$$$

 S-a întâmplat în 1 martie 1788: În această zi, a venit pe lume Gheorghe Asachi, cărturar umanist, scriitor şi arhitect, întemeietor al învăţământului (1813), al teatrului românesc (1816) şi al presei (1829) în Moldova. Gheorghe Asachi (d. 12 noiembrie 1869) a fost poet, prozator şi dramaturg român care s-a născut la Herţa, în nordul Moldovei (azi în Ucraina). Precursor al generaţiei paşoptiste, Gheorghe Asachi a fost unul din întemeietorii nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare, a recuperat de la Lembergdin Polonia, unde studiase în tinereţe, manuscrisul Ţiganiadei, epopeea bufă a lui Ion Budai-Deleanu. 

El și-a făcut studiile la Lvov, Viena şi în Italia.Întemeietor al învățământului (1813), al presei („Albina românească”) şi al teatrului (1816) în Moldova. A scris sonete (în manieră petrarchistă), fabule, balade, poeme fantastice („Turnul lui But”), influențate de clasicism şi de preromantism, drame şi nuvele istorice, prelucrări. În 1820, alături de Veniamin Costache, refăcea Seminarul de la Socola, aducând, din Ardeal, profesori de specialitate: I. Costea, I. Manu, V. Fabian-Bob şi Vasilie Popp. Asachi este cel care organizează prima reprezentație teatrală în limba română, la 27 decembrie 1816, în casa hatmanului Constantin Ghica din Iași, cu pasto­rala Mirtil și Hloe, prelucrare de Florian după S. Gessner.

În 1834, ia ființă primul institut de educație a fetelor din Moldova şi, în 1841, școala de arte şi meșteșuguri din Iași, completându-se, astfel, sistemul de instrucţie conceput de el întru „propăşirea” prin ştiinţă şi cultură. Eforturile referendarului se văd încununate la 16 iunie 1835 prin inaugurarea Academiei Mihăilene, instituţie de învăţământ superior după model european, ce funcționa cu trei facultăți (filosofie, drept, teologie) şi două cursuri „extra­ordinare”. Prin clasele de pictură şi arhitectură, introduse la Academie, se anticipă crearea învățământului artistic. La 15 noiembrie 1836, se înfiinţează Conservatorul filarmonic-dramatic prin strădania lui Ştefan Catargiu, a spătarului Vasile Alecsandri, tatăl poetului, şi a lui Asachi, ce va fi şi profesor de declamație.

La 1 iunie 1829, editează „Albina românească”, prima gazetă politică şi literară din Moldova, ce sugera din titlu o deschidere spre ambele principate. Cu o apariţie întinsă pe două decenii, deşi cu întreruperi şi scăderi de formă şi, de la un timp, concurată de periodicele lui Mihail Kogălniceanu, gazeta a fost susţinută şi de suplimentele ei: „Foaia oficială” (1832), „Alăuta românească” (1837-1838) – de interes literar, „Foaia sătească a Principatului Moldovii” (1839-1840, 1846-1851) şi „Arhiva Albinei pentru arheologie română şi industrie”. A fost îndrumător cultural în domenii diverse: teatru, şcoală, presă, activitate tipografică. Asachi a fost şi unul din întemeietorii Academiei Mihăilene. A publicat prima gazetă româneasca din Moldova, Albina Românească (1829). 

A organizat primele reprezentaţii teatrale în limba română (1816) şi Conservatorul filarmonic dramatic (1836). Traduce şi adaptează piese de teatru străine. În poezie, abordează toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditaţii, balade. Versifică legendele istorice Dochia şi Traian, Ştefan cel Mare înaintea Cetăţii Neamţ. A scris şi nuvele istorice (Dragoş, Petru Rareş, Rucsandra Doamna ş.a.), care au constituit sursa de inspiraţie pentru nuvelele lui Costache Negruzzi.

Surse:

http://www.autorii.com/scriitori/gheorghe-asachi/

https://www.bncreanga.md/pdf/Gheorghe_Asachi.pdf

https://www.artline.ro/Gheorghe-Asachi-20558-1-n.html

http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=1785

https://www.tititudorancea.com/z/biografie_gheorghe_asachi.htm

http://euromentor.ucdc.ro/nr_1/6%20-%20GHEORGHE%20ASACHI.pdf

$$$

 S-a întâmplat în 1 martie1810: În această zi, s-a născut compozitorul şi pianistul Frederic Chopin. Frédéric Chopin (n. Żelazowa Wola - d. 17 octombrie 1849, Paris) a fost un compozitor polonez de muzică pentru pian în perioada romantismului, acesta fiind considerat a fi unul dintre cei mai prolifici şi influenţi compozitori de muzică pentru acest instrument.

Tatăl lui Chopin, Nicholas, imigrant francez în Polonia, lucra ca preceptor în diverse case aristocratice ale vremii, între care şi familia Skarbek din Zelazowa Wola, unde Nicholas s-a şi căsătorit cu o rudă mai săracă a proprietarilor. Când micul Frédéric avea opt luni, tatăl său a fost angajat profesor de franceză la un liceu din Varşovia. Chopin însuşi a frecventat apoi acest liceu din 1823 până în 1826.Toată familia manifesta înclinaţii artistice şi, încă din pruncie, Chopin era extrem de impresionat când le auzea pe mama sau surorile sale mai mari cântând la pian. La şase ani încerca să reproducă ceea ce auzise şi voia să compună el însuşi melodii. 

Anul următor, Chopin a început să ia lecţii de pian cu Wojciech Zywny, un profesor de 61 de ani cu o largă cultură muzicală şi un acut simţ al valorii. Învăţăturile simple ale lui Zywny i-au fost curând insuficiente elevului său, care a descoperit de unul singur o metodă originală de interpretare la pian şi a fost lăsat să evolueze neîngrădit de reguli academice şi disciplinare. Chopin a început să fie invitat la serate private de la o vârstă fragedă, iar la opt ani a apărut pentru prima oară în public, la un concert de binefacere.Trei ani mai târziu, a cântat în faţa ţarului Alexandru I, care se afla la Varşovia pentru inaugurarea Parlamentului. Consolidarea reputaţiei sale de copil-minune nu s-a datorat doar concertelor. La şapte ani, Chopin a compus o poloneză în sol minor care a fost publicată, iar la scurt timp după aceea, unul dintre marşurile sale a atras atenţia marelui duce rus Konstantin, care l-a orchestrat pentru ca detaşamentul său militar să-l cânte la parade. 

Au urmat alte poloneze, mazurci, variaţiuni, ecoseze şi un rondo, aşa încât, la 16 ani, familia l-a înscris la nou- înfiinţatul conservator din Varşovia, condus de compozitorul polonez Joseph Elsner, cu care Chopin începuse deja să studieze teoria muzicală. Cu greu s-ar fi putut găsi un profesor mai bun pentru tânărul compozitor, căci, deşi insista asupra unei formări tradiţionale, Elsner, el însuşi compozitor cu înclinaţii romantice, şi-a dat seama că imaginaţia elevului n-ar trebui îngrădită de pretenţii strict academice.Chiar înainte să ajungă protejatul lui Elsner, Chopin dovedise interes faţă de muzica populară poloneză şi receptase acele impresii care, ulterior, aveau să pună o amprentă naţională inconfundabilă asupra operei sale. La conservator, a urmat cursuri riguroase de armonie şi compoziţie; în sfera tehnicii interpretative i s-a permis să evolueze în mod profund individual.

În ciuda activei vieţi muzicale a Varşoviei, Chopin avea nevoie imperioasă de o experienţă muzicală mai vastă, aşa încât devotaţii săi părinţi au găsit bani pentru a-l trimite la Viena. După o călătorie preliminară la Berlin în 1828, Chopin a vizitat Viena, unde a debutat în public în 1829. Un al doilea concert i-a confirmat succesul şi, la întoarcerea acasă, tânărul muzician şi-a pregătit viitoarele izbânzi peste hotare compunând Concertul nr. 2 în fa minor (1829) şi Concertul nr.1 în mi minor (1830), ambele pentru pian, ca şi alte piese pentru pian şi orchestră menite să-i pună în valoare originalitatea remarcabilă a stilului interpretativ. Din aceeaşi perioadă (1829-1832) datează şi primele studii pentru pian, compuse pentru a da posibilitatea – lui şi altora – de a exersa până la perfecţiune noua sa metodă de interpretare.

În martie şi octombrie 1830,Chopin şi-a prezentat noile creaţii publicului varşovian. A părăsit apoi Polonia, cu intenţia de a vizita Germania şi Italia pentru a studia mai departe, dar, abia ajuns la Viena, a aflat de revolta polonezilor împotriva stăpânirii ruseşti. Acest eveniment, ca şi starea de nelinişte din întreaga Europă l-au făcut să rămână, fără să poată compune, la Viena până în iulie următor, când a decis să plece la Paris. La scurt timp după sosirea în oraşul care era, pe atunci, centrul culturii europene şi în miezul curentului romantic parizian, înflorit ceva mai târziu, Chopin şi-a dat seama că acesta era mediul în care geniul său putea rodi. A stabilit curând legături cu numeroşi emigranţi polonezi şi cu generaţia mai tânără de compozitori, între care Franz Liszt, Hector Berlioz şi, pentru scurt timp, Vincenzo Bellini şi Felix Mendelssohn.Cercurile în care talentul şi distincţia sa l-au ajutat să intre cu repeziciune au recunoscut de îndată în el artistul ideal potrivit momentului şi, după o scurtă perioadă de incertitudine, Chopin s-a lansat în principalele îndeletniciri ale vieţii sale – predarea muzicii şi compoziţia. Veniturile substanţiale din aceste două ocupaţii l-au scutit de necesitatea de a da concerte, faţă de care Chopin avea o repulsie înnăscută.

După debutul parizian în concert, în februarie 1832, Chopin şi-a dat seama că delicateţea sa extremă la pian nu răspundea tuturor pretenţiilor din sălile mari de concert. Dar întâlnirea, ceva mai târziu în acelaşi an, cu bogata familie de bancheri Rothschild i-a deschis, pe neaşteptate, noi orizonturi. Cu manierele elegante, ţinuta delicată şi sensibilitatea sa înnăscută, Chopin s-a transformat rapid într-unul dintre favoriţii marilor familii pariziene, atât ca interpret, cât şi ca profesor de muzică. Printre creaţiile sale pentru pian din această perioadă se numără două minunate culegeri de studii (1829-1836), de o intensă poezie, Balada în sol minor (1831-1835), Fantezia-impromptu (1835) şi numeroase piese mai mici, printre care mazurci şi poloneze inspirate de puternicele sentimentele naţionaliste ale compozitorului.Legăturile amoroase de tinereţe ale lui Chopin cu Constantia Gladkowska în Varşovia (1830) şi Maria Wodzinska în Dresda (1835-1836) se destrămaseră, în ciuda logodnei cu cea de a doua. În 1836, compozitorul a întâlnit-o pentru prima oară pe romanciera Aurore Dudevant, cunoscută sub pseudonimul George Sand, care ducea o viaţă considerată pe atunci libertină. Legătura lor a început în vara lui 1838.

În toamna respectivă, Chopin a plecat împreună cu ea şi copiii ei, Maurice şi Solange, să-şi petreacă iarna pe insula Mallorca. Au închiriat aici o vilă fără pretenţii, ducând o existenţă idilică până când vremea însorită s-a sfârşit şi Chopin a căzut bolnav. Când zvonurile despre tuberculoza sa au ajuns la urechile proprietarului vilei, Chopin, George Sand şi copiii ei au fost siliţi să se mute şi n-au găsit adăpost decât într-o mănăstire în îndepărtatul sat Valldemossa. Frigul şi umezeala, alimentaţia proastă, suspiciunile ţăranilor faţă de menajul lor neobişnuit şi lipsa unui pian potrivit au încetinit producţia artistică a lui Chopin şi i-au înrăutăţit sănătatea oricum precară. Privaţiunile îndurate în această perioadă au grăbit declinul treptat al stării sale fizice generale, încheiat cu moartea de tuberculoză zece ani mai târziu. 

George Sand şi-a dat seama că numai plecarea imediată putea să-i salveze viaţa. Familia a sosit la Marsilia la începutul lui martie 1839, şi, graţie unui medic priceput, Chopin şi-a revenit după mai puţin de trei luni, suficient pentru ca perechea să-şi poată face planuri despre o viitoare întoarcere la Paris.Vara lui 1839 au petrecut-o la Nohant, casa de la ţară a lui George Sand, la cca 290 km sud de Paris. Perioada de după întoarcerea din Mallorca avea să fie cea mai fericită şi productivă din viaţa lui Chopin şi lungile veri petrecute la Nohant au dat naştere unei serii de capodopere.Pentru a avea o sursă regulată de venituri, Chopin a recurs din nou la lecţii particulare de muzică. Metoda sa permitea o mare flexibilitate a încheieturii şi a braţului şi o digitaţie îndrăzneaţă, neconvenţională, încurajând o agilitate sporită, fără ca obiectivul unei melodii cantabile, de o mare frumuseţe, să fie vreodată abandonat. Noile sale creaţii erau din ce în ce mai căutate şi, pentru că devenise tot mai iscusit în a negocia cu editorii, Chopin şi-a putut permite să trăiască elegant.

Chopin a produs la Nohant o mare parte din muzica sa cea mai inovatoare, nu doar miniaturi, ci şi lucrări de anvergură, precum Fantezia în fa minor (compusă între 1840 şi 1841), Barcarola (1845-1846), Poloneza-fantezie (1845-1846), baladele în la bemol major (1840-1841) şi fa minor (1842) şi Sonata în si minor (1844).Vocabularul său armonic din această perioadă a devenit şi el mult mai temerar, deşi niciodată în detrimentul frumuseţii senzuale a melodiei. Chopin a ţinut la această calitate a muzicii toată viaţa, la fel de mult pe cât a urât titlurile descriptive sau orice aluzie la vreun „program” implicit în lucrările sale. Disensiuni familiale provocate de mariajul fiicei lui George Sand, Solange, au provocat tensiuni în relaţia lui Chopin cu scriitoarea franceză, compozitorul devenind tot mai capricios şi mai irascibil. În 1848 ruptura era deja definitivă, iar mândria i-a împiedicat pe amândoi să iniţieze împăcarea pe care şi-o doreau. După despărţire, Chopin pare să fi renunţat la a mai lupta cu sănătatea sa şubredă. Deprimat şi îndurerat de revoluţia care izbucnise la Paris în februarie 1848, Chopin a acceptat invitaţia de a vizita Anglia şi Scoţia. La Londra s-a bucurat de o primire entuziastă, dar a suportat cu greu programul aglomerat de lecţii demonstrative şi petreceri în case nobile. 

Îi lipsea forţa fizică necesară pentru a rezista şi, în plus, a fost incapabil să compună. Sănătatea i s-a deteriorat vizibil şi cea din urmă apariţie în public şi-a făcut-o pe 16 noiembrie 1848 în sala Guildhall din Londra, când, într-un ultim gest patriotic, a cântat în beneficiul refugiaţilor polonezi. S-a întors la Paris, unde a murit în anul următor. Trupul său, fără inimă, a fost înmormântat în cimitirul Pere Lachaise (inima i-a fost zidită într-o coloană din Biserica Sfintei Cruci din Varşovia).

Surse:

Enciclopedia Universală Britannica, coord.: Ilieş Câmpeanu, Cornelia Marinescu, vol.4, Bucureşti, Ed. Litera, 2010

https://www1.agerpres.ro/flux-documentare/2014/10/17/documentar-pianistul-si-compozitorul-frederic-chopin-un-geniu-muzical--13-35-11

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/un-compozitor-de-geniu-frederic-chopin

http://www.romania-muzical.ro/emisiuni/portret-de-compozitor-frederic-chopin/285

https://www.britannica.com/biography/Frederic-Chopin

http://www.radioiasi.ro/stiri/supliment/frederic-chopin-simplitatea-este-realizarea-suprema/

https://www.dw.com/ro/mitul-chopin-cel-mai-renumit-pianist-%C5%9Fi-compozitor-al-romantismului/a-5313780

$__$$$

 S-a întâmplat în 1 martie1837: În această zi, a venit pe lume Ion Creangă, scriitor român (d. 31 decembrie 1889, Iaşi). Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveştilor şi povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice „Amintiri din copilărie”.

Ion Creangă s-a născut la 1 martie 1837, la Humuleşti, judeţul Neamţ, sau, după unele surse, conform actului din mitrica satului, moşia Mănăstirii Neamţului, Ocolul de sus, ţinutul Neamţului, partea I, care indică drept dată a venirii sale pe lume 10 mai 1839. Pe de altă parte, „Sînt născut la 1 martie 1837 în satul Humuleștii, județul Neamțului, Plasa de Sus, din părinți români: Ștefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda, născută David Creangă, din satul Pipirig”, așa mărturisea Ion Creangă în „Fragment de biografie”...Părinţii săi au fost Ştefan a Petrii Ciubotariul şi Smaranda Creangă, „răzeşi fără pământuri” din ţinutul Neamţului. Ion a fost primul născut dintre cei opt copii ai familiei sale.

A urmat şcoala primară la Humuleşti, Broşteni şi Târgu Neamţ. La Humuleşti a urmat între 1846-1848 şcoala de pe lângă biserică unde l-a avut dascăl pe bădiţa Vasile (Vasile al Iloaiei), cel luat cu arcanul la oaste. În 1848, mama sa l-a încredinţat pe el şi pe fratele său mai mic, tatălui ei, bunicul lui Ion Creangă pentru a-l duce la Broşteni pe Valea Bistriţei şi a-l înscrie la şcoala de acolo unde era profesor N. Nanu. Între 1853 şi 1854 a fost înscris cu numele de Ştefănescu Ion la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ, peste apa Ozanei, unde l-a avut ca profesor pe Isaia Teodorescu (eroul din Popa Duhu). Din dorinţa mamei sale de a-l face preot s-a numărat între 1854 şi 1855 printre elevii Şcolii Catihetice din Fălticeni condusă de N. Conta, după desfiinţarea căreia a trecut la Seminarul Teologic de la Socola - Iaşi. În 1859 s-a căsătorit cu Ileana, fata preotului Ioan Grigoriu de la Biserica Patruzeci de Sfinţi din Iaşi şi a fost hirotonit diacon al acesteia în acelaşi an la 26 decembrie. La 25 ianuarie 1859, sărbătoreşte alături de foştii colegi de seminar şi cu profesorii săi unionişti, dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza şi înfăptuirea Unirii, iar în acelaşi an, se va căsători – la 23 august, cu Ileana Grigoriu, fata preotului Ioan Grigoriu, şi va intra în rândul clericilor, fiind hirotonit diacon la Biserica Sf. Paraschiva din Târgu Frumos. Este perioada în care evenimentele sociale, politice şi familiale îl maturizează rapid, marcând personalitatea scriitorului, făra a-i altera, însă, umorul irezistibil. La 12 ianuarie 1860, începe calvarul vieţii de diacon, acesta fiind momentul în care socrul său, preotul Ioan Grigoriu, încearcă să-l sugrume. O zi mai târziu, Creangă scrie o jalbă adresată Mitropolitului, însă nu i se face dreptate, ba dimpotrivă, este arestat şi închis în beciurile Mitropoliei. 

La 2 mai 1860, diaconul Ion Creangă obţine mutarea de la Biserica Sf. Treime la Biserica „Sf. 40 de Mucenici” unde locuia, tocmai în casa socrului său, iar leafa se stabileşte la 700 de lei pe an. S-a înscris, în 1864, la Şcoala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi pe care a absolvit-o clasându-se pe locul întâi. Remarcat de directorul şcolii, Titu Maiorescu, din anul al doilea, a fost numit institutor la şcoala primară nr.1 din Iaşi de la biserica Sfinţii Trei Ierarhi, dedicându-se apoi activităţii pedagogice. În noiembrie 1864, prin decretul domnesc nr.1501, semnat de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Ion Creangă este numit institutor. La catedră a dovedit calităţi remarcabile: s-a preocupat să dezvolte spiritul de observaţie al copiilor şi să lege conţinutul lecţiilor de viaţă, de preocupările şcolarilor.

La 24 octombrie 1870, Ion Creangă face schimb de posturi didactice cu părintele Gh. Ienăchescu, fost coleg şi colaborator la manualele şcolare, astfel că ajunge la Şcoala primară sucursala nr. 1 din Iaşi, iar un an mai târziu apare „Învăţătoriul copiilor – carte de cetit în clasele primare de ambele sexe cu litere, slove şi buchi, cuprinzând învăţături morale şi instructive”, de C. Grigorescu, Ion Creangă şi V. Răceanu. Într-o zi de duminică, pe 10 august 1871, diaconul Ion Creangă apare la slujbă tuns şi cu pălărie, acest moment fiind începutul unui lung şir de necazuri pentru el. Este convocat de mai multe ori în faţa Consistoriului Mitropoliei, dar nu se prezintă. A fost „oprit din lucrarea diaconiei” şi a fost judecat în lipsă, inclusiv pentru faptele din anul 1868, iar verdictul Consistoriului suna astfel: „Diaconul Ioan, pentru că au mers la teatru şi apoi la cercetare au cutezat a susţine că nu au greşit, ci încă s-a silit a argumenta că acolo au găsit moralul dumnezeiesc; pentru că au slobozit cu puşca asupra bisericii; pentru că după aceea nici trăieşte cu soţia sa şi încă s-au tuns părul, să fie oprit de lucrarea diaconiei pentru totdeauna”. Era în anul 1872, când Creangă pierde calitatea de cleric, este destituit şi din învăţământ şi este dat afară şi din casa din curtea Mănăstirii Golia în care locuise încă din anul 1866.

