La recepția unui spital, într-o dimineață liniștită, telefonul începe să sune insistent. O asistentă ridică receptorul și răspunde politicoasă:
— Bună ziua, Spitalul Municipal, cu ce vă putem ajuta?
De la celălalt capăt al firului, o voce timidă întreabă:
— Bună ziua… aș vrea să știu și eu cum se simte domnul Ionescu din salonul 546…
Asistenta începe imediat să verifice fișa pacientului:
— Să vedem… da, domnul Ionescu. Totul este în regulă. Operația a reușit foarte bine, tensiunea este stabilă, analizele au ieșit bune, iar medicii sunt mulțumiți de evoluție.
Vocea de la telefon răsuflă ușurată:
— Aaa… ce bine…
Asistenta continuă:
— Firele vor fi scoase marți, iar dacă recuperarea merge la fel de bine, vineri va fi externat.
— Vă mulțumesc mult, chiar m-ați liniștit!
Asistenta zâmbește și întreabă politicoasă:
— Sunteți o rudă apropiată? Soția? Fiul?
Urmează câteva secunde de tăcere, apoi omul răspunde oftând:
— Nu… eu sunt Ionescu…
— Cum adică dumneavoastră?!
— Păi da… eu sunt pacientul din salonul 546. Doar că pe aici nimeni nu-mi spune nimic și am zis să aflu și eu ce se î ntâmplă cu mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu