joi, 27 februarie 2025

@#@

 

ȘTIAȚI CĂ, ÎNGERUL PE CARE ÎL AVEM DE LA BOTEZ ARE MARE PUTERE"...(Părintele Ilie Cleopa)

😇🕊️⛪🕯️☦️🏃


..."De aceea, când vă rugați acasă, după ce ați terminat rugăciunile, să faceți și câteva închinăciuni la îngerul pe care-l aveți de la Botez, și să ziceți așa: "Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine păcătosul, sau păcătoasa!"

Pentru că acest înger, nu numai că ne păzește acum, dar el ne păzește și în vremea morții, el călătorește cu noi prin vămile văzduhului, până la patruzeci de zile, și îl avem de la dumnezeiescul Botez mare ocrotitor. Dacă nu ar fi el, diavolul ar face cu noi ce ar vrea.

Când moare omul și când își dă sufletul, în clipa aceea apar în fața lui atâția diavoli câte păcate a avut omul, și atâția îngeri sfinți câte fapte bune a avut el în viață. Atunci, în ceasul morții, are mare îndrăzneală îngerul de la botez.

Când vine acesta, toți se dau la o parte. El cunoaște viața sufletului care i-a fost dat spre ocrotire și îl ajută să treacă vămile. El îi aduce aminte sufletului toate faptele și gândurile pe care le-a avut din copilărie și până în ceasul morții.

SCURTĂ RUGĂCIUNE CĂTRE ÎNGERUL PĂZITOR

Dă-mi izvoare de lacrimi, ca să cur­gă ne­în­cetat din ochi din destul, care să mă spele pe mine tot, din creștet până în picioare, ca, îmbrăcându-mă în haina pocăinței cea mai albă decât ză­pada, să intru în cămara lui Dum­ne­zeu, pe tine cinstindu-te, apărătorul meu!

***

 ÎNCEPE POST DE POCĂINȚĂ!

                        de Preot Sorin Croitoru 


Cu cât mai mult în mreaja lumii 

În viața asta te încurci,

Cu-atât mai greu va fi, creștine,

La moartea ta spre cer să urci!


Tu crezi că-i glumă, dar în clipa

Când sufletul îți va ieși,

Din toate părțile spre tine

Vrăjmașii diavoli vor veni


Și fiecare va începe:

"Acesta e al meu, al meu,

Că-n viață m-a slujit pe mine,

Nu L-a slujit pe Dumnezeu!"


Și cu o spaimă necuprinsă,

Atunci tu îți vei aminti

De mreaja lumii cea întinsă

Din care n-ai putut ieși..


Dar îți vei aminti și șoapta

Ce-n viață te-nsoțea mereu

Când prea urâtă ți-a fost fapta:

"Întoarce-te la Dumnezeu!"


Atunci îți vei aduce-aminte

De orice vorbă, orice gând

Ce ți-a trecut cândva prin minte,

Pe care l-ai respins, râzând:


"De ce n-am ascultat povața

Pe care mi-o dădea de zor,

Dorind să îmi salveze viața,

Preablândul înger păzitor?


De ce zâmbeam făcând păcate,

Văzându-mi liniștit de drum,

Când el striga la mine: "Frate,

Te rog, oprește-te acum!"?..


Da, înfiorătoare vreme

Cândva te-așteaptă, dragul meu,

Și-ar fi mai bine a te teme

De drumul către Dumnezeu,


Căci s-ar putea să te oprească

Cei răi 'nainte ca să-L vezi

Și s-ar putea să te răpească

În iadu-n care azi nu crezi..


Să fugi cât poți de-a lumii mreajă 

Căci nu vei mai putea ieși,

Atras de-a demonilor vrajă,

Atunci când poate vei dori..


Ascultă glasul ce te ceartă,

Că-i sfântul înger păzitor,

Iar el e milostiv și iartă,

E bun și-i tare răbdător,


Dar fii atent la ce te-ndeamnă,

Căci el nu ceartă în zadar,

Iar dacă-i supărat, înseamnă

Că te-ai îndepărtat de Har.


Începe Post de pocăință,

O altă șansă-n viață ai

Ca, întărindu-te-n credință,

Să faci un pas micuț spre Rai!

###

 Un preot s-a deghizat in cerșetor sa vadă reactia asa zisilor creștini.


Preotul s-a mascat intr-un cersetor murdar si s-a dus la Biserica de dimineata, in biserica de 10.000 de membri unde trebuia sa fie prezentat ca fiind noul preot.


S-a plimbat in jurul bisericii timp de 30 minute inainte de incepere si, cum era o foarte mare afluenta de oameni care veneau la Biserica , doar un foarte mic procent de credinciosi l-au salutat pe cersetor.

Unora le-a cerut cativa banuti pentru mancare…dar absolut nimeni nu i-a dat nimic.

A intrat apoi in biserica si a incercat sa se aseze in fata, dar diaconii i-au cerut sa se aseze in spate.

A incercat sa salute sau să vorbeasca cu oamenii , dar ei intorceau capul cu dezgust dupa ce il priveau din cap pana in picioare.


Cum era el aşezat in spatele imensei biserici, a inceput slujba si imediat unul din responsabili a declarat ca este fericit sa faca un anunt important : „Astazi vom avea un nou preot ! "

„Oamenii au inceput sa aplaude privind in jur curiosi si fericiti sa il cunoasca pe noul preot


Cand cersetorul care a fost asezat in spate s-a ridicat si a inceput sa inainteze toate aplauzele au incetat.


