea fi decât practicarea unui hobby.
De regulă, încerc să alternez lectura cu rebusul. Dar adesea nu prea am spor. Așa că încerc să completez odihna activă cu muzică, emisiuni TV sau filme. Dar nu ține mult. Căci adorm... Și visez...
Mă visez chiar de când sunt încă trează, cu ochii larg deschiși...
Mă visez ca și actrița ce joacă rolul principal, rolul vieții ei. Nu contează filmul. Scenariul se poate schimba din mers, iar regia aparține hazardului. Contează doar că, la un moment dat, are loc premiera filmului. Iar actorii principali sunt în sală, acum ca și simpli spectatori ce văd pentru prima dată forma finală a filmului.
Doar la intrarea în sală apar în fața publicului spectator, pășind ca adevărate vedete pe covorul roșu în ținută de gală. Simplă, dar elegantă.
Ce poate fi mai potrivit pentru divă decât o rochie glam, elegantă, de culoare argintie. Simplă, dar de efect. Numai bună pentru ședința foto din hol.
Să ținem cont că premiera poate fi într-o zi cu vreme răcoroasă. Așa că ar fi potrivită purtarea unui palton de damă model Tally Weijl negru care să se asorteze cu rochia.

  Picioarele nu trebuie lăsate uitării. O pereche de botine Marco Tozzi negre ar putea completa vestimentația într-un mod fericit.

Look-ul de vedetă este gata. Elegant, simplu, fără un buget prea mare... Dar cu un efect fantastic asupra publicului dacă tinuta este purtată cu stil...

Visul s-a sfârșit la un moment dat. Dar nu și dorința de a fi îmbrăcată ca o vedetă cu buget redus.

Articol scris pentru SuperBlog 2019

Cum combinăm documentarea profesională cu relaxarea

Bună seara, dragii mei colegi superbloggeri! Ne-am mai citit reciproc, sper, la edițiile anterioare ale competiției. Cu toții am scris de zor, depunând eforturi considerabile pentru a duce la bun sfârșit răspunsul nostru, al fiecăruia, la întreaga serie de provocări la care am fost supuși, ediție de ediție. Unii au câștigat probă după probă ... Cei mai talentați au câștigat concursul. Cei mai mulți au avut satisfacția de a termina cu brio, ca finaliști, răspunzând la toate provocările. Mulți au avut satisfacția, chiar dacă nu au câștigat concursul, chiar dacă nu au câștigat prea multe probe, să obțină note destul de mari încât să se situeze în partea superioară a clasamentului general.
Printre acești din urmă concurenți am fost și eu. Nu am fost printre câștigători, dar nici printre ultimii. Pentru voi am fost Cristina. Nu am experiență de blogger profesionist, scriu doar din plăcere. Tocmai de aceea nu am intrat în concurs țintind premii, ci mai ales experiență. Nu sunt literat, ci doar medic. Aptitudinile mele de exprimare și de comunicare nu se exprimă prin texte scrise, ci prin comunicarea cu oamenii. Mai ales cu copiii, „puii de om” aflați în plin proces de creștere, de dezvoltare și, mai ales, de formare ca și organism și, ceea ce este mai important, de formare ca și caracter. Dar, ca să îi formez pe ei ar trebui în primul rând să mă formez pe mine însămi. Pentru asta trebuie atât să asimilez informații cât și să fac schimb de informații, cunoștințe, date.
Multă vreme, mai ales în ultimul timp, am asimilat o mare cantitate de informații citind. Întotdeauna cititul a fost, este și va fi baza informării mele pe toate planurile. Și totuși duc dorul unei întâlniri cu colegii mei medici, de orice specializare ar fi ei. Prin întâlnirea față în față cu ei, în mod direct, aș putea face, din anumite puncte de vedere, mult mai ușor schimb de informații, de idei, de date, de păreri, de opinii. Pentru aceasta ar trebui găsit un cadru favorabil de întâlnire.
Locația? De preferință una în care să se poată ajunge aproape la fel de ușor din orice colț al țării. Și ce locație mai potrivită ar putea fi decât Brașovul, situat aproape în centrul țării. Iar pentru organizarea unui eveniment științific, indiferent de amploarea sa, este nevoie de două lucruri de bază: de un salon de evenimente în Brașov, ca și loc de desfășurare a manifestării în sine, și de posibilități de cazare în Poiana Brașov, în ideea de a oferi un loc de odihnă și de relaxare cât mai aproape de natură.
Una dintre cele mai potrivite locații pentru organizarea unui eveniment de această natură, ca dealtfel pentru orice tip de eveniment, de orice amploare ar fi, este Royal Boutique Hotel Poiana Brașov.
Prezentarea succintă făcută chiar de cei care sunt managerii acestui complex hotelier este extrem de edificatoare:

Royal Boutique Hotel este o destinație pentru iubitorii de ospitalitate care doresc o vedere clară la munte, într-o stațiune de schi care evoluează mereu.
Intimitatea oaspeților noștri nu este doar o formulă aleatorie pentru noi!
Hotelul nostru așteaptă cu brațele deschise oaspeții care doresc o atmosferă familiară și un miros sălbatic al naturii.

Oferind un loc de joacă pentru copii și o saună, Hotelul Royal este situat în Poiana Brașov, la 50 km de Sinaia. Hotelul are o terasă și spațiu de depozitare pentru schi, iar oaspeții se pot bucura de o băutură la bar. La hotel există o parcare privată gratuită.

Toate camerele sunt dotate cu un televizor. Camerele includ o baie privată dotată cu cadă sau duș. Hotelul oferă Wi-Fi gratuit în întreaga proprietate.

Există o recepție deschisă 24 de ore pe zi la proprietate.

Puteți să jucați biliard și săgeți la acest hotel, iar închirierea de biciclete este disponibilă. Brașov este la 12 km de Hotelul Royal, iar Predeal este la 36 km de proprietate.

Aici confortul este la el acasă. Poziția este extrem de favorabilă, hotelul fiind încadrat de stațiunile cele mai importante ale zonei. Astfel, în timpul liber, se pot organiza programe turistice diverse, extrem de variate, în locații multiple, combinându-se atmosfera de lucru cu atmosfera de relaxare specifică unei vacanțe la munte, în orice sezon al anului.
  Pentru pasionații sporturilor de iarnă există condiții extrem de prielnice pentru practicarea sporturilor de iarnă.
  Iar pentru cei mai „sedentari”, ce plăcere mai mare este să admiri peisajul alb al iernii în timpul plimbărilor în aer liber în împrejurimile hotelului.
Dotările hotelului sunt potrivite și pentru familiile cu copii. În acest caz, în timp ce părinții sunt prinși în activitățile evenimentului la care participă, copiilor li se pot pregăti activități specifice vârstei, fie că stau în cameră și urmărește programele pentru copii, fie că beneficiază de spațiile de joacă sau de zonele de divertisment.
Cazare, masă, divertisment, dar și dotări perfect potrivite pentru orice eveniment. Ce și-ar putea dori mai mult cineva, fie organizator, fie participant la un eveniment organizat în această locație?
Articol scris pentru SuperBlog 2019

