$$$

 FRIEDRICH ENGELS

1) Biografia sa

Friedrich Engels, născut pe 28 noiembrie 1820, în Barmen, Prusia (acum parte a orașului Wuppertal, Germania), a jucat un rol esențial în modelarea peisajului socio-politic al secolului al XIX-lea prin ideile sale revoluționare și colaborarea cu Karl Marx. Engels s-a născut într-o familie bogată de industriași, iar primele sale experiențe în centrul industrial al Angliei i-au influențat profund lucrările ulterioare. Tatăl său, producător de textile, a intenționat inițial ca el să lucreze în afacerea familiei, dar Engels a manifestat o înclinație timpurie spre idei radicale și un interes deosebit pentru problemele sociale.

Călătoria lui Engels în gândirea radicală a început în timpul petrecut la Manchester, unde a lucrat la fabrica tatălui său. Faptul că a fost martor la condițiile dure de muncă și la exploatarea proletariatului industrial i-a alimentat angajamentul de a înțelege și contesta structurile economice și sociale predominante. Lucrarea sa fundamentală, „Condiția clasei muncitoare din Anglia”, publicată în 1845, a oferit o critică aspră a sistemului capitalist industrial și a pus bazele viitoarei sale colaborări cu Marx.

Parteneriatul lui Engels cu Karl Marx, creat în creuzetul intelectual al Europei de la mijlocul secolului al XIX-lea, a marcat un punct de cotitură în viețile ambilor lor. Cei doi gânditori au colaborat îndeaproape, scriind opere emblematice precum „Manifestul comunist” în 1848 și „Capitalul”. Contribuțiile intelectuale ale lui Engels au fost cruciale pentru dezvoltarea și diseminarea teoriei marxiste, iar el a jucat un rol integral în transpunerea ideilor lor comune într-o ideologie coerentă și influentă.

Dincolo de preocupările sale intelectuale, Engels a fost implicat activ în mișcările revoluționare. A participat la revoltele din 1848 și și-a dedicat viața susținării clasei muncitoare. Angajamentul lui Engels față de cauză s-a extins și la sprijinul financiar acordat lui Marx și familiei sale, demonstrând dedicarea sa neclintită față de principiile pe care le susțineau. Rolul său în cadrul Asociației Internaționale a Muncitorilor (Prima Internațională) i-a consolidat și mai mult influența în mișcarea muncitorească globală.

Viața personală a lui Engels a purtat, de asemenea, amprenta spiritului său revoluționar. A format o relație strânsă și durabilă cu Mary Burns, o femeie din clasa muncitoare irlandeză, care a contestat normele sociale ale timpului său. Parteneriatul lor a exemplificat angajamentul lui Engels de a trăi idealurile pe care le-a susținut în scrierile sale, transcendând granițele de clasă ale societății victoriene.

Ultima parte a vieții lui Engels a fost marcată de eforturile sale de a disemina și apăra teoria marxistă. După moartea lui Marx, în 1883, Engels s-a dedicat editării și completării lucrării „Capitalul” și conservării moștenirii lui Marx. Engels a decedat pe 5 august 1895, la Londra. Contribuțiile sale la gândirea marxistă și angajamentul său neobosit față de justiția socială au lăsat o amprentă indelebilă asupra cursului istoriei, influențând generațiile ulterioare de gânditori și activiști în căutarea lor pentru o societate mai echitabilă și mai dreaptă.

2) Lucrări principale

Condiția clasei muncitoare din Anglia (1845):

Opera revoluționară a lui Engels, „Condiția clasei muncitoare din Anglia”, a fost o examinare meticuloasă a efectelor sociale și economice ale industrializării. Bazându-se pe experiențele sale din Manchester, Engels a evidențiat condițiile de viață deplorabile și exploatarea cu care se confrunta clasa muncitoare. Această lucrare fundamentală a pus bazele colaborării sale ulterioare cu Karl Marx și rămâne un text cheie în înțelegerea primelor critici la adresa capitalismului industrial.

