$$$

 Badea Cârțan, pe numele său real Gheorghe Cârțan, s-a născut la 24 ianuarie 1849 în satul Cârțișoara, județul Sibiu. A rămas în istorie drept unul dintre cei mai mari promotori ai culturii și identității românești, un simbol al devotamentului față de neam și limbă, deși era doar un simplu țăran.

Lupta pentru limba română

Într-o perioadă în care românii din Transilvania se aflau sub dominația austro-ungară, iar limba română era marginalizată, Badea Cârțan a devenit un adevărat luptător cultural. În ciuda lipsei de educație formală, el a înțeles importanța cărților și a culturii în păstrarea identității naționale. Cu eforturi uriașe, a transportat peste 200.000 de cărți din România în Transilvania, trecând Munții Carpați pe jos sau cu ajutorul animalelor de povară.

Aceste cărți erau distribuite în școli, biserici și familii, pentru a sprijini învățarea limbii române și pentru a consolida spiritul românesc într-un context ostil. Sacrificiul său era imens, deoarece aceste acțiuni erau ilegale și extrem de periculoase.

Pelerinajul la Roma

Una dintre cele mai cunoscute povești despre Badea Cârțan este călătoria sa la Roma, în anul 1896. Motivul acestei călătorii era dorința de a vedea cu ochii săi Columna lui Traian, simbol al originilor latine ale poporului român. Badea Cârțan a mers pe jos până în Italia, parcurgând mii de kilometri. Ajuns la Roma, a dormit la baza Columnei, iar dimineața a fost găsit de trecători, care l-au descris ca „un dac coborât de pe Columnă”.

Moștenirea sa

Badea Cârțan a murit la 7 august 1911 în Sinaia, dar moștenirea sa rămâne vie. A fost un simbol al rezistenței culturale și al mândriei naționale, demonstrând că, prin voință și credință, chiar și un om simplu poate schimba lumea din jurul său.

Astăzi, casa lui din Cârțișoara este un muzeu dedicat vieții și activității sale, iar povestea sa continuă să inspire generații întregi. Badea Cârțan a fost mai mult decât un țăran – a fost un luptător pentru identitate și un exemplu al spiritului românesc neclintit.

Text preluat

$$$

 Când copilul tău își va câștiga primii bani pentru o înghețată, fă următorul lucru:

1. Înainte ca el să apuce să guste din înghețată, smulge-o din mâinile lui și mușcă 20% din ea.

2. În timp ce se uită uimit la tine, mai mușcă încă 30%.

Apoi înapoiază-i ce-a mai rămas și explică-i că exact așa procedează statul cu fiecare ban pe care cineva îl câștigă. Și că așa va fi cu fiecare înghețată pe care o va cumpăra. Și că procentul „mușcat” poate fi redus doar dacă apuci pe cel care mușcă de mână și îi ceri să justifice de ce își permite să ia atât.

Dacă fiecare părinte ar face acest lucru, există speranța că într-o zi va crește o generație care va înțelege că statul nu are bani proprii — are doar banii contribuabililor. Și că acești contribuabili nu doar că pot, dar și trebuie să urmărească modul în care funcționarii statului cheltuiesc acești bani.

Margaret Thatcher

$$$

 Legendarul oncolog brazilian Paulo Ubiratan:

Ar trebui să ne limităm consumul de alcool?

Desigur, moderația este importantă. Dar să nu uităm că vinul provine din struguri, iar berea — din cereale. Brandy-ul este un vin distilat, ceea ce înseamnă că lichidul este extras din fructe, oferindu-ne astfel un concentrat mai bogat decât în forma lor naturală. Așadar, nu vă privați în mod excesiv.

Cum să avem grijă de noi atunci când sănătatea pare neștirbită, deși vârsta începe să apese?

Punctul meu de vedere este clar: dacă nimic nu doare, nu e nevoie de intervenții. Sportul recreațional nu aduce beneficii reale sănătății, iar cel de performanță o afectează. Singurul rezultat notabil va fi dezvoltarea masei musculare.

Dacă mersul constant ar fi cheia longevității, poștașii ar fi cei mai sănătoși oameni. Iepurii aleargă și sar întruna, dar trăiesc abia 15 ani. Țestoasele, în schimb, leneșe și greoaie, ating adesea 450–500 de ani.

Dar se spune că exercițiile fizice întăresc inima și prelungesc viața...

Inima are un număr limitat de bătăi programate. Nu le risipiți pe exerciții. Ea se va opri la fel, indiferent cum i-ați gestionat bătaia. E ca și cum ai crede că poți prelungi viața unei mașini turând-o la maximum.

Doriți longevitate? Trageți un pui de somn scurt după-amiaza.

Este carnea dăunătoare sănătății noastre?

Înainte să dați crezare nutriționiștilor cu jumătate de carte, reflectați asupra esenței alimentației. Ce mănâncă vacile? Iarbă și porumb — adică hrană vegetală. Carnea lor este rezultatul procesării acestora. Așadar, o friptură de vită este, în opinia mea, cea mai eficientă cale de a consuma alimente vegetale.

Viața nu ar trebui să fie o călătorie spre mormânt cu scopul de a ajunge acolo întreg, frumos și bine conservat.

$$$

 Știința continuă să descopere legături surprinzătoare între emoții și sănătatea fizică. Potrivit unui studiu recent, oxitocina — supranumită „hormonul iubirii” pentru rolul său în crearea legăturilor afective și în diminuarea stresului — poate avea un efect extraordinar asupra inimii: ajută la regenerarea țesuturilor cardiace afectate.

Această descoperire schimbă perspectiva asupra modului în care organismul uman se poate reface după un infarct sau alte leziuni cardiace. Oxitocina stimulează celulele stem din mușchiul cardiac să se transforme în celule funcționale ale inimii, ceea ce poate grăbi vindecarea și îmbunătăți semnificativ șansele de recuperare.

