joi, 6 martie 2025

*****

 „Mai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi. La ora 16 fix aveau testare la Religie. Când a intrat profesoara tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical. „Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre, simple, la două întrebări:

1. Cine este Dumnezeu?

2.Cum ştiţi că Dumnezeu există dacă nimeni nu l-a văzut?”.

În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea. Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări erau repetitive. Cuvintele parcă erau aceleaşi: „Dumnezeu e Tatăl nostru”; „a făcut Pământul…, marea şi tot ce există”; . Dar a treizecea? E lucrarea lui Gheorghiță . Un pici blond. Mărunţel. „Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”. Copilul vine şovăielnic....

Se temea de o umilinţă în faţa colegilor. Lacrimile îi inundă obrajii. 

Învăţătoarea îl încurajează. Elevul începe citirea sughiţând: „Dumnezeu este ca zahărul pe care mama îl pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun. Eu nu văd zahărul în ceaşcă, dar dacă mama nu îl pune, simt imediat că lipseşte! Aşa este şi Dumnezeu. 

Chiar dacă nu-L vedem. Dacă El nu este în viaţa noastră, viaţa este amară şi nu are gust”. Sala a explodat în aplauze. Profesoara i-a mulţumit lui Gheorghiță şi a completat: „Vedeţi copii, ceea ce face din noi înţelepţi nu e să cunoşti multe lucruri. Ci să fim simpli, dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră”.

Filosofii se chinuie să-L definească pe Dumnezeu cu idei, sa-L cuprinda în concepte. Pictorii îl scot din minte şi-L aştern colorat pe pânze. Iar noi, muritorii, tot nu înţelegem… Dumnezeu nu e un concept greoi. E simplu ca şi cămaşa lui Hristos. E respirabil ca aerul proaspăt de ianuarie. E dulce ca zahărul! Numai că nu poţi să ştii toate astea decât dacă l-ai gustat mai întâi!

Vrei să trăieşti frumos, să trăieşti înţelept?

Nu uita să pui Zahăr în viaţa ta!”🙏❤️😇

Sursa internet ..

"" "

 CODUL BUNELOR MANIERE :         

1. La spectacole de teatru, operă, gale sau expoziții, vom merge îmbrăcați elegant.

2. Când ne întâlnim cu cineva pe stradă, nu vom rămâne în mijlocul străzii sau în mijlocul trotuarului.

3. Nu ne vom întrerupe niciodată interlocutorul, în cadrul unei discuții.

4. Autoprezentarea se obișnuiește frecvent, în diferite ocazii: într-o societate mai numeroasă, la solicitarea unei vizite, la prezentarea în fața superiorului pe care încă nu l-ai cunoscut.

5. Într-un restaurant sau bar, bărbatul va intra mereu primul.

6. Când strănutăm, tușim sau căscăm, se pune întotdeauna mâna la gură, indiferent de distanța sau de relația pe care o avem cu o persoană. Este indicat să purtăm mereu la noi șervețele sau batistă.

7. La intrarea în mijloacele de transport în comun, întâi sunt lăsați să iasă afară cei care coboară, după care vor intra ceilalți pasageri.

8. La masă, se va aplica „Regula gheișei”: Nu suflați în mâncare/ceai/cafea! Așteptați să se răcească!

9. De fiecare dată când o doamnă se ridică de la masă sau se așază, toți bărbații trebuie să se ridice odată cu ea.

10. O doamnă nu va intra niciodată singură într-un bar sau local în care se vând cu predilecție băuturi acoolice.

11. Bărbatul este prezentat femeii, cel mai tânăr celui mai în vârstă, iar gradul mai mic celui superior.

12. În mijloacele de transport în comun: Dacă o doamnă este însoțită de un bărbat, acesta îi va cumpăra biletul și îi va oferi locul de lângă geam. Dacă există doar un singur loc liber, el va fi oferit doamnei, iar domnul va rămâne lângă ea în picioare. Niciodată nu o va părăsi, grăbindu-se să prindă un loc liber când se ivește ocazia.

13. A nu răspunde la gestul celui care întinde mâna este în sine o ofensă, chiar mai gravă decât cea de a nu saluta.

14. Punctualitatea, atunci când suntem invitați la masă este deosebit de importantă.

15. Nu așezați coatele pe masă! Dacă folosiți doar o mână, așezați-o în poală.

16. Întotdeauna, salutul trebuie însoţit de un zâmbet. Când salutăm trebuie să-l privim în ochi pe cel salutat, nu salutăm o persoană stând cu spatele către persoana respectivă sau privind spre cer sau pământ.

