$$$

 ȘTIAȚI CĂ?

Membrii TRIBULUI HIMBA, conform multor antropologi, sunt considerați cei mai FRUMOȘI oameni din lume....

   ...-Iar despre femeile acestui trib se spune că, deși NU SE SPALĂ, miros foarte bine...

-TRIBUL HIMBA (aparținând populației negroide bantu) trăiește în nord-vestul NAMIBIEI, în apropierea graniței cu ANGOLA, într-un ținut stâncos și arid, numit KAOKOLAND. Singura sursă de apă provine din râul KUNENE, care are un curs temporar, iar apa potabilă este, prin urmare, foarte prețuită în aceste locuri.....

-În condițiile prezente în mediul lor de viață, membrii tribului nu se pot ocupa de cultura plantelor, ci sunt crescători de animale, având turme mari de vaci și capre. Vacile sunt slabe, dar nu sunt sacrificate pentru carne, ci sunt prețuite pentru produsele lactate obținute.

-Se practică poligamia, uzual un bărbat având mai multe soții. Dacă un turist ajunge în satele lor, în semn de respect, bărbatul HIMBA îi oferă străinului, atâta timp cât va sta în vizită în casa lui, una dintre soții sale, pentru ca oaspetele să se simtă cât mai bine. Bărbatul HIMBA va dormi afară, în timp ce străinul va dormi în interiorul locuinței....

-Femeile tribului nu se spală (apa neputând fi "irosită" astfel), dar miros foarte bine.... Acest lucru se datorează cremelor pe care acestea le folosesc, obținute din unt și lapte de vacă, amestecate cu o pulbere formată din plante, piatră ponce și pigment ocru din rocile din zonă.....Astfel tenul lor capătă o nuanță roșcată-ciocolatie, unică în lume..... Aceleași creme sunt folosite și pentru realizarea coafurilor..... La fel, copiii sunt unși de mici cu astfel de creme. Rolul cremelor respective este de protecție față de razele intense ale soarelui și față de insectele dăunătoare din zonă. 

Sursa text (tradus, adaptat) Lo sabías și Wikipedia

$$$

 La începutul anului 1881, în ziua de 9 februarie, DOSTOIEVSKI moare pe neaşteptate, în vârstă de 60 de ani..... O hemoragie puternică şi subită l-a trântit la pat pentru câteva zile. Simţea că moare; a chemat-o pe ANA GRIGORIEVNA, i-a spus să deschidă la întâmplare Sfânta Evanghelie, Biblia lui de care nu se despărţise nici în acea epocă de goană după noroc prin Apus.

     -ANA GRIGORIEVNA a deschis-o la întâmplare, acolo unde Mântuitorul merge să Se boteze la Ioan. Acesta refuză la început, dar Mântuitorul îi spune: „Nu mă opri, ci îndeplineşte ceea ce trebuie”. Atunci DOSTOIEVSKI se adresează soţiei lui, care plângea, spunându-i: „Nu mă opri, ceasul meu ca să mă duc a sosit”.

    -A strâns copiii în jurul patului, a rugat-o pe ANA GRIGORIEVNA să citească parabola "FIULUI RISIPITOR ” şi, după ce a citit-o, el a ţinut copiilor săi o cuvântare în care le spunea că suprema bucurie a vieţii şi supremul bine pe care poate să-l aibă un om în viaţă e să nu-şi piardă credinţa în Dumnezeu. „Chiar dacă nenorocul v-ar paşte să fiţi criminali în viaţă – le spune copiilor lui –, nici atunci să nu pierdeți încrederea în Dumnezeu, care e bun şi vă va ierta”. Cu aceste cuvinte a chemat preotul, s-a spovedit și împărtăşit şi şi-a dat sfârșitul.

     -Domnilor, înmormântarea lui a fost o înmormântare ca de ţar. Peste 100.000 de oameni din toate straturile sociale de pe tot cuprinsul RUSIEI, reprezentanţii tuturor societăţilor ruseşti, de toate felurile, au ţinut să participe la această înmormântare. Călugării de la ALEXANDR NEVSKI, unde erau înmormântaţi numai ţarii şi aristocraţii, au oferit un loc unde să fie înmormântat, iar slujba au dăruit-o familiei, adică i-au slujit pe gratis. O noapte întreagă studenţimea din PETERSBURG a vegheat în jurul sicriului, citind psalmi şi rostind cântări bisericeşti.

