&&&

 Viorica, o moldoveancă drăcoasă, s-a măritat în Ardeal și locuia cu socrii. Într-o zi, în timp ce soțul ei, Ion, era la serviciu, soacra se hotărăște să facă puțină curățenie generală.

— Viorico, mamă, ar trebui zugrăvită bucătăria, dar n-avem bidinea... spune soacra pe gânduri.

— Mamă soacră, var avem? întreabă Viorica hotărâtă.

— Avem!

Fără să stea pe gânduri, Viorica merge la socru, îi taie barba, încropește rapid o bidinea și, cât ai zice pește, termină de zugrăvit bucătăria. După un timp, soacra revine:

— Viorico, și geamurile ar trebui vopsite, dar uite că n-avem pensulă...

— Vopsea avem?

— Avem!

Merge Viorica din nou la socru, îi taie mustățile, face două pensule și, una-două, vopsesc împreună geamurile.

Seara, vine Ion de la serviciu și, când intră în curte, încremenește: tatăl său era suit în vârful nucului, tremurând de frică, în timp ce din casă se auzeau vocile nevestei și ale mamei sale.

— Ce faci, măi tată, acolo? Dă-te jos, că ești om bătrân și cazi!

— Nu mă dau, măi băiete... mi-e frică!

— Dar de ce să-ți fie frică, tată? Ce s-a întâmplat?

Bătrânul se agață și mai tare de cracă și șoptește îngrozit:

— Ai grijă, mă copile, când intri în casă... nebunele alea două au zis că fac c lătite, dar n-au ouă!