O va cunoaşte pe Tinca Vartic, nepoata diaconul Vartic, alături de care îşi va petrece tot restul vieţii, mutându-se în Ţicăul Iaşului, într-o „bojdeucă de căsuţă”, situată pe o ulicioară dosnică, „plină de noroi cînd sînt ploi mari şi îndelungate zise şi putrede iar la secetă gemea colbul pe dînsa.” Creangă a fost reprimit post-mortem în rândul clerului, ca diacon, în anul 1993. Fiind exclus din rândul clerului, are voie să divorţeze, astfel că în februarie 1873 înaintează Tribunalului cererea de desfacere a căsătoriei. În septembrie se pronunţă divorţul lui Creangă de soţia sa, Ileana, „pentru abandonarea domiciliului de şase ani de zile, care se consideră cea mai mare insultă conform art. 212 Cod Civil şi pentru alte insulte tot atât de grave”. Martorii declaraseră că, în anul 1867, Creangă merge la Neamţ şi soţia sa ramasă în Iaşi „a abuzat de încrederea soţului său”. În septembrie 1874, este numit institutor la clasele I şi II-a de la Şcoala primară de băieţi nr. 2 din Păcurari, Iaşi. La 29 noiembrie 1874, Ion Creangă publică poeziile „Nu lucrezi n-ai ce mânca!” şi „Ia, clopoţelul sună” şi povestirile „Păcală, Inul şi cămeşa”, „Acul şi barosul” şi „A fost, a fost, că de n-ar fi fost nu s-ar povesti”.

În anul 1875, este numit într-o comisie de examinare a cărţilor didactice, ocazie cu care face cunoştinţă cu Eminescu, care avea apoi să îl introducă la Junimea, unde Creangă publică, în acelaşi an, în revista „Convorbiri literare”, „Soacra cu trei nurori” şi „Capra cu trei iezi”. A mai publicat şi în alte periodice ale vremii: Albumul macedo-român, Almanahul României June.În anul 1876, în ianuarie, revizorul şcolar Mihai Eminescu dă o Circulară de introducere a cărţilor didactice în şcoală, între acestea aflându-se şi „Metoda nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primare” şi „Învăţătorul copiilor”, de Ion Creangă. În iunie, Mihai Eminescu se va muta pentru câteva luni la Ţicău, la bojdeucă, la bunul său prieten Ion Creangă. Eminescu a rămas încântat de acest fel de viaţă, de peisajul rustic din jurul bojdeucii. Încetul cu încetul, Creangă îşi dezlega sacul cu poveşti, zicători şi snoave, iar poetul râdea cu poftă şi-l îndemna mereu să scrie. În zilele însorite, cei doi buni prieteni ieşeau prin spatele bojdeucii şi porneau încet spre Ciric, admirând în tăcere frumuseţile Iaşului.

Tot în iunie, Mihai Eminescu primeşte postul de redactor al ziarului „Curierul de Iaşi”, iar în numerele din 13 şi 16 iunie va fi retipărită povestea „Dănilă Prepeleac”, de Ion Creangă. În iunie 1879, Ion Creangă cumpără locul şi Bojdeuca din Ţicău pe numele Tincăi Vartic, după ce a scris el însuşi actul şi l-a semnat ca martor şi după ce a plătit 50 de galbeni austrieci – „a treizeci şi şepte de lei vechi galbenul”. Astfel Creangă o face proprietară pe femeia care avea grijă de el şi de gospodărie, însă întreaga viaţă s-a considerat proprietar pe această „bojdeucă de căsuţă”, cu două odăi. Anul 1880 este plin de evenimente în viaţa marelui povestitor, perioadă în care începe să scrie „Amintiri din copilărie”, cu care a atins apogeul creaţiei sale, la doar cinci ani de la debutul său în „Convorbiri literare”. Tot atunci devine membru în Consiliul Instrucţiunii, însă apar şi primele semnele serioase ale îmbolnăvirii de epilepsie. În septembrie, acelaşi an, aflat în Bucureşti la şedinţele Consiliului general al Instrucţiunii, Creangă participă la întâlnirile „Junimii” din casa lui Titu Maiorescu. În martie şi aprilie 1881, Creangă publică primele două părţi din „Amintiri din copilărie”, în „Convorbiri literare”, însă în acelaşi an se va interna la Spitalul Brâncovenesc pentru a căuta alinare pentru boala sa. În iunie 1883, Mihai Eminescu soseşte la Iaşi, ca trimis al ziarului „Timpul”, fiind găzduit, din nou, la bojdeuca lui Creangă. În anii următori, starea de sănătate a lui Creangă se deteriorează tot mai mult, viaţa sa împărţindu-se între publicarea unor noi scrieri, concedii medicale şi tratamente, însă comunicarea cu Eminescu, neîntreruptă din momentul în care s-au cunoscut, era marea lui dorinţă şi alinare. În iunie 1889, Creangă află din ziare despre moartea lui Eminescu, bunul său prieten, moment care avea să îi grăbească şi lui sfârşitul, moment survenit la 31 decembrie 1889, la Iaşi, în urma unei crize de epilepsie. În a doua zi a anului 1890, este înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi.

Surse:

Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999

http://www.istoria.md/articol/554/Ion_Creang%C4%83,_biografie

https://basilica.ro/181-ani-de-la-nasterea-scriitorului-ion-creanga/

http://www.rador.ro/2018/03/01/portret-ion-creanga-scriitorul-fara-pereche-povestitorul-minunat-al-copilariei-noastre/

$$$

 1 martie - „Ziua automobiliştilor militari din Armata României”. La 1 martie 1917, a fost înfiinţat în Moldova (în cadrul procesului de reorganizare a armatei române, refugiate) Regimentul de Tracţiune Automobilă, înfiinţare consfinţită prin Înaltul Decret nr. 245 din 22 martie 1917.Acest moment marchează apariţia armei Auto în cadrul organismului militar românesc. 

Regimentul nou-înfiinţat înlocuia Compania de Automobile a Armatei, creată prin Decizia Ministerială nr. 304 din 11 august 1915. Prin Decizia Ministerială nr.520 din 27 martie 1917, se prevedea ca Regimentul de Tracţiune Automobilă să fie structurat, pentru partea activă, pe trei batalioane. Aceste trei batalioane erau „de automobile, autocamioane, autocamionete şi alte asemenea'', iar în compunerea regimentului mai intrau şi companii de motomitraliere, grupuri de autotunuri şi automitraliere. partea sedentară se stipula înfiinţarea unui batalion de depozit şi a unei şcoli de şoferi. Dificultăţile începutului de drum (înzestrarea sub necesităţi cu mijloace auto, ca număr şi putere, traseele lungi şi drumurile desfundate), dificultăţi agravate şi de condiţiile dramatice ale războiului, nu i-au împiedicat pe automobiliştii militari, alături de ceilalţi ostaşi ai Armatei României, să-şi îndeplinească datoria faţă de ţară în timpul Războiului de Întregire.

În deceniile următoare, creşterea gradului de motorizare şi mecanizare a armatei a constituit unul dintre obiectivele de primă importanţă al factorilor de decizie din cadrul organismului militar românesc, automobiliştii militari contribuind, de-a lungul timpului, la îndeplinirea cu succes a misiunilor încredinţate.

Astăzi, unul dintre obiectivele propuse, pe termen mediu și lung, se referă la continuarea acțiunilor de creștere a nivelului de dotare cu tehnică și echipamente militare, prin achiziția de autocamioane și autocisterne, dar și platforme multifuncționale de transport.Toate acestea, alături de autovehicule de teren blindate și neblindate vor asigura îndeplinirea în condiții foarte bune, a sarcinilor și misiunilor la nivelul standardelor naționale și cerințelor de interoperabilitate NATO. Dar tehnica nu înseamnă totul în îndeplinirea unei misiuni. La fel de important este şi factorul uman – şoferul, militar sau civil – care îşi face datoria, ziua sau noaptea, indiferent de starea vremii.

La mulţi ani tuturor automobiliştilor militari români!

Surse:

https://www.mapn.ro/zilele_armelor/

http://presamil.ro/centenarul-automobilistilor-militari/

http://rft.forter.ro/tags/ziua-automobilistilor-militari

http://rft.forter.ro/tags/ziua-automobilistilor-militari

http://www.resboiu.ro/ziua-automobilistilor-militari-si-a-fortelor-pentru-operatii-speciale/

$$$

 1 martie - „Ziua Forţelor pentru Operaţii Speciale” din armata română. Forţele pentru operaţii speciale moderne au fost înfiinţate în Armata României la 1 martie 2003, când a luat fiinţă Batalionul 1 Forţe Speciale, iar la 25 octombrie 2011 s-a înfiinţat Brigada 6 Operaţii Speciale „Mihai Viteazul".

Începând cu anul 2004 s-au derulat numeroase activităţi de instruire în comun cu structurile similare din armatele ţărilor membre ale NATO, iar militarii au participat la exerciţii organizate în ţară şi în străinătate. Din anul 2006, militarii din FOS au luat parte la misiuni în Afganistan, în general împreună cu cei ai detaşamentelor din forţele armate ale SUA. Misiunea de bază a subunităţilor FOS româneşti a fost şi continuă să fie asistenţa militară în sprijinul structurilor de forţe speciale afgane. În anii de prezenţă în Afganistan, militarii şi-au demonstrat competenţele şi spiritul de sacrificiu, personalul FOS primind peste 400 de medalii, ordine, decoraţii şi distincţii americane. Structurile FOS sunt încadrate cu militari selectaţi şi antrenaţi astfel încât să facă faţă efortului fizic prelungit, în medii solicitante din punct de vedere psihic, folosind echipamente specifice şi tactici adecvate. Despre misiunile lor se ştiu puține lucruri îbn spaţiul public și, probabil, așa este cel mai bine, fiindcă misiunile lor implică foarte multă discreție și se bazează pe fapte, nu pe vorbe .Unul dintre atuurile lor este că pot înfrunta oricând, oriunde, orice fel de pericol.

Operatorii FOS sunt luptători puternici, curajoşi, inteligenţi, rezistenţi la eforturi extreme fizice şi psihice, tenace, perseverenţi, agili, animaţi de spiritul perfecţiunii.Gradul de risc ridicat al acţiunilor lor este acoperit cu deprinderi temeinice de acţiune în spaţiul aerian, terestru şi maritim prin capacitatea de paraşutare în condiţii speciale, înot şi scufundare, alpinism şi traversarea zonelor urbane. Luptătorii sunt dotaţi cu elemente de armament şi echipamente performante, compatibile cu dotările structurilor similare ale statelor membre NATO. Structurile de operaţii speciale îşi bazează puterea pe surpriză, viteza de acţiune, ingeniozitate, mobilitate, flexibilitate, înţelegerea mediului de acţiune din punct de vedere cultural şi lingvistic. Militarii din Forţele pentru Operații Speciale nu obișnuiesc să se laude cu misiunile neștiute pe care le îndeplinesc în teatrele de operații, însă camaraderia, spiritul de corp, coeziunea grupului și acțiunile solicitante, desfășurate de cele mai multe ori departe de pământul românesc, vorbesc în numele lor.

La data de 1 iunie 2018, în subordinea directă a CFOS, s-a înfiinţat Şcoala de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţii Speciale prin implementarea proiectului demarat în anul 2017, ca parte a programului de modernizare a FOS, pentru organizarea şi desfăşurarea, pe teritoriul României, a primului curs de calificare FOS similar „Beretele Verzi” SUA. Din 180 de candidaţi, un procent de 30% a absolvit cursul în luna iulie 2018, la finalul unui exerciţiu integrator cu trupe în teren desfăşurat la Mangalia, constituind prima promoţie de operatori FOS. La acea dată, comandantul Comandamentului NATO pentru operaţii speciale, NATO Special Operations Headquarters (NSHQ), viceamiralul (SUA) Colin Kilrain a vizitat Ministerul Apărării Naţionale exprimându-şi aprecierea pentru excelentele relaţii de cooperare existente între FOS din Armata României şi structurile similare din SUA, respectiv NSHQ.

La mulţi ani tuturor militarilor Forţelor de Operaţii Speciale, oriunde s-ar afla! 

Surse:

http://rft.forter.ro/actualitate/8915/autoevaluarea-activit%C4%83%C5%A3ii-militarilor-brig%C4%83zii-6-opera%C5%A3ii-speciale

https://monitorulapararii.ro/fortele-pentru-operatii-speciale-in-anul-2018-1-8946

https://www.armataromaniei.ro/blog/61611/comandamentul-for%C5%A3elor-pentru-opera%C5%A3ii-speciale

https://www.armataromaniei.ro/fb-domenii/fos

$$$

 1 martie - „Ziua Mărţişorului". Prima zi a lunii martie este sărbătoarea Mărţişorului. Mărţişorul este un „calendar” simbolic, reprezentat de un şnur bicolor, care adună zilele, săptămânile şi lunile anului în două anotimpuri, iarnă şi vară, făcut cadou la 1 martie, ziua Dochiei, străvechi început de an agrar. Conform unor opinii, acesta este un simbol exclusiv românesc şi nu mai există şi la alte popoare, iar alţii consideră că mărţişorul este un obicei tradiţional românesc şi că unele popoare vecine, cum sunt bulgarii, l-au adoptat, datorită frumuseţii tradiţiei. Personal, în anumite ocazii ale vieții mele, petrecute în mediu multinațional, am mai întâlnit acest obicei și la țări din spațiul ex-iugoslav!

La fiecare început de primăvară, doamnele şi domnişoarele primesc mărţişoare, pe care şi le prind în piept. În zona Moldovei e cam invers, adică doamnele și domnișoarele confecționează mărțișoarele și le oferă domnilor! Legenda spune că firul roşu se împleteşte cu firul alb pentru că reprezintă îmbinarea iernii cu primăvara. Totodată, din 1 martie şi până în data de 9 martie se aleg babele și se zice că așa cum va fi vremea în ziua aceea, aşa va fi şi anul celui care şi-a ales-o. De 1 martie, copiii, fetele şi femeile poartă mărţişoare confecţionate din şnur, împletit din două fire de culori diferite, de obicei roşu şi alb, cu ciucuri, la care se lega un bănuţ sau o cruciuliţă. Se zice că această combinaţie de alb şi roşu nu este altceva decât expresia vizuală a relaţiei dintre om şi mediu sau de viaţă. 