Totul va fi bine... Și la iarnă cald

Nu pot uita nici până în ziua de astăzi iarna 1984/1985: extrem de geroasă la un moment dat și pe o perioadă destul de lungă. Și cum asta nu era destul de suficient ca stres pentru organismul meu de adolescent, se făceau economii de energie „la sânge” prin diminuarea consumului de curent electric, gaze naturale, energie termică. În clasa destul de înaltă în care învățam atunci, dealtfel în toți cei patru ani de liceu, temperatura era atât de scăzută încât practic nu ne dezbrăcam nici de paltoane; clasa era destul de mare, la ultimul etaj și pe colțul clădirii, iar ferestrele dădeau spre piața care și acum ca și atunci era în centrul civic. Plus că ferestrele erau orientate oarecum spre nord, deci pe direcția predominantă a vântului pe vreme de iarnă. Iar încălzirea pe gaze funcționa doar 2-3 ore pe zi, total insuficient fie și să dezmorțească pereții înghețați și aerul la fel de rece al clasei. Nu este de mirare că degetele de la picioare îmi degeraseră, din fericire nu într-atâta de grav încât să am necazuri majore.
Ajunsă acasă, primul gest era să verific dacă curentul electric era în funcțiune. Ne restrânsesem cu toții într-o singură cameră, dormeam cu toții într-un singur pat, încercând să ne încălzim unul pe altul cu căldura fiecărui corp. Apoi, înainte să îmi dau jos hainele de stradă, destul de înghețate, puneam în priză un reșou electric, de care eram în stare să îmi lipesc tălpile picioarelor, cu riscul de a-mi lua foc, numai din dorința de a mă încălzi.
Acum, din fericire, restricțiile consumului de energie nu mai sunt atât de mari ca atunci. Sau nu de natura aceea. Acum ideal este ca energia de care se dispune să fie folosită cu eficiență cât mai mare. Evident că ideal ar fi, cel puțin pentru mine, să am confortul termic necesar pentru o viață normală. Să nu îmi fie nici prea frig, ca să nu fiu nevoită să mă îmbrac cu haine groase și incomode, care să îmi sufoce corpul și să îmi îngreuneze mișcările. Dar nici să nu îmi fie prea cald, pentru ca să nu simt că transpirația mi se prelinge incomod pe tot corpul. Să am suficientă apă, rece și caldă. la dispoziție, pentru nevoile de igienă și gospodărești. Să am suficientă lumină pentru ca ochii mei, și așa betegi de la atâta solicitare pentru citit, să nu aibă mai mult de suferit. Și toate acestea cu un consum energetic cât de redus posibil.
Pentru aceasta, este bine ca locuința să poată dispune de un certificat energetic corespunzător. Asta poate însemna atât faptul de a avea un consum de energie cât mai mic, folosind aparatură electrocasnică cu eficiență energetică mare, cât și izolarea cât mai bună a clădirii, pentru a limita pierderile de energie spre exterior, fapt pus foarte bine în evidență prin termografia clădirii.Și totul fără a se diminua în nici un fel confortul locuinței, dar nici „confortul” financiar al propriului buget.
Și uite așa voi putea spune din tot sufletul că măcar acum totul va fi bine. Și la iarnă cald, fără cheltuieli mari.
Articol scris pentru SuperBlog 2019

Vacanță la munte prin agenție de turism

 Deși nu am timpul și forța, în această perioadă a vieții mele, să petrec o vacanță în afara orașului în care trăiesc și îmi desfășor activitatea, mărturisesc că mi-ar prinde totuși bine să evadez din lumea aceasta dezlănțuită și să mă retrag în alte locuri într-o vacanță de câteva zile, fie plecând pe cont propriu, fie folosindu-mă de serviciile oferite de o agenție de turism.

Sunt persoane care nu apelează la serviciile oferite de o agenție de turism, motivându-și alegerea prin dorința de a nu fi legați de un program sau de un traseu având în felul acesta, cel puțin aparent, ceva mai multă libertate de mișcare. Acesta ar fi, poate, singurul sau unul dintre puținele avantaje ale deplasării „pe cont propriu”.
Apelând la serviciile unei agenții de turism, însă, ai parte de o vacanță într-un cadru organizat. Dificultatea de a căuta și găsi modalitățile de transport, cazare și masă, ca să vorbim doar de lucrurile de bază, la care se mai adaugă si vizitarea obiectivelor turistice, modalități de agrement și tratament, în imensitatea de date și informații împrăștiate peste tot, se poate reduce la zero sau aproape de zero. O agenție de turism va avea, cel puțin în parte, în măsura ofertelor, posibilitatea de a cunoaște locurile de cazare autorizate precum și modalitățile de transport cele mai avantajoase, ca accesibilitate, ca timp și din punct de vedere financiar, ca și cost, în așa fel încât să fie în avantajul clientului și la un cost cât mai scăzut, din toate punctele de vedere.
  Oferta de cazare este prezentă întotdeauna printre ofertele agențiilor de turism. Și asta pentru că fiecare agenție de turism poate încheia contracte cu unități de cazare de tip hotel, pensiune sau vilă, incluzând sau nu și oferta de hrană, care poate rămâne la latitudinea clientului. Uneori, dar nu întotdeauna, sunt incluse si ofertele de transport spre destinația turistică și înapoi spre casă, iar în cazul circuitelor turistice adesea se include și transportul între locațiile cuprinse în circuit.
Pachetele cuprinse în oferta turistică se pot adapta cerințelor fiecărui client în parte, adăugând sau, eventual, eliminând unele elemente, astfel încât oferta să fie percepută cât mai atractivă pentru fiecare turist în parte.
Având la dispoziție toate informațiile necesare sau, în cel mai puțin favorabil, informațiile necesare putând fi obținute într-un timp extrem de scurt, se pot prezenta potențialilor turiști mai multe variante posibile a se potrivi dorinței fiecărui turist în parte. Astfel există posibilitatea să se poată alege cea mai bună opțiune pentru fiecare turist în parte.
Articol scris pentru SuperBlog 2019