17. Nu vorbiți cu gura plină! Mestecați cu gura închisă! Mulțumiți chelnerului când vă servește!

18. Cum se taie mâncarea din farfurie: Bucata de mâncare trebuie tăiată exact lângă furculiță. În plus, se taie numai pentru o înghițitură, nu se fac „soldăței”.

19. Nu vorbiți la telefon în timpul mesei. Dacă primiți un apel foarte important, trebuie să vă scuzați și să vă ridicați de la masă.

20. Nu salutăm ţinând mâinile în buzunare sau cu gura plină. Nu salutăm făcând gesturi ample, nefireşti.

21. După ce terminați de mâncat, nu împingeți farfuria spre colțul mesei! Așteptați să vină chelnerul să o ia.

22. Nu se apelează oamenii la telefon înainte de 10 dimineața, între orele 13-17 și după ora 21, cu excepția celor apropiați, cărora le știți programul.

23. O convorbire convențională nu trebuie să depășească 5 minute!

24. Dacă un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemulțumirea

Ambalajul unui dar este foarte important.

25. Nu se duc flori bărbaților decât dacă sunt la spital.

26. Nu salutăm grăbit şi cu aerul că suntem preocupaţi de ceva.

27. Băieţii trebuie să-şi scoată căciula de pe cap când salută. Formulele cele mai des folosite sunt: „ Bună ziua!”, „Bună seara!” , „Bună dimineaţa!”. Între prieteni sau colegi se folosesc de regulă „Bună!”, „Salut!” Niciodată nu vom saluta o persoană mai în vârstă cu „Bună!” sau „Salut!”

Se salută cu „Bună dimineaţa!” până la ora 11 dimineaţa, cu „ Bună ziua !” după ora 11 şi până la lăsarea serii, iar apoi cu „Bună seara!”

28. Când se intonează imnul de stat în locuri publice, ne ridicăm în picioare, luăm o poziţie decentă, băieţii îşi scot căciulile şi se ascultă în perfectă linişte.

29. Prețul de pe cadouri va fi înlăturat cu grijă. Excepție fac discurile și cărțile, de pe acestea prețul nu se șterge. Cartea nu se atinge!

Florile se oferă fără ambalajul în care le-am cumpărat, chiar dacă este foarte frumos.

30. Florile primite trebuie așezate imediat într-un vas cu apă.

31. Cel care primește un dar îl va deschide în fața musafirului și nu-i va strica bucuria protestând că este prea scump, că nu trebuia sau mai rău, că nu-i place, nu-i trebuie, că nu-l poate accepta.

32. Când distanţa sau zgomotul nu ne permit să salutăm verbal, atunci salutăm printr-o uşoară înclinare a capului.

33. Băieţii salută primii fetele, bărbaţii salută primii femeile, copiii sau persoanele mai tinere salută persoanele mai în vârstă. Când intrăm într-o încăpere îi salutăm pe cei aflaţi deja acolo. Când ne prezentăm unui grup salutăm primii. După ce ne salutăm, nu întrerupem discuţia în care sunt antrenaţi membrii grupului.

34. Întotdeauna cel care merge îl salută pe cel care stă pe loc, iar cel care se află într-o maşină pe cel care este pieton, dar întotdeauna, nu trebuie să ne sfiim să salutăm primii, chiar dacă regula cere să fim salutaţi. A saluta este o dovadă de politeţe. A aştepta să fii salutat este o dovadă de impoliteţe.

35. Bărbatul va merge întotdeauna la marginea dinspre stradă a trotuarului, în momentul în care merge alături de o femeie sau mai multe femei. Dacă sunt doi bărbați și o femeie, atunci aceasta va sta la mijloc.

36. Întotdeauna se întreabă unde este toaletă și nu se folosesc alte cuvinte referitoare la aceasta, cum ar fi „baia”.

37. "O femeie nu poate fi lovită nici măcar cu o floare!”, nici măcar în glumă și nici nu se poate insinua lovirea unei femei.                                                                                                 #ByGentlemensLadysSocietyRomania

P ostat de Maria Anca Bruma

#paceafiecutine

*†*

 MEMORIE CULTURALA - GABRIEL GARCIA MARQUEZ 


Cu totii l-am indragit pe acest autor celebru care ne-a bucurat vietile cu minunatele sale scrieri.

Scriitorul columbian Gabriel Garcia Márquez, laureatul premiului Nobel pentru literatură pe anul 1982, a fost un titan al "realismului magic" - un curent literar din secolul al XX-lea -, care a reflectat în textele sale "viaţa şi conflictele unui întreg continent", potrivit Academiei Nobel.

Scriitorul Gabriel Garcia Márquez s-a născut pe 6 martie 1927, în localitatea columbiană Arataca.

Romancier, autor de proză scurtă, dar şi jurnalist şi activist, renumit pentru angajamentele sale politice foarte ferme, care se evidenţiau mai ales prin articolele sale de presă extrem de critice la adresa liderilor politici sud-americani, Gabriel Garcia Márquez a fost recompensat în 1982 cu premiul Nobel pentru literatură.

În acel an, comitetul Nobel l-a premiat pentru "romanele şi nuvelele sale, în care fantasticul şi realismul se combină într-un univers al imaginaţiei foarte bogat, reflectând viaţa şi conflictele unui întreg continent".

Gabriel Garcia Márquez sau "Gabo", cum îl numeau cu afecţiune cititorii din America Latină, este unul dintre cei mai semnificativi scriitori din secolul al XX-lea.

"Am început să scriu din întâmplare, poate numai pentru a-i demonstra unui prieten că generaţia mea era capabilă să producă scriitori; apoi am căzut în capcana de a scrie mai departe din plăcere, iar mai târziu, în altă capcană, şi anume, că nimic nu-mi plăcea mai mult pe lume decât să scriu", spunea scriitorul.

Pe când era student, Gabriel Garcia Márquez a decis să fie autodidact şi a preferat să studieze singur, după ce a renunţat la facultatea de drept, pentru a se lansa în jurnalism. Foarte devreme, nu a arătat nicio reţinere în criticile formulate la adresa politicii interne şi externe a Columbiei.

La fel ca mulţi autori sud-americani, Gabriel Garcia Marquez a depăşit graniţele universului literar. Romancierul columbian a devenit un veritabil erou al politicienilor de stânga din America Latină, definindu-se ca un aliat al liderului revoluţionar cubanez Fidel Castro şi un critic al intervenţiilor violente ale Washingtonului în Vietnam şi în Chile.

În 1994, Gabriel Garcia Marquez a înfiinţat Fundaţia Iberoamericană pentru Noul Jurnalism, care oferă pregătire şi organizează concursuri cu scopul de a creşte standardele din domeniul jurnalismului narativ şi al celui de investigaţie din întreaga Americă Latină.

În 1998, când depăşise deja vârsta de 70 de ani, Gabriel Garcia Marquez şi-a văzut împlinit un vis de o viaţă, după ce a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni de la publicaţia columbiană Cambio, cu banii obţinuţi pentru premiul Nobel. Înainte de a se îmbolnăvi de cancer limfatic, în 1999, romancierul sud-american a contribuit adeseori la conţinutul publicat în acel săptămânal de limbă spaniolă.

"Sunt un jurnalist. Am fost întotdeauna un jurnalist", spunea romancierul în acea epocă. "Cărţile mele nu ar fi putut să fie scrise dacă nu aş fi fost un jurnalist, pentru că tot materialul din ele a fost inspirat de realitate", mai spunea acesta.

În calitate de scriitor, Gabriel Garcia Márquez şi-a început cariera publicând o serie de volume de non-ficţiune, foarte bine primite, dar şi nuvele. Totuşi, romanele au fost acelea care i-au adus recunoaşterea

criticii literare, alături de un succes comercial răsunător. Numele său este frecvent asociat cu "realismul magic", un gen literar care inserează elemente magice şi elemente supranaturale în situaţii care ţin de un cadru

Cel mai celebru roman al său este "Un veac de singurătate" (1967), dar foarte cunoscute sunt şi "Toamna patriarhului" (1975), "Cronica unei morţi anunţate" (1981), "Dragostea în vremea holerei" (1985), "Generalul în labirintul său" (1989) şi "Povestea târfelor mele triste" (2004), de la lansarea căruia nu a mai scris nimic, slăbit fiind din cauza unor boli.

Cele mai multe dintre cărţile sale abordează tema solitudinii.

Considerat cel mai popular scriitor de limbă spaniolă de după Miguel de Cervantes, din secolul al XVII-lea, Gabriel Garcia Marquez a atins un nivel de celebritate literară care a generat comparaţii cu Mark Twain şi Charles Dickens.

Operele sale literare de ficţiune, strălucitoare şi melancolice, au depăşit în clasamentul vânzărilor toate volumele publicate în limba spaniolă cu excepţia Bibliei. Romanul său epic "Un veac de singurătate", publicat în 1967, s-a vândut în peste 50 de milioane de copii pe plan mondial şi a fost tradus în 25 de limbi străine.

Pe plan personal, în 1958, s-a căsătorit cu Mercedes Barcha, cu care a avut doi fii, Gonzalo şi Rodrigo Garcia, cel din urmă devenind un apreciat regizor. De altfel, în anul în care a primit premiul Nobel, celebrul romancier sud-american a făcut parte din juriul Festivalului de Film de la Cannes.

 Romancierul suferea, din 1999 de un cancer limfatic si a decedat in 17 aprilie 2014, Ciudad de México, Mexic.

