&&&

 S-a întâmplat în 7 mai1833: În această zi, s-a născut Johannes Brahms, compozitor, pianist şi dirijor german. Johannes Brahms (n. Hamburg - d. 3 aprilie 1897, Viena) a fost un compozitor romantic german, care a trăit cea mai mare parte a vieţii sale în Austria, la Viena. Brahms a fost considerat de către mulţi „succesorul” lui Beethoven, iar prima sa simfonie a fost descrisă de Hans von Bülow drept a zecea a lui Beethoven(supranume folosit şi astăzi).

Brahms s-a născut la Hamburg.Tatăl său, care i-a dat primele lecţii de muzică, era contrabasist. Brahms s-a remarcat la pian şi ajuta la suplimentarea venitului relativ scăzut al familiei, prin interpretări în restaurante şi teatre, precum şi prin oferirea de lecţii de pian. Deşi povestea larg-cunoscută este că Brahms a trebuit să cânte la pian prin baruri şi bordeluri, studii recente, precum cele ale lui Kurt Hoffman. sugerează că acest fapt este probabil incorect. Într-o perioadă, el a învăţat şi violoncelul, deşi progresul său a fost întrerupt odată cu sustragerea instrumentului chiar de către profesorul său.Tânărul Brahms a interpretat câteva concerte publice, dar nu a devenit foarte cunoscut drept pianist (deşi mai târziu avea să interpreteze ambele prime-audiţii ale lucrărilor sale Concertul pentru pian No. 1 în 1859 şi Concertul pentru pian No. 2 în 1881. A început să şi compună, însă eforturile sale n-au primit atenţia cuvenită până în 1853, când a mers într-un turneu de concerte alături de Eduard Reményi. În acest turneu, a făcut cunoştinţă cu Joseph Joachim, Franz Liszt şi mai târziu a fost prezentat marelui compozitor german Robert Schumann. Reményi s-a simţit, însă, ofensat de eşecul lui Brahms în a aprecia cu toată inima Sonata în B minor a lui Liszt într-o vizită la Curtea de la Weimar, unde Liszt era muzicianul curţii, iar Brahms a adormit la una dintre operele recent compuse ale acestuia. 

Mulţi dintre prietenii lui Brahms au afirmat că Reményi, fiind un curtezan şlefuit, se aştepta ca tânărul Brahms să se conformeze practicii obişnuite a aplauzelor politicoase acordate piesei unei celebrităţi, însă acesta a afişat simple complimente amabile. I-a spus lui Brahms că prietenia lor trebuie să se sfârşească, deşi nu era clar dacă Liszt se simţise sau nu ofensat. Joachim, însă, avea să devină unul dintre cei mai apropiaţi prieteni, iar Schumann, prin articole slăvitoare pentru Brahms, a jucat un rol important în atragerea atenţiei publicului asupra compoziţiilor tânărului. Lui Brahms i-a fost prezentată şi soţia lui Schumann, compozitoarea şi pianista Clara, cu 14 ani mai în vârstă, faţă de care a avut o prietenie afectivă pasională, însă întotdeauna platonică. Brahms nu s-a căsătorit niciodată. În 1862, el se stabileşte permanent la Viena şi începe să se concentreze total asupra compoziţiei. Cu lucrări precum Un Recviem german, Brahms dobândeşte în final o reputaţie puternică şi devine recunoscut încă din timpul vieţii sale drept unul dintre marii compozitori. Poate că aceasta i-a oferit în sfârşit încrederea necesară pentru a termina prima sa simfonie; ea apare în 1876, după aproape zece ani de trudă. Celelalte trei simfonii au urmat apoi într-o succesiune îndestul de rapidă (1877, 1883, 1885).

Brahms călătorea adesea, atât pentru afaceri (concerte în turnee), cât şi din plăcere. Vizita deseori Italia în timpul primăverii şi de obicei se stabilea într-o aşezare rurală plăcută în care putea compune în timpul verii. Îi plăcea în mod deosebit să petreacă timpul afară, unde simţea că putea gândi mai limpede. În 1890, la vârsta de 57 de ani, Brahms decide să renunţe la compus. S-a dovedit mai târziu, însă, că nu şi-a putut respecta decizia şi în anii premergători morţii sale a scris un număr de capodopere recunoscute, inclusiv cele două sonate pentru clarinet Op. 120 (1894) şi cele Patru Melodii Serioase (Vier ernste Gesänge) Op. 121 (1896).

În timpul terminării melodiilor din cadrul Op. 121 Brahms cade lovit de cancer (sursele sunt incerte fie a fost vorba despre ficat sau pancreas).Condiţia sa se înrăutăţeşte treptat şi la 3 aprilie 1897 moare. Este înmormântat în Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena.Brahms a compus un număr de opere importante pentru orchestră, inclusiv patru simfonii, două concerte pentru pian, un concert pentru vioară, un dublu concert pentru vioară şi violoncel şi ampla lucrare corală Un recviem german (Ein deutsches Requiem). Ultimul dintre acestea se remarcă prin a nu fi un recviem tradiţional, liturgic (Missa pro defunctis), ci un ansamblu de texte pe care Brahms le-a ales din Biblia lui Luther. De asemenea, Brahms a fost un compozitor prolific în forma temă cu variaţiuni, compunând remarcabilele Variaţiuni şi Fugă după o temă de Haendel, Variaţiunile Paganini şi Variaţiuni după o temă de Joseph Haydn, alături de cicluri mai puţin cunoscute de alte variaţiuni.

