$$$

 Cinci cenți pentru un șobolan, sau Cum o femeie fragilă a salvat întreg Portlandul de ciumă

Esther Pohl a intrat în istorie ca femeia care, singură, a prevenit o epidemie de ciumă într-unul dintre cele mai mari orașe ale Americii. În 1907, când a fost numită comisar pentru sănătate publică al orașului Portland, ea era deja cunoscută: mergea pe bicicletă în vizite la pacientele sale în calitate de moașă, activa în Comitetul pentru Sănătate și era respectată pentru hotărârea și claritatea ei medicală. Acum însă devenea ofițer, conducător și principal strateg în fața unei amenințări mortale: ciuma bubonică.

Boala făcea ravagii în SUA, iar o izbucnire era așteptată din moment în moment și în Portland – un oraș care, până în 1910, depășea deja 200.000 de locuitori. Într-un asemenea centru urban și port comercial, epidemia putea lua proporții dezastruoase.

Sprijinindu-se pe cele mai recente descoperiri științifice și refuzând să repete greșelile altor orașe, Esther și-a alcătuit rapid un plan coerent. A identificat dușmanii principali: șobolanii și puricii – vectorii bolii. A afirmat deschis, pentru prima dată, că soluția stă în igienă și în eliminarea rozătoarelor și a insectelor parazite.

A elaborat o întreagă strategie anti-ciumă, în care a combinat fermitatea deciziilor medicale cu o campanie publică prin presă, explicând și educând populația. Măsurile ei au fost multiple: eliminarea corectă a gunoiului, protejarea alimentelor, angajarea de prădători de șobolani, inspecții sanitare. A cerut autorităților o mie de dolari – o sumă considerabilă la acea vreme. Consiliul local nu doar că i-a acordat banii, ci i-a promis și cinci mii, dacă planul ei avea succes.

În echipa ei s-a alăturat Aaron Zaik, expert cu experiență în porturile Odesa, New York și Seattle, care știa totul despre comportamentul și psihologia șobolanilor. Cu ajutorul său, au introdus metode moderne, capcane și substanțe inovatoare. Esther l-a numit adjunctul ei și s-a declarat impresionată de eficiența acestuia.

În octombrie, Esther a lansat o inițiativă decisivă: cinci cenți pentru fiecare șobolan ucis și predat la crematoriu. A avertizat însă populația să fie prudentă – să se asigure că puricii morți nu mai pot infecta. A subliniat clar: „Uciderea șobolanilor este o datorie civică. Fie că ești bogat sau sărac, ești dator să participi la protejarea orașului.”

Rezultatul? Un succes absolut. Portland a fost singurul oraș-port de pe coasta de vest a Americii în care nu s-a înregistrat niciun caz de ciumă, nici în oraș, nici pe o rază de 100 de mile în jurul său.

Astfel, o femeie hotărâtă, cu o viziune clară și o voință de fier, a salvat un oraș întreg de la catastrofă – în vreme ce altele cădeau pradă bolii. Esther Pohl rămâne un exemplu de luciditate, curaj și acțiune.