Bine v-am regăsit! Finalul ediției aniversare de 10 ani a însemnat,
pentru noi, nu “doar” o Gală și o emoționantă întâlnire cu superblogerii
finaliști și partenerii competiției, ci și un prilej de bilanț. Iar
după ce v-am citit impresiile așternute pe bloguri, ne-a cuprins
nostalgia, așa că am pus la cale o retrospectivă despre toate edițiile
de până acum
Parcă mai ieri lansam proiectul și iată că s-a scurs deja un deceniu…
Un deceniu bogat în experiențe, în realizări și lecții; un deceniu în
care am demonstrat împreună că orice blogger talentat se poate afirma în
mediul online, prin muncă și perseverență, și că mediul de afaceri are
tot mai multe motive să dezvolte parteneriate cu bloggerii. Ne-am
descoperit online și ne-am distrat împreună offline, am învățat unii de
la alții, ne-am ascultat la radio, am legat prietenii. Dincolo de concursul propriu-zis, am construit împreună o comunitate și… chiar mai mult de atât. SuperBlog 2008 – 2018
La ediția-pilot, în 2008, am spart gheața cu probe
predominant din domeniul IT, iar sponsorii au oferit numeroase gadgeturi
și electronice, precum și cel mai mare premiu oferit vreodată la o
campanie de blogging în România (după știința noastră): 10.000 USD,
cash, premiu câștigat de blogul colectiv ArenaIT.net, actualmente partener al competiției. Prima Gală SuperBlog a fost găzduită de Biblioteca Metropolitană București, care s-a dovedit aproape neîncăpătoare pentru numărul mare de bloggeri, sponsori și parteneri prezenți la eveniment.
În 2009, SuperBlog a revenit în forță, atrăgând
sponsori noi, dar și mai mulți participanți, cu un număr record de
probe: 56. Câștigătorul Bogdan Mihalașcu, autorul blogului moneywatch.ro, a sedus juriul cu imaginație și umor, dovedind că un finanțist poate excela și la condei.
2010 – proiectul avansează, creativitatea
superbloggerilor rezistă, ba chiar prinde noi puteri. Lider de
clasament, după 44 de probe, a fost brașoveanul Manuel Cheța, care ne-a rămas alături în calitate de blogger partener și sponsor. 2011 – 33 de probe l-au declarat învingător la puncte pe Robin Molnar, autorul blogului robintel.ro. NH Hotel
ne-a oferit o Gală de poveste, precum și (în premieră) găzduire pentru
oaspeții sosiți din provincie – pretextul perfect pentru o
super-distracție până târziu la Spice Club.
2012 – Pentru Christi Hertzug alias ‘mnealui,
strategia de a scrie în versuri s-a dovedit a fi câștigătoare. Ne-am
bucurat să avem alături invitați din diverse colțuri ale țării. După
evenimentul de premiere găzduit de NH Hotel, superbloggerii au
participat la spectacolul de teatru “Miss Daisy și șoferul ei”, la
Teatrul Evreiesc de Stat, după care au dat startul petrecerii în Spice
Club. 2013 – La cererea publicului (bloggeri și sponsori, deopotrivă), organizăm prima ediție de primăvară, Spring SuperBlog. Trofeul i-a revenit Soranei Bordas alias Irealia, iar Gala a adus distracția la Cafeneaua Bloggerilor / RSS Pub.
Gala SuperBlog 2013 ne-a purtat la Straja, în județul Hunedoara, unde petrecerea oferită de Vila Alpin s-a întins până spre zori. Ne-a fost alături și câștigătoarea trofeului – Dana Lalici, autoarea blogului SexulSlab.ro
La Spring SuperBlog 2014, distracția a precedat
Gala, cu un workshop la Doctor Deco și party în Spice Club, iar de
Florii ne-am reunit la NH Hotel din București, unde câștigătoarea Bianca Alexandra Bîzîiac, autoarea blogului Tulips & Sparkles,și-a primit trofeul.
SuperBlog 2014 – am revenit în număr mare la Straja,
pentru o nouă aventură printre nămeți. Vila Alpin a fost însă
arhiplină, iar distracția, cu atât mai strașnică! Trofeul a fost înmânat
câștigătoarei Cristina Lincu, noul lider în clasamentul competiției. Spring SuperBlog 2015, cea mai scurtă ediție din istoria competiției (10 probe), l-a avut drept câștigător pe Daniel Botea, actual blogger partener. Gala de premiere a avut loc la Complexul Turistic 3 Stejari din Timișul de Jos, județul Brașov.
Finalul SuperBlog 2015 a desemnat-o câștigătoare pe Cornelia Crina Popa, iar Gala ne-a reunit la hotelul Golden Tulip Times din București. Seara s-a încheiat cu o petrecere la Beraria H, unde concertul lui Max ne-a asigurat o distracție memorabilă.
În Spring SuperBlog 2016, Alina Gheorghe
a câștigat nu doar trofeul, ci și admirația tuturor. După Gala de la
hotelul Golden Tulip Times, ne-am delectat cu preparate chinezești la un
restaurant Wu Xing, pentru a continua apoi distracția la o nouă super-petrecere în Berăria H.
Hotelul Arc de Triomphe (Residence Hotels) din București a găzduit Gala de premiere SuperBlog 2016, unde pezevenchiulEugen Zăvoianu și-a primit trofeul. Cu acest prilej ne-am răsfățat papilele gustative cu o degustare “Brânzeturi cum se cuVin”, oferită de Delaco și cramele Vinarte, Avincis și Corcova (detalii, aici), iar PartySnap ne-a dăruit amintiri foto.
Spring SuperBlog 2017 ne-a adus, datorită Hotelului Aurora din Mamaia,
prima Gală de pe litoral și, totodată, primul eveniment SuperBlog care a
durat două zile și două nopți – prilej să descoperim și Constanța la
pas, alături de ghidul nostru inimos, Diana Slav. Bucuroși să-i înmânăm trofeul câștigătoarei Raluca Ilie.
SuperBlog 2017 – Royal Boutique Hotel din Poiana Brasov a găzduit cea de-a 15-a Gală SuperBlog, unde i-a fost acordat trofeul bloggeriței Dana Afrăsinei.
Bloggerii sosiți din aproape toată țara au profitat de ocazie pentru a
socializa și a dansa pe diverse ritmuri, de la horele din Gorj până la
cele machedonești.
La Spring SuperBlog 2018 am revenit cu drag la Hotel Aurora, unde i-am acordat trofeul câștigătoarei Cătălina Bianca Cucu, autoarea unui Blog de zâmbit.
Ionuț Făcăleț, somelier cu peste 15 ani experiență, certificat de Court
of Master Sommeliers, ne-a oferit o degustare de vinuri bogată în
informații interesante și în premii. De asemenea, ghidul Diana Slav ne-a
însoțit într-o nouă incursiune prin vechiul Tomis, dar și în portul
orașului, cu sprijinul Regiei Autonome de Transport în Comun Constanța,
care ne-a pus la dispoziție un autobuz descoperit, rezervat exclusiv
superbloggerilor. Ediția aniversară de 10 ani ne-a prilejuit cea mai
emoționantă Gală de până acum, tot la Royal Boutique Hotel din Poiana
Brașov, iar impresiile citite pe bloguri ne confirmă această percepție
(vedeți linkurile de la finalul articolului). Georgiana Mihăilă alias O Pisică Neagră
ne-a povestit cum și-a organizat programul pe durata competiției pentru
a se menține în fruntea clasamentului. Îi puteți urmări discursul (ca
și pe al celorlalți finaliști și sponsori prezenți) în înregistrarea video a Galei
Zeci de superbloggeri ne-au făcut o surpriză extraordinară, la inițiativa bloggeriței Dana Afrăsinei și cu sprijinul lui Marius Mandache,
care a realizat montajul. Vă mulțumim tuturor! Ne-ați încărcat cu
entuziasm și energie cât să ne mai ajungă pentru încă 10 ani.
La rândul nostru, la sugestia unui sponsor deghizat în Moș Crăciun,
am pregătit o mică surpriză pentru superbloggerul Radu Țuglea. Mai multe
vă invităm să citiți chiar pe blogul lui.
Nu degeaba zic mulți că SuperBlog nu este doar o competiție, ci o
adevărată familie, pe care suntem mândri și norocoși să o avem alături.
DJ Cezar a întreținut de minune atmosfera, drept dovadă ca ringul a fost ocupat până târziu (sau era deja dimineața devreme?)
A trecut un deceniu, deci. Ce urmează? Al doilea, desigur Foarte curând, vom deschide înscrierile în noua ediție Spring SuperBlog 2019. Așadar, rămâneți aproape! UPDATE: Despre Gala SuperBlog și/sau experiența participării la ediția aniversară de 10 ani s-au scris și următoarele articole:
Ești un cititor de cursă lungă sau
vezi cititul ca pe o pasiune trecătoare? Citești ca să trăiești sau
doar pentru a-ți umple timpul? Dacă te regăsești în articolul următor,
situația e clară! Ești un bookaholic adevărat, iar cititul este cheia
fericirii tale.
Ești dependent de citit dacă:
1. Te atașezi emoțional de personajele din cărți
Vorbești
despre ele zilnic, ba chiar le și incluzi în conversație. Păi de ce nu?
Doar personajele din cărți au plâns și au râs cu tine și știi că nu te
vor dezamăgi niciodată. Mă rog, mai puțin atunci când autorul decide să
le ucidă. Dar chiar și atunci, le plângi moartea zile întrgi și suferi
după ele (asta, firește, după ce îți revii din criza de nervi provocată
de autor. În numele tuturor fanilor, mulțumim J.K Rowling, George R.R.
Martin și prietenilor lor. Ne-ați spulberat visurile.).
2. Preferi să citești în loc să socializezi
De
ce nu? Socializezi cu personajele și cu tine însuți, nu e de ajuns?
Prietenii tăi sunt cărțile și îți place asta. Nu te contrazic niciodată
și dau cele mai bune sfaturi, fără a aștepta nimic în schimb. În plus, o
carte n-o să te abandoneze niciodată. O să-ți fie alături în cele mai
friguroase nopți și în cele mai grele zile.
3. Petreci ore în șir prin librării
Dacă
ai putea, te-ai muta acolo. Și librarul s-a cam săturat de tine, dar tu
nu te dai bătut. Răsfoiești toate cărțile de vreo cinci ori, apoi
citești ceva despre fiecare. Promiți că doar te uiți, că nu mai cumperi
nimic. Realizezi că te minți singur atunci când ieși din librărie cu un
braț de cărți.
4. Pe Facebook ești în cel puțin două grupuri despre cărți
Poate
singurul motiv pentru care intri pe Facebook. Grupurile de cărți sunt
ca o familie adoptivă; petreci acolo ore în șir, citind recomandări și
păreri, despre cărți, evident!
5. Dimineața ești extrem de obosit pentru că ai stat treaz toată noaptea citind
Cu
toții știm vechea poveste cu „încă un capitol”. Te minți așa până când
realizezi că mai ai doar 100 de pagini. Nu te poți opri acum, e vorba de
100 de pagini. Le termini și spui că te culci după, căci mâine ai o zi
grea. Dar apoi privești cu jind la raftul de cărți și îți dai seama că
mai ai câteva cărți pe care n-ai apucat să le citești. Și renunți la
somn. Somnul e bun, dar cărțile sunt de zece ori mai bune.
6. Îți înnebunești familia și prietenii cu detalii despre cărți
Le
citești pasaje, citate și dialoguri, iar apoi începi să spui o părere
personală. Și cu toții știm cum se termină asta, nu? Îi obligi să
citească și ei acea carte. Nu îi rogi, nu îi întrebi. Îi obligi.
7. Citești în mijloace de transport în comun
La
prima vedere, cititul în mijloace de transport în comun nu e o
problemă. E minunat să citești în metrou sau în tren. Timpul trece așa
repede, încât nu realizezi decât atunci când îți dai seama că trebuia să
cobori acum trei stații.
8. Alegi mereu cartea
Cartea
e întotdeauna mai bună. Nu contează câte Oscar-uri are filmul, câte
premii Emmy sau cât de cunoscuți sunt actorii, un cititor adevărat
susține vehement că romanul e mai bun. Ceea ce e perfect adevărat, nu?
9. Nu poți să te apuci încă de o nouă carte
Citești o carte care îți place peste măsură. Dar la zi ajunge și cea mai lungă noapte, așa că și cartea are un final. Fie el happy-end, dramatic-end sau unexpected-end,
nu contează, fiindcă ești încă prins în mrejele cărții. Asta e ce un
cititor numește „mahmureală literară”. Nu poți să începi o nouă carte
pentru că ești încă blocat în ultimul roman citit.
10. Iubești cărțile voluminoase
De
ce? Răspunsul e mai simplu decât orice altceva: pentru că îți ia mai
mult timp să le citești. E ca și cum ai fi blocat într-o lume perfectă,
fără griji și probleme, pentru mai mult timp. Și o citești cât se poate
de încet; astfel, visul tău pare fără final.
11. Petreci ore în șir alături de cărțile tale
Nu,
nu mă refer la faptul că le citești și recitești de zeci de mii de ori.
Adori să le miroși paginile, să le admiri coperta și apoi să le așezi
frumos pe raft. Petreci ore în șir aranjându-ți biblioteca, după
criterii doar de tine știute; după culori, după dimensiuni și chiar după
anul apariției.
12. Ai mereu o carte cu tine
Lumea
se plânge că nu socializezi prea mult, așa că mergi la o petrecere.
Unde îți aduci vreo două cărți pe care le citești cât toți ceilalți spun
că se distrează. Nu știu ei ce-i aia distracție, îți zici în gând, în
timp ce savurezi cu lăcomie fiecare cuvințel.
13. Ești un bookaholic adevărat dacă ai dureri de spate
Și
nu, nu de la flotări sau genoflexiuni. Numai un cititor adevărat știe
cât de dureros este să stai ore în șir în pat, pe canapea sau în
fotoliu. Îți amorțește tot corpul și nu-ți mai simți brațele, iar
spatele te omoară. Dar merită, nu? Cultura cere sacrificii.
Așadar,
dacă te-ai regăsit în majoritatea celor de mai sus, e clar că ai o
problemă. Ești dependent de citit! Bucură-te, cititul este un medicament
pentru trup și suflet, cu un singur efect secundar: îți poate schimba
viața.
A fost Anul Centenar, Care ne-a adus în dar Tot soiul de evenimente Și nu doar din cele selecte. Ce-am avut, ce-am realizat, La Centenar ne-am raportat! Iar acum stăm frumușel, Ca să-l așteptăm pe el. Despre Anul cel Nou zic, Doar vine peste-un pic. Și sperăm c-o să ne-aducă Tot ce-am scris pe-o listă scurtă: Sănătate... cine n-ar vrea? Că doar nu e de colea. Credință... măcar cât un bob,
Să mutăm munții din loc,
Și bani... cât mai mulți,
Căci pentru oameni sunt făcuți. Voie bună, veselie, În orice drum, o făclie. Pe toate astea le dorim, Ține de noi să îndeplinim. S-avem noroc, să se împlinească, La noi, și la dumneavoastră! Un An Nou fericit!
*Ce aș putea să-ți spun, Carol, fiul meu? Ce poate să-i spună o mamă fiului
său atunci când îi străpunge inima pentru a doua oară? Aveai totul: o țară
care avea nevoie de tine, o muncă măreață înaintea ta, un viitor mare, un
cămin fermecator, o soție bună și frumoasă, un copil de adorat, părinți
care te iubeau și cărora ai fi putut să le fii mâna dreaptă. Părinți care
merg spre bătrânețe, care și-au dat viața pentru o misiune pe care tu
trebuia să o completezi. Renunți la toate acestea, le fărâmi în bucăți, le
zvârli deoparte ca pe niște lucruri de aruncat. Și pentru ce? Încerci să te
înșeli singur, pe noi și pe alții cu vorbe goale. Le faci imputarea că n-au
încredere în tine, că n-au înțelegere pentru nevoile tale omenești și nu-ți
recunosc străduințele. Știi că ai avut mai mult decât ți se cuvenea din
lucrurile bune ale acestei lumi. Ai avut mai mult decât partea ta de
dragoste, de îngăduință, bani, prestigiu, încredere și, dacă n-ai avut încă
destul, este fiindcă nu ai voit-o, fiindcă ai preferat pe lăudatorii goi și
lipitori în locul celor care, dorindu-ți binele, s-au ridicat în fața
primejdiei ca să strige: “Ia seamă!”, pentru că te iubeau mult, pentru că
aveau încredere în viitorul tău, fiindcă voiau să facă din tine un om.*
*Care dintre noi nu a fost silit uneori în viață să asculte rațiunea, să
urmeze un sfat aspru, să renunțe la ceva, să sacrifice o parte din cele mai
scumpe dorințe? A iubi adânc nu înseamnă a merge orbește după ceea ce omul
poate să dorească într-un moment de înnebunire. A iubi înseamnă să încerci
să țintuiești pe cel pe care-l iubești în drumul drept, să încerci să-l
ajuți să trăiască așa cum trebuie, să se facă un om de onoare și folositor,
să încerci să-l încurajezi să accepte partea sa de durere, ca și partea de