Ce să faci când te plictisești și te simți inutil și singur – guest post Cristina Gherghel

Îți amintești când nu era decât un canal de televiziune, care transmitea numai câteva ore pe zi?
Sau n-ai avut norocul (sau nenorocul – depinde din care perspectivă privești) să te naști pe timpul lui Ceaușescu?
A trecut ceva vreme de atunci – în decembrie se împlinesc exact 30 de ani. Deși eram doar un copil, îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri. Îmi amintesc pentru că acei ani din „Epoca de aur” m-au marcat pe vecie. De aceea am și scris „14 nuanțe de roșu”.
Și câte nu s-au schimbat în acest timp… . Pe atunci, nu știam ce-i plictiseala, nu auzisem de nimeni care se plictisea. Copiii, dacă nu-și făceau temele, ieșeau în stradă să joace fotbal ori de-a v-ați-ascunselea. Părinții erau la serviciu. Când nu erau la serviciu, stăteau la coadă la ouă, lapte, carne, pâine ș.a.m.d. Și la coadă se socializa, se legau noi prietenii și se discuta despre orice mișca prin cartier.
Bătrânele croșetau, împleteau sau coseau. Bătrânii se strângeau la crâșmă să-și povestească tinerețile. Cum să te plictisești? Când?! Erau prea multe de făcut. Și nu erai niciodată singur.
Nici eu nu aveam cum să mă plictisesc. Nu aveam timp să mă gândesc la asta, căci mintea-mi era mereu ocupată cu povești, în timp ce mâinile trebăluiau prin curte sau prin pământ. Dacă mă urmărești, îmi știi povestea.
De când cu telefoanele, sutele de canale la televizor, internetul etc., lumea se simte din ce mai singură și se plictisește îngrozitor.
Rețelele de socializare ne-au acaparat întru totul. Nu mai ieșim în lume, ne izolăm din proprie inițiativă și nici măcar nu ne dăm seama de asta. Dar vrem cu disperare să aparținem unui grup… cuiva, să avem cât mai mulți prieteni, de aceea suntem mereu online. Așteptăm cu sufletul la gură „like-uri” la ceea ce distribuim și când acestea nu apar, ne simțim și mai ignorați, și mai inutili și plictisiți de toate. Atât de mulți și-atât de singuri… .
Însă ar putea să fie altfel, dacă noi am decide să ne schimbăm tabieturile. Sunt infinite lucrurile pe care ai putea să le faci ca să alungi plictiseala. Eu îți dau câteva idei, care ar putea să-ți schimbe viața.

• Ca iubitor de lectură, îți propun să citești. Încearcă mai multe genuri, mai mulți autori. Nu te da bătut la primul semn de neplăcere și disconfort. Nu ți s-a întâmplat niciodată să guști dintr-un aliment și să-l găsești dezgustător, iar la a doua gustare, a treia sau a patra, să gândești exact opusul? Dar asta a fost posibil doar dacă nu te-ai dat bătut din prima. Din nefericire, mulți oameni fac asta.
• Învață o limbă străină, să cânți la un instrument, să faci fotografii, să împletești (croșetezi, coși etc.) să desenezi, să pictezi, să dansezi etc. Dansul te scoate din depresie. Încearcă.
• Ia un caiet vechi și scrie. Scrie orice îți trece prin minte. Nu contează că faci greșeli – eu fac cu nemiluita. Nu trebuie să devii scriitor profesionist dacă nu vrei. Trebuie doar să-ți umpli timpul cu ceva. Acesta este secretul sensului de apartenență.
• Plimbă-te prin parcuri, păduri și pe câmpii. Observă tot ce mișcă, admiră vegetația.
• Vizionează documentare. Ești pasionat, poate, de istorie, geografie, anatomie, biologie etc? Pe YouTube sunt miliarde de documentare. Gratis. Știi cum trece timpul când treci de la un documentar la altul? Orele par secunde. Te prinde noaptea și chiar Crăciunul.
• Înscrie-te la un curs. Trebuie să existe ceva care să-și placă să faci. Dacă nu, e o problemă gravă. Dar eu zic că nu ai descoperit încă ce-ți place să faci. Ce dacă ai 70 de ani? Nu-i târziu niciodată să faci ceva care te entuziasmează.