De asemenea, Brahms a compus şi un mare număr de lucrări pentru ansambluri mici. Multele lucrări de muzică de cameră formează o parte din nucleul acestui repertoriu, aidoma muzicii sale pentru pian solo. Brahms este considerat drept fiind printre cei mai mari compozitori de lieduri, aparţinându-i un număr de aproape 200. A compus şi un ciclu de preludii corale pentru orgă cu puţin timp înainte de moartea sa, care au devenit astăzi o parte importantă din repertoriul standard al orgii. Brahms nu a compus niciodată vreo operă, nici nu s-a folosit vreodată de forma de poem simfonic caracteristică secolului al XIX-lea. Brahms era un adept înverşunat al muzicii absolute – muzică ce nu se bazează pe o scenă concretă sau narativă precum în cazul unui poem simfonic.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Johannes-Brahms

http://www.johannesbrahms.org/

https://www.allmusic.com/artist/johannes-brahms-mn0000796908/biography

https://muzicaclasica.weebly.com/johannes-brahms.html

http://www.romania-muzical.ro/emisiuni/portret-de-compozitor-johannes -brahms/287

&&&

 S-a întâmplat în 7 mai 1861: În această zi, s-a născut scriitorul şi filosoful indian Rabindranath Tagore; Premiul Nobel pentru Literatură pe 1913. Rabindranath Tagore, numele europeinizat al lui Rabindranâth Thâkur (n. Jorosanko, Calcutta — d. 7 august 1941) a fost un scriitor şi filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului şi Profetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul1913. Opera sa literară cea mai faimoasă este culegerea de poezii „Grădinarul“ sau „Ofranda lirică“ (1913). Alte opere mai cunoscute sunt romanul „Căminul şi lumea“ (1910), drama „Oficiul poştal“ (1912). 

Scrierile sunt pătrunse de o adâncă religiozitate şi reflectă admiraţia pentru natură şi pentru patria sa, India. Începând cu anul 1929 a început să se ocupe cu pictura, a fost şi compozitor al mai multor cântece cu caracter popular. Imnurile naţionale ale Indiei şi Bangladeshului sunt compuse pe cuvintele unor poeme ale lui Rabindranath Tagore. A fost primul scriitor din Asia  laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1913). În noiembrie 2016 s-au împlinit nouăzeci de ani de la vizita lui Rabindranath Tagore în România la invitaţia regelui Ferdinand, între 20 şi 22 noiembrie 1926, când a fost însoţit de fiul său, Rathindranath Tagore, soţia acestuia, fiica lor adoptivă, de fizicianul P.C. Moholanobis, precum şi de soţia acestuia, scriitoarea Rani Moholanobis. Vizita reprezenta unul din șirul de călătorii întreprinse de scriitor prin mari orașe europene, unde a ținut mai multe prelegeri, filosoful indian fiind un ambasador al păcii, bunătății și înțelegerii între oameni.

Rabindranath Tagore aparține renascentismului bengalez,suflul nou al renașterii care a apărut și în domeniul literaturii, artei și muzicii. Anul 1913 reprezintă prima recunoaștere internațională a dezvoltării culturale moderne a Indiei, prin acordarea Premiului Nobel pentru Literatură lui Rabindranath Tagore. A fost o personalitate multivalentă: poet, prozator şi dramaturg, compozitor, pictor, actor şi regizor, filolog, publicist, filosof şi pedagog. Tagore a reuşit să înmănuncheze multilateralitatea preocupărilor cu profunzimea geniului creator.Opera sa cuprinde peste 3.000 de poezii şi cântece, 12 romane, nuvele, 100 de povestiri, mai mult de 40 de piese de teatru, sute de articole publicistice, studii de literatură, artă filosofie, pedagogie, manuale şcolare.Tagore fost un ambasador al păcii şi al iubirii în lume. A străbătut ţările şi a purtat cu sine mesajul unificator al iubirii: Spunea: „Am umblat în multe ţări şi am văzut multe, dar nicăieri nu am găsit roua de pe firul de iarbă din faţa casei mele”. Tagore a fost nu numai un mare om de litere şi gânditor, ci şi un mare educator. A creat la Bolpur Shantiniketanul, lăcaşul păcii, o școală pentru toți, indiferent de apartenenţă religioasă şi sex. Poetul spunea că prin înființarea ei a încercat să scrie un poem fără cuvinte.

În presa românească au apărut cu ocazia acestei vizite douăzeci și cinci de articole. G.Lungulescu a scris în Universul: „Apostolatul lui e plin de farmec, ca şi făptura lui de o frumuseţe ideală. Are ochi negri, mari, catifelaţi şi strălucitori de tinereţe în paloarea nobilă şi mată, de o dulce expresie. Păru‑i ondulat îi cade în două părţi şi capătă strălucirea neobişnuită în atingerea cu talarul de mătase cenuşie ce‑i învăluie trupul înalt, mlădios şi subţire. Argintată ca şi pletele‑i, sură îi este barba, iar vocea‑i îngăduitoare are vibraţiuni mângâioase pe care le face şi mai bine să le înţelegi spiritualitatea privirii înotând în lumină de îngăduitoare ironie. Se desprinde atâta majestate impunătoare din glasul şi făptura poetului, încât, ascultându‑l, ţi se pare că eşti învestit cusacerdoţiul celor ce predică lucruri nemuritoare. Astfel se înfăţişează oaspe al României în clipa de faţă!”

În conferinţa de la Teatrul Naţional, poetul şi‑a exprimat grija despre soarta Europei. „Violenţa stă la pândă cu paşi de tigri” - a avertizat el. Pe atunci nu numai România, dar nici o ţară din Europa n-a fost prevăzătoare să simtă pericolul apropiat. Din convorbirile cu Rabindranath Tagore de la Hotelul Athenée Palace din dimineața zilei de 22 noiembrie 1926, surprinse din cartea autoarei Daniela Neacșu, se pot citi următoarele fragmente: „Se înțelege că sunt pacifist. Dar nu înțeleg prin aceasta nerezistența la rău. Împotriva răului trebuie să lupți uneori cu forța. […] Civilizația voastră v‑a făcut să acumulați din punct de vedere material. Ați neglijat însă forța spirituală, puterea ideilor. Văd aici o sursă de mari dezastre”.

Dacă Tagore ne-a făcut cinstea de a ne căuta acasă, ar fi onorabil să îi călcăm pragul casei operelor sale și să ne bucurăm de spiritul lor ales. În Sādhana, lucrare care cuprinde opt eseuri despre desăvârșirea vieții, prezentate inițial în fața studenților de la Universitatea Harvard, Tagore extrage esența credinței sale, numită atât de frumos credința poetului: „Iubirea este culmea conștiinței. Noi nu iubim pentru că nu înțelegem, ci mai degrabă nu înțelegem pentru că nu iubim. Iubirea este semnificația finală a orice există împrejurul nostru. Nu este doar o simțire; este adevăr, este bucuria care stă la temelia creației. Prin ridicarea conștiinței la iubire și extinderea ei către lume putem obține comuniunea cu această bucurie nemărginită. Iubirea se dăruiește pe sine prin daruri nesfârșite. În ce chip primim darul desăvârșit al bucuriei?”

Surse:

https://www.nobelprize.org/prizes/literature/1913/tagore/biographical/

https://biblacad.ro/UPC-Tagore.html

https://www.biography.com/writer/rabindranath-tagore

https://www.poetryfoundation.org/poets/rabindranath-tagore

https://www.britannica.com/biography/Rabindranath-Tagore

https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/lumina-literara-si-artistica/retrospective-90-de-ani-de-la-vizita-lui-rabindranath-tagore-in-romania -117549.html

&&&

 S-a întâmplat în 7 mai1933: În această zi, s-a născut Silvia Popovici, actriţă româncă (d.16 septembrie 1993, București). S-a născut la Fundata, judeţul Braşov şi a trăit în Bucureşti. Visa să devină medic, psiholog sau profesoară de română, dar viaţa a vrut altfel. Talentul pentru actorie şi l-a descoperit la Şcoala Centrală din Bucureşti, cu ajutorul colegilor care o botezaseră „artista”, deoarece spunea frumos poezii. Profesoara ei, Alexandra Verdeş, pe care o va omagia de-a lungul vieţii, pomenindu-i numele, i-a deschis ochii şi i-a arătat calea. Era scris în destinul ei să fie aşa.

Admiterea la Teatru a fost o adevărată aventură.Într-un interviu acordat revistei „Tomis”, în 1983, îşi amintea: „Comisia de examen a găsit că nu sunt fotogenică şi m-a respins. Am luat note foarte bune, aşa încât s-a compensat şi am intrat în Institut. Eşecul avut la fotogenie m-a pus pe gânduri: m-a durut mult, dar am socotit că singura cale de a obţine şi aici rezultate bune era să lupt cu chipul meu. Ei, da, nu e o figură de stil. E o bătălie care se duce în tăcere şi cere multă voinţă, răbdare, cunoaştere de sine”, spunea cea care a dat viaţă pe ecran şi pe scenă atâtor destine. În 1956, când a absolvit Institutul de Teatru, Silvia Popovici făcea parte din promoţia de aur. Împreună, erau nişte nebuni frumoşi împătimiţi după teatru: Sanda Toma, Draga Olteanu Matei Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, Constantin Rauţchi, Silviu Stănculescu etc.După absolvire, viaţa actriţei s-a derulat între teatru şi film. 

A debutat în 1954 ca actriţă în filmul „La mere”, realizat de studenţi.În 1961, actriţa devine celebră datorită rolului titular din pelicula de succes Darclee în regia lui Mihai Iacob, unde Silvia Popovici conturează o excepţională imagine a celebrei soprane de origine română Haricleea Darclee, ajutată fiind în ariile interpretate în film de vocea Artei Florescu. Au urmat roluri în Omul de lângă tine (1961) şi O dragoste lungă de-o seară (1963), ambele în regia lui Horea Popescu, precum şi în Pădurea Spânzuraţilor (1967, r. Liviu Ciulei). Consacrarea definitivă în cinematograful românesc a venit o dată cu debutul regizoarei Malvina Urşianu, care în 1967 o alege să interpreteze rolul titular din filmul Gioconda fără surâs. Silvia Popovici va rămâne multă vreme fidelă regizoarei, cu care va realiza şi Trecătoarele iubiri (1974), Serata (1971), Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu (1979). O popularitate deosebită în rândul românilor a obţinut cu rolul Oana din serialul TV Muşatinii, în regia Soranei Coroamă-Stanca (13 episoade).

Silvia Popovici s-a dedicat, însă, în principal teatrului, ea făcând parte din „Promoţia de Aur" a teatrului românesc (1956), interpretând pe scenele Naţionalelor din Craiova (1959-1963), Cluj (1963-1966) şi Bucureşti (1967-1993) nenumărate roluri, de o mare complexitate şi valoare.A fost căsătorită cu demnitarul comunist Maxim Berghianu. În mod eronat, după decembrie 1989, s-a indus ideea că era prietenă cu Elena Ceaușescu. De fapt, Elena Ceaușescu nu o suporta, după cum declara și Emilia Marinela Macovescu, soția lui George Macovescu, ministru de Externe al României între 1972-1977.

„Viaţa unui actor – ca actor – e foarte scurtă şi nu lasă după ea decât, cel mult, nişte biografii pe care, din când în când, le mai cercetează unii fanatici. […] Noi trăim clipa. Poate aşa se explică nevoia de a fi cel puţin prezenţi, intens prezenţi, în «clipa noastră», poate aşa se explică atenţia mai specială care ni se acordă, uneori” (Silvia Popovici).

Surse:

George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012

https://www.cinemagia.ro/actori/silvia-popovici-3656/

http://altmarius.ning.com/m/blogpost?id=3496555%3ABlogPost%3A548666

http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/11073/

https://www.ziarulmetropolis.ro/silvia-popovici-actrita-de-la-pagina-1-mi-a-fost-foarte-greu-sa-intel eg-gloria/

&&&

 S-a întâmplat în 7 mai1986: În această zi, Cupa Campionilor Europeni la fotbal era câştigată de echipa Steaua Bucureşti. Steaua București câștiga Cupa Campionilor Europeni, aflată atunci la a 31-a ediție, pe stadionul „Ramon Sanchez Pizjuan'' din Sevilla (Spania), după ce învingea în finală pe FC Barcelona, cu scorul de 2-0, în urma loviturilor de departajare. Aceasta reprezintă cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc la nivel de club, pe care Steaua București o putea repeta în 1989, când a jucat din nou finala competiției, dar a fost învinsă clar de formația italiană AC Milan cu 4-0.