     -Iată, domnilor, acest om care trecuse prin cele mai abominabile patimi, care fusese chiar ocnaş, modelat de credinţa din el, de misiunea pe care a crezut el că e chemat s-o îndeplinească în poporul rus, a ajuns la acest prestigiu, la această veneraţie de care numai regii se bucurau în RUSIA vremii lui.”

Nichifor Crainic, “Dostoievski şi creştinismul rus”

$$$

 Când ROMINA a anunțat că urmează să se mărite cu ALBANO CARRISI, mama ei a izbucnit într-o tiradă furioasă: „Un fiu de țăran, scund, lipsit de farmec, cu ochelari – ce-ai putut găsi la el?!” N-o interesa că ALBANO era deja un cântăreț cunoscut. Se spunea chiar că a fost nevoit să-i plătească soacrei o sumă considerabilă pentru a obține binecuvântarea căsătoriei. Nici părinții lui ALBANO nu priveau cu ochi buni alegerea fiului lor: „Ce fel de soție și mamă ar putea deveni o fată răsfățată?”

     -Și totuși, CARRISI și POWER s-au căsătorit religios. După cinci ani și deja cu doi copii, cei doi au format un duet muzical. Curând, aveau să cucerească lumea. De mai multe ori au ocupat locuri fruntașe la Festivalul de la SANREMO. Cu melodia „CI SARA” au câștigat primul loc. Piesa „LIBERTÀ ” a fost considerată în ITALIA un imn neoficial al națiunii.

    -Faima lor atingea culmi nebănuite, inclusiv în Uniunea Sovietică. Își exprimau sentimentele pe scenă fără ostentație. AL BANO și ROMINA se iubeau cu adevărat. Păreau un cuplu ideal, de nedespărțit. Numele lor se contopeau într-unul singur – cu greu îi mai puteai imagina separat.

    -Aveau tot ce și-ar fi putut dori: celebritate, avere, coperți de reviste, interviuri și o reședință impresionantă în PUGLIA, cu o armată de servitori. La sfârșitul anilor ’80, au decis să mai aibă doi copii, deși pentru ROMINA a fost o încercare grea. Nu a încetat să cânte, să plece în turnee, și totuși a rămas o soție devotată și o mamă grijulie. Își susținea soțul în toate. Doar un gând o măcina: din cauza turneelor frecvente, nu putea oferi copiilor atât de mult timp cât și-ar fi dorit.

    😢 Totul s-a prăbușit într-o clipă. În ianuarie 1994, viața celor doi a fost brusc împărțită în „înainte” și „după”. Fericirea lor s-a năruit în secunda în care au aflat că fiica lor cea mare, YLENIA, a părăsit un hotel din NEW ORLEANS și nu s-a mai întors. Potrivit diferitelor surse, plecase în AMERICA pentru un festival de tineret alternativ sau pentru a strânge material pentru o carte. Cei doi soți și-au pus toate resursele în mișcare pentru a o găsi. De la poliție la clarvăzători, de la mafia siciliană la Interpol. Dar lunile, anii treceau, iar în loc de răspunsuri apăreau doar zvonuri. Se spunea că intrase sub influența unui guru, că devenise dependentă de droguri, că s-ar fi aruncat în MISSISSIPPI... Dar nici trupul ei nu a fost găsit vreodată....

     -După câțiva ani, AL BANO a mărturisit jurnaliștilor că nu mai crede că fiica lui este în viață.... Se resemnase cu pierderea.... ROMINA, în schimb, s-a revoltat: „Ai trădat-o pe fiica noastră!”, i-a reproșat, și a cerut imediat divorțul. Duetul muzical s-a destrămat firesc.....

    -ROMINA părea o umbră. Îmbătrânise, căzuse într-o depresie profundă. Apoi s-a refugiat în yoga, a început să călătorească în INDIA. În 2013, autoritățile au anunțat oficial încheierea căutărilor, dar POWER nu și-a găsit liniștea. Și cum ar putea, când o mamă își pierde copilul?

    -AL BANO s-a dedicat carierei solo, cultivării viței-de-vie, producerii vinului și a uleiului de măsline. ROMINA a început să scrie scenarii, să realizeze documentare, să picteze. Apoi s-a întors definitiv în AMERICA – acolo unde nu era percepută doar ca „soția lui Al Bano” și unde reporterii nu-i puneau întrebări dureroase despre fiica dispărută.

