$$$

 Acum 80 de ani! Războiul de 1 421 de zile!

3 iulie 1941. A 12-a zi de război! 

Alesandru DUTU 

• Căpitanul Petre Ceauşu: ,,De mult aștepta românul momentul intrării în drepturile sale. La tragerea rachetei am pornit ca la orice aplicație tactică ca niște nebuni… Din adăposturi bine ascunse inamicul trăgea bine... Nu trecuseră decât 40 minute de când porniserăm la atac și eram stăpâni pe linia lor de rezistență. Și atacul continuă către luminișul din pădure, ducând peste granița blestemată, speranța românească”. 

♦ Armata 3 română declanşează ofensiva pe direcția Rădăuți – Hotin pentru ,,a ajunge cât mai repede pe Nistru, între Rașcov și Darabani”. Pe baza de plecare la atac frontul armatei era de 40 km. 

• Capacitatea combativă a armatei era de 18 batalioane de vânători de munte, nouă batalioane de infanterie, trei batalioane de mitraliere, un regiment de cavalerie purtat, un regiment de călăraşi, cinci companii anticar, 55 baterii de artilerie (220 guri de foc, dintre care 37 baterii uşoare, 12 baterii obuziere uşoare şi şase baterii obuziere grele) şi o escadrilă de aviație. 

• Pentru îndeplinirea misiunii, generalul Petre Dumitrescu hotărăşte să acționeze cu forțele principale (Divizia 7 infanterie şi Brigada 2 mixtă munte), la flancul drept, pe direcția Mihăileni – Hotin şi cu un grup puternic (Corpul de munte cu brigăzile 1 şi 4 munte, inclusiv Detaşamentul „colonelul Albustin”), pe direcția Vicov – Storojineț – Cernăuți – Hotin; în rezervă a păstrat Brigada 8 cavalerie. 

• Pentru a nu permite inamicului să se organizeze la teren pe noi aliniamente de apărare, comandantul armatei a dispus continuarea ofensivei spre Cernăuți cu forțele Brigăzii 1 mixtă munte şi cu o parte a Brigăzii 4 mixtă munte, concomitent cu executarea unei manevre spre Cupca, cu Detaşamentul „colonel Albustin”. 

• În conformitate cu această concepție, Brigada 1 mixtă munte a înaintat cu Grupul „colonel Ludvig” pe direcția Storojineț – Cernăuți, şi cu Grupul „colonel Focşăneanu” pe direcția Pancea – Dubova, manevrând pe la vest rezistențele opuse de trupele sovietice. 

• Batalioanele 1 şi 2 vânători de munte trec Siretul prin vad, podurile fiind distruse de inamic, după care eliberează orașul Storojineț şi constituie un cap de pod la nord de Siret. 

• Elogiind modul în care au luptat vânătorii de munte români, generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3, relevă următoarele în ordinul de zi nr. 9: ,,Înaintarea sa se izbea la tot pasul de rezistențele bine ascunse ale inamicului, într-un teren frământat și acoperit aproape în întregime cu păduri, care avantajau pe inamic. Acțiunea Brigăzii 1 mixtă munte mai era îngreunată de ploaia care a căzut aproape în tot cursul zilei și care a desfundat drumurile și potecile pe care pătrundeau vânătorii și artileria de munte. Cu toate aceste greutăți, trupele Brigăzii 1 mixte munte, manevrând cu dibăcie și îndrăzneală, reușesc până în seara zilei să ajungă pe Siret, în zona Storojineț. Orașul era ocupat de inamic, iar apele Siretului veniseră mari. Mijloace de trecere nu erau. În aceste momente, deși se lăsa întunericul, Brigada atacă Storojinețul trecând prin vaduri și reușește să-l ocupe căzând astfel adânc în flancul drept al inamicului. Prin această acțiune, Brigada 1 mixtă munte a determinat retragerea întregului front inamic”. 

♦ Brigada 2 mixtă munte înaintează pe direcţia Noua Suliţă – Hotin. ,,Vârful de lance” îl constituie Batalionul 15 vânători de munte. 

• ,,De mult aștepta românul momentul intrării în drepturile sale – consemenază căpitanul Petru Ceaușu. La tragerea rachetei am pornit ca la orice aplicație tactică ca niște nebuni. Am coborât de pe Pietriș, în fugă, scăpând de focul inamic, am intrat într-o șa și am început urcușul pe dealul Bourului... Cu cât ne apropiam mai mult, cu atât focul devenea mai puternic… Ajunși la 300 de metri începe iadul adevărat… Din adăposturi bine ascunse inamicul trăgea bine. Armele nostre automate erau imediat reperate și încadrate cu foc. O grupă de mitraliere dată ca însoțire și-a schimbat de trei ori trăgătorii de la mitraliere, răniți pe rând. Una din mitraliere era acoperită cu sânge peste tot. Și valul nostru înainta mereu. În toți ardea dorința de a merge mereu înainte…Tot frontul companiei urca ondulat, mereu înainte… Nu trecuseră decât 40 minute de când porniserăm la atac și eram stăpâni pe linia lor de rezistență. Și atacul continuă către luminișul din pădure, ducând peste granița blestemată, speranța românească”. 

