$$$

 "Niciodată nu mi-aș schimba prietenii de-o viață, frumusețea existenței mele sau familia mea iubită pentru niște fire mai puțin cărunte sau un abdomen mai plat.

    Pe măsură ce am înaintat în vârstă, am devenit mai îngăduitor, mai blând cu mine însumi.

   Am devenit prietenul meu....

Nu mă mai mustru pentru o prăjitură în plus, pentru că n-am făcut patul sau pentru că am cumpărat ceva inutil.

Am câștigat dreptul la dezordine și la extravaganță.

Am văzut cum oameni dragi au părăsit lumea prea devreme, înainte de a cunoaște marea libertate a vârstei înaintate…

Cine m-ar putea judeca dacă aleg să citesc ori să mă joc pe calculator până la patru dimineața și să dorm până la amiază?

Cine mi-ar putea contesta bucuria de a sta în pat sau în fața televizorului oricât îmi doresc?

Voi dansa pe ritmurile minunate ale anilor ’70 și ’80, chiar dacă, între pași, voi lăcrima după iubiri pierdute...

Dacă voi simți, voi păși pe plajă în pantaloni scurți, prea strâmți pe un trup lăsat de timp, și mă voi arunca în valuri, fără să-mi pese de privirile celor din jur...

Și ei vor îmbătrâni.

Știu că uneori uit câte ceva, dar sunt lucruri în viață care merită uitate…

Însă îmi amintesc ceea ce e cu adevărat important. Da, inima mi-a fost frântă de multe ori. Dar inimile frânte dăruiesc putere, înțelepciune și compasiune.

O inimă care n-a cunoscut durerea e netedă și stearpă — și nu va ști niciodată bucuria de a fi imperfectă.

Sunt norocos că am trăit destul cât să-mi înalbe părul și să-mi păstrez râsul tineresc imprimat pe chip.

Mulți nu au râs niciodată. Mulți s-au stins înainte ca părul să le fie atins de argint.

Când îmbătrânești, e mai ușor să fii pozitiv.

Îți pasă mai puțin de ce cred ceilalți despre tine.

Nu mă mai îndoiesc de mine.

Mi-am câștigat dreptul de a greși. Așa că, dacă mă întrebi dacă îmi place să fiu bătrân, îți voi răspunde:

— Îmi place omul care am devenit.

Nu voi trăi veșnic, dar cât timp sunt încă aici, nu-mi voi irosi zilele regretând ce-ar fi putut fi sau temându-mă de ce va veni.

Și, dacă poftesc, voi mânca desert în fiecare zi.

Să nu se stingă niciodată prietenia noastră, căci ea izvorăște din inimă!"

     GABRIEL GARCÍA MÁRQUEZ (1927–2014), scriitor columbian, prozator de renume mondial, laureat al PREMIULUI NOBEL pentru LITERATURĂ și al prestigiosului PREMIU NEUSTADT pentru literatură.

Marcus de Seară