De ce ne supunem unor legi făcute de oameni compromiși
Mulți se întreabă astăzi, pe bună dreptate, dacă într-adevăr ar ieși la suprafață toate dovezile legate de cazul Epstein, dacă nu cumva am descoperi că o parte din conducători, artiști celebri, oameni ai elitei politice și culturale ar cădea de pe piedestal, iar această întrebare nu este conspirație, ci o fisură reală în încrederea colectivă, pentru că dosarul Epstein nu vorbește doar despre un om, ci despre un sistem de protecții, tăceri și complicități care a funcționat ani de zile.
Și atunci apare firesc întrebarea următoare: de ce continuăm să ne supunem unor legi, unor reguli și unor autorități, când vedem că unii dintre cei aflați sus par să fie deasupra lor? Răspunsul dureros este că legea, în practică, nu este întotdeauna expresia moralității celor care o fac, ci un mecanism de ordine minimă, iar societățile nu funcționează pe baza virtuții conducătorilor, ci pe baza unui contract fragil care încearcă să evite haosul.
Problema nu este existența legilor, ci aplicarea lor inegală, pentru că în momentul în care oamenii văd că regulile sunt aspre pentru cei de jos și flexibile pentru cei de sus, legea își pierde legitimitatea morală și devine doar un instrument de control, iar supunerea nu mai vine din respect, ci din frică, obișnuință sau lipsă de alternativă.
Aici apare riscul cel mare: nu revolta oarbă, ci resemnarea cinică, pentru că un sistem nedrept nu câștigă atunci când este contestat lucid, ci atunci când oamenii obosesc, se radicalizează sau renunță să mai gândească, acceptând minciuna ca preț al confortului personal.
Libertatea reală nu înseamnă să ignori legile și nici să le venerezi, ci să le respecți ca pe un cadru de funcționare, fără să le confunzi cu adevărul moral absolut, să rămâi lucid, să nu idolatrizezi persoane sau instituții, să nu transformi furia în identitate și să refuzi să devii o copie a nedreptății pe care o vezi în jur.
Poți trăi într-un sistem imperfect fără să te autodistrugi luptând singur cu el, alegând să îți păstrezi autonomia interioară, gândirea critică, viața personală și capacitatea de a construi corect acolo unde ai putere, chiar dacă lumea de sus nu este curată, pentru că adevărata formă de rezistență nu este zgomotul, ci demnitatea constantă.
#Epstein
#PutereȘiIpocrizie
#Legi
#GândireCritică
#LibertateInterioară
#Demnitate
Crezi că suntem pregătiți, ca societate, să aflăm adevărul complet chiar dacă asta ar însemna să renunțăm la lideri, idoli și iluzii care ne-au oferit până acum un fals sentiment de stabilitate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu