$$$

 Poveste dramatică, ruptă din rai și scrisă cu sânge...

Un copil se naște în 1918, în adâncul Africii de Sud, într-un sat numit Mvezo, unde pământul e roșu ca focul şi durerea e zilnică. 

La naștere i se dă un nume simplu, african: Rolihlahla adică ..."cel care trage crenguța unui copac",... cel care tulbură liniștea.

Englezii îi spun Nelson, că așa făceau cu toți copiii africani: le schimbau numele, le furau identitatea.

Nelson Mandela e fiu de conducător tribal. Își pierde tatăl de mic. Ajunge la școală, apoi la facultate. E deștept, mândru, calm.

Dar vede lumea neagră în alb:

Albii trăiesc în palate, negrii în cocioabe.

Albii votează, negrii tac.

Albii conduc, negrii se supun.

Şi atunci a înțeles:

frica albilor era arma lor.

Dar speranța negrilor... urma să fie arma lui.

„Inamicul public nr. 1" - dar numai pentru cei care se temeau de dreptate...

Nelson Mandela devine o ameninţare reală pentru regimul de apartheid, acel sistem blestemat care transforma oamenii în sclavi pe baza culorii pielii.

A fost urmărit, arestat, judecat.

În 1964, în celebrul Proces Rivonia, Mandela a rostit cu o voce calmă, dar cuvinte care au tunat peste Africa:

„Am luptat împotriva dominației albe şi am luptat împotriva dominației negre.

Am prețuit idealul unei societăți libere și democratice...

Este un ideal pentru care sper să trăiesc și pe care sper să-l ating.

Dar, dacă va fi nevoie, este un ideal pentru care sunt pregătit să mor."

Şi l-au închis...

Pentru 27 de ani.

O viață de om.

Robben Island – iadul cu pereți de piatră şi suflet de foc

Mandela a fost dus pe o insulă-blestem, în largul oceanului: Robben Island.

Acolo a spart piatră cu ciocanul de dimineață până seara.

Fără lumină, fără cărți, fără ziare.

Într-o celulă minusculă, fără pat, fără masă.

Doar pereți, gânduri, și Dumnezeu.

Ani de tăcere.

Ani în care nu și-a văzut copiii crescând.

Ani în care i-a murit fiul şi n-a putut merge la înmormântare.

Ani în care putea să urască, dar a ales să ierte.

„Nimeni nu se naște urând pe altul.

Oamenii sunt învățați să urască.

Dacă pot fi învățați ura,pot fi învățați și iubirea."

Urmează...Eliberarea - care ridică un popor..

În 1990, după presiuni internaționale, proteste și valuri de speranță, Mandela este eliberat.

Avea 71 de ani.Slăbit,dar drept.

Cu părul alb, dar sufletul tânăr.

Milioane de oameni au plâns.

Unii au căzut în genunchi.

Un bătrân mergea spre libertate,dar în ochii lui mergea o națiune întreagă.

Preşedinte fără ură cum se iartă o lume întreagă...

În 1994, Nelson Mandela devine primul președinte de culoare al Africii de Sud.

Dar n-a făcut ceea ce toți se temeau.

N-a cerut răzbunare.

N-a condamnat.

N-a dat cu biciul.

A dat mâna.

I-a iertat pe cei care l-au închis.

A creat o Comisie a Adevărului și Reconcilerii, unde victimele și călăii au stat față în faţă.

Plângând.

Mărturisind.

Vindecând.

Ultimul drum - lacrimile unei lumi întregi

Mandela a murit în 2013.

Toată planeta a tăcut.

De la New York la Nairobi.. la Vatican Toți și-au plecat capul.

„A fost un munte. Și muntele s-a dus. Dar umbra lui va dăinui peste noi toți."

A stat în lanțuri, dar a eliberat o lume. A fost închis în piatră, dar a învățat oamenii să viseze.

A fost tată,prieten, judecător, și frate. A iubit un popor rănit și i-a şoptit că merită viaţă.

A mers 27 de ani pe întuneric - dar când a ieșit,a aprins tuturor luminile din suflet.

lar dacă azi cineva poate spune „Sunt liber" în Africa de Sud,e pentru că un bătrân cu palmele crăpate a spus „lert".

Respect și considerație 💜❤️🕯️🖤🤍