$$$

 SCRISOARE CĂTRE CONSTANŢA BUZEA

                   ADRIAN PĂUNESCU                

                           

   A fost aceasta insăşi viaţa noastră,

Cum poate fi şi cum nu poate fi,

Ne-am pustiit în nişte cărţi de versuri

Şi ne-am îmbogăţit în doi copii.

  Ne-am cunoscut în lumea literară

Şi mi s-a năzărit curajul să-ţi

Apar în cale, ca-ntre noi să curgă

Cerneala virginalei voluptăţi.

   Eram săraci şi nu aveam pe nimeni

Si ne târam sub cer cu paşii grei,

Am declanşat la cununia noastră

Un chef de douăzeci şi cinci de lei.

  Doi miri într-un subsol cu igrasie

Şi doi poeţi răniţi de ideal,

Iar Tudor Ursu, prozator şi meşter,

Ne-a tras curent, din stradă, ilegal.

   Am fost prea solidari în suferinţă

Şi prea curaţi, pe când eram săraci,

Ca să reziste căsnicia noastră,

Dar tu, Constanţa Buzea, ce mai faci?

  În vremurile când credeai în mine,

N-aveai îndreptăţirea de-a visa,

Acum, speranţa ta e confirmată

Şi s-a adeverit credinţa ta.

  Dar, cum spuneai, în ultima scrisoare,

De-o vârstă cu copiii noştri mari,

Nu ne-a rămas, din toată nebunia,

Decât salutul de pe doi gheţari.

    Şi, totuşi, eu mai aflu despre tine

Chiar de la cei ce nu ştiau nimic,

Despre iubirea şi-nvrăjbirea noastră

Şi care-acum ne zic şi ne dezic.

   Copiii noştri ne împing din lume,

Crescând rezumativ din amândoi,

Copiii noştri sunt ca două timbre

Pe ultima scrisoare dintre noi.

   Înfăşuraţi în propriile drame,

Nu ne mai pot copiii ajuta,

Noi suntem trişti, când nu ne vede nimeni,

Şi bem arar, amar, câte-o cafea.

    (25 ianuarie 1998)

$$$

 "A FOST DRAGOSTE ÎNTRE NOI!"

💕POVESTEA RELAŢIEI PASIONALE DINTRE VIVIEN LEIGH şi LAURENCE OLIVIER.  

„Dacă ne-am iubi doar cu trupurile noastre, cred că tot nu ar fi suficient“ 

        Doi dintre cei mai faimoşi actori ai tuturor timpurilor, VIVIEN LEIGH şi LAURENCE OLIVIER, au avut o relaţie întinsă pe parcursul a 23 de ani, dintre care aproape 20 de ani au fost căsătoriţi.....

     O relaţie presărată cu numeroase momente conflictuale. LAURENCE OLIVIER a văzut-o prima oară pe VIVIEN LEIGH în filmul "THE MASK OF VIRTUE "în 1936 şi s-au împrietenit după ce el a felicitat-o pentru rolul foarte bun. Cei doi au devenit amanţi în timpul filmărilor la „FOC DEASUPRA ANGLIEI ” în 1937. 

     Amândoi erau căsătoriţi, însă asta nu i-a împiedicat să aibă o relaţie extraconjugală foarte pasionată şi intensă. În acea perioadă, VIVIEN LEIGH a citit „PE ARIPILE VÂNTULUI ” şi i-a cerut agentului ei să o recomande lui DAVID O. SELZNICK, care se pregătea să facă un film după carte. Deşi nu avea foarte mare experienţă, VIVIEN LEIGH a fost aleasă de OLIVIER să o joace pe OFELIA în HAMLET, pus în scenă la OLD VIC THEATRE. LAURENCE OLIVIER şi-a amintit peste ani un incident survenit înainte de unul dintre spectacole, când starea ei de spirit s-a schimbat brusc, a început să ţipe la el, după care s-a liniştit brusc....

