&&&

În capela Sansevero din Napoli se află o sculptură care sfidează logica prelucrării pietrei: „Hristos Velat”. Artistul Giuseppe Sanmartino a reușit să sculpteze în marmură un văl transparent care acoperă fața lui Iisus, materialul părând atât de fin și fluid încât se pot vedea venele de pe frunte și expresia feței prin el. Timp de secole, vizitatorii au crezut că este vorba de alchimie, suspectând că sculptorul a așezat o pânză reală peste statuie și a pietrificat-o cu o soluție chimică secretă, deoarece părea imposibil ca o daltă să creeze iluzia unui material textil umed din piatră dură.Realitatea documentară, confirmată de arhivele Băncii din Napoli, atestă că Sanmartino a primit o sumă considerabilă, 500 de ducați, pentru a realiza opera dintr-un singur bloc de marmură. Contractul semnat la 1753 cu prințul Raimondo di Sangro specifica clar că artistul trebuia să sculpteze „cu cea mai mare sârguință” o statuie care să arate un trup omenesc acoperit de un giulgiu transparent, totul fiind cioplit manual din aceeași bucată de piatră, fără adăugiri externe sau trucuri.

Măiestria constă în modul în care marmura a fost tratată pentru a sugera texturi diferite. Piatra, de obicei rigidă și opacă, a fost șlefuită până la o grosime de câțiva milimetri în dreptul feței și al pieptului. Această subțiere extremă permite luminii să pătrundă parțial, creând un efect vizual de diafaneitate care imită perfect proprietățile unei țesături ude care s-a lipit de piele din cauza transpirației reci a morții.

Prințul Raimondo di Sangro, cel care a comandat lucrarea, era un cunoscut inventator și om de știință al secolului al XVIII-lea, faimos pentru experimentele sale chimice și mecanice. Reputația sa enigmatică a alimentat zvonurile conform cărora ar fi inventat o metodă de „marmorizare” a țesăturilor reale. Oamenii simpli refuzau să creadă că o mână omenească poate avea atâta delicatețe cu dalta, preferând o explicație supranaturală sau pseudo-științifică.

Analizele moderne efectuate asupra statuii au demontat definitiv teoria pietrificării chimice. Nu există nicio discontinuitate fizică între corpul statuii și văl; nu există straturi suprapuse sau substanțe chimice străine impregnate în rocă. Totul este carbonat de calciu pur, provenit din aceeași carieră, demonstrând că efectul vizual este exclusiv rezultatul geniului artistic și al răbdării infinite a sculptorului de a reda iluzia optică.

Antonio Canova, unul dintre cei mai mari sculptori ai neoclasicismului, a vizitat capela și a rămas profund marcat de această lucrare. Se spune că a încercat să o cumpere, declarând ulterior că ar fi dat bucuros zece ani din viața sa doar pentru a fi autorul acestui „Hristos Velat”. Admirația sinceră a unui alt maestru al marmurei este poate cea mai clară dovadă a dificultății tehnice extraordinare a execuției.

Detaliile anatomice de sub văl sunt realizate cu o precizie chirurgicală. Se pot distinge clar cutia toracică, mușchii relaxați și chiar găurile cuielor în mâini și picioare. Vălul nu ascunde aceste detalii, ci le estompează artistic, adăugând o notă de mister și sacralitate suferinței reprezentate, fără a o face grotescă, ci doar profund umană și emoționantă.

La picioarele statuii, Sanmartino a sculptat și instrumentele Patimilor: coroana de spini, cleștele și cuiele, așezate neglijent pe jos. Chiar și aceste elemente sunt parțial acoperite de faldurile vălului sau interacționează cu acesta, demonstrând continuitatea materialului. Coroana de spini, în special, este un tur de forță, cu ramuri subțiri de marmură care par gata să se rupă la cea mai mică atingere.

Procesul de șlefuire a fost probabil cea mai riscantă etapă a creației. Folosind piatră ponce și paie, artistul a trebuit să netezească „țesătura” de marmură dintre falduri fără a aplica presiune, deoarece orice șoc ar fi putut sfărâma stratul subțire .

În capela Sansevero din Napoli se află o sculptură care sfidează logica prelucrării pietrei: „Hristos Velat”. Artistul Giuseppe Sanmartino a reușit să sculpteze în marmură un văl transparent care acoperă fața lui Iisus, materialul părând atât de fin și fluid încât se pot vedea venele de pe frunte și expresia feței prin el. Timp de secole, vizitatorii au crezut că este vorba de alchimie, suspectând că sculptorul a așezat o pânză reală peste statuie și a pietrificat-o cu o soluție chimică secretă, deoarece părea imposibil ca o daltă să creeze iluzia unui material textil umed din piatră dură.Realitatea documentară, confirmată de arhivele Băncii din Napoli, atestă că Sanmartino a primit o sumă considerabilă, 500 de ducați, pentru a realiza opera dintr-un singur bloc de marmură. Contractul semnat la 1753 cu prințul Raimondo di Sangro specifica clar că artistul trebuia să sculpteze „cu cea mai mare sârguință” o statuie care să arate un trup omenesc acoperit de un giulgiu transparent, totul fiind cioplit manual din aceeași bucată de piatră, fără adăugiri externe sau trucuri.