Steaua a devenit astfel prima echipă din România care a jucat finale europene, singura echipă care a câștigat un trofeu european la nivel de cluburi și prima dintr-o țară comunistă, care a obținut trofeul continental suprem.Steaua București dobândea, în 1986, consacrarea ca o echipă de valoare a continentului, în mare parte și grație evoluției extraordinare a portarului Helmuth Duckadam, care a apărat patru lovituri de departajare consecutive în meciul de pe stadionul „Ramon Sanchez Pizjuan'' și a intrat astfel în Cartea Recordurilor. În drumul său până la finala de pe pământ spaniol, Steaua București le-a eliminat, pe rând, pe Vejle BK (Danemarca), Honved Budapesta (Ungaria), Kuusysi Lahti (Finlanda) și Anderlecht Bruxelles (Belgia).

În toamna anului 1985, primul adversar al Stelei din Cupa Campionilor Europeni a fost campioana Danemarcei, Vejle BK. Formația daneză nu era atunci o forță a fotbalului european, însă se baza pe experiența lui Allan Simonsen.Pe un teren impracticabil, Steaua a reușit să obțină o remiză decisivă (1-1) în Danemarca, grație golului marcat de Marin Radu II, în minutul 89. Returul nu le-a dat nicio șansă danezilor, Pițurcă, Boloni, Balint și Tudorel Stoica înscriind în meciul câștigat categoric de roș-albaștri. În turul al doilea, Steaua a jucat cu Honved Budapesta, echipă care avea în componență opt internaționali maghiari, printre care Lajos Detari, unul dintre cei mai talentați jucători europeni ai momentului.

După un eșec la limită înregistrat la Budapesta, scor 0-1, a urmat returul de la București, unde steliștii au atacat în permanență echipa maghiară, care a fost nevoită să scoată de patru ori mingea din poartă. Scor final 4-1 și Steaua ajungea în primăvara europeană. Sorții au decis ca în sferturile de finală, echipa condusă de pe banca tehnică de Emeric Ienei (antrenor principal) și Anghel Iordănescu (secund) să întâlnească formația finlandeză Kuusysi Lahti, un adversar facil la prima vedere, dar care în tururile anterioare eliminase campioanele din URSS și Iugoslavia.

La București, pe un teren îmbibat în apă, Steaua n-a reușit decât un scor alb, 0-0, formația finlandeză obținând un rezultat la care nu îndrăznea să spere la începutul meciului. Returul a fost „de foc", românii dominând și ratând ocazii uriașe, la fel ca la București. Când mai erau zece minute, Victor Pițurcă, golgeterul Stelei din acea ediție a cupelor europene, a înscris din interiorul careului de 16 m un gol echivalent cu calificarea în semifinale. În penultimul act, campioana României urma să întâlnească cea mai galonată formație belgiană, Anderlecht Bruxelles.

După un meci tur, pierdut cu 1-0, steliștii încercau să se califice în finală, performanță neatinsă până atunci de vreo altă echipă românească.Scorul de 3-0 și maniera de joc cu care Steaua câștiga meciul retur au fost elogiate de întreaga presă internațională. A urmat mult-așteptata finală. La 7 mai 1986, în orașul andaluz Sevilla, echipa de fotbal bucureșteană realiza cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc. A fost pentru întâia oară când o formație românească încheia triumfătoare un parcurs într-o competiție de mare anvergură, învingând în finală, după prelungiri și loviturile de la 11 metri, cu scorul de 2-0, puternica și în același timp celebra echipă spaniolă FC Barcelona.

Surse:

http://www.fcsteaua.ro/tag/sevilla/

https://www.prosport.ro/sport-life/special/live-blog-30-de-ani-de-la-sevilla-ziua-de-7-mai-1986-refacuta-pe-internet-finala-cupei-campionilor-steaua-barcelona-povestita-minut-cu-minut-asa-cum-nu-a-facut-o-presa-acelor-vremuri-12607412

https://romanialibera.ro/sport/fotbal/31-de-ani-de-cand-steaua-bucuresti-a-castigat-cupa-campionilor-europeni-448333

https://publicnewsfm.ro/2018/05/06/7-mai-1986-a-31-a-editie-a-cupei-campionilor-europeni-la-fotbal-a-fost-castigata-de-echipa-steaua- bucuresti/

&&&

 S-a întâmplat în 7 mai…

- 427 î.Hr.: S-a născut Platon, filosof grec. 

- 399 î.Hr: A murit Socrate, filosof al Greciei Antice. 

- 351: La Ierusalim, s-a arătat semnul Sfintei Cruci pe cer. Sfântul Ierarh Chiril, Patriarhul Ierusalimului, a descris evenimentul într-o epistolă adresată împăratului Constanţiu: „În timpul stăpânirii lui Constanţiu (337-361), fiul Sfântului Împărat Constantin cel Mare şi al Faustei, o cruce a apărut pe cer, la Ierusalim, luminând timp de şapte zile”. În fiecare an, la 7 mai, Biserica pomeneşte Arătarea semnului Sfintei Cruci la Ierusalim

- 1211: După această dată, are loc colonizarea Cavalerilor teutoni, în Ţara Bârsei, de către regalitatea maghiară

- 1617: A murit David Fabricius, teolog, cartograf şi astronom german. David Fabricius (n. 9 martie 1564, Esens, Saxonia Inferioară, Germania — d, Osteel, Saxonia Inferioară, Germania) a fost un teolog, cartograf şi astronom german.A construit instrumente astronomice (quadrante şi sextante).A descoperit în 1596 prima stea variabilă de lungă durată Mira Ceti.A fost tatăl astronomului Johann Fabritius, care a publicat în 1611 prima lucrare ştiiţifică despre pete solare.