     În scurt timp, cei doi au început să trăiască împreună, în timp ce partenerii lor refuzau să divorţeze. În 1938, VIVIEN LEIGH i-a cerut agentului ei -MYRON SELZNICK (fratele lui David O. Selznick) să fie luată în considerare pentru rolul lui SCARLETT O'HARA în „PE ARIPILE VÂNTULUI ”. 

    VIVIEN LEIGH a mers la LOS ANGELES şi a dat o probă într-unul dintre studiourile unde urma să se facă filmul, impresionându-i pe toţi şi primind rolul lui SCARLETT. „PE ARIPILE VÂNTULUI ” a avut un succes uriaş, iar VIVIEN LEIGH a câştigat premiul OSCAR pentru cea mai bună actriţă. În perioada filmărilor la „PE ARIPILE VÂNTULUI ”,.

     VIVIEN LEIGH şi LAURENCE OLIVIER şi-au expediat zeci de scrisori pline de pasiune şi iubire. Într-una dintre ele, VIVIEN îi spunea lui LAURENCE : „Dacă ne-am iubi doar cu trupurile noastre, cred că tot nu ar fi suficient. Te iubesc mult mai mult de atât. Tot sufletul meu îţi aparţine“. ❤️

      Marele actor îi mărturisea la rândul său: „Eşti în mod constant în gândurile mele. Nu am trăit până când nu te-am cunoscut pe tine“. 

     În februarie 1940, JILL ESMOND a fost de acord să divorţeze de LAURENCE, iar LEIGH HOLMAN a fost şi el de acord să divorţeze de VIVIEN. Pe 31 august 1940, VIVIEN şi LAURENCE s-au căsătorit în SANTA BARBARA. Cei doi au jucat împreună în 1941 în filmul "THAT HAMILTON WOMAN" 1941, foarte apreciat în S.U.A. şi în UNIUNEA SOVIETICĂ, devenind una dintre peliculele favorite ale lui WINSTON CHURCHILL. 

     VIVIEN LEIGH filma "CAESAR şi CLEOPATRA "în 1945 când a descoperit că era gravidă şi a făcut avort....La scurt timp, ea a căzut într-o depresie acută presărată cu crize de isterie. În 1948, cei doi au fost într-un turneu în AUSTRALIA timp de şase luni, iar în acea perioadă neînţelegerile dintre ei s-au accentuat, ajungând la palme şi ţipete....😢

      Deşi relaţia ei cu LAURENCE se deteriorase, VIVIEN nu a lăsat ca dramele personale să se vadă şi în activitatea profesională. Iar în 1949 a făcut un rol memorabil în filmul „UN TRAMVAI NUMIT DORINŢĂ ”,câştigând al doilea OSCAR. 

     În 1956, VIVIEN LEIGH a mai făcut un avort, iar în 1958, după 10 ani de aparenţe păstrate, cei doi s-au separat. VIVIEN a început să se vadă cu actorul JACK MERIVALE, iar LAURENCE a început o relaţie cu actriţa JOAN PLOWRIGHT, cu 22 de ani mai tânără ca el. 

    În toamna lui 1960, VIVIEN şi LAURENCE au divorţat. Cei doi au continuat însă să îşi scrie până la moartea marii actriţe, survenită în mai 1967.... 😢

    LAURENCE OLIVIER a murit în 1989. Se spune că cu puţin timp înainte să moară, LAURENCE a fost văzut uitându-se la un film cu VIVIEN , cu lacrimi în ochi şi spunând: „A fost dragoste între noi”.

  sursa:Genovica Parvu 

              --------------------💕---------------------

$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️CONSTANȚA BUZEA.....

      A plecat intr-o zi de 31 august 2012.....

     S-a născut în data de 29 martie 1941..

Considerată de critici drept unul dintre cei mai importanți poeți români contemporani!