Într-o lume în care afecțiunile cardiovasculare rămân principala cauză de deces, faptul că un hormon asociat iubirii ar putea susține vindecarea inimii nu este doar poetic, ci și promițător pentru medicina viitorului. Poate că, într-adevăr, iubirea vindecă — și știința începe să ne arate cum.

$$$

 Cu mulți ani în urmă, o scriitoare a sosit în Londra. 

Acolo, a zărit — iertați-mi expresia — o toaletă publică, o clădire izolată cu două intrări. 

Deasupra fiecărei uși era o inscripție: „Accesul pentru femei este gratuit. Pentru doamne – un penny.”, „Accesul pentru bărbați este gratuit. Pentru domni – un penny.”

În timp ce scriitoarea, uimită, reflecta la diferența dintre o femeie și o doamnă, un polițist s-a apropiat de ea cu delicatețe și a întrebat dacă nu cumva are nevoie de un penny. 

Poate că nu avea mărunțiș, iar el era gata să-i ofere, ca un adevărat gentleman.

Adevărat, englezii aceștia „scorțoși” sunt stranii. Dar această întâmplare poartă în ea un tâlc profund: doamnele și domnii întotdeauna plătesc pentru sine.

Nu se înghesuie, dând coate în stânga și-n dreapta, ca să apuce ceva gratuit, chiar și atunci când ar putea face asta. 

Nu profită de ceea ce e gratuit,dacă își pot permite să plătească. 

Și întotdeauna mulțumesc pentru un serviciu,chiar dacă nimeni nu le cere recunoștință. 

Adevăratele doamne și adevărații domni nu caută „pomana”. 

Nu pentru că sunt obligați să plătească, ci pentru că a plăti pentru un lucru sau un serviciu le păstrează demnitatea.

Respect de sine. 

Uneori e nevoie doar de un biet penny. 

Dar unii nu plătesc nici măcar atât. Alții, însă, simt că este de datoria lor să o facă. 

Să mulțumească, să se revanșeze,să respecte regulile nescrise chiar dacă nimeni nu le observă și nu le apreciază.

Ba mai mult,oferă ajutor cu discreție celor aflați în dificultate.

Oricine poate fi bărbat sau femeie. Nu e nevoie, de regulă, de vreun efort special. Dar nu oricine poate fi o doamnă sau un gentleman. 

Deși, uneori, totul stă într-o monedă măruntă pe care o poți dărui.

Sau, dimpotrivă, o poți păstra ori uita s-o plătești. 

Însă, din acea fărâmă de gest pornește stima de sine.

Respectul pentru propria persoană și pentru ceilalți...

Există un mijloc simplu de a-ți spori respectul de sine: plătește, dacă poți plăti. 

Mulțumește, dacă poți mulțumi. Chiar și atunci când nimeni nu-ți cere plată ori recunoștință. 

Doamnele și domnii întotdeauna plătesc pentru sine.

© Anna Kirianova

Preluat de la .... Marcus de seară

$$$

 Richard Gere s-a născut pe 31 august 1949, în Philadelphia, Pennsylvania. Înainte de a deveni un actor celebru, a studiat filosofia la Universitatea Massachusetts și a avut o pasiune pentru muzică. Cu toate acestea, mai târziu și-a descoperit dragostea pentru actorie. A început în teatru și chiar a jucat în producția scenică a *Grease*, care l-a ajutat să intre la Hollywood.

Gere a devenit vedetă în 1980 după ce a jucat o escortă masculină fermecătoare în *American Gigolo*. În anii 1980 și 1990, era cunoscut pentru rolurile romantice și dramatice. Performanța sa în *Pretty Woman* (1990), alături de Julia Roberts, l-a făcut o vedetă globală. El a impresionat, de asemenea, audiențele cu roluri serioase, precum un avocat dur în *Primal Fear* (1996) și performanța sa premiată în *Chicago* (2002). Capacitatea sa de a echilibra filmele de blockbuster cu povești semnificative i-a adus atât faimă, cât și respect.

În afara actoriei, Gere este un umanitar dedicat. El sprijină drepturile omului, în special în Tibet, și a lucrat pentru a sensibiliza persoanele fără adăpost și HIV/SIDA. Un adept al budismului tibetan, spiritualitatea sa i-a influențat munca caritabilă. Prin cariera și activismul său, Gere a devenit nu doar un actor iubit, ci și un simbol al bunătății și responsabilității sociale.

$$$

 E atât de ușor să faci rău. Și mai mult decât atât, e și gratis. Mult mai greu este să faci bine. Să ajuți pe cineva, să-l susții când trece printr-o perioadă dificilă și nimeni nu-i este alături, să-i fii aproape în zilele posomorâte — când își pierde și ultima speranță. 

Dacă lumea s-ar uni pentru bine, așa cum se unește și pentru a judeca, a bârfi sau a arunca cu pietre, cât de frumos ar fi! Oamenii ar simți mai multă încredere. Mai multă speranță. Mai multă pace. Pentru că mulți adorm cu lacrimi pe obraz, iar un cuvânt spus la timpul lui, le-ar putea șterge acea lacrimă. O îmbrățișare sinceră ar putea salva viața cuiva, căzut în gânduri negre. Un sfat util ar putea reda curajul unei persoane, aflată la capătul puterilor. 

Nu trebuie să ajuți cu bani. Uneori, lucrurile mici creează cea mai mare diferența. 

Tot ce contează este să vrei. Să lași răutatea deoparte. Să-ți hrănești mintea și inima cu tot ce este mai bun și mai frumos. 

✍🏻 Alexandra M.