Albul reprezintă lumina, puritatea, candoarea, iar roşul viaţa, fiind expresia sângelui, deci pulsare, vitalitate şi, întotdeauna, tinereţe. În firul mărţişorului se împletesc cele două semnificaţii - lumina şi viaţa. Femeile care împleteau mărţişoarele, de obicei, cele înţelepte, „transmiteau" şnurului, implicit celor ce urmau să-l poarte, acest tip de convingere - că „va avea rod". Şi acest lucru nu se referea doar la naşterea de prunci, ci la succes, la împlinire, la realizare. Generalizat astăzi la sate şi oraşe, mărţişorul este confecţionat din două fire colorate alb şi roşu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi dăruit fetelor şi femeilor care îl poartă agăţat în piept una sau mai multe zile.

Deşi nu se ştie cu exactitate de când datează acest obicei, se ştie că prima zi a primăverii era celebrată din vechime, chiar din antichitate, iar mărţişorul îşi are originea în credinţele şi practicile agrare de atunci. Romanii sărbătoreau începutul primăverii la 1 martie, lună care purta numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu ce personifica renaşterea naturii. Deşi obiceiul poartă numele acestuia, nu are niciun fel de conotaţie marţială. Se spune că mărţişoarele sunt purtătoare de noroc şi fericire. Cum aminteam anterior, sunt formate dintr-o fundiţă roşu cu alb, roşul semnificând iarna iar albul – primăvara. La această fundiţă se adaugă alte simboluri ale norocului, cum ar fi trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar sau inimă. Mărţişorul este purtat pe haină, la vedere, timp de câteva zile, începând cu 1 martie.

Unii spun că, pe vremea dacilor, simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau doar după 1 martie. Mărţişoarele erau atunci pietricele albe şi roşii înşirate pe o aţă şi se purtau la gât. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, simboliza viaţa, deci femeia, iar culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, era specifică înţelepciunii bărbatului. Şnurul mărţişorului reprezintă, prin urmare, împletirea armonioasă a celor două. Potrivit altor surse, mărţişoarele constau în monede care erau atârnate de fire subţiri de lână, negru cu alb. Alegerea monedei, din aur, argint sau bronz, indica statutul social. Se credea că aceste amulete aduc fertilitate, frumuseţe şi previn arsurile din cauza soarelui. 

Mărțișoarele erau purtate până când înfloreau copacii, apoi erau atârnate de crengile acestora. După unele tradiţii, firul Mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul primăvara, la naşterea anului agrar. Astfel, întrucât Mărţişorul este inseparabil de tradiţia Dochiei carpatice, se poate afirma că acesta este un obicei vechi românesc, atestat în toate zonele locuite de români şi aromâni, preluat apoi și de alte popoare din centrul şi sud-estul Europei.

Surse:

http://www.ziuaveche.ro/cultura-religie/cultura/1-martie-martisorul-%E2%80%93-traditii-semnificatie-si-origine-152639.html/

http://www.rador.ro/2017/03/01/documentar-sarbatoarea-martisorului-origine-si-traditii/

https://www.mediafax.ro/cultura-media/1-martie-martisor-semnificatii-obiceiuri-si-legende-ale-traditiei-incluse-de-anul-trecut-in-patrimoniul-imaterial-al-unesco-17044999

https://adevarul.ro/locale/calarasi/traditii-1-martie-ziua-munca-interzisa-semnifica-martisorul-prins-piept-poarta-aduca-noroc-1_5a8594cedf52022f759738a7/index.html

$$$

 S-a întâmplat în 1 martie…

- „Ziua Mărţişorului"

-„Ziua mondială a protecţiei civile", declarată de către Organizaţia Internaţională a Protecţiei Civile (data coincide cu cea a intrării în vigoare a Tratatului OIPC, organizaţie neguvernamentală înfiinţată în martie 1972, cu sediul la Geneva)

- „Ziua automobiliştilor militari" 

- „Ziua Forţelor pentru Operaţii Speciale"

- 86 î.Hr.: Generalul roman Lucius Cornelius Sulla a luat cu asalt şi a jefuit Atena. Ca urmare, Grecia a trecut sub controlul Romei 

- 1445: S-a născut Sandro Botticelli, pictor italian (d. 1510).

- 1562: Peste 1.000 de hughenoţi sunt masacraţi de catolici în Wassy, Franţa; începutul războaielor religioase franceze

- 1565: A fost fondat Oraşul Rio de Janeiro. Rio de Janeiro (însemnând „râu de ianuarie”) este numele unui oraş din sud-estul Braziliei şi în acelaşi timp şi al unui stat al federaţiei Brazilia.Adesea, în mod colocvial, oraşului i se mai spune şi Rio. Oraşul este faimos pentru plajele sale Copacabana şi Ipanema cu hoteluri aşezate de-a lungul lor, pentru imensa statuie a lui Isus Cristos Mântuitorul („Cristo Redentor”) de pe muntele Corcovado şi pentru carnavalul său anual.Golful în care este situat Rio de Janeiro (Golful Guanabara) a fost descoperit de europeni la 1 ianuarie 1502, prin exploratorul portughez Gaspar de Lemos; l-a numit „Rio" pentru că a crezut că era mai degrabă o gură de râu decât un golf.Oraşul Sfântul Sebastian Rio de Janeiro a fost fondat la 1 martie 1565 în onoarea regelui Sebastian I al Portugaliei.

– 1643: A murit Girolamo Frescobaldi, organist, pedagog şi compozitor italian, supranumit „Bach italian” pentru cunoştinţele sale în arta contrapunctului (n. 1583)

- 1746: Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Româneşti (1744-1746), clerul înalt şi boierii hotărăsc eliberarea din şerbie a rumânilor fugiţi, care se reîntorc în ţară; liberi ca persoană, ţăranii rămân totuşi dependenţi economic de boieri, fiind obligaţi să presteze boierului 12 zile de clacă, în Ţara Românească şi 24 de zile, în Moldova 

- 1788: S-a născut Gheorghe Asachi, cărturar umanist, scriitor şi arhitect, întemeietor al învăţământului (1813), al teatrului românesc (1816) şi al presei (1829) în Moldova (m. 1869).

- 1810: S-a născut compozitorul şi pianistul polonez Frederic Chopin (m. 1849).

- 1812: S-a născut Nicolae Kretzulescu, medic (unul dintre ctitorii învăţământului medical în ţara noastră; autor al primului tratat românesc de anatomie) şi om politic liberal; ministru în mai multe rânduri şi prim-ministru (1862-1863, 1865-1866); a fost unul dintre fondatorii Societăţii Academice Române şi preşedinte al acesteia (1872-1873), precum şi preşedinte al Academiei Române (1895-1898) (m. 1900)

- 1815: Napoleon evadează de pe insula Elba 

- 1837: S-a născut Ion Creangă, scriitor român (d. 1889). 

– 1854: S-a născut Constantin Ţurcanu, cunoscut ca Peneş Curcanul, erou al Războiului de Independenţă, participant la cel de-al doilea război balcanic, la primul război mondial şi la campania din Ungaria (1919) (m. 1932)

- 1867: A apărut, bilunar (în primii cinci ani) şi apoi lunar, la Iaşi (până în 1885), apoi la Bucureşti (până în 1944, cu o întrerupere între anii 1916-1919), revista „Convorbiri literare”, publicaţie a Societăţii „Junimea”, una dintre cele mai importante apariţii din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, condusă iniţial de Iacob Negruzzi (până în 1895), iar apoi de un comitet de redacţie din care au făcut parte personalităţi marcante ale vieţii culturale şi ştiinţifice româneşti. Noua serie a revistei „Convorbiri literare” apare din ianuarie 1996 la Iaşi, lunar, având ca editor Uniunea Scriitorilor din România (1/13)

- 1872: A fost înfiinţat primul parc naţional din lume, Yellowstone (SUA), situat pe platoul cu acelaşi nume din nord-vestul Statelor Unite ale Americii. Parcul, care se întinde pe o suprafaţă de 8.987 km², cuprinzând lacuri, canioane, râuri şi lanţuri muntoase, este elementul central al ecosistemului Yellowstone, cel mai mare ecosistem rămas aproape intact în zona temperată de nord a Pământului

- 1873: Compania americană „E. Remington &Comp; Sons" a început producţia primelor maşini de scris 

- 1880: S-a născut Giles Lytton Strachey, biograf şi critic literar britanic (a deschis o nouă eră scrierilor biografice) (m. 1932)

- 1886: S-a născut Oskar Kokoschka, pictor, grafician, poet şi dramaturg austriac. Oskar Kokoschka (n. Pöchlarn, Niederösterreich - d. 22 februarie 1980, Montreux, Elveţia) a fost un pictor, grafician şi scriitor austriac, exponent al expresionismului.Tatăl sau era ceh şi provenea dintr-o familie cunoscută de bijutieri din Praga.În 1905 a fost recomandat pentru o bursă la Şcoala de Arte şi Meserii din Viena de către un profesor, care a fost impresionat de lucrările sale. La examenul de admitere participase şi Adolf Hitler dar nu a fost admis. A început să picteze în ulei şi în 1907 a lucrat la Wiener Werkstätte.În 1908 lucrările lui Kokoschka au fost expuse în Kunstschau în Viena, susţinute de grupul avangardist din jurul lui Gustav Klimt.În prezent, unele lucrări ale sale se găsesc în Muzeul Albertina din Viena.

– 1888, 1/13: S-a născut sociologul şi pedagogul rus Anton Makarenko; unul dintre fondatorii metodei de educaţie bazată pe exigenţele colectivităţii; primul care a condus colonii de muncă pentru reeducarea delincvenţilor minori (a fondat prima colonie de muncă, sub denumirea de „Colonia Gorki”, unde a instaurat o disciplină militară, punând un accent deosebit pe opinia colectivului, strivind, astfel, personalitatea celor „educaţi” ; scopul lui era crearea „omului nou”, a unui „bun cetăţean sovietic”, gândirea sa bazându-se pe ideologia marxist-leninistă) (m. 1939)

- 1892: Apărea (lunar, la Fălticeni, cu intermitenţe, până în 1931) revista de literatură şi tradiţii populare „Şezătoarea”, prima revistă românească de folclor, condusă de Arthur Gorovei (1/13)

- 1896: S-a născut Dimitri Mitropoulos, dirijor, pianist şi compozitor american de origine greacă (m. 1960) 

- 1896: Savantul francez Henri Becquerel descoperă radioactivitatea naturală 

- 1898: S-a născut Constantin Daicoviciu, istoric şi arheolog român, membru al Academiei Române. Constantin Daicoviciu (n. Căvăran, Caraş-Severin – d. 27 mai 1973), a fost un renumit istoric şi arheolog, profesor, rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. A fost membru al Academiei Române.A fost profesor de antichităţi clasice şi epigrafie la Universitatea din Cluj (1923-1968), decan imediat după eliberare, subsecretar de stat la Ministerul Asigurărilor Sociale şi Muncă (din ianuarie 1947) şi rector între anii 1957-1968, director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei (1945-1973), membru al Academiei Române din 1955.

- 1904: S-a născut Glenn Miller, compozitor american de jazz; a compus melodii precum „Moonlight Serenade”,„Chattanooga Choo Choo” ce au devenit cunoscute în interpretarea trupei înfiintate de el, „The Glenn Miller Orchestra” (d. 16.12.1944)

- 1907: Şi-a început activitatea Serviciul de urgenţă „Salvarea", din iniţiativa dr. Mina Minovici. Dr. Mina Minovici este fondatorul școlii române de medicină judiciară și a fost directorul primului Institut de Medicină Legală din România, construit în 1892

- 1920: S-a născut pictorul Gheorghe Şaru (m. 2003).Gheorghe Şaru pictor român-american, născut în România la Checea, judeţul Timiş. Prin natură şi educaţie fiind un artist al timpului său, totuşi nu a aderat la nici un curent la modă, însă a adoptat un stil extrem de original, care prin abilitatea de elaborare este imposibil de confundat şi foarte modern. Ceea ce uneori pare abstract este o realitate rafinată la cel mai înalt grad.El îşi trata formele cu meticulozitate de portretist.Culoarea l-a preocupat în cea mai mare măsură. A fost pentru mult timp profesor la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti şi a format sute de studenţi cărora le-a insuflat conceptul de artă modernă.A călătorit mult.Şi-a continuat ultimii aproape 20 de ani ai carierei sale în Statele Unite.Este expus în marile muzee ale lumii şi figurează în nenumărate colecţii particulare.A pictat până în ultimele zile ale vieţii, deşi fusese declarat orb din punct de vedere legal (legally blind).A fost înmormântat la Calvary, New York.

– 1922: S-a născut Yitzhak Rabin, general şi om politic israelian laburist, prim-ministru (1974-1977; 1992-1995); datorită rolului important în procesul de pace în Orientul Apropiat şi în detensionarea relaţiilor cu Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP), Yitzhak Rabin a primit Premiul Nobel pentru pace pe 1994, împreună cu Shimon Peres, ministrul de externe israelian din epocă, şi Yasser Arafat, şeful OEP (m. 1995, asasinat de către un extremist evreu, la Tel Aviv, în cursul unui mare miting pentru pace)

– 1924: S-a născut Elena Cernei, prima mezzosoprană de origine română intrată în istoria liricii universale; prima artistă din lume care a alcătuit libretul, a regizat și a interpretat o operă originală în premieră absolută: „Doamna Chiajna” de N. Buicliu (1973) (m. 2000) 

- 1910: S-a născut actorul britanic de film David Niven (m. 1983). 

- 1912: Primul salt cu paraşuta dintr-un aeroplan de la înălţimea 450 m este realizat de căpitanul american Albert Berry 

- 1922: S-a născut Yitzhak Rabin, general şi om politic israelian laburist, prim-ministru (1974-1977; 1992-1995); datorită rolului important în procesul de pace în Orientul Apropiat şi în detensionarea relaţiilor cu Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP), Yitzhak Rabin a primit Premiul Nobel pentru pace pe 1994, împreună cu Shimon Peres, ministrul de externe israelian din epocă, şi Yasser Arafat, şeful OEP (m. 1995, asasinat de către un extremist evreu, la Tel Aviv, în cursul unui mare miting pentru pace)

- 1925: In Germania, Hitler înfiinţează Trupele SS 

–1925: S-a născut matematicianul Solomon Marcus; unul dintre iniţiatorii lingvisticii matematice şi ai poeziei matematice; domeniile sale de cercetare sunt extrem de vaste: analiză matematică, calculatoare, lingvistică, informatică, poetică, semiotică, antropologie, istoria şi filozofia ştiinţei, educaţie; membru titular al Academiei Române din 2001; frate cu scriitorii Marcel Marcian şi Marius Mircu (m. 2016)

- 1926: S-a născut dirijorul de cor Nicolae Vicleanu 

- 1927: S-a născut Harry Belafonte, cântăreţ şi actor american

- 1930: La Radiodifuziunea Română debutează „Universitatea Radio”, emisiune etalon a Radioului public, cu prelegerea „Menirea radiofoniei româneşti”, susţinută de Dimitrie Gusti, preşedintele Consiliului de Adminstraţie