     -În 2013, ROMINA a acceptat invitația lui AL BANO de a cânta împreună în RUSIA, cu ocazia aniversării celor 70 de ani ai acestuia. Fostul cuplu s-a privit din nou cu tandrețe. Dar era o altfel de iubire. Sau poate nici măcar iubire.

     -După acele concerte, au mai urcat uneori împreună pe scenă. În 2015, au reapărut la SANREMO. Și iarăși, ca odinioară, au răsunat vocile lor pătrunzătoare…

Marcus de seară 

    ADMIRAȚIE,RESPECT!

$$$

 MINUTUL CU SĂNĂTATE !!! 💚

CEAIUL DE SFECLĂ ROȘIE......

Prin proprietățile sale, poate contribui la îmbunătățirea circulației sanguine, la reglarea 

tensiunii arteriale și la susținerea funcției hepatice și cognitive. 

De asemenea, are efecte benefice în combaterea stresului oxidativ și a inflamațiilor. 

Totuși, consumul de ceai (sau suc) de sfeclă roșie ar trebui făcut cu moderație și la recomandarea medicului, mai ales în cazul unor afecțiuni specifice. 

- Beneficii pentru sănătate......

Sănătatea cardiovasculară: Sfecla roșie, prin conținutul de nitrați, transformati în oxid nitric, ajută la relaxarea vaselor de sânge, contribuind la scăderea tensiunii arteriale și la o mai bună circulație sanguină. 

- Funcția cognitivă..... 

Susține o circulație sanguină sănătoasă la nivel cerebral, contribuind la o mai bună oxigenare a creierului. 

- Detoxifierea ficatului.....

Acționează ca un tonic hepatic, ajutând la detoxifierea organismului și la menținerea sănătății ficatului. 

- Efect antiinflamator.....

Componentele din sfecla roșie, precum betanina, au proprietăți antiinflamatorii care pot ajuta la combaterea inflamației cronice din corp. 

- Performanța fizică...... 

Poate îmbunătăți performanța sportivă prin creșterea rezistenței fizice și a nivelului de energie, datorită îmbunătățirii circulației și oxigenării celulelor. 

- Sistemul imunitar......

Este o sursă de vitamine și minerale, contribuind la întărirea sistemului imunitar. 

- Combaterea anemiei......

Conținutul de fier, magneziu și vitamina B6 poate ajuta la combaterea anemiei prin stimularea producției de globule roșii. 

- Precauții....

Deși beneficiile sunt multiple, este important să se respecte indicațiile medicului, mai ales în cazul persoanelor cu afecțiuni preexistente sau care iau medicamente.

Consumul excesiv de suc de sfeclă roșie poate duce la efecte secundare precum greață, vărsături sau amețeli.

$$$

 EXPRESII ROMĂNEȘTI ȘI ORIGINILE LOR !!!

Chiar dacă multe dintre expresiile romănești sună ciudat la o analiză sumară, toate aceste 

expresii încep să capete sens atunci când examinăm trecutul și descoperim originea acestora.

Spre exemplu, de unde vine expresia: „CUM DREGEM BUSUOICUL“?

Provenind din verbul latin „dirigere”, „a drege” și-a pierdut, de-a lungul timpului, sensul inițial de „a conduce”. Această modificare de sens a fost înlesnită de folosirea, în limba română veche, în Țările Române, a cuvântului „dregător” cu sensul de înalt funcționar la Curtea Domnească cu atribuții în Sfatul domnesc, în administrație, justiție sau armată.

E foarte posibil ca dregătorii să fi fost, adesea, însărcinați „să repare, să îndrepte sau să salveze” diverse situații problematice la Curtea Domnească.

Astfel, verbul „a drege” a ajuns să fie folosit în cazuri când se impune „repararea” sau „îndreptarea” a ceva, precum dregerea mâncărurilor sau a băuturilor cu diverse mirodenii pentru un gust cât mai bun.

Adesea, diverse plante aromatice sunt utilizate pentru a da un gust și un miros plăcute preparatelor culinare și băuturilor. 

În cazul vinurilor, pe vremuri, cel mai bun efect în dregerea lor o avea busuiocul.

Fiind o tehnică la care se apela de multe ori, „a drege” a ajuns să aibă și sensul de „a falsifica, a contraface o băutură” pentru că, desigur, uneori, de la atâta dres, se pierdea esența adevărată a licorii.În timp, de la „a drege cu busuioc” s-a ajuns la „a drege busuiocul”, expresie desemnând „îndreptarea unei greșeli” sau „salvarea unor aparențe”.

$¢$

 

Am facut scoala in comunism.

Am avut in fiecare ciclu cate 35 de colegi de clasa. Profesorii nu innebuneau din cauza asta.

Notele erau de toate felurile, Ca sa iei un 9 sau un 10 trebuia sa inveti pe branci, frate.

"10 pe linie" era, practic, inexistent.

Nu am avut niciodata extemporale anuntate. Cand profesorul venea cu lucrarile corectate acceptam nota fara cracnire. Nici nu putea fi vorba despre vreun "domn profesor, vreau si eu sa'mi mai puneti o intrebare ca sa'mi maresc nota".

Toate notele de la lucrari erau trecute in catalog.

Daca invatai erai primul in clasa fara sa conteze cu ce se ocupa mama sau tata.

Manualele erau baza, nu mergeam la scoala ca sa ne dicteze profesorul lectia pe care a "conceput'o" in primul an de meserie.

Dintre absolventii de gimnaziu foarte putini erau anafabeti functional. La absolventii de liceu nu se punea aceasta problema.

 Multi par deranjati de afirmatia ca toate astea se intamplau in comunism. Nu le place lor, multi nu au habar de ce, sa spui ceva bun despre perioada comunista.

Pai, mai "baieti", adevarul nu tine cont de ce v'ar placea voua sa auziti. ... 🙂

#Mihaela Constantinescu

$$$

 ION DACIAN

Ion Pulcă; 11 octombrie 1911, Saschiz, Mureș – 8 decembrie 1981, București

Ion Dacian a fost tenor, solist al Teatrului de Operetă, considerat unul din cei mai mari artiști ai operetei românești.

A urmat în paralel, la Cluj, cursurile Facultății de Drept, unde a obținut și Doctoratul în Drept, și ale Conservatorului de Muzică, avându-l profesor de Canto pe Ion Crișan.

Se spune că muzica era viața lui de mic, astfel că și-a început cariera în 1934 la Opera Română din Cluj, având roluri principale în Traviata de Verdi, Bărbierul din Sevilla de Rossini și Madama Butterfly de Puccini. Era o enciclopedie în muzică, vorbea și cânta în zece limbi, avea o cultură complexă și profundă în foarte multe domenii ca artă, literatură, filosofie și chiar știință.

În 1939 (la 28 de ani) a fost angajat de Nicolae Vlădoianu la Teatrul de Operetă și Revistă Alhambra din București, debutând în operetă cu Vânt de Primăvară de Joseph Strauss și ulterior în regie. Nicolae Vlădoianu i-a observat talentul, promovându-l în lumea muzicală a acelor vremuri, ba chiar i-a dat numele de scenă, inspirat de cel al satului Dacia din împrejurimile Clujului.

În perioada 1942–1947 a fost co-director al Teatrului Alhambra, interpretând roluri de june-prim în toate spectacolele muzicale ale acestuia.

În 1950 a fost înființat Teatrul de Stat de Operetă, unde a fost angajat prim-solist. A apărut într-o succcesiune de spectacole de succes printre care Liliacul și Sânge Vienez de Johann Strauss (fiul), Lăsați-mă să cânt de Gherase Dendrino, Lysistrata de Paul Lincke, Vânzătorul de Păsări de Carl Zeller, Văduva Veselă și Paganini de Franz Lehár, My Fair Lady de Frederick Loewe, Secretul lui Marco Polo de Francis Lopez, Anton Pann de Alfred Mendelsohn și altele. Numit director al teatrului în 1963, a fost eliberat din funcție, fără explicații, la începutul anilor ’70.

În cariera sa, a interpretat 57 de roluri, jucând în peste 5.000 de spectacole și a regizat spectacole atât la București, cât și în alte orașe ale țării, luând parte la 120 de concerte cu diverse orchestre filarmonice.

A fost un artist de mare popularitate, iubit de public. A fost distins cu titlul de Artist al Poporului, „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.

S-a stins din viață în 1981 și se află înmormântat în curtea bisericii Sf. Gheorghe din cartierul Andronache din București.

În 1990 Teatrul de Operetă a fost numit Teatrul de Operetă „Ion Dacian”. În anul 2000 prin hotărîre a guvernului, numele a fost schimbat în Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” București.