***

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️LA MEDELENI!!!

"LA MEDELENI" este o carte care se citește încet, pe îndelete, așa cum este scris și romanul. 

"Un roman pătruns de nostalgie, tristețe și durere, închinat primelor vîrste ale omului, atît de trecătoare și de nestatornice și, totuși, atît de dragi și sublime". N. Ciobanu - critic literar 

Cele trei volume ale romanului au apărut la Editura "CARTEA ROMÂNEASCĂ", între anii 1925-1927, având un succes imens de public, neobișnuit în istoria romanului românesc pînă atunci. Trilogia "LA MEDELENI" a cunoscut, de-a lungul anilor, un tiraj impresionant. 

Vara anului 1906. Cei trei copii ai familiei avocatului Iorgu Deleanu, se întorc la moșia de la Medeleni, acolo unde-și petreceau, în mod obișnuit, vacanțele. Olguța, Dănuț și Monica, așa se numeau copiii, aduceau cu ei voia bună și însuflețeau locurile. Monica era orfană și fusese adoptată de familia Deleanu, care nu făcea nicio diferență între ea și cei doi copii ai lor.

Cea mai zburdalnică dintre copii, Olguța este un personaj fascinant, astfel că, într-un dialog citat de Nicolae Ciobanu, George Călinescu spunea că "Olguța e o adevărată Diana modernă, grație eleganței ei sportive." 

La rândul său, G. Ibrăileanu afirma că "prin Olguța, Ionel Teodoreanu atinge, în scrisul său, treapta creației pure și că scriitorul are halucinația vieții."

"În treacăt, Olguța-i sărută mîna mamei și se repezi la vizitiu.

- Moș Gheorghe! Moș Gheorghe! Am venit!"

Olguța nu avea bunici, astfel că îl iubea pe Moș Gheorghe cu toată afecțiunea de care era capabil un suflet pur de copil. Avea doar zece ani, dar n-a uitat să-i cumpere Moșului ei drag "un pac de tiutun".

"Chipul vioi și ghiduș al moșneagului se încruntă de înduioșare. Ochii mici se micșorară sclipitori; mustățile-mproșcate-a neastîmpăr, tremurară zburlite.

Cuprinzând cu-o mînă hățurile încrustate cu mîinile Olguței, scotoci cu cealaltă în buzunarul de la piept, scoase o garoafă sălbatecă și, binișor, înfipse în pletele întunecate ale fetiței roșul luceafăr al dedeochiului."

Spre deosebire de Olguța, Dănuț, fratele mai mare cu un an, era o fire meditativă, care se visa singur pe o insulă pustie, aidoma eroului său preferat, Robinson Crusoe. Avea o închipuire bogată, prevestind pe viitorul romancier, cel care avea să facă din "Medeleni" un nume cunoscut în întreaga Românie, un nume sinonim cu frumosul. Monica, copilul crescut de familia Deleanu, era expresia feminității în stare pură, o idealistă pură și generoasă pînă la sacrificiu, cea mai potrivită parteneră de viață pentru viitorul scriitor Dan Deleanu.

Revin la Olguța, personajul preferat din literatura română, și la prietenia ei cu Moș Gheorghe. De altfel, Olguța nu era iubită numai de moș Gheorghe, ci de toți cei care erau în slujba familiei Deleanu. Era atentă cu fiecare, trecînd cu ușurință pragul acela al relației dintre stăpîn și servitor. Era un prieten pentru fiecare.

Ultimul capitol din volumul prim, "Hotarul nestatornic", se numește, sugestiv, "Moș Gheorghe, nu tragi din lulea?"

"... Cresc uneori în fața caselor copilăriei masivi și blînzi stejari, al căror zvon de frunze, al căror cor de cuiburi, cu zilele și anii tot mai scump îți este, fiindcă în frunză și în cuiburi trăiesc și cîntă amintiri și fiindcă umbra lor e dulce ca o dragoste. Și dacă se întâmplă ca securea să-i abată, căderea lor e-o prăbușire de trecut, și golul lipsei lor vaier și jale.