- 1741: Episcopul greco–catolic Inocenţiu Micu-Klein este silit, din cauza memoriilor prin care cerea drepturi egale pentru români, indiferent de confesiune, să renunţe la funcţia sa şi să se exileze la Roma

– 1748: S-a născut Olympe de Gouges (născută Marie Gouze), dramaturg francez, activistă politică ale cărei scrieri feministe şi aboliţioniste au avut o deosebită influenţă în epocă; a rămas în istorie ca fiind prima femeie care a vorbit despre drepturile femeii, în „Declaraţia drepturilor femeii şi cetăţencei” (1791) (m. 1793)

- 1800: A murit compozitorul italian Niccolò (Nicola) Piccini (n. 1728)

- 1824: Simfonia a IX-a în Re Minor de Ludwig van Beethoven a avut premiera la Viena

- 1825: A murit Antonio Salieri, compozitor şi dirijor italian. Antonio Salieri - (n. 18 august 1750, Legnago, Italia - d. Viena), compozitor şi dirijor, maestru al Capelei Imperiale din Viena, rival al lui Mozart şi îndrumător al lui Beethoven, Schubert şi Liszt, unul dintre cei mai importanţi muzicieni ai timpului său. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt: Europa recunoscută,Danaidele, Falstaff. 

- 1833: S-a născut Johannes Brahms, compozitor, pianist şi dirijor german.

- 1840: S-a născut compozitorul rus Piotr Ilici Ceaikovski. Piotr Ilici Ceaikovski (n. 25 aprilie/7 mai 1840, Kamsko-Wotkinski Sawod, azi oraşul Ceaikovski - d. 25 octombrie, pe stil nou 6 noiembrie 1893, Sankt Petersburg) a fost un compozitor rus.Ceaikovski a compus 10 opere, din care cele mai celebre sunt Evgheni Oneghin şi Dama de pică, permanent prezente în repertoriul liric actual.Celelalte opere ale sale, deşi rareori interpretate în afara Rusiei, sunt totuşi remarcabile. Cele mai cunoscute:

Evgheni Oneghin (1878)

Fecioara din Orléans (1878-79)

Mazeppa (1881-83)

Dama de pică (1890)

Iolanta(1891).

- 1855: S-a născut inginerul german Oskar von Miller, fondator al Muzeului Tehnic din München (1903), unul dintre cele mai vechi muzee de acest gen din lume, un adevărat reper şi un model în domeniu (m. 1934)

- 1861: S-a născut scriitorul şi filosoful indian Rabindranath Tagore; Premiul Nobel pentru Literatură pe 1913.

- 1867: S-a născut Wladyslaw Stanislaw Reymont, scriitor polonez, laureat al Premiului Nobel. Władysław Stanisław Reymont (n. Radomsko - d. 5 decembrie 1925) a fost un romancier şi nuvelist polonez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1924.Cel mai important roman al său este „Ţăranii"( tetralogie formată din romanele „Toamna", „Iarna", „Primăvara" şi „Vara"), roman ce poate fi comparat cu romanul „Ion" de Liviu Rebreanu. Îi apare în perioada 1913 - 1918 trilogia istorică „Anul 1794", alcătuită din romanele „Ultimul seim al Republicii", „Nil desperandum" şi „Insurecţia", ecou al luptelor care au dus la invadarea Poloniei. La 57 de ani, în 1924, Władysław Reymont primeşte Premiul Nobel pentru epopeea „Ţăranii".

- 1877: „Gazeta de Transilvania” publică scrisoarea lui George Bariţiu – „Epistolă respectuoasă către femeile noastre", prin care îndeamnă pe româncele din Ardeal să formeze comitete de strângere a donaţiilor pentru ajutorarea armatei române şi a răniţilor de pe front

- 1879: A murit scriitorul belgian Charles de Coster (n. 1827). 

- 1886: S-a născut Rudolf Schweitzer-Cumpăna, pictor şi grafician. Rudolf Schweitzer–Cumpăna (n. Piteşti - d. 17 februarie 1975, Bucureşti) a fost un pictor şi grafician român, profesor la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, secţia pictură. A studiat la Academia de arte frumoase de la Berlin, apoi la Academia de Arte Plastice de la Paris.Înzestrat desenator, având un ascuţit spirit de observaţie, Schweitzer-Cumpăna a pictat portrete, peisaje şi mai ales scene din viaţa ţărănească, în tehnici diferite (ulei, acureală şi desen, de predilecţie în cărbune) într-o viziune realistă. În pictură, el urmăreşte construcţia formelor în relief, modelând pasta, uneori excesiv de abundentă. Paleta sa este caldă, în tonalităţi grave şi profunde. În ultima parte din viaţă, el a fost preocupat de rolul luminii în pictură şi a manifestat o tendinţă accentuată pentru precizarea formei („Autoportret”, „Portret de bărbat”, „Capre în soare”)

- 1892: S-a născut Iosip Broz Tito, om politic şi de stat, preşedintele Iugoslaviei în perioada 1953–1980 (d. 1980)

- 1895: A avut loc demonstraţia funcţionării primei staţii de radiorecepţie, de către savantul rus Aleksandr Popov

- 1901: S-a născut actorul american de film Gary Cooper. Gary Cooper (născut Frank James Cooper– d. 13 mai 1961) a fost unul dintre cei mai mari actori americani de film, o parte componenta a mitologiei hollywoodiene din anii '30 - '40, indragit necondiționat de catre spectatorii de ambele sexe pentru eleganta, distinctia si discretia personajelor sale. Este mai ales asociat cu roluri de cowboy carismatici, dar este la fel de potrivit si in alte tipuri de filme de aventuri , precum si in comedia de salon. In anul 1961 a primit premiul Oscar special pentru „nenumăratele roluri memorabile şi pentru recunoaşterea internaţională pe care el, ca persoană individuală, a adus-o industriei cinematografice americane".