De cele mai multe ori, ne plictisim pentru că ne gândim doar la noi și devenim leneși și fără poftă de viață, deprimați sau chiar sinucigași. Nu renunța la viață înainte de a fi pus pe altcineva, care are nevoie de ajutor – în afară de tine – pe primul loc. Dacă uităm de noi, nu avem cum să ne plictisim, să ne simțim singuri și nefolositori.

• Dedică-ți timpul liber să vizitezi bolnavi, bătrâni, orfani și oameni care nu au pe nimeni. Sunt atâtea case de bătrâni, orfelinate, spitale pline până la refuz de oameni singuri, abandonați și uitați de toți. Stai de vorbă cu ei, citește-le ceva, ascultă-le poveștile. Nici nu știi cât bine le faci lor, dar, mai ales ție.
• Trebuie să ai un vecin care are nevoie de o mână de ajutor. Poate are de dus coșul de gunoi, de plătit o factură, de rezolvat o problemă, de cumpărat medicamente sau chiar de făcut curat ori de gătit ceva. Mulți oameni bătrâni și bolnavi nu sunt în putere să gătească. O supă caldă este hrană nu numai pentru trup, dar și pentru suflet. Nici nu-ți închipui câtă satisfacție îți poate da orice gest făcut din mărinimie, pentru altcineva. Te vei simți mândru că ești om, norocos că ai putut face ceva pentru cineva, care o duce mai rău și, de cele mai multe ori, e mai singur decât tine.
• Du-te să faci curat pe stradă, în parc, în podul sau garajul casei tale. Nu știi câte lucruri interesante poți găsi.
• Fă voluntariat într-o bibliotecă.
• Îngrijește-te de animale. Ele simt exact ca tine.

Mă opresc aici cu ideile. În „Ce ești azi, ai decis ieri”, voi oferi mai multe, pe teme diferite. Nu uita că atunci când dai, primești. Și nu mă refer la lucruri materiale. Averea nu este totul, averea nu-i nimic dacă nu ești fericit.
Din ceea ce am înțeles eu din studierea constantă a comportamentului uman, așa cum am scris mai înainte, plictiseala, sensul de singurătate sau de inutilitate, ne copleșesc atunci când ne gândim doar la noi. Lipsa de ocupație este primul motiv pentru care ne plictisim. Și asta știi și tu. În momentul în care decidem să uităm de noi și să ne ocupăm de alții, toate aceste sentimente negative și destructive dispar ca prin miracol.
Dacă nu mă crezi, fă măcar un lucru din ceea ce am scris în acest material. De preferință, ajută pe cineva care are cu adevărat nevoie. Ține-i de urât. Ascultă-i doleanțele. Mângâie și încurajează. Gătește și fă curat. Nimic nu ne ridică moralul mai mult ca altruismul.
Interacționarea cu alte persoane ne alungă singurătatea și tristețea cronică.
Când stăteam la coadă ore-ntregi, pe vremea comunismului, mă gândeam că-i timp pierdut și-mi era ciudă. Gândind în retrospectivă, cred că a fost unul dintre puținele lucruri bune care ni s-au impus. La coadă, intram în contact cu nenumărate persoane. Povestirile lor ne țineau în suspans. Nu aveam timp să ne plictisim, căci povestirile nu stagnează și nu dispar, dimpotrivă, evoluează mereu. Și câte nu am auzit atunci… .
Mi-e dor.
Și ție? Citește „14 nuanțe de roșu: Amintiri din Epoca de Aur”.
Dacă ai apreciat, de ce nu te alături celor care dau valoare muncii mele?
Blog-urile mele sunt enciclopedii de idei și sfaturi practice și utile.

• https://ceestiaziaidecisieri.blogspot.com
• https://devorbacucristinag.blogspot.com
• https://autoriromanidecitit.blogspot.com

CRISTINA GHERGHEL

Experiențele trăite la maximum, amintiri pentru o viață!