       "Era un om de o rară delicatețe și de o reală severitate.La ea sinceritatea și franchețea erau mai importante decât căldura,fiindcă uneori căldura poate ascunde ipocrizie!"

 A scris peste 20 de volume de poezie,a fost prima soție a poetului ADRIAN PĂUNESCU. 

      CONSTANŢA BUZEA despre fostul soţ, ADRIAN PĂUNESCU: ''Rănită, minţită, nu mă văd în stare să-l iert"!

... nu a participat, în 2010, la înmormântarea fostului ei soţ, ADRIAN PĂUNESCU, deşi au fost căsătoriţi timp de 16 ani.  

-În jurnalul „CREŞTETUL GHEŢARULUI ”, editat în 2009,poeta CONSTANŢA BUZEA, descria tot coşmarul pe care l-a trăit alături de ADRIAN PĂUNESCU (1943-2010). Cei doi au fost căsătoriţi în perioada 1961-1977.

- ANDREI PĂUNESCU: "Mama a crezut că tata, ADRIAN PĂUNESCU, era nemuritor... CONSTANŢA BUZEA nu a participat la înmormântarea din 2010 a poetului ADRIAN PĂUNESCU, cel care îi fusese soţ timp de 16 ani. CONSTANŢA BUZEA şi ADRIAN PĂUNESCU au avut doi copii, pe Ioana (născută în 1967) şi pe ANDREI (născut în 1969). IOANA a murit la vârsta de 44 de ani, la un an după trecerea în nefiinţă a tatălui ei. 

      O mare amărăciune se simte din însemnările CONSTANŢEI BUZEA din jurnalul ei, „CREŞTETUL GHEŢARULUI ”, editat de HUMANITAS în 2009. În timp ce delicata poetă este o sensibilitate rănită, ADRIAN PĂUNESCU apare ca un monstru conjugal, ca un tiran plin de cinism, care a putut să-i mărturisească, la puţină vreme după ce-i născuse primul copil, că a înşelat-o şi că a devenit aproape în acelaşi timp tatăl a două fetiţe gemene. 

      "Viaţă tensionată, enervări absurde urmate de hilare reveniri şi înduioşările lui. Urât zăcământ aş răscoli dacă aş nota la infinit ce mi se întâmplă zilnic, prin ce fiori de frig trece sufletul meu. Energia celuilalt, agitaţia lui fără istov, dar şi absenţele nemotivate pe mine mă sperie. Şi, fără să i pese de efect, mi se spovedeşte din orgoliu că este tată şi la altă casă. Că o nebună îndrăgostită de el, femeie măritată, i-ar fi născut gemene. Rănită, minţită, nu mă văd în stare să-l iert. Pe el nu-l absolv de vinovăţie. Instantaneu amestec de stupoare şi greaţă", scria poeta în „CREŞTETUL GHEŢARULUI ”.   

       Agitaţia este la el o stare firească CONSTANŢA BUZEA avea aproape treizeci de ani în momentul iniţial al Jurnalului, dar deja nu mai are iluzii în ceea ce-l priveşte pe partenerul ei, pe care-l priveşte critic, reproşându-i lirismul excesiv.  

„Agitaţia este la el o stare firească, indispensabilă, inevitabilă, dar pe mine mă scoate din ritmul propriu, intens, interiorizat. În casa în care el vine şi doarme câteva ceasuri, nu-mi vine nici mie să stau peste zi. Nu-i duc dorul, deşi, câteodată, din orgoliu, mă simt singură. 

  Lirismul i se degradează în cantitate, în relatare, în discursiv, în anecdotic. Senzaţia că politica îi exploatează resursele, în defavoarea poeziei. Cartea lui a avut succes şi asta i-a dat o oarecare linişte, care nu va dura. Va vrea mai mult“.        