- 1905: S-a născut compozitorul Elly Roman (m. 1996)

- 1909: S-a născut fizicianul American Edwin Herbert Land; cercetări fundamentale şi invenţii în domeniul polarizării luminii; a inventat aparatul fotografic polaroid, iniţial în alb şi negru (1947), apoi color (1963) (m. 1991)

- 1915: Scufundarea pachebotului englez RMS Lusitania. RMS Lusitania supranumită şi „Ogarul mărilor”, a fost un pachebot englez ce a aparţinut companiei Cunard Line. Cu un deplasament de 40.000 tdw, a fost cea mai mare navă la începutul secolului XX. Nava a fost lansată la apă în 1906 şi numită după provincia romană antică Lusitania, care azi face parte din Portugalia. În anul 1907 câştigă trofeul Panglica albastră pentru cea mai rapidă traversare a Oceanului Atlantic, în 4 zile 22 h 53 min. Lusitania a fost scufundată la 7 mai 1915 de către submarinul german U-20, pe timp de ceaţă, la numai 10 Mm în apropierea coastei Irlandei, la 6 zile după ce a plecat din New York cu destinaţia Liverpool.Deşi nu era înarmată, nava transporta 60 de tone de muniţie pentru Aliaţi (1.242 lăzi cu proiectile, 1.000 cutii cu cartuşe şi 10,5 tone fulminat de mercur). Submarinul a lansat o torpilă care a lovit nava în tribord.Lovitura a fost urmată de a doua explozie în interiorul navei. În doar 18 minute, Lusitania se afla sub apă.Epava se găseşte la 295 metri adâncime.Din cei 1.198 de oameni dispăruţi, 128 erau cetăţeni americani. Au fost recuperate doar 289 de cadavre.Scufundarea navei Lusitania a dus în scurt timp la intrarea S.U.A. în Primul Război Mondial.

- 1918: România, fiind separată de aliaţii din vest, este forţată să semneze tratatul de pace de la Bucureşti cu Puterile Centrale

- 1920: A murit Constantin Dobrogeanu-Gherea, critic literar, sociolog şi om politic socialist; membru post-mortem al Academiei Române (1948) (n. 1855, în Ucraina; s-a refugiat în România în anul 1875, unde s-a stabilit definitiv în 1879).În cele trei volume de studii critice publicate i se reţine meritul de a fi introdus critica de analiză în literatura română, după modele franceze, critica practicată de Titu Maiorescu fiind caracterizată de unii critici actuali drept judecătorească.A fost influenţat de contactul său cu literatura rusă, a comparat spre exemplu proza de analiză a lui Caragiale O făclie de Paşte cu romanele lui Fiodor Dostoievski. A fost un adept al narodnicismului şi un precursor al sămănătorismului, jucând, totodată, un rol activ în mişcarea poporanistă.A deţinut în proprietate restaurantul gării din Ploieşti, fapt ce îi dădea prilejul lui Titu Maiorescu să lanseze ironii la adresa competenţelor sale critice, spunând că lui Gherea îi reuşesc mai bine sandvişurile decât articolele de critică literară, în timp ce Hasdeu, cu umorul său binecunoscut, spunea că mâncarea de la restaurantul criticului Gherea era „mai presus de orice critică". A fost unul din apropiaţii lui Ion Luca Caragiale şi a scris un articol foarte incitant în care a încercat să stabilească posibilele cauze sociale ale pesimismului lui Mihai Eminescu, acesta fiind unul din primele studii de receptare ale operei marelui poet. El poate fi considerat un precursor al criticii sociologice.Articolul său fundamental, o veritabilă ars poetica a criticii literare, rămâne Asupra criticii.

- 1924: S-a născut Matty Aslan, caricaturist, regizor şi scenarist de filme de animaţie. Matei (Matty) Aslan (n. Ismail (astăzi în Ucraina); d. 21 septembrie 1995) a fost un caricaturist, regizor şi scenarist de filme de animaţie.Înainte de decembrie 1989, Matty Aslan era autor al unei rubrici permanente în ziarul „România liberă”, rubrică intitulată „Una pe zi de Matty”, pe care a realizat-o zi de zi timp de 17 ani. Caricaturile sale nu vizau viaţa politică, ci mai ales cotidianul, tinzând spre desen umoristic. Finalitatea socială imediată a umorului său (ridendo castigat mores) l-a făcut extrem de popular pentru aplombul şi concizia adresei satirice directe.

- 1925: S-a născut Gheorghe Tohăneanu, filolog (specialist în stilistica lingvistică), eseist şi traducător (m. 2008)

- 1925: Prin Înaltul Decret Regal nr.1450, emis la această dată, s-a înfiinţat Uniunea Camerelor de Comerţ din România

– 1927: S-a născut scriitoarea şi scenarista Ruth Prawer Jhabvala, născută în Germania, într-o familie de evrei polonezi, stabilită în 1939 în Marea Britanie, apoi în India, în 1951 (prin căsătoria sa cu arhitectul Jhabvala) şi apoi, în 1975, în Statele Unite, unde a trăit până la sfârşitul vieţii; singura persoană din lume recompensată atât cu premiul Oscar pentru scenariu (pentru filmele „Intoarcere la Howards End”/1992 şi „Cameră cu privelişte”/1986), cât şi premiul Booker (pentru romanul „Heat and Dust”/1975) (m. 2013)

- 1931: S-a născut Ştefan Iureş, poet, prozator şi eseist 

- 1933: S-a născut Silvia Popovici, actriţă româncă (d. 1993).

 - 1936: S-a născut interpretul de muzică populară Ion Lăceanu, poreclit şi „omul orchestră”, deoarece cântă la 9 instrumente, cele mai cunoscute fiind cimpoiul, cavalul, ocarina, solzul de peşte sau frunza 

- 1937: A murit poetul George Topârceanu, membru al Academiei Române (n. 1886).George Topîrceanu (n. 20 martie 1886, Bucureşti - d. Iaşi) a fost un poet, prozator, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.

- 1938: A murit Octavian Goga, poet, dramaturg, om politic român.Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Răşinari — d. Ciucea) a fost un poet român, ardelean, politician de extremă dreaptă şi prim-ministrul României de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938. Membru al Academiei Române din anul 1920.În 1905 a apărut la Budapesta volumul Poezii, reeditat apoi de editura Minerva, la Bucureşti în 1907 şi la Sibiu în 1910. După acest debut editorial, „adevărat eveniment literar”, poetul a intrat tot mai mult în conştiinţa opiniei publice. Criticul literar Ion Dodu Bălan aprecia că volumul lui Goga „înseamnă începutul unei noi epoci pentru sufletul nostru românesc”, pentru că „nimeni n-a întrecut la noi vigoarea, puritatea şi muzica limbii, bogăţia colorilor, originalitatea ideilor, seninătatea concepţiilor, candoarea expresiilor şi fondul sănătos naţional, ce se concentrează în aceste poezii”. Poeziile din acest volum sunt socotite „creaţiuni geniale” şi cei mai valoroşi critici „înţeleg rosturile sociale, naţionale şi estetice ale acestei apariţii în istoria liricii româneşti”.Alte aprecieri de preţuire au formulat Sextil Puşcariu, I. L. Caragiale, George Coşbuc, Alexandru Vlahuţă, Eugen Lovinescu, Barbu Ştefănescu Delavrancea, George Panu. Considerat poet al neamului, pe ambii versanţi ai Carpaţilor, poetul s-a bucurat, la numai 25 de ani, de un prestigiu literar remarcabil.Conacul Octavian Goga din Ciucea, judeţul Cluj a fost reşedinţa lui Octavian Goga, fiind şi locul în care acesta este înmormântat. Clădirea face parte din patrimoniul monumentelor istorice ale judeţului Cluj. Domeniul pe care este amplasat a devenit muzeu şi casă memorială dedicată poetului Octavian Goga.

