$$$

 La recepția unui spital, într-o dimineață liniștită, telefonul începe să sune insistent. O asistentă ridică receptorul și răspunde politicoasă:

— Bună ziua, Spitalul Municipal, cu ce vă putem ajuta?

De la celălalt capăt al firului, o voce timidă întreabă:

— Bună ziua… aș vrea să știu și eu cum se simte domnul Ionescu din salonul 546…

Asistenta începe imediat să verifice fișa pacientului:

— Să vedem… da, domnul Ionescu. Totul este în regulă. Operația a reușit foarte bine, tensiunea este stabilă, analizele au ieșit bune, iar medicii sunt mulțumiți de evoluție.

Vocea de la telefon răsuflă ușurată:

— Aaa… ce bine…

Asistenta continuă:

— Firele vor fi scoase marți, iar dacă recuperarea merge la fel de bine, vineri va fi externat.

— Vă mulțumesc mult, chiar m-ați liniștit!

Asistenta zâmbește și întreabă politicoasă:

— Sunteți o rudă apropiată? Soția? Fiul?

Urmează câteva secunde de tăcere, apoi omul răspunde oftând:

— Nu… eu sunt Ionescu…

— Cum adică dumneavoastră?!

— Păi da… eu sunt pacientul din salonul 546. Doar că pe aici nimeni nu-mi spune nimic și am zis să aflu și eu ce se î ntâmplă cu mine!