muncă și de plăcere. *
*Cum ți-am spus-o în ultima noastră întâlnire tristă de la Sinaia, ceea ce
nu pot întelege la tine este concepția ta de viață. Care este concepția ta
asupra datoriei? Asupra dragostei? Dragostea este pentru tine numai o
îngăduință către tine însuți, numai lăsarea în voia năvălirilor de
instincte împinse până la disprețul satisfacerii și uitării imediate. Nu
este în codul tău nici o credință, nici o stăpânire, nici un sentiment al
datoriei, nici o cinstire a cuvântului dat, nici o mărginire a moralei,
nici un drum drept pe care să vrei să-l urmezi, nimic, absolut nimic? Nici
un ideal, nici un vis al viitorului? Numai să te lași pradă pasiunilor care
plutesc în jurul tău? Atunci, fiul meu, ai dreptate să pleci; atunci nu ne
putem înțelege. Vorbim o limbă deosebită. Atunci, în realitate, nu ești
demn să fii așezat în fruntea altora, să fii ales șef al unui popor care
are nevoie de un conducător capabil de sacrificii, de un om care să-l
iubească îndeajuns pentru a se învinge pe el însuși din dragoste pentru
popor. Dacă nu recunoști nici o datorie, nici o credință, nici o obligație,
atunci, într-adevar ești nedemn să porți făclia. *
*Erai aici folositor la toate și tuturor: erai născut pentru o moștenire
glorioasă. Și acestea toate le arunci oamenilor în față. Și pentru ce? Și
pentru cine? *
*Erai odată un drag copilaș cu părul de aur, băiatul nostru, băiețelul
țării “cel dintâi născut român”, primul lor copil. Erai nădejdea noastră,
comoara noastră și bucuria viitorului nostru. Erai ca Mihai, un băiețaș cu
bucle de aur. Și l-ai părăsit pe Mihai. *
*Către soția ta, către mama ta, nu spui nici un cuvânt. Pentru el nu
trimeti o îmbrățișare. Îl părăsești, îl azvârli din viața ta și, odată cu
el, pe dulcea ta tovarășă pe care juraseși să o iubești, să o cinstești și
să o protejezi. Nici un cuvânt ca să ne ceri să ne ocupăm de el. Nici un
cuvânt ca să-l apropii de inima țării. A țării pe care ai trădat-o. Nici un
cuvânt de iubire sau recunoștință pentru tatăl tău care a fost așa de
aproape de moarte în primăvară, nimic ca să micșorezi loviturile groaznice
pe care i le-ai dat laș, în aceste ceasuri pline de primejdie. Nici un
cuvânt de amintire, de iubire, de recunoștință, de fidelitate. Numai
imputări: că n-ai fost înțeles și că n-ai fost ținut în seamă. *
*Carol, fiul meu, aceasta este urarea de despărțire a mamei tale: ca să nu
îți poți da seama niciodată cât de hidos este actul pe care l-ai săvârșit
și în ce chip îngrozitor și neomenos ai făcut ceea ce ai făcut. Lumea este
mare, sunt mulți rătăcitori pe pământ, mulți nelegiuiți, fii rătăcitori. Te
duci printre ei. Întoarce-ți privirea, spre cine și cu cine?! Nici eu, mama
ta, nu o știu. Crezi că poate să fie pentru tine o fericire adevărată,
chiar dacă pe noi ne părăsești, chipul păcatului încoronat în șuvițe roșii?*
*Am încercat odată să te opresc. Am crezut odată că ceva din băiatul cu păr
de aur trăia încă în tine, primul meu născut, ceva care era ca Mihai de
astăzi și care ar fi rămas în tine, ceva care ar fi putut să slujească
această țară pe care noi o construim, ceva adevărat, ceva care să fi fost
încă fiul meu. Atunci m-am ridicat că o tigroaică, apărându-și puiul
îndârjită și luptând cu o lume plină de ură, din dragoste pentru tine,
Carol, pentru că mai credeam în tine. Astăzi deschid mâinile amândouă și le
găsesc goale, goale de orice credință. Dacă socotești că viață îți
datorează totul și că tu nu-i datorezi nimic în schimb, atunci, Carol,
băiatul meu, faci mai bine să pleci. Desigur, nu ești demn de misiunea pe
care ți-o încredințase Dumnezeu. Nu ești demn să fii un om printre oameni.
Nu ești demn să fii soț, părinte și fiu. *
*Și acum, la despărțire, nu-ți spun decât atât: Carol, oricât de nesfârșită
ar fi lumea, inima unei mame este cu mult mai mare și, chiar sfâșiată în
bucăți, zdrențuită într-atât că nu mai este decât o rană sângerândă, o vei
găsi, încă bătând pentru tine, până în ultimul ceas. Când vei avea nevoie
de ea, adu-ți aminte de aceasta, Carol, și, pentru băiatul cu șuvițele de
aur, care a fost altădată al meu, te îmbrățișez pentru ultima oară și pe
frunte îti dau, Carol, ultimul sărut de mamă. *
*Drumurile vieții sunt lungi și numeroase, Carol, și dacă eu, Regina,
trebuie să te zvârl din mine, inima mea te va aștepta totuși la capătul
fiecăruia dintre aceste drumuri, fiindcă, fiul meu, Carol, cred că va veni
într-o zi ceasul negru când ai să plângi singur, părăsit de toți, așa cum
tu i-ai părăsit pe toți. *
Primit de AMPRESS de la Prof. Ioan Bocioacă, Vălenii de Munte
Salut,
superbloggeri! Iată-ne la sfârșitul ediței aniversare de 10 ani a
competiției noastre! Cum s-a încheiat jurizarea tuturor probelor,
inclusiv contestațiile, vă prezentăm mai jos clasamentul final SuperBlog 2018 (cu bold sunt marcați finaliștii competiției).
Felicitări și mulțumiri tuturor pentru
implicarea voastră! Cele peste 2500 de articole înregistrate în
competiție ne arată că v-au plăcut provocările propuse de sponsori și
sperăm că antrenamentul dobândit scriind în SuperBlog să vă ajute să vă
atingeți cele mai îndrăznețe obiective de blogging.
Mulți ne-au întrebat deja despre
următoarea ediție. Ei bine, la 1 martie dăm startul pentru Spring
SuperBlog 2019. Vă recomandăm să vă abonați la newsletter pentru a afla
când încep înscrierile!
Deocamdată însă, premiile încep să plece
spre voi și avem de petrecut în week-end, la Gala și party SuperBlog
2018, găzduite de Royal Boutique Hotel Poiana Brașov. Sărbatori fericite
și să ne regăsim cu bine!
E vreme de iarna, acea vreme cand toate povestile copilariei stau ingropate sub zapada, asteptand sa fie dezvelite de sub stratul de omat si sa fie aduse in casa, unde, la caldura focului din camin, invaluite de aburii unei cani de ceai sau de cafea fierbinte, sa fie depanate cu glas domol de un povestitor de ocazie. Este acea vreme magica a sarbatorilor cand toti redevenim copii. Este acea vreme a sarbatorilor cand patrundem in lumea magica a povestilor, in caldura caminului si familiei, cand ne dorim sa primim bucuria unui cadou mult dorit de ceva timp.
Este vremea magica cand fiecare ascultam colindele suspinand in surdina si vestind nasterea unui nou inceput, al iubirii, bunatatii si iertarii. Este vremea magica cand fiecare primim cate ceva nou in viata noastra. Este iarna din nou. Ca si in alti ani se simte apropiindu-se parfumul magic al sarbatorilor, cand toti redevenim copii. Si ce ne putem dori mai mult decat magia povestilor, a colindelor, a darurilor si a jocului?
Atata vreme cat ramanem copii, in fiecare lucru, in fiecare poveste, in fiecare personaj plasmuit de imaginatia noastra si in care vom dori sa ne intrupam, vom gasi cate un joc pe care il vom juca cu enorm de multa placere impreuna cu prietenii. Si astfel vom redeveni copii macar pentru o clipa pe care o vom prelungi atata vreme cat ne dorim magia copilariei. Ca dintr-o cutie magica, din magazinul cutia.ro vom scoate, rand pe rand, unul cate unul, mai multe jocuri de societate/board games. Fiecare dintre ele poate fi transpus intr-o poveste fascinanta, pe care o vom povesti jucand chiar noi rolurile fiecarui erou in parte. Carcassonne... Sa ne regasim cu totii in mijlocul unui peisaj medieval, cu orase fortificate, manastiri si campuri intinse. Aici avem puterea de a ne construi singuri peisajele in care vom voi sa ne desfasuram actiunea. Cu ajutorul unor cartonase simple, dar frumos colorate, vom plasmui singuri o ontreaga retea de strazi, orase, pajisti si manastiri. Totul depinde de inventivitatea fiecaruia dintre noi, nu doar in construirea cadrului general cat si in plasarea strategica a pieselor de joc. Nimeni nu stie de la inceput firul povestii, ci isi tese singur, dar si impreuna cu ceilalti jucatori, intreaga retea a intrigii povestii, totul depinzand de strategia construita de fiecare jucatori. Stone Age... Sa patrundem mai adanc in negurile istoriei umanitatii: in perioada cand societatea era organizata in triburi, cand resursele pe care tribul le putea folosi ajutat de cunostintele reduse din acele vremuri, erau destul de limitate, fiecare jucator, membru al unui trib, se va lupta sa stranga cat mai repede resurse de lemn, piatra, caramida si aur, pentru a obtine un nivel cat mai inalt de dezvoltare si pentru a construi cladiri. Scopul fiecaruia dintre jucatori este progresul civilizatiei din tribul lor. Deoarece resursele sunt totusi destul de limitate, fiecare jucator se va folosi atat de sansa cat si de abilitatile sale strategice de a valorifica orice picatura de noroc ce le apare in cale. Lansat in Romania chiar anul acesta, AXIO este un joc ingenios pentru toata familia, creat de Dr. Reiner Knizia. Jocul ii pune pe participanti in fata provocarii de a combina piesele cu
simboluri de pe tabla de joc, avand scopul de a acumula cat mai multe
puncte pentru fiecare simbol în parte. Cu cat seria de simboluri
identice e mai lunga, cu atat se obtin mai multe puncte. Dar asta nu
este tot! Pentru ca jocul sa fie si mai palpitant, la finalul partidei,
numai simbolul cu cel mai mic scor de pe tabla va fi cel care conteaza.
Orice joc de societate reprezinta o provocare: aceea de a folosi propria imaginatie pentru a construi strategii demne de a te conduce spre victorie. Si cum fiecare isi doreste sa devina invincibil, se va antrena mereu pentru a-si dezvolta abilitatile necesare.
Articol scris pentru proba Cutia.ro lansată la SuperBlog
Mica fiind, am fost atrasa mereu de altceva decat de tehnologie de ultibma ora. Poate pentru ca nici nu aveam prea mult acces la ea, atat din punct de vedere financiar, la inceput, cat si pentru ca, ceva mai tarziu, nu prea se gasea pe piata decat cu foarte mare greutate. Asa ca am fost nevoita, incetul cu incetul, sa ma descurc in viata cu ce aveam la indemana. Adica sa fac din dejectii bici si acesta sa mai si pocneasca. Imi umpleam timpul citind ce apucam si ce reuseam sa gasesc, cotrobaind prin biblioteca personala si cea publica. Savuram din plin orice muzica si orice film pe care reuseam sa le urmaresc.
Situatia a durat ani de-a randul... Din copilul de altadata devenisem om matur. Primele gesturi au fost sa profit de ceea ce se ivisera "pe piata" (carti si filme) si sa citesc cat de mult se putea si sa vad cat de multe filme puteam avea la dispozitie. Desigur in limita timpului.
La un moment dat am constatat ca, oricat de mult m-as fi ferit si as fi ocolit tehnologia, acesta ma ajungea din urma si incerca sa ma forteze sa-mi insusesc convingerea ca fara tehnologie nu se poate trai. Initial mi-am luat un calculator (desktop), cu oarece eforturi financiare, si m-am conectat la internet, constatand ca vechile metode de informare si de documentare profesionala nu mai erau suficiente si devenisera mult mai costisitoare comparativ cu ceea ce puteam dobandi avand la dispozitie internetul chiar la mine acasa. La putin timp am renuntal la telefonia fixa in favoarea telefoniei mobile, care in timp mi-a demonstrat, mie si familiei mele, ca isi merita banii din plin, oricat de mult ne-ar fi costat pe toti.
In momentul in care imi cumparam un aparat, de orice fel ar fi fost si din orice categorie ar fi facut parte, incercam pe cat de mult posibil sa imi dau seama cum functioneaza si cat de multe lucruri putea face tocmai pentru a ma putea folosi de el in cat mai multe moduri posibile. Iar in momentul in care imi dadeam seama ca respectiva "scula" devenea uzata initial fizic si mai apoi moral, o inlocuiam cu alta mai performanta. Si incepeam "autoinstruirea" de la inceput. Si incetul cu incetul incepeam sa fiu atrasa nu atat doar de tehnologie cat mai ales de ceea ce puteam face cu ea: muzica filme si lectura nelimitat si pe gratis, scris si poze/filmulete impartasite cu altii, comunicare aproape nelimitat...
In momentul in care am intrat in posesia unui telefon suficient de performant incat sa pot fotografia/filma cu el si sa mai fie conectat si la internet, am prins gustul fotografiatului/filmatului, iar ceea ce puteam face postam pe internet. Iar atunci cand telefonul s-a "transformat" in smartphone, din ce in ce mai performant, pasiunea nou dobandita a atins cote tot mai inalte. In plus puteam asculta muzica sau posturi de radio non-stop chiar de pe telefon.
Treptat-treptat incep sa imi dau seama ca smartphone-ul, oricat de performant ar fi, are ecranul din ce in ce mai mic raportat la ochii mei din ce in ce mai imbatraniti si mai "harbuiti", care cu greu vor mai putea vedea sufcuent de clar ceva pe ecran. Plus ca bateria, oricata autonomie ar avea, la un moment dat va ceda in lipsa posibilitaatii de reincarcare la o susra de curent electric.
Tocmai de aceea poate ca in curand voi dori sa inlocuiesc laptopul sau smartphone-ul cu altceva, fie si numai ca solutie alternativa pentru a urmari muzica, filmele si concertele preferate. Asa ca la un moment dat s-ar cere achizitionata aparatura audio-video performanta care sa fie folosita in orice ocazie si cu atat mai mult in ocaziile speciale. Ce poate fi mai placut si mai plin de nostalgie decat vizionarea, in intimitate, a unor casete video filmate, poate, in anumite clipe petrecute cu familia si/sau prietenii? Peste timp ne vom aminti cu nespusa placere de acele momente si vom retrai acele clipe la felde intens si poate altfel. Sau poate ca vom dori sa vedem filmul preferat, poate un film vechi de colectie, si (sau poate cu atat mai mult!) in momente cand acesc film nu ne este accesibil la televizor sau la cinematograf. La fel si in cazul concertelor de referinta si de colectie cu artistii de valoare preferati de noi.
Pentru cei care imi impartasesc ideile si pasiunile am o intrebare: cum ar fi sa avem la dispozitie ceva mai mult decat un magazin de profil, chiar cu extindere nationala? Ce-ati spune de un showroom de profil?
Da. Este vorba de noul showroom audio-video AVmall, cel mai mare showroom audio-video din Romania, inaugurat deja pe data de 5 noiembrie. Situat pe str. Acvila nr. 41, sector 5, din Bucuresti, showroomul AVmall
are patru incaperi dedicate pentru teste audio și video. Acesta este,
de altfel, primul si singurul showroom oficial al videoproiectoarelor
OPTOMA, unul dintre cei mai mari producatori din lume pentru acest tip
de echipamente video.
Acum, ca stiti deja locatia, sa pornim la drum. Aici vom gasi videoproiectoarele Optoma si boxele Indiana Line sau boxele Davis Acoustics. Cele mai bune din domeniu, va asigur!Si sa mai precizez ca videoproiectoarele Optoma includ sisteme multicanal Indiana Line și Davis Acoustics. Asadar se potrivesc de minune cu tipurile de boxe mai sus mentionate. Si va asigur ca odata achizitia facuta nu veti regreta: aveti aparatura perfecta achizitionata la cel mai bun raport pret-calitate. Cu o asemenea aparatura, aveti un adevarat studio profesional instalat chiar la voi acasa... ... sau, de ce nu, un cinematograf minimalist dar in proportii reale, de 1:1, instalat la voi acasa. Nu va mai lipsesc decat casetele video pe care doriti sa le urmariti. Dar acest lucru nu va fi o problema pentru pasionati ca voi. O asemenea aparatura Hi-Fi va va asigura o video-auditie mai mult decat perfecta chiar acasa la voi.
Desigur, aparatura aceasta poate fi completata prin achizitionarea de alte echipamente electronice de tip Nuprime, Xindak, Electrocompaniet, Auralic si de cabluri audio de tip Tellurium Q, Chord, adica de accesorii de calitate maxima. Toata aparatura poate fi asamblata rapid, instalata rapid si pusa in functiune la fel de rapid. Aparatura este performanta, fiabila, economica ca si consum de energie si suficient de puternica chiar si pentru cei mai exigenti utilizatori.
Asa ca, odata dotati cu tot ceea ce este necesar, va doresc de pe acum: VIZIONARE PLACUTA!
Articol scris pentru proba AVmall lansată la SuperBlog