$$$

 Acum 80 de ani! Războiul de 1 421 de zile!

4 iulie 1941. A 13-a zi de război! 

Alesandru DUTU 

• Batalionul 10 vânători de munte: ,,Steagurile cu culorile naționale românești fâlfâie în bătaia vântului celei mai mari bucurii (la Târnauca – n.n.). Bătrâni, femei, copii, cu brațe pline cu flori, cu ochii înlăcrimați de bucurie strigau din piepturile lor românești: «Trăiască armata română!», «Trăiască România!» și sărutau arma ostașului român care i-a dezrobit”.

♦ Armata 3 română ajunge cu forţele de a flancul stâng pe înălţimile situate la vest şi sud de Cernăuţi, în timp ce diviziile Armatei 4 continuă lărgirea capetelor de pod sau îşi definitivau pregătirile pentru forţarea Prutului. 

♦ În Bucovina, după ce eliberează localitatea Târnauca, Batalionul 10 vânători de munte este primit triumfal de populația civilă. ,,Steagurile cu culorile naționale românești – consemnează jurnalul de operații al unității – fâlfâie în bătaia vântului celei mai mari bucurii. Bătrâni, femei, copii, cu brațe pline cu flori, cu ochii înlăcrimați de bucurie strigau din piepturile lor românești: «Trăiască armata română!», «Trăiască România!» și sărutau arma ostașului român care i-a dezrobit. Au fost clipe de mare înălțare, clipe care au întărit curajul și au îndârjit ostașii români. Pretutindeni, prin satele pe unde au trecut aceeași bucurie, aceeași veselie, aceleași manifestări românești curate. Dar pe lângă aceste bucurii era și jale. Flăcăii din sate și oamenii valizi au fost luați de bolșevici. Din loc în loc, dintr-un prund sau dintr-un pod de casă, speriați la început și apoi fericiți, apare câte unul”. 

♦ La orele 13.00, cinci batalioane din Divizia 15 infanterie trec Prutul, între Sopoșeni și Râșești, pe un front de 15 km, momentul fiind surprins astfel de către jurnalul de operații al marii unități: ,,A fost impresionant momentul acestei treceri, când, contrar regulilor de a păstra liniştea, ofiţerii şi trupa urcaţi în primele ambarcaţiuni au început a intona cântece patriotice… Cu această ocazie se remarcă comportarea excelentă a ofițerilor, care se găseau mereu în fruntea unităților, comportarea la fel de bună a trupei, care, deși, neputând întrebuința tot armamentul în bălți, a continuat să-și urmeze ofițerii prin ploaia de gloanțe, acțiunile demne de toată lauda ale Batalionului de pionieri, care cu o parte din forțe a executat trecerea peste Prut, iar cu alta, împărțită în echipe de șoc, a luat parte la distrugerea cazematelor inamice”. 

♦ Regimentul 10 vânători trece Prutul, pe la Ghermănești, după ce preotul, în prezența comadantului unității, colonelul Raul Halunga, face o slujbă împărtășind pe militari. 

• ,,Plutonul nostru – rememora fostul sergent Toader Bulgaru – a ocupat poziție în dreapta, pe un teren băltuit și mlăștinos. Grupa 1, comandată de mine, a ocupat poziție la flancul stâng al plutonului. Oamenii se bălăceau în apă și în nămol până la genunchi. Colac peste pupăză, a început să tragă artileria inamică, cu o precizie uimitoare; zburau în aer: capete, căști, arme, mâini, picioare sau fragmente din acele ființe, care, numai cu câteva secunde mai înainte erau camarazii nostrii! Era un «spectacol» sinistru. «O, Dumnezeule Mare, oprește-Te, sau mai bine zis oprește-i. Fiindcă un asemenea dezmăț al morții numai noi oamenii, puteam să-l declanșăm» – vorbea comandantul plutonului… Înaintam cu apa până la piept și, paradoxal, eram veseli, fiindcă scăpasem cu viață din acel măcel venit pe calea văzduhului”. 

♦ Dramatice sunt și luptele duse de militarii Diviziei 1 gardă pentru forțarea Prutului, la est de Fălciu. 

• Batalionul 2 din Regimentul 6 dorobanți ,,Mihai Viteazul” începe trecerea (orele 13.00), în bărci, la nord de pod, ,,fără pregătire de artilerie, continuu bombardat de artileria inamică”. ,,Cu foarte multe pierderi în ofițeri și trupă” (10 morți, 5 dispăruți, 30 răniți), subunitatea nu poate continua atacul prevăzut, fiind oprită de focul puternic executat de inamic de la conacul Valienatos. În Sectorul ,,Sud” al diviziei, pe la Bârzica Mică și pe la bucla Prutului denumită ,,La Plopi” trece Regimentul 1/2 vânători de gardă. 

• ,,Pușcași, mitraliori, tunari – menționa jurnalul de operații al unității – înoată din greu prin ierburi și bălți, se culcă fără preget să-și aleagă locul când șuieratul unui proiectil se aude, reiau mișcarea și ajung către ora 17.00 în fața unui pârâu ținut sub focul puternic al armelor automate și brandturilor inamice. La un semn, primele grupe trec dincolo de pârâul cu apa până la brâu; după ele restul companiilor 9 și 11. Tunurile sunt trecute prin apa ce le acoperea; nu se mai văd decât cocardele de tracțiune scoase la malul opus. Pornesc mai departe sub ploaia de foc inamică. Efectul focului inamic se simte; rândurile încep să se rărească, răniții ținându-se spre locurile adăpostite. Batalionul 2 cu companiile 5 și 6 în linia întâia se îndreaptă spre colțul de sud-est Țiganca, înaintează prin smârcuri, păpuriș, sub focul artileriei inamice, ajung la 600 - 700 metri de Țiganca unde se opresc”. 

♦ Generalul Alexandru Ioaniţiu, șeful Marelui Cartier General, face cunoscut că ,,inamicul a lăsat elemente care să lucreze contra armatei şi să producă tulburări şi acte de sabotaj” şi cere ca unităţile să fie ,,deosebit de atente, atât în trecere cât şi în staţionare, în diferite localităţi luând toate măsurile de siguranţă necesare”. Acolo unde situaţia părea ,,a fi mai periculoasă se vor lua ostatici”. 

♦ Generalul Gheorghe Leventi, comandantul Corpului 5 armată, atrage atenţia că ,,trupele sovietice care se retrag, lasă în urma civili înarmati ascunși în tufișuri, care apoi trag asupra soldatilor noștri izolati”, că ,,populaţia civilă dă un mare ajutor trupelor /inamice – n.n./ tragând cu mitraliere si arme automate în contra noastră”. Ordonă ca ,,acești agenti să fie impuşcaţi îndată ce sunt prinşi asupra faptului”. Cu acealași prilej, informează că ,,soldatii sovietici de origine basarabeană s-au predat fără a trage foc”. 

♦ Deoarece un preot şi un agent sanitar nu se aflau la posturile încredinţate în timpul unei alarme aeriene au fost internaţi în lagăre de muncă. 

♦ Ziarul ,,Universul” publică scrisoarea Societății de cultură macedo-română, semnată de dr. Ștefan Petrașincu și Anton Lega, adresată ministrului Apărării Naționale, prin care ,,un număr important de români-macedoneni, care n-au obligații militare” solicită să fie primiți ,,ca voluntari în glorioasa armată română și să li se îndeplinească marea lor dorință de a fi trimiși pe front ca să apere și ei, așa cum au luptat în războaiele trecute, pentru înfăptuirea idealurilor românești prin întregirea în adevăratele hotare etmice ale României, care este patri-mumă a românilor de pretutindeni”. 

