$$$

 Viața este asemenea unei călătorii cu trenul — presărată cu numeroase opriri, schimbări de traseu și uneori chiar cu accidente neașteptate.

Odată cu nașterea, urcăm în tren alături de părinții noștri, cu gândul că ei ne vor însoți pe tot parcursul drumului. Dar vine un moment când aceștia coboară la o stație, lăsându-ne să ne continuăm singuri călătoria, cu inima strânsă de dor.

Pe măsură ce timpul trece, în vagon urcă alte persoane. Unele vor deveni esențiale pentru noi, poate chiar ne vor fi alături până la capătul călătoriei. Altele vor coborî lăsând în urmă un loc gol și o tăcere greu de umplut. Iar unele vor dispărea atât de discret, încât nici nu vom realiza că au fost înlocuite de fețe noi.

Această călătorie e plină de clipe de bucurie și tristețe, de speranțe și dezamăgiri, de întâlniri și despărțiri, de iertări și trădări. Vor fi momente în care vom simți nevoia să tragem semnalul de alarmă sau să ne mutăm într-un alt vagon, dar și clipe în care vom privi cu încântare pe fereastră, curioși de noii pasageri care ni se alătură.

Marea taină a acestei călătorii este că nu știm la ce stație va trebui să coborâm. De aceea, trebuie să ne bucurăm de drum și să-l facem cât mai plăcut pentru cei care stau alături de noi.

Este un lucru de o importanță profundă. Fiindcă atunci când vom ajunge la destinație, să rămână în urmă un loc gol ce poartă amintirea noastră — caldă, luminoasă și de neuitat...

©️ Mark Anthony