$$$

 “Eu am un obicei, când mă duc la o filmare, umblu îmbrăcat numai cu costumul per­so­najului pe care-l joc, toată perioada cât durea­ză filmările, în restaurant, pe stradă, peste tot. Când am făcut filmul „IACOB ”, am discutat mult cu regizo­rul DANELIUC despre metodele şi felul în care un actor poate construi un personaj. IACOB ăsta era un om amărât, cu barbă, cu cioareci din lână şi cu ciorapi, peste pantaloni, ridicaţi până la ge­nunchi. Aşa cum v-am spus, am umblat îmbră­cat numai în costu­mul ace­la, cât timp am fil­mat. Mer­geam în ali­men­tara de-acolo, din satul în care fil­mam, şi totdeauna mă serveau ultimul. Când mer­geam la coadă, toţi mă împin­geau, mă dădeau la o parte, şi eu rămâneam mereu la urmă, până erau ser­viţi toţi ceilalţi. De ziua lui DANELIUC, am intrat în alimentara eu, el, ope­ratorul şi secretara de pla­tou, ca să facem nişte cumpărături. Ţin minte că nu mai era ni­meni în ali­mentară în acel mo­ment. Eu am vrut să cum­­păr o sticlă cu suc de roşii, și am venit la ca­si­e­riţă cu sucul de roşii, să-l plătesc. Dar ea m-a întrebat de ce nu stau la coadă. Dar nu-i nimeni, i-am zis. Ba da, pe dum­nea­lor nu-i vezi? „Da’ dumnealor n-au cumpărat încă” (ale­geau o şam­pa­nie) i-am zis eu şi ea m-a repezit iar: „Stai acolo!, la locul tău!”. „Lăsaţi-l că-i de la ţară”, a zis DA­NE­LIUC ­ râzând, a plătit şi-a ieşit. Abia apoi mi-a luat şi mie vânzătoarea banii şi mi-a aruncat res­tul pe masă. Mi-am tras aşa, cu mâna, banii, ca un om amărât (după cum îmi era rolul) şi m-am în­dreptat spre ieşire, dar i-am zis „Sărut mâna, doam­nă, vedeţi că domnii aceia de mai înainte au plecat şi n-au salutat”… În momentul acela, o fată din ma­ga­zin a venit la casieriţă şi i-a spus: „Vai, doamnă, dar ştiţi că ăla pe care l-aţi ocărât este actorul DOREL VIŞAN ”. „Nu se poate”, a zis femeia, „părea un ţără­noi”. O săptămână a umblat după mine, ca să-şi cea­ră scuze. Şi i-am spus: „Nu-ţi dai seama, femeie, ce bine mi-ai făcut, ce bucurie mare am, că m-ai con­fun­dat cu personajul pe care-l interpretez. Înseamnă că am prins personajul perfect, dacă dumneata m-ai confundat”. Ăsta-i marele atu al unui actor bun, să se confunde cu personajele pe care le joacă.”

- Dorel Vișan

Formula As