♦ În cadrul manifestărilor sale antisemite, Ion Antonescu condamnă participarea unor militari români la pogromul de la Iaşi din zilele de 29 şi 30 iunie 1941 şi face cunoscut, prin ordinul 255: ,,Nevoia de a scăpa de această plagă a românismului este de nediscutat, dar numai guvernul are dreptul de a lua măsurile necesare. Aceste măsuri se află în curs de executare şi ele vor fi continuate după normele ce voi hotărî. Nu este permisibil ca fiecare cetăţean sau fiecare soldat să-şi asume rolul de a soluţiona problema evreiască prin jafuri şi masacre. Prin asemenea procedee, arătăm lumii că suntem un popor nedisciplinat şi necivilizat şi punem autoritatea şi prestigiul statului într-o lumină cu totul neplăcută. Opresc cu desăvârşire orice acţiune pornită din iniţiativă individuală şi fac răspunzătoare autorităţile militare şi civile de executarea întocmai a acestui ordin. Cei ce se vor abate ori s-au abătut de la ordinul de mai sus vor fi daţi în judecată şi li se vor aplica sancţiunile cele mai severe prevăzute de lege”. 

♦ Pe alte fronturi: 

• Grupul de armate ,,Nord” pătrunde (cu Armata 4 tancuri) spre Poloțk, în timp ce forţe ale Grupului de armate ,,Centru” luptă pe Berezina, între Borisov (germanii întâlnesc pentru prima dată tancurile sovietice ,,T-34”) şi Bobruisk. 

• Aviaţia şi submarinele germane atacă navele convoiului PQ-17, care se îndreptau spre Arhanghelsk, scufun dând 22 dintre ele. 

• În Etiopia, trupe britanice înfrâng (la Debra-Tabor) forţele colonelului italian Angelini şi capturează 6 000 de militari.

P.S. Poate foloseşte cuiva! Postarea se referă numai la contextul epocii. Eventuale comentarii, fără actualizări, elogii sau denigrări.

$$$

 ERA O VREME...

                                                             Neagu DJUVARA 

Era o vreme în ţara asta când cine termina liceul şi intra la facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, "Domnul inginer sau Domnul profesor, sau Domnul avocat". Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate îşi dădea şi lua (dacă îl lua) doctoratul, tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu...

Era o vreme în ţara asta, când dacă vedeai o maşină pe stradă, ştiai

că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere, sau este vreun boss de la partid. Mai târziu au apărut şi norocoşii câştigători la lotto, cecuri, sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un judeţ.Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau înalimentaţia publică. Sau poate niste ofiţeri, militari sau altfel,care erau normal sa fie dotaţi.

Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai pe cineva pe stradă între orele 08 şi 16, te gândeai că este în concediu, zile libere, sau poate e bolnav, săracu om, şi merge la doctor...

Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai un poliţist pe stradă mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.

Era o vreme în ţara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva şi

trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, şi le mascai neîndemânatic - ca toată lumea - în ziar, sub haină, convins că nu ştie nimeni ce e umflătura aia, de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni şi te întâlneai cu altul umflat în piept te uitai superior şi zeflemitor la el gândind " ia uite şi la fraierul ăla, merge cu sticla ascunsă la piept are impresia că eu nu ştiu că o duce lu' dom'

doctor... !"

Era o vreme în ţara asta când la şcoală, copiii mergeau în uniformă, şi cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că " este unul dinăia de chiulesc sau nu le place şcoala" şi te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de serviciu, sau de fabrică. Şi ce bătaie lua acasă dacă afla ta'cs'o că a chiulit... !

Era o vreme în ţara asta când abia aşteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îţi faci raport pentru locuinţă şi să aştepţi cu înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, să te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îţi ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu şi fără casă, că nu erai de viitor.

Era o vreme în ţara asta când băieţii deştepţi erau consideraţi cei care ştiau carte, dar să o citească, nu să o joace: făceau o facultate şi terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: " ăsta e a lui Ilie de la sculărie. A terminat primul facultatea, l-au luat ăia la Bucureşti. Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e dăştept" ...

Era o vreme în ţara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-au luat copilul la liceu, sau să îl inviţi peste o lună la ziua ta, sau nunta copilului.

