$¢$

 ✒️ Scriitori români – Povești adevărate care inspiră - episodul 2

‼️ Imaginea scriitorului este restaurată cu AI

   PETRU DUMITRIU – „Petru” al literaturii și al exilului

    Astăzi, de ziua Sfinților Petru și Pavel, aducem în lumină un alt Petru – scriitorul Petru Dumitriu, autorul romanului-mamut „Cronică de familie”, una dintre cele mai importante fresce ale societății românești din secolul XX.

  📚 Sclipitor, rafinat, cultivat – a fost considerat copilul-minune al literaturii postbelice.

    Dar succesul său a fost umbrit de un adevăr greu: pentru o vreme, a colaborat cu regimul comunist și a scris „la comandă”.

   Apoi, căzut atât în dizgrația contemporanilor, cât și a regimului, a fugit din țară în 1960, lăsând totul în urmă.

🛤️ Exilul i-a fost și pedeapsă, și izbăvire.

    A trăit în Germania, a scris în franceză, dar și-a dus mereu cu el limba română, ca pe o rană ascunsă.

🔹 A spus mai târziu: „Am fost un ticălos. Dar un ticălos talentat.”

🔹 S-a întors în România abia în 1996, aproape uitat.

🔹 Cărțile lui au fost reeditate cu greu. Dar cine le citește azi descoperă o minte colosală, o privire ascuțită, un scriitor total.

---

🕊️ Într-o zi în care îi prăznuim pe Sfinții care au greșit, s-au pocăit și au schimbat lumea, îl amintim și pe Petru Dumitriu, cel care a rătăcit, a plătit, dar a continuat să scrie – poate ca o formă de rugăciune literară.

---

🖋️ Cuvinte care rămân – din gândirea lui Petru Dumitriu:

> „Am prea puţină viaţă ca să-mi pot îngădui a o mânji prin compromisuri.”

– Cronică de familie

> „Cu cât eşti mai bogat şi mai sus, cu atât respecţi mai puţine chestii... Totul se plăteşte.”

– Cronică de familie

> „Uneori adevărul trebuie spus. Chiar și atunci când doare. Mai ales atunci.”

(atribuit)