$$$

 …OMUL CARE A INVENTAT TVA-UL NU A VRUT SĂ TE FACĂ SĂ GÂNDEȘTI. A VRUT SĂ TE FACĂ SĂ PLĂTEȘTI. ȘI AI ACCEPTAT…

Se spune că a fost o zi ca oricare alta. Paris, 1954. Un birou plin de hârtii, aer greu și idei cinice. Maurice Lauré, un om de stat, dar nu de poveste, s-a ridicat de la biroul său și a rostit ceva ce avea să schimbe economia, dar mai ales psihologia unei lumi întregi:

„Am inventat o taxă invizibilă. Se va numi… TVA.” O taxă pe valoare adăugată.

Și cu acea frază, omenirea a intrat într-o nouă eră: era în care nu mai știm exact ce plătim. Doar că plătim. Mereu.

Până atunci, taxele erau directe. Le simțeai. Le vedeai. Le puteai contesta. Dar TVA-ul? TVA-ul e perfid. Nu doare imediat. Nu se revoltă nimeni împotriva lui, pentru că nimeni nu-l vede în mod real. E acolo, în pâinea ta, în cafeaua ta, în medicamente, în laptele copilului tău. Un fel de praf invizibil presărat peste fiecare produs pe care îl atingi.

Funcționează perfect. Plătești TVA când produci. Plătești TVA când vinzi. Plătești TVA când cumperi. Și, ironic, dacă mai rămâne ceva… tot TVA plătești și la banii puși deoparte.

Și nimeni nu întreabă: „De ce?” Pentru că lumea a fost învățată să creadă că „așa e”. Că „statul are nevoie”. Dar ce produce statul cu banii tăi? Îi vezi în școli? În spitale? În drumurile pe care le folosești zilnic? Sau în tăcerea cu care dispar?

TVA-ul nu e doar o taxă. E o lecție de supunere psihologică. E exemplul perfect al modului în care oamenii pot fi condiționați să plătească fără revoltă, fără întrebări, fără explicații.

Maurice Lauré a murit fără busturi. Dar ideea lui a devenit lege mondială. Nu pentru că era dreaptă. Ci pentru că era imposibil de evitat.

Și noi? Noi încă plătim. Cu zâmbetul pe buze. Cu bonul în buzunar. Cu gândul că „așa funcționează lumea”.

Dar poate că întrebarea adevărată nu e "Cine a inventat TVA-ul..??

Sursa: Răzvan Vasile