$$$

 ELISABERH AXMANN

Elisabeth Axmann a fost o scriitoare, critică literară și jurnalistă germano-română. S-a născut pe 19 iunie 1926, în Siret, în sudul Bucovinei, dintr-un ofițer de poliție de origine germană. Spre deosebire de majoritatea germanilor, tatăl ei nu a fost relocat în Guvernul General sau ulterior în Reich-ul german în 1940, ca parte a programului „Heim ins Reich” (Întoarcerea în Reich). După al Doilea Război Mondial, a fost demis din forțele de ordine și arestat. A murit în 1956 în închisoarea Suceava în urma torturii.

Elisabeth Axmann a urmat liceul românesc din Fălticeni, Moldova, și liceul de fete din Sibiu (Hermannstadt). A studiat filologia romanică și germanică și filosofia la Cluj (Klausenburg) și, după absolvire, a lucrat ca asistentă de cercetare la Institutul de Istorie și Filosofie din 1951 până în 1952. La Cluj, Axmann a menținut legături cu „Cercul Literar Hermannstadt” modernist, fondat în 1943, printre ai cărui membri se numărau poetul și filosoful Lucian Blaga, dramaturgul Rada Stanca, poetul Ion Negoițescu și alți intelectuali. Mai mulți disidenți și intelectuali au căzut victime ale epurărilor staliniste din România comunistă, care au atins apogeul în 1952, inclusiv Elisabeth Axmann, care a fost concediată din institut fără preaviz în 1952 și a trebuit să-și câștige existența ca profesoară de educație fizică. În 1954, s-a căsătorit cu filosoful Titus Mocanu, care era și membru al „Cercului Literar Hermannstadt”, și s-a mutat la București. În capitala României, s-a dedicat scrisului. A lucrat ca redactor și jurnalistă pentru revistele „Neuer Weg”, „Karpatenrundschau” și „Neue Literatur”, și a tradus din româna în germană. În 1974, a publicat primul său volum de poezie, „gedichte”, la editura Dacia Verlag din Cluj-Napoca. După un turneu de lectură în Germania în 1977, la invitația Institutului Goethe, nu s-a mai întors în România și a locuit la Köln. Din 1978, a lucrat ca jurnalistă pentru serviciul românesc al Deutsche Welle. Și-a continuat activitatea de traducere, a scris numeroase recenzii de artă și literare pentru ziare și radio și a publicat două cărți autobiografice: „Wege, Städte: Erinnerungen” (2005) și „Die Kunststrickerin. Erinnerungssplitter” (2010). În 2007, a publicat colecția de eseuri „Cinci poeți din Bucovina (Alfred Margul-Sperber, Rose Ausländer, Moses Rosenkranz, Alfred Kittner, Paul Celan)”. A mai publicat două volume de poezie: „Spiegelufer. Gedichte 1968-2004” (2004) și „Glykon. Gedichte” (2012). Elisabeth Axmann a murit la Köln în aprilie 2015.

Surse:

Hans Bergel: "Claritate și curaj. Stil și personalitate. Jurnalista Elisabeth Axmann." În: Südostdeutsche Vierteljahresblätter 2/1996, München, p. 131–132.

Peter Motzan: „Elisabeth Axmann își amintește”. În: Spiegelungen 2(56)/2007, nr. 1, p. 28-31.