Manifestul comunist (1848):

Scrisă în colaborare cu Karl Marx, „Manifestul Comunist” este, fără îndoială, una dintre cele mai influente pamflete politice din istorie. Engels și Marx și-au prezentat succint viziunea asupra unei societăți fără clase, pledând pentru răsturnarea burgheziei de către proletariat. Manifestul rezumă principiile fundamentale ale comunismului, subliniind materialismul istoric și inevitabilitatea revoluției proletare.

Condiția clasei muncitoare din Anglia în 1844:

Înainte de lucrarea mai cuprinzătoare din 1845, Engels a publicat o versiune anterioară intitulată „Condiția clasei muncitoare din Anglia în 1844”. În această lucrare anterioară, Engels a analizat efectele imediate ale industrializării asupra clasei muncitoare, oferind o imagine de ansamblu asupra luptelor cu care s-au confruntat muncitorii în acel an. Aceasta servește drept precursor pentru analiza sa mai aprofundată din ediția ulterioară.

Războiul țărănesc din Germania (1850):

În „Războiul țărănesc din Germania”, Engels a examinat Războiul țărănesc german din 1524-1525. Această analiză istorică a explorat dinamica luptei de clasă într-un context diferit, punând în lumină un moment crucial din istoria europeană. Engels a folosit lupta țăranilor ca o lentilă pentru a discuta probleme mai ample ale schimbării sociale și revoluției.

Anti-Dühring 1878:

Scrisă ca răspuns la filosoful Eugen Dühring, lucrarea „Anti-Dühring” a servit drept o expunere cuprinzătoare a teoriei marxiste. Engels a abordat și criticat sistematic ideile lui Dühring, clarificând și dezvoltând în același timp concepte marxiste cheie. Această lucrare este apreciată nu doar pentru angajamentul său polemic, ci și pentru rolul său în consolidarea și rafinarea gândirii marxiste.

Dialectica naturii (neterminată, publicată postum în 1925):

„Dialectica naturii” de Engels este o colecție de note și fragmente publicată postum, care explorează aplicarea materialismului dialectic la științele naturii. Deși incompletă și uneori speculativă, această lucrare oferă perspective asupra încercării lui Engels de a extinde filosofia marxistă la domeniul științei, conectând materialismul istoric cu studiul naturii.

3) Teme principale

Materialismul istoric:

Angajamentul profund al lui Engels față de materialismul istoric reprezintă o piatră de temelie a moștenirii sale intelectuale. Această temă se învârte în jurul ideii că dezvoltarea istorică este fundamental modelată de condițiile materiale și structurile economice ale societății. Engels, bazându-se pe fundamentele puse de Marx, a susținut că modul de producție formează baza instituțiilor sociale, politice și culturale. Contribuția sa constă în articularea relației dialectice dintre baza economică și suprastructură, afirmând că schimbările condițiilor materiale determină evoluția istorică.

Engels a aprofundat materialismul istoric în „Ideologia germană” și „Anti-Dühring”. În prima lucrare, el, împreună cu Marx, a susținut că conștiința este determinată de ființa socială, contestând filozofiile idealiste care prioritizau ideile în detrimentul condițiilor materiale. Engels a dezvoltat acest aspect în „Anti-Dühring”, subliniind rolul luptei de clasă ca forță motrice a schimbării istorice. Explorarea sa a materialismului istoric l-a distins de filosofii contemporani, demonstrând o îndepărtare de idealism și o îndreptare către o înțelegere mai științifică a proceselor istorice.

Comparativ, perspectivele lui Engels erau aliniate cu cele ale lui Marx, însă el a interacționat și cu alți gânditori precum Ludwig Feuerbach. Engels a criticat materialismul abstract al lui Feuerbach, argumentând că materialismul istoric a oferit o înțelegere mai cuprinzătoare a dezvoltării societale, bazând-o pe relații economice concrete.