Era o vreme în ţara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului "la una mică cu băieţii". Una mică putea fi o minge, o ţigară, o tablă, o bere, o şuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unul să nu facă "una mică" cu prietenii...

Era o vreme în ţara asta când mergeai liniştit pe stradă, nu îţi era

teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul, sau de ce nu ai moţ la bască, sau de unde te îmbraci...

Era o vreme în ţara asta când lumea întorcea capul după militarii care treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde aceştia erau nevoiţi să treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie: "Uite mamă, trece armata".

$$$

 Acum 80 de ani! Războiul de 1 421 de zile!

3 iulie 1941. A 12-a zi de război! 

Alesandru DUTU 

• Căpitanul Petre Ceauşu: ,,De mult aștepta românul momentul intrării în drepturile sale. La tragerea rachetei am pornit ca la orice aplicație tactică ca niște nebuni… Din adăposturi bine ascunse inamicul trăgea bine... Nu trecuseră decât 40 minute de când porniserăm la atac și eram stăpâni pe linia lor de rezistență. Și atacul continuă către luminișul din pădure, ducând peste granița blestemată, speranța românească”. 

♦ Armata 3 română declanşează ofensiva pe direcția Rădăuți – Hotin pentru ,,a ajunge cât mai repede pe Nistru, între Rașcov și Darabani”. Pe baza de plecare la atac frontul armatei era de 40 km. 

• Capacitatea combativă a armatei era de 18 batalioane de vânători de munte, nouă batalioane de infanterie, trei batalioane de mitraliere, un regiment de cavalerie purtat, un regiment de călăraşi, cinci companii anticar, 55 baterii de artilerie (220 guri de foc, dintre care 37 baterii uşoare, 12 baterii obuziere uşoare şi şase baterii obuziere grele) şi o escadrilă de aviație. 

• Pentru îndeplinirea misiunii, generalul Petre Dumitrescu hotărăşte să acționeze cu forțele principale (Divizia 7 infanterie şi Brigada 2 mixtă munte), la flancul drept, pe direcția Mihăileni – Hotin şi cu un grup puternic (Corpul de munte cu brigăzile 1 şi 4 munte, inclusiv Detaşamentul „colonelul Albustin”), pe direcția Vicov – Storojineț – Cernăuți – Hotin; în rezervă a păstrat Brigada 8 cavalerie. 

• Pentru a nu permite inamicului să se organizeze la teren pe noi aliniamente de apărare, comandantul armatei a dispus continuarea ofensivei spre Cernăuți cu forțele Brigăzii 1 mixtă munte şi cu o parte a Brigăzii 4 mixtă munte, concomitent cu executarea unei manevre spre Cupca, cu Detaşamentul „colonel Albustin”. 

• În conformitate cu această concepție, Brigada 1 mixtă munte a înaintat cu Grupul „colonel Ludvig” pe direcția Storojineț – Cernăuți, şi cu Grupul „colonel Focşăneanu” pe direcția Pancea – Dubova, manevrând pe la vest rezistențele opuse de trupele sovietice. 

• Batalioanele 1 şi 2 vânători de munte trec Siretul prin vad, podurile fiind distruse de inamic, după care eliberează orașul Storojineț şi constituie un cap de pod la nord de Siret. 

• Elogiind modul în care au luptat vânătorii de munte români, generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3, relevă următoarele în ordinul de zi nr. 9: ,,Înaintarea sa se izbea la tot pasul de rezistențele bine ascunse ale inamicului, într-un teren frământat și acoperit aproape în întregime cu păduri, care avantajau pe inamic. Acțiunea Brigăzii 1 mixtă munte mai era îngreunată de ploaia care a căzut aproape în tot cursul zilei și care a desfundat drumurile și potecile pe care pătrundeau vânătorii și artileria de munte. Cu toate aceste greutăți, trupele Brigăzii 1 mixte munte, manevrând cu dibăcie și îndrăzneală, reușesc până în seara zilei să ajungă pe Siret, în zona Storojineț. Orașul era ocupat de inamic, iar apele Siretului veniseră mari. Mijloace de trecere nu erau. În aceste momente, deși se lăsa întunericul, Brigada atacă Storojinețul trecând prin vaduri și reușește să-l ocupe căzând astfel adânc în flancul drept al inamicului. Prin această acțiune, Brigada 1 mixtă munte a determinat retragerea întregului front inamic”. 