- 1930: S-a născut Alecu Ivan Ghilia (pseudonimul lui Alexandru Ivan), prozator, poet şi pictor

- 1931:S-a născut regizoarea de film Elisabeta Bostan, recunoscută pe plan internaţional în domeniul filmului cu şi despre copii („Veronica”, „Saltimbancii”) (n.Buhuşi) 

- 1944: Are loc premiera piesei „Steaua fără nume”, de Mihail Sebastian, la Teatrul Alhambra din Bucureşti 

- 1945: Andrei Ianuarevici Vîşinski, adjunctul ministrului de Externe sovietic şi preşedinte al Comisiei Aliate de Control pentru România, sosit la Bucureşti la 27.02.1945, în urma audienţelor repetate avute cu regele Mihai I, în care cerea demisia cabinetului Rădescu şi formarea unui guvern al FND, recomandă numirea lui Petru Groza în funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri. La 03.03.1945, Petru Groza prezenta regelui lista noului guvern„de largă concentrare democratică”, în care FND deţinea 14 ministere, iar la 06.03.1945 depunea jurămîntul ca prim-ministru 

- 1945: S-a născut jurnalistul sportiv Ovidiu Ioaniţoaia, directorul cotidianului „Gazeta Sporturilor"

- 1947: Si-a început activitatea Fondul Monetar Internaţional 

- 1948: Intra în vigoare noua Lege de organizare judecătorească (adoptată de Adunarea Deputaţilor la 28.XI.1947), prin care era înfiinţată, în România, instituţia asesorilor populari. Aparatul judiciar intra, astfel, sub controlul complet al Partidului Comunist şi al Securităţii

-1949: Înfiinţarea, la Bucureşti, a Institutului de Teorie Literară şi Folclor (din 1965, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”); primul director – George Călinescu

- 1950: Savantul Klaus Fuchs este condamnat la 14 ani închisoare pentru spionaj în favoarea URSS  

- 1951: S-a născut Scott Ross, clavecinist şi organist american (m. 1989) 

-1954: În zona atolului Bikini în Pacific, SUA experimentează bomba cu hidrogen

- 1958: A murit Giacomo Balla, pictor italian (n. 18.07.1871)  

- 1958: S-a născut Traian Ungureanu, jurnalist şi scriitor

- 1960: A murit cântăreaţa de operă Florica Cristoforeanu (n. 1886)

-1963: Era efectuat, experimental, primul transplant de ficat, de medicul american Thomas Starzl, la Universitatea din Colorado. Valabilitatea acestei tehnici a fost demonstrată peste patru ani, în 1967, când dr. Starzl a realizat, cu succes, primul transplant de ficat

- 1966: Premiera filmului „Pentru un pumn de dolari", cu Clint Eastwood in rolul principal

- 1975: A murit Günther Lüders, actor de film şi regizor german (n. 1905)

- 1976: A murit Jean Martinon, compozitor şi dirijor francez (n. 1910) 

- 1981:A murit Edwin Land, inventatorul aparatului de fotografiat Polaroid (n.07.05.1909) 

- 1981: A murit soprana spaniolă Consuelo Rubio (n. 1927) 

- 1984: A murit Jackie Coogan, actor devenit celebru odată cu filmul „The Kid" unde a jucat rolul puştiului alături de Charlie Chaplin 

- 1993: Se constituia, la Bucureşti, Curtea de Conturi a României, organul suprem de control financiar şi de jurisdicţie în România, reînfiinţată după 45 de ani de întrerupere a activităţii. La 24.I/5.II.1864 a apărut „Legea privind înfiinţarea Curţii de Conturi, instituţie pentru verificarea şi controlul administrării şi mânuirii banilor publici”

- 1996: A murit lingvistul suedez de origine franceză Alf Lombard, reputat specialist în limba şi literatura română; membru corespondent străin (1947) şi membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1992) (n. 1902) 

- 1998: „Titanic” a devenit primul film cu încasări de peste 1,8 miliarde de dolari în întreaga lume. În regia lui James Cameron şi avându-i în distribuţie pe Leonardo DiCaprio şi Kate Winslet, „Titanic” a reuşit să ia, în 1998, în cadrul celei de-a 70-a Gale a Premiilor Oscar, 11 premii Oscar dintre cele 14 nominalizări. Şi-a păstrat acest titlu timp de doisprezece ani când a fost detronat de următorul film al lui Cameron, „Avatar”, care a trecut de încasări de 2 miliarde de dolari, la nivel mondial

- 1999: România devine parte a Convenţiei de echivalare a diplomelor în domeniul învăţământului superior în Europa.

- 1999: Intrarea în vigoare a Tratatului de interzicere a minelor antipersonal, semnat la 5.XII.1997, la Ottawa/Canada

- 2001: Regimul taliban din Afganistan dispune aruncarea în aer a statuii lui Buddha de la Bamian, monument înscris pe lista UNESCO a patrimoniului universal

- 2001: India anunţă ca populaţia sa a depăşit cifra de un miliard 

-2002: Invazia Afganistanului: Începe „Operaţia Anaconda" în estul Afganistanului

-2002: Este lansată naveta spaţială Columbia pentru misiunea de reparare aTelescopului Spaţial Hubble

- 2002: Este lansat satelitul Envisat. Envisat (de la ENVIromental SATellite), in greutate de 8 t si care a costat Agentia Spatiala Europeana (ESA) 2,6 miliarde euro, a fost lansat cu o racheta ARIANE-5. Cele 10 echipamente stiintifice optice, radar si de investigare a atmosferei de la bordul ENVISAT, au fost proiectate sa fotografieze Terra, sa monitorizeze gazele care produc efectul de sera, sa supravegheze curentii marini si zonele acoperite de alge ale oceanului, precum si sa inregistreze nivelele de ozon.

– 2011: A murit Nicolae Botnariuc, zoolog şi biolog; autor a peste 150 de lucrări; a condus colectivul de elaborare a lucrării „Fauna României”, ca şi prima expediţie românească transafricană (1970-1971); membru titular al Academiei Române din 1990 (n. 1915, la Râşcani/Bălţi, azi în R. Moldova)

– 2011: A murit Ion Monea, unul dintre cei mai mari pugilişti din România; a cucerit două medalii olimpice, bronz, la Roma – 1960, şi argint, la Mexico City – 1968; a fost medaliat cu argint la Campionatele Europene de la Bucureşti din 1969, cu bronz la Roma în 1967 şi din nou cu argint la Moscova în 1963; a fost de 11 ori campion naţional şi medaliat cu aur la numeroase turnee internaţionale (n. 1940)

– 2012: A murit Gavril Ardelean, astist violonist şi concert-maestru al Filarmonicii de Stat Oradea (n. 1957)

– 2012: A murit cântăreţul, compozitorul, poetul şi actorul italian Lucio Dalla; cea mai cunoscută melodie a sa, „Caruso”, s-a vândut în peste nouă milioane de cópii în întreaga lume (n. 1943)

– 2014: A murit cineastul francez Alain Resnais; a realizat capodopere precum „Hiroshima, dragostea mea” (1959), după un scenariu original de Marguerite Duras, şi „Anul trecut, la Marienbad”, premiat cu „Leul de Aur” la Veneţia, în 1961 (n. 1922)