Lupta de clasă și revoluția:

O altă temă centrală în opera lui Engels este conceptul luptei de clasă ca forță motrice a schimbării istorice și inevitabilitatea revoluției proletare. În „Manifestul comunist”, Engels, alături de Marx, a articulat ideea că istoria este o istorie a luptelor de clasă, culminând cu răsturnarea revoluționară a burgheziei de către proletariat. Engels a dezvoltat această temă în diverse lucrări, oferind analize nuanțate ale unor instanțe istorice specifice.

Examinarea de către Engels a Războiului Țărănesc German în „Războiul țărănesc din Germania” exemplifică aplicarea paradigmei luptei de clasă la evenimentele istorice. Aici, el a explorat modul în care țărănimea, motivată de nemulțumiri economice și sociale, s-a angajat într-o luptă împotriva opresiunii feudale. Contribuția lui Engels constă în integrarea materialismului istoric cu o analiză detaliată a unor momente istorice specifice, demonstrând manifestarea concretă a conflictelor de clasă.

În comparație cu alți gânditori, accentul pus de Engels pe inevitabilitatea revoluției proletare îl diferențiază de socialiștii reformiști ai timpului său. Deși recunoștea importanța reformelor sociale, Engels susținea că adevărata eliberare putea fi realizată doar printr-o transformare radicală a ordinii sociale existente, diferențiindu-l de gânditorii care susțineau schimbarea treptată.

Materialismul dialectic:

Engels a adus contribuții semnificative la dezvoltarea materialismului dialectic, un cadru filosofic care sintetizează dialectica și materialismul. În „Dialectica naturii”, Engels a aplicat materialismul dialectic științelor naturii, argumentând că legile dialecticii nu se limitau la societatea umană, ci erau inerente lumii materiale.

Contribuția originală a lui Engels la această temă constă în extinderea materialismului dialectic dincolo de istoria umană, pentru a cuprinde întregul univers. El a susținut că natura, la fel ca societatea umană, urmează legi dialectice ale dezvoltării. Engels a trasat paralele între înțelegerea materialistă a naturii și analiza marxistă a istoriei, postulând că ambele sunt guvernate de contradicții interne și mișcare.

În comparație cu alți filozofi, abordarea dialecticii a lui Engels a fost influențată de Georg Wilhelm Friedrich Hegel, dar acesta s-a îndepărtat prin faptul că a întemeiat-o pe materialism mai degrabă decât pe idealism. Materialismul dialectic al lui Engels s-a diferit și de perspectivele pozitiviste, oferind o înțelegere dinamică și relațională a realității care recunoștea contradicțiile ca fiind inerente procesului de dezvoltare. Alienare și exploatare:

Explorarea de către Engels a alienării și exploatării contribuie la critica sa mai amplă a capitalismului. Bazându-se pe operele lui Karl Marx, Engels a dezvoltat tema alienării examinând modul în care relațiile capitaliste îi înstrăinează pe indivizi de produsele muncii lor, de procesul de producție și, în cele din urmă, de ei înșiși. În „Condiția clasei muncitoare din Anglia”, Engels a descris viu efectele dezumanizante ale capitalismului industrial asupra clasei muncitoare, subliniind modul în care muncitorii au fost reduși la simple mărfuri în procesul de producție.

Contribuția originală a lui Engels constă în sinteza sa de analiză economică și critică socială. El a susținut că alienarea nu era doar o experiență psihologică sau individuală, ci o consecință structurală a producției capitaliste. Engels a extins conceptul dincolo de sfera filosofiei, bazându-l pe condițiile materiale ale clasei muncitoare, oferind astfel o dimensiune mai concretă și tangibilă teoriei.

Discuția lui Engels despre exploatare, în special în „Capitalul”, a completat tema alienării. Alături de Marx, el a elucidat modul în care sistemul capitalist exploatează în mod inerent munca proletariatului în scopul profitului. Concentrarea lui Engels asupra realității obiective a exploatării, spre deosebire de argumentele moraliste, a adăugat profunzime înțelegerii marxiste a dinamicii dintre muncă și capital.

Comparativ, explorarea de către Engels a alienării și exploatării a avut trăsături comune cu ideile lui Marx, demonstrând inițiativa lor intelectuală colaborativă. Cu toate acestea, accentul pus de Engels pe implicațiile sociale și economice ale alienării și exploatării a distins contribuțiile sale în cadrul marxist mai larg.

Rolul ideologiei și al aparatelor ideologice de stat:

Engels a adus contribuții semnificative la analiza marxistă a ideologiei și a rolului acesteia în susținerea structurilor de clasă. În „Ideologia germană”, Engels, împreună cu Marx, a criticat discursurile filosofice și ideologice predominante, argumentând că ideile erau modelate de condițiile materiale ale societății. Engels a extins această analiză în „Anti-Dühring”, unde a discutat rolul ideologiei în perpetuarea intereselor clasei conducătoare.

Contribuția originală a lui Engels la această temă constă în examinarea statului ca aparat ideologic. În „Originea familiei, a proprietății private și a statului”, Engels a explorat modul în care statul a apărut ca instrument pentru dominația de clasă, structurile sale juridice și ideologice servind intereselor clasei conducătoare. Aplicarea de către Engels a materialismului istoric la stat și ideologie a oferit o bază pentru analizele marxiste ulterioare ale aparatului de stat.

Părerile lui Engels despre ideologie au fost influențate și de interacțiunea sa cu alți gânditori. În special, critica sa la adresa anarhismului individualist al lui Max Stirner din „Ideologia germană” a demonstrat angajamentul lui Engels față de o înțelegere materialistă a ideologiei, respingând noțiunile idealiste și abstracte în favoarea unei analize socio-economice.

4) Relația sa cu Marx

Relația lui Friedrich Engels cu Karl Marx a fost un parteneriat esențial și durabil, care a influențat profund dezvoltarea teoriei marxiste și impactul acesteia asupra mișcărilor revoluționare. Engels l-a întâlnit pentru prima dată pe Marx la începutul anilor 1840, la Paris, iar colaborarea lor s-a transformat rapid într-o legătură intelectuală și personală profundă. Relația lor a fost caracterizată de respect reciproc, abilități complementare și un angajament comun pentru promovarea cauzei clasei muncitoare.

Engels și Marx au colaborat la mai multe lucrări cheie, cele mai notabile fiind „Manifestul comunist” (1848) și „Capitalul”. În „Manifestul comunist”, ei au expus principiile comunismului și au îndemnat clasa muncitoare să se ridice împotriva burgheziei. Proza elocventă și pasionată a lui Engels, combinată cu perspectivele teoretice ale lui Marx, au transformat manifestul într-un puternic apel la acțiune. Această colaborare a simbolizat viziunea lor comună pentru o transformare revoluționară a societății.

Rolul lui Engels în sprijinirea lui Marx s-a extins dincolo de colaborarea intelectuală. Susținut financiar de averea industrială a familiei sale, Engels i-a oferit lui Marx asistență financiară crucială, care se confrunta cu dificultăți economice persistente. Acest sprijin financiar i-a permis lui Marx timpul și resursele necesare pentru a se dedica pe deplin preocupărilor intelectuale. Angajamentul lui Engels față de cauza socialismului a fost demonstrat nu numai prin scrierile sale, ci și prin sprijinul său practic, ilustrând o rară fuziune între teorie și practică.

Relația lor a implicat, de asemenea, un schimb bogat de idei și dezbateri. Engels și Marx s-au provocat reciproc, contribuind la rafinarea teoriilor lor. Engels, de exemplu, a dezvoltat „Anti-Dühring” ca răspuns la ideile lui Eugen Dühring, dar această lucrare a servit și la clarificarea și consolidarea unor aspecte ale teoriei marxiste. Această sinergie intelectuală evidențiază natura dinamică a colaborării lor și evoluția constantă a gândirii marxiste.

Engels și-a continuat colaborarea cu Marx până la moartea acestuia, în 1883. După trecerea în neființă a lui Marx, Engels a preluat responsabilitatea editării și finalizării celui de-al doilea și al treilea volum al „Capitalului”, asigurându-se că magnum opus-ul lui Marx va vedea lumina tiparelor. Dedicarea lui Engels pentru conservarea și diseminarea ideilor lui Marx i-a consolidat rolul de purtător al torței gândirii marxiste.

Relația lor personală a fost marcată de o prietenie profundă, care a transcendut purul intelectual. Parteneriatul de-o viață al lui Engels cu Mary Burns, o femeie din clasa muncitoare irlandeză, a contestat, de asemenea, normele sociale ale vremii. Acest aspect neconvențional al vieții personale a lui Engels reflecta un angajament de a trăi în conformitate cu principiile egalității sociale pe care el și Marx le-au susținut în operele lor.

5) Moștenirea sa

Friedrich Engels a lăsat o moștenire de neșters care se extinde mult dincolo de viața sa, influențând atât discursul intelectual, cât și mișcările politice. Contribuțiile sale la teoria marxistă și dedicarea sa neclintită cauzei clasei muncitoare au lăsat un impact de durată asupra diverselor domenii, modelând cursul istoriei secolelor al XIX-lea și al XX-lea.

Una dintre principalele contribuții ale lui Engels constă în dezvoltarea și diseminarea teoriei marxiste. Colaborarea sa cu Karl Marx a produs lucrări fundamentale precum „Manifestul comunist” și „Capitalul”, care au devenit texte fundamentale pentru mișcările socialiste și comuniste din întreaga lume. Engels a jucat un rol cheie în sistematizarea și popularizarea ideilor marxiste, asigurând accesibilitatea lor unui public mai larg. Cadrul teoretic pe care l-a ajutat să-l construiască continuă să fie un instrument puternic pentru analiza și critica societăților capitaliste.

Angajamentul lui Engels față de materialismul istoric, lupta de clasă și materialismul dialectic a adăugat profunzime gândirii marxiste. Explorarea sa a materialismului istoric, în special, a oferit o lentilă prin care să înțeleagă evoluția societăților, subliniind centralitatea structurilor economice în modelarea istoriei. Operele lui Engels nu numai că au contribuit la fundamentele teoretice ale marxismului, dar au oferit și perspective practice pentru mișcările revoluționare care urmăresc transformarea sistemelor sociale și economice.

Dincolo de contribuțiile sale intelectuale, Engels a jucat un rol crucial în cultivarea și susținerea mișcărilor socialiste și muncitorești. Implicarea sa în Asociația Internațională a Muncitorilor (Prima Internațională) a contribuit la unirea diferitelor facțiuni de stânga sub un steag comun, punând bazele solidarității internaționale între muncitori. Activismul lui Engels s-a extins la sprijinul financiar acordat lui Marx și familiei sale, exemplificând un angajament personal față de condițiile materiale ale clasei muncitoare.

Moștenirea lui Engels este evidentă și în impactul durabil al operelor sale asupra generațiilor ulterioare de gânditori, activiști și revoluționari. Mișcările marxiste din întreaga lume s-au inspirat din ideile sale, adaptându-le și aplicându-le în contexte politice și culturale diverse. Scrierile lui Engels continuă să fie studiate și dezbătute în cercurile academice, asigurându-se că contribuțiile sale intelectuale rămân relevante și influente în discuțiile contemporane despre capitalism, socialism și justiție socială.

Mai mult, moștenirea lui Engels se extinde în domeniile sociologiei, științei politice și economiei. Cercetătorii continuă să se implice în ideile sale pe teme precum alienarea, exploatarea și rolul statului, contribuind la dezbaterile continue despre natura societății și posibilitățile de transformare socială.

Pe lângă contribuțiile sale intelectuale și politice, viața personală și relațiile neconvenționale ale lui Engels pun la îndoială normele societale, reflectând un angajament de a trăi conform principiilor pe care le-a susținut. Parteneriatul său cu Mary Burns și respingerea convențiilor sociale victoriene servesc drept dovadă a intersecției dintre convingerile personale și cele politice în conturarea unei moșteniri transformatoare.