♦ Brigada 2 mixtă munte înaintează pe direcţia Noua Suliţă – Hotin. ,,Vârful de lance” îl constituie Batalionul 15 vânători de munte. 

• ,,De mult aștepta românul momentul intrării în drepturile sale – consemenază căpitanul Petru Ceaușu. La tragerea rachetei am pornit ca la orice aplicație tactică ca niște nebuni. Am coborât de pe Pietriș, în fugă, scăpând de focul inamic, am intrat într-o șa și am început urcușul pe dealul Bourului... Cu cât ne apropiam mai mult, cu atât focul devenea mai puternic… Ajunși la 300 de metri începe iadul adevărat… Din adăposturi bine ascunse inamicul trăgea bine. Armele nostre automate erau imediat reperate și încadrate cu foc. O grupă de mitraliere dată ca însoțire și-a schimbat de trei ori trăgătorii de la mitraliere, răniți pe rând. Una din mitraliere era acoperită cu sânge peste tot. Și valul nostru înainta mereu. În toți ardea dorința de a merge mereu înainte…Tot frontul companiei urca ondulat, mereu înainte… Nu trecuseră decât 40 minute de când porniserăm la atac și eram stăpâni pe linia lor de rezistență. Și atacul continuă către luminișul din pădure, ducând peste granița blestemată, speranța românească”. 

• Brigada 4 mixtă munte atacă spre Pătrăuţi şi ajunge în seara zilei pe Siretul Mic (cu o parte din forţe spijină Divizia 7 infanterie ale cărei trupe înaintau mai greu). 

• Dacă forțele de la flancul drept au întâmpinat o rezistență puternică la Fântâna Albă, Cerepcăuți și în alte locuri, cele de la flancul stâng au înaintat viguros, constituind până în seara zilei capete de pod peste Siret, la Storojineț. 

• Reluarea înaintării spre Cernăuți a determinat forțele inamice, care se opuneau trupelor aflate la flancul drept al armatei, să se retragă spre nord. 

♦ Armata 11 germană acționează ofensiv spre nord-est: spre Moghilev (cu corpurile 11 armată german și 4 armată român) și spre Bălți (cu corpurile 30 și 50 armată germane). 

♦ Armata 4 română continuă pregătirile pentru a trece şi ea la ofensivă. 

• Din cauza unor disfuncționalități (materialul de trecere se afla la 2 – 3 km de Prut), necorelării acţiunii pionierlor şi pontonierilor cu infanteria şi artileria etc.) şi a bombardamentului inamic, generalul Nicolae Șova, comandantul Diviziei 1 gardă, solicită amânarea cu 24 de ore a forţării Prutului. Cererea nu este admisă de generalul Gheorghe Leventi, comandantul Corpului 5 armată, care ordonă ca acțiunea să fie executată la data prevăzută: 4 iulie.

• Locotenent-colonelul Marcel Olteanu adună populația satului Cuconeștii Vechi, numește un nou primar și împarte la săraci zahărul găsit la cooperativa satului

• General Gheorghe Potopeanu, comandantul Diviziei de grăniceri, avertizează regimentele ,,să-şi prevină oamenii a nu se încrede în soldații sovietici şi în populația civilă. Nici chiar în cea românească. Din localitățile cu populație minoritară – exceptând fireşte pe germani – se vor lua întotdeauna ostatici”. Pentru a se evita situaţiile în care militarii români ar fi evitat să atace, generalul Gheorghe Potopeanu mai ordonă: ,,Unitățile de grăniceri care nu vor înainta cu toată vigoarea câtă vreme au în fața lor foc de artilerie amică, vor fi împinse de la spate de propriile noastre obuze”. 

♦ Informat de generalul Eugen von Scobert că la Statul major al Armatei 11 germane a sosit un Detaşament de legătură ungar (condus de fostul ataşat militar în România), generalul Ion Antonescu se declară ,,neplăcut surprins” şi face cunoscut că numai datrită operaţiunilor în curs ,,nu a luat totuşi nicio măsură”. 

♦ Referindu-se la regimul care urma să fie aplicat Basarabiei și nordului Bucovinei după eliberare, Mihai Antonescu precizează următoarele în cadrul ședinței Consiliului de Miniștri: ,,Țin să vă încredințez că domnul general Antonescu consideră că purificarea națională, care trebuie îndeplinită în Basarabia, ne impune o totală izolare a Basarabiei și Bucovinei de restul Regatului. După cum, din aceleași nevoi, trebuie ca organizarea acestor provincii să se facă în mod autonom, complet autonom, domnia sa luându-și răspunderea conducerii și reorganizării acestor provincii pentru ca în timpul cel mai scurt să poată scutura urmele bolșevismului din aceste teritorii și să poată reașeza instituțiile fundamentale de care avem nevoie. Din această pricină, regimul juridic al Basarabiei şi Bucovinei va fi un regim cu totul special”. 

♦ Pe alte fronturi: 

• În zona nordică a frontului, Grupul blindat al generalului Erich Hoepner atacă spre Pskov şi ajunge în faţa fortificaţiilor sovietice de la Ostrov pe care le străpunge a doua zi. 

• În zona de acţiune a Grupului de armate ,Centru”, armatele 3, 4, 9 şi 2 înaintează spre Nipru, provocând sovieticilor, în zona Białystok – Minsk, pierderi cifrate la 341 073 militari ucişi sau capturaţi, 4 799 tancuri, 9 427 tunuri şi 1 669 avioane (250 000 militari sovietici au reuşit să iasă din încercuire). 

• Trupele indiene pătrunse din Irak în Siria se îndreaptă spre Alep și Homs. 

• În Etiopia, generalul italian Pietro Gazzera, capitulează (cu cei 7 000 de oameni din subordine) în faţa generalului belgian Auguste-Éduard Gilliaert.

P.S. Poate foloseşte cuiva! Postarea se referă numai la contextul epocii. Eventuale comentarii, fără actualizări, elogii sau denigrări.

$$$

 Jocuri de cuvinte

 Constanţa Buzea

Orice rob are o roabă,

Orice babă are-un bob.

Orice cod are o coadă,

Orice nadă are nod.

Coşul e ca o cocoaşă,

Gogu muşcă din gogoaşă.

Gogoşarul, gogoneaua,

Corcodelul, corcodeaua

Şi buratecul cu burtă,

Ba vor tort, ba vor o turtă.

Scara ruptă cere scule,

Eu, cartofi, tu, barabule,

Tu zici varză, eu, curechi,

Aşa vorbe, aşa-urechi.

Trecem singuri sau perechi,

Vacile sunt blânde-n veci,

Bacu-i barcă fără beci,

Treacă-ţi dacă şi tu-mi treci

Cu Petrică nu petreci!

Bearca mestecă ciuperca,

Arcul ne păzeşte arca.

$$$

 Îți doresc timp! 

Elli Michler 

Nu-ți fac o urare oarecare,

Îți doresc doar ceva, ce cei mai mulți nu au.

Îți doresc timp, timp să te bucuri, să râzi,

Dacă-l folosești bine, vei fi câștigat.

Îți doresc timp, pentru faptă și gând,

nu doar pentru tine, ci pentru a și dărui.

Îți doresc timp, dar nu pentru grabă și fugă,

Ci timp, ca să poți fi fericit.

Îți doresc timp, nu doar așa, să-l petreci,

Îți doresc timp, să-ți mai rămână și ție,

Timp să te poți mira și timp să te poți încrede

în loc să privești doar cum trece timpul pe ceas.

Îți doresc timp, să te’nalți către stele,

și timp ca să crești, timp de coacere-adică.

Îți doresc timp, să speri din nou, să iubești.

Chiar n’are rost să irosești acest timp.

Îți doresc timp, să te poți regăsi,

să vezi fericire în fiecare zi, în fiecare oră.

Îți doresc timp, să poți ierta ce-i greșit,

Îți doresc: TIMP să ai să trăiești!

$$$

 Leagăn pentru toată copilăria

Adrian Păunescu

Pune-ţi, copile, capul pe pernă, 

Te-asteaptă vise, prunc adormit, 

În vise viaţa este eternă, 

Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.

Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă, 

Nici nu e bine tu să le şti, 

Lumea-ngenunche la a ta tâmplă, 

Şi, lângă tine suflet, cor de copii.

Astăzi, copile, eu îţi dau pâine, 

Tu pâinea asta o muşti firesc, 

Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine, 

Eu, legănându-te, îmbătrânesc.

Trupul tau fraged ca un mesteacăn

Să se îndoaie galeş în somn, 

Ca să creşti mare, plâng şi te leagan, 

Copile dulce, prea tinere domn.

La geam lumina lunii ţi-o scapăr

Luminii tale să-i dau ecou, 

Dormi, fericitule, că eu te apăr, 

Că eu în tine mă nasc din nou.

Capu-l pe perna pune-l, copile, 

Totul e bine, ai tai sunt vii

Şi mai au viaţă şi mai au zile, 

Să crezi că pururea ei vor trăi.

Mama şi tata ţie-ţi vor face

Leagăn de stele şi de ninsori, 

Să-ţi fie bine, să dormi în pace, 

Să ai lumina la ursitori.

Pune-ţi, copile, capul pe pernă, 

Dormi şi viseaza bunul tău vis, 

Că-n vise viaţa este eternă, 

Visul e lumea ce eu ţi-am promis.

Pat de rachită mirositoare, 

Leagăn albastru şi-ncondeiat, 

Pentru copilul care răsare

Şi-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat.

Mama te leagană, veghează tata, 

Somnul ţi-l apară ochi părinteşti, 

Dormi şi visează că lumea-i gata

Şi te asteaptă numai să creşti.

Mie-mi trec anii, ţie-ţi vin anii, 

Poate că mâine îţi va fi greu, 

S-accepti ca astăzi eu ţi-am spus nani, 

Dar nani-nanï, frumosul meu.

$$$

 "Adio, mamă patrie, adio!”

Adrian PĂUNESCU 

Probabil, mâine-aici va fi pustiu

Şi toţi în pribegie vom porni-o.

Drum bun, popor pierdut la un pariu,

Adio, mamă patrie, adio!

În loc să fim o ţară numai fraţi,

Simţim, în noua epocă barbară,

C-am fost în viaţa noastră blestemaţi

S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.

Din tot ce facem, nu avem nimic,

Ne macină străine interese,

Făina noastră n-are spor nici pic,

Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

Trăim acelaşi tragic simţământ

Sub politicieni şi sub contabili,

Că noi, ca neam, avem destinul frânt

Şi suntem de prisos şi nerentabili.

Umili, ne cerem scuze de la toţi,

Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,

Şi ne conduc nişte fanarioţi.

Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.

Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,

Când am ajuns în ţara noastră slugi

Şi suntem cerşetori la noi acasă?

Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,

Dispuşi să emigreze, se arată,

Mormintele se pregătesc de drum,

În România deromânizată.

Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,

Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,

Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,

Vorbim şi limba noastră-n altă limbă

Şi-acum, se aude clopotul final.

Vin vremuri de urgie şi de grindini

Şi este seara ultimului bal,

Din zori, vom fi români de pretutindeni.

Probabil, mâine – aici va fi pustiu

Şi toţi în pribegie, vom porni-o,

Drum bun popor pierdut la un pariu,

Adio, mamă patrie, adio!