$¢$

 10 momente în care ar trebui să taci:


1) - Taci dacă nu poți vorbi fără să ridici tonul.


2) - Păstrează tăcerea în 🔥 focul mâniei.


3) - Păstrează tăcerea dacă cuvintele tale ar putea ofensa pe cineva.


4) - Păstrează tăcerea dacă cuvintele tale ar putea distruge o prietenie.


5) - Păstrează tăcerea dacă aceasta poate salva relațiile.


6) - Taci dacă nu știi toată povestea.


7) - Stai tăcut dacă vorbirea servește doar pentru a-ți stimula ego-ul sau pentru a căuta validarea.


8 – Păstrează tăcerea dacă cuvintele ar putea trăda încrederea cuiva.


9) - Rămâi tăcut cand îți lipsesc cunoștințele asupra unui subiect.


10) - Taci când cineva își împărtășește dificultățile sau vulnerabilitățile personale.

$$$

 Nu am pierdut niciodată iertând.

Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar n-au regretat că m-au nedreptățit. Dar, iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.

Nu am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu.

Este adevărat că uneori n-am înțeles greutățile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare își are rostul ei, că după orice sfârșit urmează un nou început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reușită.


Părintele Constantin Necula

$$$

 Nu am pierdut niciodată iertând.

Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar n-au regretat că m-au nedreptățit. Dar, iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.

Nu am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu.

Este adevărat că uneori n-am înțeles greutățile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare își are rostul ei, că după orice sfârșit urmează un nou început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reușită.


Părintele Constantin Necula

$$$

 Peste sat se lasă seara, se aprind lumini ,

La oprire e Maria.., cu ai săi copii.

A cam stat o săptămână la părinți în sat ,

Căci de ani și bătrânețe, tatăl e la pat. 


Maică-sa și ea sărmana, abia de mai poate,

A pierdut și din putere, și din sănătate.

Iarna care a trecut nu i-a prins prea bine

Și zăpezile prea mari , ger.., lemne puține.


Lângă stație spre gard colo la fântănă,

Moș Ion pășește-ncet cu găleata-n mână.

Maria-l privește-n ochi și-i dă Bună Seara,

Apoi întrebă sfios: Ce face Tamara?


Au fost colege de clasă și-ntr-o banc-au stat,

Nu s-au mai văzut cu anii, de când a plecat.

-Bună Mărioară.., răspunde bătrânul cu o voce moale,

Tamara e bine.., e căsătorită.., e peste hotare.


Vine rar, când poate, cam.., odată-n an,

Trăiește-n Milano.., cu-n italian.

Mai mult vine toamna cînd e hram în sat ,

Ș-apoi cu bătrâna.., pun la conservat.


Tu cum o mai duci? Ai văd fete mari,

Știu că-i rău cu Toader.., să vă țineti tari.

Om voinic a fost , a fost om cu carte,

De i-ar mai da Domnul niște sănătate.


Vezi tu fată dragă viața cum se duce?

Ieri parcă ne botezau.., azi ne duc sub Cruce.

Lasă.., tu.., să te ții tare că rămâne mama

Și doar tu mai poți să fii.., sprijin la sărmana.


Maria scoate batista.., undeva din geantă,

Nu vrea fetele s-o vadă.., că lacrimă poartă.

Știe el bătrânul.., și-al lui ceas i-aproape,

Are moșul fiică.., dar e prea departe.


-Adevăr ai moș Ioane, toate trec pe lume,

De-ți ramâne sub pădure Crucea și cu-n nume.

Nu suntem nici ultimii ,nici primii, toate au sfârșit,

Important nu-i cât de mult, dar cum am trăit.


Bătrânul ridică ochii undeva spre zare,

De își vede viața ca pe-o lumânare.

Dor de-al său copil.., rătăcit prin lume,

Răsuflă adânc.., iar apoi răspunde.


-Domnul s-ajute pe toți.., pe cei morți.., să-i ierte,

Mă duc.., sănătate Marie! Să poți crește fete!

C-apoi iute fuge timpul.., m-așteaptă bătrâna

Și precis că o să zică, c-am pierdut fântâna.


Bate vântul jos în vale peste liliac,

De așterne floare.., peste drum în sat.

De pe deal bate lumină.., ceru-i fără nor,

Peste sat se-așterne noaptea.., amintiri și dor....


Cerul îi cuprinde , stele ard ca Sfinții.

La oprire-n vale, așteaptă părinții.

Nu mai pun sărmanii nici zăvor pe poartă,

Dacă vin copiii.....? Și-o văd încuiată........


R.M.(Mihai Racoviță).

$$$

 Viața la 1900. Familia românească tradiţională   Întemeierea unei familii începe odată cu căsătoria. Românii erau familişti convinşi.Căsăto...