- 1942: A murit compozitorul austriac Felix Weingartner (n. 1863)

- 1945: Al doilea război mondial: Şefii militari germani capitulează fără condiţii la Reims, Franţa, în faţa generalului american Eisenhower.

- 1946, 7-18: S-a desfăşurat, la Bucureşti, procesul mareşalului Ion Antonescu (1882-1946), conducător al României în perioada 1940-1944, ca şi procesul altor foşti demnitari români; Ion Antonescu şi trei dintre colaboratorii săi apropiaţi (Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu şi Gheorghe Alexianu) au fost condamnaţi la moarte şi executaţi (la 1.VI.1946) 

- 1947: S-a născut poetul George Stanca

- 1955: S-a născut Nicolae Răzvan Mincu, sculptor, grafician, pictor şi poet    

- 1955: URSS semnează tratatul de pace cu Franţa şi Marea Britanie

- 1956: A murit Josef Hoffmann, arhitect, decorator şi designer austriac; adept al funcţionalismului; din 1920 arhitect al oraşului Viena (n. 1870) 

- 1960: Sovietul Suprem îl alege pe Leonid Brejnev în funcţia de preşedinte al Prezidiului în locul mareşalului Kliment Vorosilov care, la 79 de ani, s–a retras din viaţa publică

- 1961: S-a născut compozitoarea Mihaela Stănculescu-Vosganian 

- 1966: S-a născut actriţa de teatru Carmen Ungureanu 

- 1985: A murit dirijoarea de cor Elena Vicică; a fost dirijor al Corului de copii al Radiodifuziunii Române (n. 1922)

- 1986: A 31-a ediţie a „Cupei Campionilor Europeni" la fotbal este câştigată de echipa Steaua Bucureşti, care învinge, în finala de la Sevilla, formaţia F.C. Barcelona, după prelungiri şi executarea loviturilor de la 11 metri, cu scorul de 2-0; este prima şi singura echipă din istoria fotbalului românesc care a cucerit această Cupă 

- 1987: A fost anunţată, oficial, extragerea primelor cantităţi de ţiţei din subsolul marin al platoului continental românesc al Marii Negre

- 1990: Doi schiori norvegieni, fără câini şi alte mijloace de transport, au ajuns cu bine la Polul Nord

-1990: Apărea Decretul nr. 204 prin care Consiliul Provizoriu de Unitate Naţională a înfiinţat Unitatea Specială de Pază şi Protocol (USPP), în subordinea Ministerului Apărării Naţionale (în componenţa Brigăzii de Gardă), cu misiunea de a asigura protecţia şi paza demnitarilor români, precum şi a celor străini care vizitau România.Odată cu promulgarea Legii nr. 51/26 iulie 1991 privind siguranţa naţională a României, USPP a căpătat denumirea de Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP), devenind un organ de stat „cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale”

- 1992: Prima misiune a navetei Endeavour

-1995: A murit Petru Rezuş, profesor de teologie (autor de lucrări de teologie fundamentală, dogmatică, istoria Bisericii), prozator şi istoric literar (n. 1913)

- 1995: A murit compozitorul Sorin Vulcu (n. 1939)

- 1999, 7-9: Vizita în România a Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul al II-lea (1920-2005), la invitaţia patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Teoctist, şi a Preşedinţiei, prima vizită a unui Papă într-o ţară în care creştinii sunt în majoritate ortodocşi

-2000: A murit Douglas Fairbanks jr., scriitor, actor şi producător de filme american (n. 1909)

- 2000: Ceremonia de investitură a lui Vladimir Putin în funcţia de preşedinte al Rusiei, în urma alegerilor de la 26 martie 2000.

- 2003: Academia de Ştiinte şi Literatură din Mainz a acordat Premiul de literatură pentru autori de limba germană pe 2003 pentru: Cristoph Meckel, Harald Weinrich şi Herta Müller

- 2005: A murit scriitorul şi criticul literar american Tristan Egolf (n. 1971)

- 2007: A murit Octavian Paler, poet, prozator, eseist şi publicist; din 1949 angajat la Radiodifuziunea Română (corespondent special şi, apoi, redactor-şef adjunct la Redacţia Culturală); între anii 1965 şi 1968, director general al Televiziunii Române, primul organizator al Festivalului „Cerbul de aur"; mutat pe postul de director general adjunct la Radio, a răspuns de emisiunile muzical-culturale (1968-1970); redactor-şef la cotidianul „România liberă" din 1970; demis în august 1983, din motive politice; după evenimentele din decembrie 1989, devine, pe rând, director onorific şi editorialist al ziarului „România liberă”, apoi editorialist la „Cotidianul” şi „Ziua” (n. 1926)

– 2011: A murit Willard Sterling Boyle, fizician american de origine canadiană, cunoscut ca fiind coinventator al laserului cu rubin şi al senzorului CCD; laureat al Premiului Nobel pentru Fizică din 2009, împreună cu George E. Smith, pentru inventarea unui circuit cu semiconductori pentru imagini – senzorul CCD (n. 1924)

– 2011: A murit chitaristul, compozitorul şi vocalistul american John Walker; pe numele real John Joseph Maus, este fondatorul grupului „The Walker Brothers”, care a avut un mare succes în anii ’60-’70; printre hit-urile sale se numără „Make It Eas y On Yourself” şi „The Sun Ain’t Gonna Shine (Any More)” (n. 1943)

$$$

 Napoleon Bonaparte, s-a născut la 15 august 1769 în Ajaccio, Corsica - d.5 mai 1821, la vârsta de 51 de ani, în timp ce se afla în exil pe insula Sfânta Elena, si a fost un general și împărat francez, cunoscut pentru rolul său crucial în istoria europeană. Originar dintr-o familie nobilă corsicană, a urmat studii militare și a avansat rapid în carieră, devenind un lider militar excepțional, mai ales în timpul Revoluției Franceze. 