În tăcerea odăiței nu s-auzea decât suflarea hurducată și șuierătoare a lui moș Gheorghe. Cu hîrșcăit de ferăstrău, moartea dobora un blînd stejar. Doamna Deleanu plîngea. 

Ograda casei lui moș Gheorghe, încetul cu încetul, se umpluse de țărani. Veniseră să afle vești despre cel mai bătrân și mai bun dintre ei. Unii ședeau jos la pământ, alții pe prispă, alții în picioare, tăcuți și solemni ca la moartea unui voievod.

 Doctorul îi luă pulsul. Moș Gheorghe deschise ochii și văzînd chipul străin, ochii se întrunară. Privi prin încăpere... o recunoscu... începu să caute. Ochii doamnei Deleanu întîlniră privirile muribundului. Doamna Deleanu își trecu mîinile peste frunte: uitase.

- Du-te repede acasă, șopti ea Oțelancei (bucătăreasa care o iubea mult pe Olguța), și ad-o repede pe Olguța. 

- A trimis cuconița după duduia Olguța.

- Lui moș Gheorghe-i rău de tot, vorbi tare Anica. 

- Ce-ai spus? sări Olguța. 

Anica fugise. Olguța se uită la domnul Deleanu cu fruntea încrețită. 

- Ce-a spus, papa?

Domnul Deleanu, trezit, cuprinse cu palmele capul Olguței, strîns de tot, sărutîndu-l pe frunte. Olguța clipi, se smuci, deschise ușa și o rupse la fugă. 

Văzînd-o pe Olguța, țăranii din ogradă se descoperiră ridicându-se în picioare. Olguța trecu în goană printre ei, privindu-i zăpăcită. 

- Moș Gheorghe! țipă ea din tindă, gîfîind. Oțelanca intrase după ea. Doamna Deleanu și doctorul se ridicară în picioare. Olguța se uita cînd la unul, cînd la altul, fără să primească niciun răspuns. Tinda se umpluse de capete. Toți tăceau apăsător. Obrajii Olguței albiră. Se apropie de laviță, privindu-l pe moș Gheorghe cu spaimă și neîncredere. Moș Gheorghe nu mai putea nici să vorbească, nici să-i zâmbească. Abia o zărea poate - cu aburul de suflet rătăcit în ochi.

- Moș Gheorghe, nu tragi din lulea? îl întrebă Olguța tainic, aplicându-se asupra lui ca să n-o audă nimeni. 

Pleoapele moșneagului se zbătură pe albul ochilor. Olguța luă luleaua de pe masa cu bucoavne. Toți se fereau din calea ei, un copil de zece ani. Așeză luleaua în mîna lui moș Gheorghe, zăbovind îndelung cu mînuța ei rece pe înghețul degetelor albe. Se duse din nou la masa cu bucoavne, luă cutia cu chibrituri, se apropie de laviță. Aprinse chibritul. Luleaua căzu din degetele țapene. Chibritul ardea pîlpîind în mînuța tremurătoare. Oțăleanca întinse lumînarea și o aprinse de la chibritul pe sfîrșite, stingînd totodată flacăra care ardea degetele Olguței. 

- Dumnezeu să-l ierte!

- Pentru ce? întrebă rugându-se Olguța, cu o sfâșietoare duioșie. 

Dar toți plecară capetele. 

Și icoanele din părete tăceau severe."

Așa se încheie primul volum din trilogia "La Medeleni", intitulat "Hotarul nestatornic".

Închei, invitîndu-vă la lectură pentru a afla destinul personajelor create cu atîta obiectivitate de IONEL TEODOREANU, personaje atît de vii și atît de deosebite unul de altul. 

Celelalte două volume ale trilogiei sunt intit ulate "DRUMURI" și "ÎNTRE VÎNTURI".

M.I.