     Un text din 21 ianuarie 1969 îl arată pe ADRIAN PĂUNESCU suferind din dragoste. NANA-OTILIA, numele sub care noua iubită a soţului ei apare în „JURNALUL" CONSTANŢEI BUZEA, ar ascunde pseudonimul literar al ANEI BLANDIANA şi numele său real, OTILIA COMAN.  

  „Într-o noapte, soseşte acasă euforic şi gălăgios, umăr la umăr cu NANA OTILIA, vizibil surprinsă când le-am deschis uşa. Au descărcat, mirosind a zăpadă, în mijlocul mesei noastre rotunde, o plasă cu mere roşii, de vis. Păreau amândoi picaţi din grădina Raiului, după izgonire..."  

  Despre suferinţa din iubirea sa pentru NANA-OTILIA, ADRIAN PĂUNESCU scria în volumul de poezii „FÂNTÂNA SOMNAMBULĂ", apărut în 1968. Această perioadă este redată şi de CONSTANŢA BUZEA în jurnalul ei.   

 „În vremea aceea, ADRIAN venea acasă şi se culca pe canapea întors cu spatele la noi. Cu faţa la perete, suferea. Ofta cu ochii strânşi, aproape să plângă, refăcând în minte scenele cu NANA îmbrăţişîndu-se şi prelungind agonia unei dorinţe apocaliptice. Aşa şi-a scris cartea cu care a luat premiul şi a stârnit certuri în juriu. O carte ca o rană vie, pe care o cunosc şi o evit, pe care am dactilografiat-o. A scris la ea bolnav de o lingoare ce nu se mai istovea. Se ridica din reverii şi se apuca de scris. Scria şi mă chema să mi le citească“. Lirismul i se degradează în cantitate, în relatare, în discursiv, în anecdotic. Senzaţia că politica îi exploatează resursele, în defavoarea poeziei.     

             "ADRIAN are mereu de plătit datorii 

  2 martie 1969

  Mi-e cu neputinţă să fac ordine după mutare... Zugravi în casă, ca melcii, tărăgănează treaba de la o zi la alta. în schimb cer bani, ameninţând că nu mai vin fără plată în avans. Compun şi expediez scrisori cu noua noastră adresă. El doarme. Când se trezeşte mergem să votăm. De Mărţişor mi-a dăruit un pat de răchită, cât să încap în el singură. Şi o cergă flocoasă imensă. Mă gândesc că ne-ar mai trebui o antenă tv...  

  Mâncăm la Casa scriitorilor împreună cu colegul lui de liceu PAUL BOBONETE FINESCU. ADRIAN are de plătit mereu datorii. Se împrumută în stânga şi-n dreapta. FLORICA vine printre primii să ne vadă în noua locuinţă. Seara, mărţişoare, cafea, serial în familie, Sfântul. Ieri am dactilografiat 64 de pagini - un record! Ce coincidenţă, - poezii din 1964. Premiul e pe sfârşite...   

  8 martie 1969 

 Din luna a opta încep pericolele. Naşterea se poate declanşa spontan. Şi cu Ioana au fost câteva alarme false. Când vine sorocul, ştiu ce mă aşteaptă. Anestezia ca o electrocutare, serul otrăvind măduva spinării, pulverizân­du-mi coloana când acul scurt pătrunde printre vertebre. îmi pierd consistenţa, mă degaj ca un fum şi nu mai pot controla decât vag realitatea. Apoi arsura primei trasări cu bisturiul la baza pântecului. Durerea se va şterge instantaneu. Aud ce se întâmplă şi ce se vorbeşte. 

   O clipoceală şi vocile celor din asistenţă. Extragerea pruncului şi primul lui scâncet agresiv. Senzaţia de frig, de greaţă, de pierdere. Mi se injectează glucoză? Mă încălzesc, îmi revin.  