Dintotdeauna am fost o fire oarecum independentă. Şi probabil că, având o anumită doză de inteligență superioară mediei și o memorie excepțională, ceva din subconștientul meu mi-a spus: „Experimentează viața!”
Mi-aș fi dorit ceva mai multe experiențe cu adrenalină. Dacă aș fi fost o fire sportivă, aș fi sărit cu parașuta, aș fi făcut sporturi extreme... Dacă aș fi avut pasiunea cailor-putere, aș fi căutat plăcerea în cursele de raliu...  Dar nu a fost să fie. Sportul nu a fost punctul meu forte, așa că am căutat „riscul” într-o meserie grea, dar frumoasă: medicina. Și într-adevăr, adrenalina pulsează din plin sânge atunci când cauți cu tot dinadinsul cauzele bolilor și soluțiile cele mai potrivite pentru tratament.
Dar în viață nu poți trăi doar cu adrenalina pulsând prin vene. Îți trebuie relaxare, tocmai ca să îți încarci bateriile cu energie. Iar relaxarea se obține trăind din plin multiple experiențe cu romantism.
Romantismul în experimentezi prin variate moduri. Primul tip de astfel de experiențe romantice trăite a fost furnizat de lectură. De cărți. Și, în paralel, de filme. Adesea cărțile și filmele se îmbinau și se completau reciproc. Cărțile pot fi ecranizate, iar scenariile filmelor se pot transforma cu ușurință în cărți. Adesea am citit un roman după ce am văzut ecranizarea sa. Mă atrăgea ideea de a vedea dacă între film și carte exista vreo diferență; în plus, citind cartea după ce văzusem deja ecranizarea sa, revedeam în paginile cărții, printre litere și cuvinte, scenele filmului, revedeam personajele mișcându-se, vorbind, trăind. Așa mi s-a dezvoltat un stil anume de a citi cărțile, „cinematografic” aș putea spune. Practic nu citeam cartea în sine, ci o transformam într-ul film 3D, foarte aproape de realitate, combinat cu mirosuri, gusturi, senzații tactile. Aproape în același timp am combinat literatura cu cinematografia și cu muzica, căutând cea mai potrivită combinație dintre imagine și muzică, ca o formă ceva mai elaborată a sunetelor și a combinației dintre ele. Adesea m-am imaginat în pielea fiecărui personaj în parte, încercând să experimentez modul lor de a gândi, de a simți, de a acționa. Vroiam să retrăiesc experiențele lor prin prisma vremurilor pe care le trăiam zi de zi, încercând să îmi imaginez cum ar fi decurs viața lor în zilele pe care le trăiam eu în prezentul fiecărei etape a vieții mele, raportat la modul meu de gândire din fiecare etapă de viață.
Experiențele mele de până acum au intrat în cotidian, deși nu au devenit banalitate. Dacă ar fi să retrăiesc senzațiile unei experiențe noi împreună cu cineva extrem de drag mie, aș încerca să îl provoc la o întoarcere în timp, fără a părăsi în totalitate lumea zilelor noastre. Ce poate fi mai frumos decât o călătorie în timp și spațiu, într-un tărâm de poveste, într-un castel medieval construit în mijlocul unei naturi aproape sălbatice, nestrăbătute de picior de om, în care liniștea și curățenia mediului înconjurător este la ea acasă. În tot timpul petrecut aici să fii rupt de lume, de zbuciumul vieții cotidiene, de tehnologia modernă care ne acaparează timpul și viața, de șefii care ne caută pentru a ne împovăra cu sarcini în plus și de prietenii care ne cer cu disperare atenția, o atenție acaparatoare, aproape toxică. Ce poate fi mai odihnitor și mai plăcut decât o cină romantică într-un decor din timpuri ce ni se păreau de mult apuse, într-o lumină difuză și plăcută, eventual la lumina lumânărilor sau a făcliilor, savurând bucate gătite după rețete de pe vremea bunicilor și chiar înaintea lor. Hrană simplă, dar extrem de gustoasă și de sănătoasă... Și apoi o plimbare la lumina lunii, sub un cer senin și înstelat, care să ne încarce cu liniște, aer curat și lumina pură a stelelor.
Întors în realitatea cotidiană, aș vrea să păstrez măcar un strop din această experiență romantică. Fie și pentru a putea visa mai departe la acea realitate frumoasă, departe de lumea dezlănțuită în care îmi duc viața de zi cu zi.
Articol scris pentru SuperBlog 2019