$$$

 IARTA-MĂ, DOAMNE...

Iartă-mă, Te rog, Doamne, pentru greșelile mele toate,

Pentru că renunț adesea, cu mâinile lăsate...

Uneori mi se pare că pe lume nici nu trăiesc, 

Și nu mai cred în minuni – la ele nici nu mă gândesc...

Iartă-mă, Doamne, Te rog din toată inima,

Dacă, fără să știu, am rănit cândva pe cineva...

Și dacă adesea-am strigat în viață: ”Doamne, nu mai pot!”,

Fugind de greutăți înfricoșate, ca de un mare foc...

Și pentru fericirea ce mi-ai dăruit, nu prea Îți mulțumesc, 

Iar pentru cei ce-mi sunt aproape, recunoștință rar rostesc...

Nu mai am încredere-n persoana cu care viața mi-o trăiesc, 

Și văd adesea doar ce-i rău – deși, în suflet, îl iubesc...

Poate se-ntâmplă că n-am dreptate, dar nu necontenit 

Și de-atâtea ori repet în viața aceasta: ”Eu am obosit!”...

Păstrez pe nevrute toate nemulțumirile în inima mea,

Deși, pentru toate ce-a fost aici, l-am iertat totdeauna...

Ajută-mi, Doamne, să merg înainte, să fiu de folos, 

Să port în lume un gând curat, un zâmbet luminos...

Iar dacă iar voi cădea, nu voi plânge niciodată –

Ci-Ți voi mulțumi pentru tot și pentru a mea soarta...

Doamne, un singur lucru Îți cer azi în fața Ta,

Ai grijă, Tată bun, de cei dragi și familia mea...

Iar toate celelalte le voi îndura, oricât mi-ar fi de greu –

Căci Tu ești nădejdea mea, bunul meu Dumnezeu!

Cu mare drag -Sofia Roșca.

  (Cernăuți -Ucraina)

$$$

 POTECI DE DOR

Vai, ce mult, Doamne, îmi este dor de ei,

Când sub pomii bătrânei, înfloriți de tei...

Printr-o turmă înconjurați de oi și mei,

Părintește se sfătuiau, părinții între ei...

Vai, ce mult, Doamne, îmi este dor de ei,

Când tata îi legăna pe acei mai mititei...

Zicându-le zâmbind, că-s foarte frumușei,

Adeseori, îmi amintes de ei, părinții mei!

Vai, ce mult, Doamne, îmi este dor de ei,

Doar me-au rămas în memorie, tinerei...

Tu te-ai dus, mamă, la ceruri, fără să vrei

Și noi, am râmas unsprezece copii singurei.

Dar voi, acolo Sus, să nu vă-ngrijorați de ei,

Totul îi bine la copii, nepoței și strănepoței...

Deși, dragii mei, în țara noastră merge război,

Azi, în ospeție ne vom duce la cimitir la voi...

Ca de fiecare dată, cu lumănări în mâmă și flori,

Rugându-ne, pentru voi, nepoți, fete și feciori:

Să vă odihnească Dumnezeu, întru Împărăția SA!

Auzind rugăciunile spuse și veșnica pomenire deja!

Cu mare drag-Sofia Roșca.

  (Cernăuți -Ucraina)

$$$

 MI-AI FOST... SĂ-ȚI FIU

Odată, m-ai întrebat: pentru ce te iubesc?

Ce mă face pe mine bărbate, să te preţuiesc?

Au trecut mulţi ani, dar nu găsesc răspuns,

N-am cuvinte să-ţi zic, ce inima mi-a străpuns.

De ce te iubesc, mă întreabă multă lume,

Nici eu nu ştiu, poate că mă cerţi bine

Sau pentru că îmi cânţi în şoaptă mie

Şi în tăcerea nopţii mă dăruiesc eu ţie.

Îmi place, când cina o mâncăm împreună,

Când dimineaţa îmi dăruieşti a iubirii cunună,

Că ambii iubim aceleaşi cântece frumoase

Şi că ne plac mult mâncărurile gustoase.

Te iubesc, când mă-nţelegi fără cuvinte,

Când sufletul tău îmi zâmbeşte, ca şi înainte,

Când ochii tăi blânzi mă privesc cu gingăşie,

Îmi oferă iubire, să pot uita de suferinţă vie.

Mi-ai fost... să-ți fiu, mereu numai a ta, bărbate,

Tu-mi eşti soarta şi aceasta e pe bună dreptate,

Cred că Dumnezeu a rânduit să te iubesc pe tine

Şi nu pe cineva, care m-a iubit demult pe mine.

Cu mare drag-Sofia Roșca.

   (Cernăuți-Ucraina)

$$$

 AI GRIJĂ, FEMEIE, DE TINE

Ai grija, femeie, mereu de tine și de sănătatea ta

Tratează-te cu blândețe și dragoste – chiar azi, nu cândva.