 Coaserea apoi, meticuloasă, clemele. Mi se pune în vedere să nu tuşesc, să nu strănut. Intrarea în convalescenţă, refacerea lentă, contemplarea pruncului, felicitările, emoţia primului lapte, furia laptelui, prima hrănire la sân, care dă o senzaţie erotică de vis. înflorirea de la o zi la alta, ca o schimbare la faţă, din somn, din supt. Şi de-atunci înainte, gata, crezi pentru totdeauna că episodul dulce-amar al sarcinii va fi uitat. 

  Revenirea la normalitate, care nu înseamnă neapărat reluarea traseului de dinaintea sarcinii. îmi fac griji, îmi fac curaj. Mă simt infinit obosită, anemiată, în urmă cu somnul, fără reacţii spontane la agresiuni, ferindu-mă de atingeri, timidă, pudică, tăcută...   

 

  12 martie 1969  

O săptămână de gripă cu tuse şi piept iritat, fără febră mai sus de 37 cu unu, ca de obicei. În situaţii similare el face reacţii spectaculoase, ridică în picioare toată casa, zace morocănos, transpiră abundent, panicat, rău la boală. Se vaită la telefon, vorbeşte răguşit mimând o anemie în glas. Află toată lumea, se leagă la cap în prosoape şi arată ca Marat în baie în propriul pat. Simt şi eu că mă usuc şi mă sufoc de la vaporii de Palux, dar şederea în pat nu e de mine... 

   Ploaie viscolită. Foşnetul înfundat şi apos al străzii. în intersecţie, miliţianul şi fluierul lui fără nuanţe. Frânele şi opintirile maşinilor la stop. Calendaristic se-apropie Sfintele Paşti, dar n-a înfrunzit nici măcar sălcioara. Anul trecut pe vremea asta, în saloane bolnavele aveau narcise şi liliac în borcane, pe noptiere. Anul trecut pierdeam o sarcină, o fetiţă, pe care am botezat-o în gând ANAMARIA. Vinovată mă întreb cum ar fi fost acel copil dacă l-aş fi dus, periculos, până la termen?... " ("Creştetul gheţarului", Humanitas, 2009)

       CONSIDERAȚIE ȘI RESPECT!

$$$

 STIATI CĂ?

      ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️ -VICTORIA PRINCIPAL a părăsit producția serialului "DALLAS" în anul 1987, pe motiv că nu a fost de acord cu decăderea personajului său?

     Ar fi avut șansa de a primi un salariu uriaș pe un singur episod și astfel ar fi putut deveni cel mai bine plătită actriță din istoria televiziunii, însă a refuzat. 

      -”Primii cinci ani au fost spectaculoși, incredibili, minunați. Dar apoi, câțiva scenariștii cheie au plecat, iar în anul șapte a existat un declin în scenariul serialului, ceea ce a avut o contribuție enormă asupra deciziei mele de a renunța la proiect. 

     -Au vrut să mă influențeze să stau pentru mai puțini bani. Dar ceea ce nu au înțeles a fost cât de hotărâtă eram eu să plec. M-am simțit oarecum insultată. Așa că, răspunsul meu politicos a fost ferm, că plec. Eram îndrăgostită de serial și de rol de cum am citit scenariul. Am simțit că este vorba despre ceva incredibil, special, ceva din care îmi doream foarte să fac parte. Nu îmi puteam imagina că nu voi fi PAM. A fost un adevărat privilegiu pentru mine să o interpretez”, a declarat ea, acum câțiva ani, pentru presa internațională.

    -Personajul PAMELEI a fost foarte iubit datorită faptului că VICTORIA PRINCIPAL a fost mereu o femeie nobilă, autentică și sinceră, care a reușit să transmită energie bună telespectatorilor dincolo de ecranul televizorului. 

     "Sunt momente în viaţă când îţi descoperi adevăratul caracter. În noaptea aceea, am dormit ca un prunc. Fiindcă nu eram de vânzare", a declarat actrița.

     După retragerea din serialul ”DALLAS ’, VICTORIA PRINCIPAL a mai jucat în diferite producții, iar apoi s-a retras din cinematografie pentru a se concentra asupra proiectelor sale de sănătate și wellness. Cunoscuta actriță și-a lansat o companie de cosmetice și s-a implicat în diferite activități caritabile. În 2019, a anunțat retragerea din compania PRINCIPAL SECRET, care a fost apoi achiziționată de Guthy Renker.

      Însă, ajunsă la 73 de ani, VICTORIA PRINCIPAL s-a retras din viața publică și locuiește într-o fermă din CALIFORNIA, dedicându-și energia salvării animalelor fără stăpân. Este implicată în comunitate, ajută oamenii și adoră animalele și natura. Actrița are o fermă care ajută la salvarea animalelor, unde realibilitează cai sau alte animale care au fost neglijate sau abuzate! 

sursa: divahair.ro.

       CONSIDERAȚIE,RESPECT!

       ----------------------🌹----------------------

$$$

 În Roma antică, curățenia se făcea într-un mod greu de imaginat astăzi: cu urină. Lipsiți de detergenții moderni, romanii au găsit o soluție practică, bazată pe proprietățile naturale ale acestui lichid.

Spălătoria era treaba fullonilor, adevărați „profesioniști ai igienei”, care lucrau în ateliere speciale. Hainele erau înmuiate în cuve uriașe, apoi călcate cu picioarele pentru a se curăța temeinic. Secretul eficienței stătea în amoniacul din urină, care dizolva grăsimea și murdăria mult mai bine decât apa simplă.

Pe lângă urină, se foloseau și alte ingrediente:

cenușa, bogată în potasă, acționa ca agent de curățare;

argila, care absorbea impuritățile și reda prospețimea țesăturilor.

Metoda, departe de a fi respingătoare pentru romani, era considerată una eficientă și chiar rafinată. Atât de mult, încât urina a devenit o resursă valoroasă: pe străzi existau vase speciale pentru colectarea ei, iar împăratul Vespasian a introdus o taxă pe urină, transformând practica într-o sursă de venit pentru stat.

Astfel, un obicei care astăzi pare șocant era, în Roma antică, o dovadă de ingeniozitate și adaptare la resursele disponibile.

$$$

 27 august 1970: S-a stins din viață Ștefan Ciubotărașu, actor român de teatru și film.

Ștefan Ciubotărașu (21 martie 1910, Lipovăț, Vaslui — 27 august 1970, București) a fost un actor de film, radio, scenă și voce, precum și scriitor român. A studiat la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași (1933).

„Talent înseamnă, înainte de toate, sinceritate. Să ai acea facultate înnăscută de a putea fi sincer, atât de sincer încât să te prindă tot ceea ce faci – fiindcă nu toți avem acest har, sărmanii de noi. Apoi, ca parte intrinsecă din sinceritate, trebuie să vină neapărat și modestia și numai după aceea meșteșugul și bineînțeles controversele despre talent.”

VIAȚA

Ștefan Ciubotărașu s-a născut la Lipovăț, Vaslui, județul Vaslui, într-o familie de țărani săraci. Prin anii 1921-1922, a sosit la București (cu un tren marfar; tatăl său lucra la regionala CFR), pentru a învăța meseria de pantofar, așa cum hotărâseră părinții. A rămas trei ani, nesimțindu-se atras de meserie, preferând alte munci și activități casnice. A avut primul contact cu „gustul de otravă dulce al teatrului”, potrivit propriei mărturisiri. În schimbul comisioanelor ce le făcea, primea bilete la teatru, unde a fost fascinat de piesele O scrisoare pierdută și piesa lui Victor Eftimiu Înșir'te, mărgărite.

A lucrat timp de un an, ca ucenic la un atelier de pictat firme. În 1924, într-o noapte friguroasă de octombrie, a hotărât să se întoarcă acasă, dezamăgit de mizeria traiului cotidian. Această perioadă, în care părinții i s-au mutat în Vaslui, actorul a numit-o „întoarcerea acasă”. La îndemnul mamei, se înscris la Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu”, sărind peste câte două clase. Aici a debutat literar în paginile revistei liceului, întitulată „Năzuința”, și în paginile ziarului local, „Vasluiul”, sub pseudonimul Ciciricea (numele unui clovn popular). Împreună cu un coleg, a scos câteva numere ale unei reviste minuscule, „Uzina de umor”, iar mai târziu, la Iași, revista „Humorul literal”. A contribuit atunci și ulterior cu poezii, sonete și amintiri în paginile revistei „Luceafărul”.

În 1929 a absolvit liceul și s-a hotărât să plece la Iași, unde s-a înscris la Conservatorul de muzică și artă dramatică. Bacalaureatul și l-a dat în 1932 la Bârlad.

A traversat o perioadă dificilă în anii '30, prin faptul că proveniența socială determina închiderea multor uși. Încă de la admitere a fost remarcat de poetul Mihai Codreanu. Acesta i-a fost profesor protector și i-a oferit o bursă când a aflat că Ciubotărașu avea talent literar. În 1932 și-a satisfăcut stagiul militar într-o unitate de pușcași mitraliori.

Îndemnat de protectorul său, s-a înscris la facultatea de istorie, însă preocuparea de bază i-a fost poezia și publicarea în revistele locale la care contribuiau scriitori și poeți marcanți, între care George Topîrceanu, Otilia Cazimir, Ionel Teodoreanu. Acesta din urmă îl remarca la o sărbătoare a conservatorului, în cadrul căreia Ciubotărașu a declamat o poezie. Debutul ca actor a avut loc în 1934 și a fost angajat al acelui teatru timp de 14 ani. Piesa de debut a fost Macbeth, despre care maestrul spunea cu melancolie și amuzament:

„În piesă e vorba de cele două roluri de ucigași, în care primul era actorul Iancu Profir, iar al doilea eram eu. Și nu mi-e rușine s-o spun: am fost un ucigaș desăvârșit, am ucis... rolul!”

Primul succes l-a avut cu rolul contelui Alexis Czerny, deși monorol, în piesa Țarina (Ninocika?) de Melchior (Menyhért) Lengyel. La Iași s-a căsătorit în 1934 cu Aurora Donose. În 1940 li s-a născut fiica Magda. În 1945 s-au stabilit în capitală unde a jucat la teatrele Alhambra, Comedia și teatrul Victoriei, stabilindu-se pe un registru interpretativ de comedie. În 1948 teatrele au fost restructurate, iar Ciubotărașu a fost repartizat la Arad, la primul teatru de stat din țară. Aici a desfășurat și o activitate de instructor artistic.

În 1950 a revenit la București, unde a fost solicitat la Teatrul Național.

În capitală a început perioada sa în care a realizat roluri de consistență uriașă. A jucat mult și variat, fiind supranumit „actorul celor 300 de roluri”. Nu a neglijat nici domeniul literar, scriind poezie până în ultimele clipe ale vieții. În 1959 a jucat în Desfășurarea, Brigada lui Ionuț, Valurile Dunării, Telegrame, în Mândrie (1960), în Pădurea spânzuraților (1964), film regizat de Liviu Ciulei și premiat cu premiul pentru regie la Festivalul Internațional de Film de la Cannes din 1965; în Războiul domnițelor (1969) în regia lui Virgil Calotescu, în Columna (1969) în regia lui Mircea Drăgan, film premiat cu diploma de merit la festivalul internațional de film de la Adelaide, Australia (același an). În 1968, a jucat și în Legenda (în regia lui Andrei Blaier). A jucat într-o mulțime de roluri în piese de teatru și multe piese de teatru radiofonic.