• Brigada 4 mixtă munte atacă spre Pătrăuţi şi ajunge în seara zilei pe Siretul Mic (cu o parte din forţe spijină Divizia 7 infanterie ale cărei trupe înaintau mai greu). 

• Dacă forțele de la flancul drept au întâmpinat o rezistență puternică la Fântâna Albă, Cerepcăuți și în alte locuri, cele de la flancul stâng au înaintat viguros, constituind până în seara zilei capete de pod peste Siret, la Storojineț. 

• Reluarea înaintării spre Cernăuți a determinat forțele inamice, care se opuneau trupelor aflate la flancul drept al armatei, să se retragă spre nord. 

♦ Armata 11 germană acționează ofensiv spre nord-est: spre Moghilev (cu corpurile 11 armată german și 4 armată român) și spre Bălți (cu corpurile 30 și 50 armată germane). 

♦ Armata 4 română continuă pregătirile pentru a trece şi ea la ofensivă. 

• Din cauza unor disfuncționalități (materialul de trecere se afla la 2 – 3 km de Prut), necorelării acţiunii pionierlor şi pontonierilor cu infanteria şi artileria etc.) şi a bombardamentului inamic, generalul Nicolae Șova, comandantul Diviziei 1 gardă, solicită amânarea cu 24 de ore a forţării Prutului. Cererea nu este admisă de generalul Gheorghe Leventi, comandantul Corpului 5 armată, care ordonă ca acțiunea să fie executată la data prevăzută: 4 iulie.

• Locotenent-colonelul Marcel Olteanu adună populația satului Cuconeștii Vechi, numește un nou primar și împarte la săraci zahărul găsit la cooperativa satului

• General Gheorghe Potopeanu, comandantul Diviziei de grăniceri, avertizează regimentele ,,să-şi prevină oamenii a nu se încrede în soldații sovietici şi în populația civilă. Nici chiar în cea românească. Din localitățile cu populație minoritară – exceptând fireşte pe germani – se vor lua întotdeauna ostatici”. Pentru a se evita situaţiile în care militarii români ar fi evitat să atace, generalul Gheorghe Potopeanu mai ordonă: ,,Unitățile de grăniceri care nu vor înainta cu toată vigoarea câtă vreme au în fața lor foc de artilerie amică, vor fi împinse de la spate de propriile noastre obuze”. 

♦ Informat de generalul Eugen von Scobert că la Statul major al Armatei 11 germane a sosit un Detaşament de legătură ungar (condus de fostul ataşat militar în România), generalul Ion Antonescu se declară ,,neplăcut surprins” şi face cunoscut că numai datrită operaţiunilor în curs ,,nu a luat totuşi nicio măsură”. 

♦ Referindu-se la regimul care urma să fie aplicat Basarabiei și nordului Bucovinei după eliberare, Mihai Antonescu precizează următoarele în cadrul ședinței Consiliului de Miniștri: ,,Țin să vă încredințez că domnul general Antonescu consideră că purificarea națională, care trebuie îndeplinită în Basarabia, ne impune o totală izolare a Basarabiei și Bucovinei de restul Regatului. După cum, din aceleași nevoi, trebuie ca organizarea acestor provincii să se facă în mod autonom, complet autonom, domnia sa luându-și răspunderea conducerii și reorganizării acestor provincii pentru ca în timpul cel mai scurt să poată scutura urmele bolșevismului din aceste teritorii și să poată reașeza instituțiile fundamentale de care avem nevoie. Din această pricină, regimul juridic al Basarabiei şi Bucovinei va fi un regim cu totul special”. 

♦ Pe alte fronturi: 

• În zona nordică a frontului, Grupul blindat al generalului Erich Hoepner atacă spre Pskov şi ajunge în faţa fortificaţiilor sovietice de la Ostrov pe care le străpunge a doua zi. 

• În zona de acţiune a Grupului de armate ,Centru”, armatele 3, 4, 9 şi 2 înaintează spre Nipru, provocând sovieticilor, în zona Białystok – Minsk, pierderi cifrate la 341 073 militari ucişi sau capturaţi, 4 799 tancuri, 9 427 tunuri şi 1 669 avioane (250 000 militari sovietici au reuşit să iasă din încercuire). 

• Trupele indiene pătrunse din Irak în Siria se îndreaptă spre Alep și Homs. 

• În Etiopia, generalul italian Pietro Gazzera, capitulează (cu cei 7 000 de oameni din subordine) în faţa generalului belgian Auguste-Éduard Gilliaert.

P.S. Poate foloseşte cuiva! Postarea se referă numai la contextul epocii. Eventuale comentarii, fără actualizări, elogii sau denigrări.