Napoleon s-a născut într-o familie corsicană, inițial numindu-se Napoleone di Buonaparte, prenumele provenind de la un unchi mort în luptele anti-franceze.

A urmat studii militare la Brienne și Paris, unde a excelat în matematică și istorie.

A intrat în armata franceză și a avansat rapid în timpul Revoluției Franceze, remarcându-se în campania din Italia. 

A condus armata franceză în campanii victorioase în Italia și Egipt.

A preluat puterea printr-o lovitură de stat în 1799, devenind Primul Consul al Franței.

În 1804, s-a proclamat Împărat al Francezilor, marcând sfârșitul Revoluției și începutul Imperiului Francez. 

Napoleon a extins influența franceză prin cuceriri militare, dominând Europa continentală.

A inițiat Războaiele Napoleoniene, confruntându-se cu diverse coaliții europene.

Reformele sale legislative, precum Codul lui Napoleon, au avut un impact profund asupra sistemului juridic european. 

Campania dezastruoasă din Rusia din 1812 a marcat începutul declinului său.

A fost învins la Bătălia de la Leipzig în 1813 și a abdicat în 1814, fiind exilat pe insula Elba. S-a întors pentru o scurtă perioadă, "Cele 100 de zile", dar a fost învins definitiv la Bătălia de la Waterloo în 1815.

A fost exilat pe insula Sfânta Elena, unde a murit în 1821. 

Moștenirea lui Napoleon:

Napoleon a lăsat o moștenire complexă, fiind considerat atât un geniu militar, cât și un dictator.

A influențat profund istoria europeană, atât prin cuceririle sale, cât și prin reformele sale.

Este amintit pentru ambiția sa nemărginită, geniul militar și pentru rolul său în modernizarea Franței și Europei.

10 citate Napoleon :

1. De la sublim la ridicol nu este decât un pas.

2. În dicţionarul meu, cuvântul “imposibil” nu există.

3. Cel mai ușor mod de a-ți ține cuvântul e să nu-l dai niciodată.

4. Efortul își arată roadele după ce o persoană refuză să se oprească.

5. Ne zbatem mai mult pentru interesele noastre decât pentru drepturi.

6. Oamenii de care trebuie să te temi nu sunt cei care au păreri diferite de ale tale, ci cei ce sunt prea lași ca să îți spună acest lucru.

7. Fiecare pas pierdut în tinerețe este o șansă de nefericire pentru viitor.

8. Dacă vrei ca un lucru să fie făcut bine, fă-l tu!

9. Orice soldat poartă în raniță bastonul de mareșal.

10. Iertarea înseamnă a te ridica mai presus decât cel care te-a insultat.

Sursa: Wikipedia.

$$$

 Uneori, arheologia oferă descoperiri care, la prima vedere, par de neconceput.

Inelul găsit într-unul dintre mormintele romane din secolul al II-lea este un asemenea exemplu. Atunci când a fost adus în lumină, în inserția sa transparentă a început să se contureze chipul unui tânăr. Nu era doar un portret — ci mai degrabă o prezență vie. La cea mai fină mișcare a mâinii, imaginea părea să se transforme, să capete profunzime, să înceapă parcă să „respire”.

Privitorul modern nu se poate abține să exclame:

— Pare o hologramă…

Și totuși, desigur, nu exista nicio formă de electronică. Doar metal, piatră, daltă și lumină.

Mormântul a fost descoperit în apropierea Romei. În el își găsiseră odihna o mamă și fiul ei tânăr. Inscripțiile de pe sarcofage au permis identificarea numelor lor: băiatul murise la vârsta de optsprezece ani. Se crede că inelul a fost realizat în memoria sa — un fel de memorial personal, menit să fie purtat mereu asupra celui care îl păstra.

Misterul principal nu rezidă în subiect, ci în execuție.

Într-o lentilă transparentă (probabil din cristal de stâncă sau sticlă) fusese integrat un portret miniatural în relief. Lentila amplifica imaginea, distorsiona perspectiva, concentra lumina în adâncime. Atunci când raza luminoasă cădea sub un anumit unghi, chipul părea să iasă dintr-un amurg de chihlimbar. Ochiul percepe acest joc de lumină drept volum și mișcare.

Noi numim acest fenomen „efect 3D”.

Meșterul roman, probabil, îl numea pur și simplu o lucrare bine făcută.

Bijutierii antici cunoșteau în detaliu modul în care lumina se comportă într-o piatră convexă. Timp de secole au creat camee, intalii și medalioane cu lentile. Însă, în acest caz, efectul este dus până la o expresivitate aproape teatrală. Și tocmai aici se naște acea întrebare care pare să străbată veacurile:

Cum a reușit?

Răspunsul este, cel mai probabil, simplu și totodată fascinant: răbdare, o sculptură de o finețe extremă și o înțelegere profundă a materialului. Nicio magie — doar observație atentă și măiestrie. Și tocmai aceasta este ceea ce impresionează.

Au trecut aproximativ 1800 de ani.

Trăim într-o epocă a laserelor, a hologramelor și a iluziilor digitale. Și totuși, un mic inel dintr-un mormânt antic ne obligă să ne oprim și să privim cu atenție. Pentru că în el nu există tehnologia viitorului — ci talentul trecutului.

Uneori, misterul nu constă în faptul că anticii ar fi cunoscut „ceva supranatural”.

Misterul constă în faptul că omul, în toate epocile, a știut să se joace cu lumina astfel încât să lase în urmă nu doar un obiect — ci senzația unei prezențe vii.

Și, poate, aceasta este cea mai frumoasă „hologramă” creată  fără nicio urmă de electronică.