DECES

În dimineața zilei de 27 august 1970 s-a stins din viață când aștepta mașina care urma să-l ducă la Pitești pentru a turna filmul Așteptarea. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu.

NUMISMATICĂ

Banca Națională a României a emis la 16 august 2010 o monedă comemorativă de argint, cu titlul de 999‰, de calitate proof, într-un tiraj de 1.000 de exemplare, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea talentatului actor Ștefan Ciubotărașu. Moneda este rotundă, cu un diametru de 37 de milimetri, o greutate de 31,103 grame, are valoarea nominală de 10 lei. Tăietura monedei este zimțată.

Pe avers este sugerată activitatea lui Ștefan Ciubotărașu în domeniul teatrului și filmului. Tot pe avers este gravată stema României, valoarea nominală a monedei 10 lei, precum și milesimul 2010, anul emisiunii.

Pe revers este gravat portretul lui Ștefan Ciubotărașu, într-unul din rolurile remarcabile, din filmul Columna, iar spre marginea monedei, în arc de cerc este gravat numele: „STEFAN CIOBOTARASU”. În partea de jos a monedei, sunt gravați anii între care a trăit cel comemorat: 1910 și 1970.

FILMOGRAFIE

- Brigada lui Ionuț (1954)

- Desfășurarea (1954)

- Erupția (1957)

- O mică întîmplare! (1957)

- Pasărea furtunii (1957)

- Râpa dracului (1957)

- Avalanșa (1959)

- Telegrame (1960)

- Valurile Dunării (1960)

- Furtuna (1960)

- Portretul unui necunoscut (1960)

- Mîndrie (1961)

- Setea (1961)

- A fost prietenul meu (1961)

- Omul de lângă tine (1961)

- Porto-Franco (1961)

- Celebrul 702 (1962)

- Cerul n-are gratii (1962)

- Lupeni 29 (1962)

- La vârsta dragostei (1963)

- Merii sălbatici (1964)

- Străinul (1964)

- Pădurea spînzuraților (1965) - Petre

- Neamul Șoimăreștilor (1965) - Stroie Orheianu

- Amintiri din copilărie (1965) - Ion Creangă

- Golgota (1966)

- Diminețile unui băiat cuminte (1967)

- Subteranul (1967)

- Cerul începe la etajul III (1967)

- Columna (1968)

- Apoi s-a născut legenda (1968)

- Sâmbăta morților (1968)

- Războiul domnițelor (1969)

- Așteptarea (1970)

DISTINCȚII

Premii: în 1964, premiul pentru interpretare masculină la Festivalul Național al Filmului de la Mamaia

A fost distins cu titlul de artist emerit (înainte de 1958). Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actorului Ștefan Ciubotărașu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

$__

 ȘTIAȚI CĂ?

,,Consumul de cuișoare ajută la vindecarea multor boli. Consumul de cuișoare este util în protejarea organelor, în special a ficatului, de efectele radicalilor liberi.

 De asemenea, cuișoarele trebuie utilizate frecvent dacă ai o răceală, gripă sau febră. Consumul de cuișoare oferă ajutor de la problema umflăturii în gât, amigdale, etc. 

De fapt, cuișoarele conțin un element numit eugenol care il face un antiinflamator eficient. 

Tot ce trebuie să faci este să mesteci două cuișoare și să bei apă călduță înainte de a merge la culcare. 

 Cuișoarele se dovedesc, de asemenea, a fi eficiente în diabet, deoarece controlează nivelul de zahăr din sânge, adică cei care au probleme cu zahărul vor beneficia foarte mult de pe urma acestuia.

 Trebuie să mai știi că cuișoarele au efect aromaterapeutic, stimulând intens funcțiile cerebrale. Sunt indicate în perioadele de suprasolicitare intelectuală, de oboseală, în perioadele de examene sau în perioadele de stres. Cuișoarele reduc colesterolul rău din organism.”

                                        * Gabriela Bogdan *