POVESTEA LUI VICTOR NUREYEV
Rudolf Nureyev s-a născut pe 17 martie 1938 în zona Irkutsk, în Rusia sovietică, în timp ce mama sa, Farida, călătorea cu trenul prin Siberia, spre Vladivostok, acolo unde tatăl lui, Hamet, era comisar politic.
Ambii părinți erau tătari musulmani, iar Rudy, aşa cum era alintat, a copilărit în Bașchiria, o mică republică ce intra în componența URSS.
Pasiunea Rudolf Nureyev pentru balet
Copilul a fost atras de dansurile populare tradiționale după ce a asistat la o reprezentație a baletului patriotic “Cântecul Macaralelor” în care evolua o dansatoare bașkiră care făcuse studii la Leningrad (în prezent Sankt Petersbug), Zaituna Nazretdinova.
Pasiunea lui Rudolf pentru dans a înflorit încă din copilărie. S-a alăturat unei trupe de dansuri populare la școala primară, ulterior unei formații de pionieri. Dorința sa de a excela l-a determinat să urmeze lecții particulare de balet cu profesoara Anna Udeltsova. După 18 luni de pregătire intensă, Udeltsova l-a recomandat pe Rudolf Elenei Vaitovich, o altă balerină experimentată.
Sub îndrumarea celor două profesoare, Rudolf nu a învățat doar tehnica impecabilă a dansului clasic, ci a fost inițiat și în tainele lumii baletului. Vaitovich și Udeltsova, ambele foste balerine profesioniste, i-au povestit despre marii dansatori pe care le-au cunoscut, inclusiv despre legendara Anna Pavlova și celebrul impresar Serghei Diaghilev. Prin intermediul lor, Rudolf a înțeles că dansul nu se reduce la o serie de pași perfect executați, ci implică o dăruire totală, o muncă asiduă și o pasiune arzătoare.
Din anul 1955 a fost înscris la Institutul Coregrafic Vaganova, patronat de Școala de balet Kirov din Sankt Petersburg, și, cu toate ca a început studiul serios la vârsta de 17 ani, relativ târziu pentru a face o carieră ca balerin, Nureyev a fost repede recunoscut ca artistul cel mai talentat al școlii pe care o frecventa.
Urmărit de KGB, Rudolf Nureyev a refuzat să revină în URSS
Anul 1961 a fost un punct de cotitură în viața lui Nureyev. În urma unui accident, prim-solistul Baletului Kirov, Konstantin Sergheev, nu a mai putut dansa, iar în locul acestuia, pentru un turneu la Paris și Londra, a fost ales Rudy.
Ajuns în Franţa, tânărul a încălcat regulile privind relaţiile cetăţenilor sovietici cu străinii și probabil a frecventat barurile gay din Paris, ceea ce a alarmat conducerea companiei Kirov, dar mai ales agenții KGB care îi urmăreau pe artiști.
KGB-ul a orchestrat o capcană pentru a-l forța pe Nureyev să se întoarcă în Uniunea Sovietică. Pe 16 iunie 1961, la sosirea companiei de balet la aeroportul Le Bourget din Paris, cu destinația Londra pentru următoarele spectacole, un ofițer KGB l-a abordat pe Nureyev, informându-l că trebuie să se întoarcă la Moscova pentru un spectacol special la Kremlin.
Suspectând că este vorba despre un plan al serviciilor secrete, Nureyev a refuzat. Ulterior, i s-a comunicat că mama sa este grav bolnavă și că are nevoie urgentă de prezența sa acasă.
Refuzând din nou să se conformeze ordinelor, Nureyev era convins că la întoarcerea în URSS îl aștepta arestarea. Cel mai probabil, balerinul urma să ajungă într-unul dintre infamele lagăre sovietice unde şi-ar fi găsit sfârşitul.
Cu sprijinul Poliției franceze și al unei prietene, a reușit să scape de presiunile KGB și a solicitat azil politic în Franța. După doar o săptămână, semnase deja un contract cu prestigioasa companie de balet Grand Ballet du Marquis de Cuevas.
Autoritățile sovietice le-au cerut tatălui, mamei și profesorului de dans să-i scrie, pentru a-l convinge să se întoarcă de urgență la Moscova, dar epistolele nu au avut niciun efect.
Deși mai târziu a solicitat guvernului sovietic să îi permită să-și viziteze mama, nu a fost lăsat să facă acest lucru până în 1989, când femeia era pe moarte, și preşedintele URSS Mihail Gorbaciov a aprobat personal vizita lui Nureyev acasă.
În perioada cât a locuit la Paris, Rudolf Nureyev l-a cunoscut pe balerinul Erik Bruhn, care i-a devenit prieten și partener de viață.
În anul 1962, tânărul a fost invitat de balerina Margot Fonteyn pentru a dansa într-o gală de balet la Londra și astfel a rămas în Anglia, unde a primit un contract cu Royal Ballet, dansând în spectacole de mare succes precum “Lacul lebedelor”, “Giselle”, “Frumoasa din pădurea adormită”, “Spărgătorul de nuci”, “Romeo și Julieta”, “Corsarul” sau “Don Quijote”.
În anii ’70, a jucat în mai multe lungmetraje și a ajuns şi în Statele Unite pentru un spectacol preluat de pe Broadway: Regele și cu mine.
Ultimii ani şi moartea balerinului
În anul 1983 a devenit directorul Baletului Operei din Paris, poziție pe care a deținut-o până în anul 1989, dar în această perioadă s-a îmbolnăvit de SIDA. Iniţial nu a dat importanţă bolii şi timp de câțiva ani a negat pur și simplu că ceva nu este în regulă cu sănătatea sa. Boala a avut o evoluţie semnificativă abia în vara anului 1991, iar balerinul a intrat în faza finală a vieții în primăvara anului următor.
În martie 1992 Rudolf Nureyev a apărut în fața publicului ca dirijor al unui spectacol al Teatrului de Operă și Balet Academic Tatarstan Musa Cälil. Revenit la Paris cu febră ridicată, a fost internat la spitalul Notre Dame du Perpétuel Secours din Levallois-Perret și a fost supus unei intervenții chirurgicale.
În iulie 1992, Rudolf Nureyev a prezentat semne că îşi revine şi a renunțat la tratamentul pe care îl făcea, dar starea i s-a agravat fulgerător. Ultima sa apariție publică a fost pe 8 octombrie 1992, la premiera unei noi producții pentru Baletul Operei din Paris. Ministrul francez al culturii Jack Lang i-a acordat în acea seară cea mai înaltă distincție a Franței în domeniul artistic: Commandeur des Arts et des Lettres.
Rudolf Nureyev a murit pe 6 ianuarie 1993, la vârsta de 54 de ani. A fost înmormântat în cimitirul Sainte-Genevieve-des-Bois din Paris.