Nimeni n-are dreptul să te posede, cu cine n-ai trăi,

Tu ești liberă să te alegi pe tine însăți și de-a vorbi,

Dar nici să dai vina pe nimeni în loc de-a mulțumi...

Mai întâi, femeie, ai grijă de tine și apoi de altcineva. 

Ascultă-ți inima: ea nu minte, ci cunoaște calea ta.

Deloc nu contează ce cred alții despre tine ori familia ta,

Cel care te iubește cu adevărat nu crede vorba altcuiva,

Iar pentru că ești frumoasă, nicicând nu te va judeca...

Scrie, femeie, pe-o hartie cine ești și pe de rost învață:

«Sunt mândră de mine, că mulți mă admiră în viață,

Meritele mele sunt nenumărate, mulți îmi spun în față,

Sunt prietenul și sprijinul meu, deși îmi este cam greu, 

Am încredere în mine – și o credință mai mare în Dumnezeu!»

Cu mare drag -Sofia Roșca.

  (Cernăuți -Ucraina)

$$$

 ÎMPLINIREA SUFLETEASCĂ

Uneori puţin de tot îi trebuie omului

Să-l aline cineva, când are boala dorului,

E de ajuns cu căldură să-l privească 

Și să-i întindă mâna cea prietenească.

Atenţia şi vorba bună sunt destule

De-a alina lumea întreagă, fără pilule,

Să le şteargă lacrimile de pe obraz,

Celor, care sunt uneori în mare necaz.

Când sufletul se umple de linişte şi pace,

Atunci tot răul în bucăţi se desface,

Deşertăciunile şi grijile se duc uşor,

Iar testamentul scris îşi ia al lui zbor.

Aşa înţelegem că lumea-i trecătoare

Se trezeşte în noi acea speranţă mare,

Mai sacră decât satisfaţia omenească,

Este marea ta împlinire sufletească...

Cu mare drag -Sofia Roșca.

  (Cernăuți -Ucraina)

$$$

 Eu nu sunt cea mai bună mamă

Ştiu bine, puiule, că nu sunt cea mai bună mamă,

Nu ştiu adresa ta nouă, să te cuprind cu o năframă,

Dar să ştii, dragul meu, că mama mâna o să-ţi dea,

Dacă, întâmplător, vei avea nevoie, când vei aluneca.

Ştiu bine, fiule, că al mamei caracter nu-i doar ideal,

Pot tăia câteodată şi ultimul copac, ce creşte pe mal,

Numai tu, te rog, să mă auzi, ce în viaţă îţi şoptesc:

Eu, sincer şi din suflet, scumpul mamei, te iubesc!

Uneori greşeşti, dar pentru mine vei rămâne o floare

Şi-ţi spun dreptatea-n faţă, că inima mereu mă doare,

Te-am crescut atât de greu, cu ajutorul Lui Dumnezeu

Şi azi ca o mamă, n-am niciun drept la tine, fiul meu.

Eu sunt dintr-un neam, ce-şi dă ultima cămaşa sa,

Când cineva cu o nevoie mare intră ușor pe uşă mea,

Mă rog, fiul meu, ca Dumnezeu de toate să-ţi dea... 

Dar nicicând, tu, fiul meu, să nu porţi cămaşa mea.

Cu mare drag-Sofia Roșca.

   (Cernăuți -Ucraina)

$$$

 OAMENI DE LUMINĂ

Cât de puțini sunt cei cu care poți fi în fericire și în chin...

Se-ntâmplă uneori chiar și cei dragi, într-o clipă, să-ți devină străini.

Încă mai ieri, când le puteam ajuta, ei în față mi-au zâmbit,

Iar azi, când n-au nevoie de mine, cât de greu le-am devenit...

Cât de puțini sunt cei cu care te simți cu adevărat în largul tău,

Care nicicând nu te judecă pe-ascuns, spunând ce-i rău...

Și pentru nimic în viață ei nu vor susține bârfele altuia,

Iar la o mare încercare și în vremuri dificile te vor mângâia...

Cât de puțini sunt cei care, pe drumul vieții, nu cunosc invidia

Și pentru succesul tău, ca părinții, sincer se vor bucura...

Cei ce au în suflet o adevărată primăvară și sfântă sinceritate,

Și nu vor fi nicicând în stare să-ți facă vreo răutate...

Cât de puțini sunt cei ce-ți simt adevărata ta nenorocire,

Cei ce suferă alături de tine, cu durere și iubire.

Cei care nu regretă deloc nici efortul, nici timpul pierdut, 

Și se roagă Domnului să-ți dea sănătate și mult spor absolut!

Da, puțini sunt astfel de oameni în lumea asta, dar totuși ei există!

Atât de amabili, milostivi, sinceri și cu dragoste curată te ajută...

Fie ca bunul Dumnezeu, tot binele făcut să vi-l răsplătească,

Cu drag să vă ocrotească și pace mereu să vă dăruiască...!

Cu mare drag -Sofia Roșca.

  (Cernăuți -Ucraina)