Toti se uitau cu stupoare la el.

Dupa ce a ajuns in fata lor, a stat un moment in tacere, apoi a luat microfonul si a spus : Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii.

Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M-ati primit; am fost gol, si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine.”

Atunci cei neprihaniti Ii vor raspunde: „Doamne, cand Te-am vazut noi flamand si Ti-am dat sa mananci? Sau fiindu-Ti sete si Ti-am dat de ai baut? Cand Te-am vazut noi strain si Te-am primit? Sau gol si Te-am imbracat?

Cand Te-am vazut noi bolnav sau in temnita si am venit pe la Tine?”


Drept raspuns, Imparatul le va zice: „Adevarat va spun ca, ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut.”


Dupa ce a citit acest text din Matei 25:34-40, a privit membrii bisericii si a povestit ce s-a intamplat in dimineata aceea, chiar sub privirea lor nepasatoare.

Multi au inceput sa planga si numeroase capete se plecau jenate…

Atunci preotul spuse : „Astazi vad numai niste oameni adunati, dar nu vad Biserica lui Hristos; lumea este plina de oameni dar nu are destui discipoli, urmasi ai lui Hristos.

CAND VETI DEVENI UCENICI ???” a intrebat dansul.


Dupa un timp de tacere el a incheiat a spus : „La revedere…pe saptamana viitoare!”


A fi crestin inseamna ceva mult mai mult decat un principiu pe care il aparati si la care ţineti din obişnuinta.

A fi crestin este ceva ce traiesti in realitate ( nu in teorie ) si impartasesti cu altii !!

$$$

 

"De ce te uiți cu-ngrijorare la ziua ce va fi să vie?

Tu ai uitat că Eu sunt Tată și te veghez din veșnicie?

Eu știu când părul ți-a albit...Eu știu când sufletul te doare

Și Eu prin harul Meu îți dau pace-n furtuni și vindecare!

De ce te-ngrijorezi că mâine nu vei avea îndeajuns?

Nu știi că Eu deja-s acolo și-ți dau la rugăciuni răspuns?

Nu ți-am spus Eu că niciodată și nicidecum n-am să te las

Că îți voi fi mereu alături...voi fi cu tine pas cu pas?

De ce privești cu-ngrijorare când norii negri se adună?

De ce te înspăimântă valul? De ce ți-e teamă de furtună?

Eu sunt Cârmaci cum altul nu-i și valului de-i poruncesc

El într-o clipă se sfârâmă căci Eu sunt Domn și te iubesc!

Copilul Meu să nu ai teamă...voi fi cu tine zi de zi

Și Mâna Mea te va conduce pe calea către veșnicii...

Rămâi statornic în credință chiar și atunci când drumu-i greu

Și nu privi cu-ngrijorare căci ești un fiu de Dumnezeu!"

                        💦AMIN!💦

#№$

 Precauție 


Să nu împarți oricui durerea,

O să te doară și mai rău,

Acei ce-ți vor simți căderea, 

Vor folosi suspinul tău!


Nu toți cei care te ascultă,

Prieteni poți să îi numești,

Pământul are lume multă,

Dar Oameni rar mai întâlnești.


Scrie pe-o foaie ce te doare,

Iar când te simți străpuns de greu,

Nu mai da cheia la-ntâmplare,

,,Pârăște-te" Lui Dumnezeu.


Vorbește-i cât mai des de tine,

Și cum te simți, și ce gândești,

Iar când va ști că se cuvine,

Sigur un semn o să primești.


Nu-ți trebuie audiență,

Nici pile să ajungi la Cer,

Acolo sus e doar clemență, 

Iar binele nu-i efemer.


Nu te lăsa vândut de unii,

Și nici de alții cumpărat,

Dedică-te înțelepciunii,

Căci timpul tău e limitat.


Îndreaptă tot ce se mai poate,

Acceptă ce nu poți schimba,

Cât ceasul inimii mai bate,

Fii tu stăpân pe limba ta!


Să nu împarți oricui durerea,

Un preț prea scump o să plătești,

Fii bun prieten cu tăcerea, 

Cu ea nu dori, ci pedepsești...

................................................


Scuzați vă rog, azi plec devreme,

E zarvă iar în gândul meu,

Mă voi retrage pentru-o vreme,

Să mă ,,pârăsc" Lui Dumnezeu...


Licuța Pântia

###

 La mormântul lui Emil Racoviță


Pe culmea vremii, stelele se sting,

Iar vântul plânge-n taină peste vreme,

Un geniu stins sub apăsări haine,

Ucis de foame-n Clujul cel hapsân.


O, Racoviță, floare-nțeleaptă,

Ce-adâncuri ai deschis în lumea lor,

Spre ghețuri reci, spre peșteri neumblate,

Ai dus lumina gândului de dor.


Dar ce folos? Când lupii roșii vin,

Sfâșiind cu gheare de tăcere,

Ți-au smuls și pâinea, chipul tău senin,

Lăsându-te uitării și durerii.


Portarul blând, cu mâna tremurândă,

Îți dăruia un colț din suferință,

Dar tu, sătul de-a fi o grea povară,

Te-ai stins în lacrimi, vis și umilință.


Nu te-a acoperit cu aur străinul,

Ci te-au ascuns ai tăi sub vălul greu,

Iar peste ani, când moartea și-a cerut destinul,

Blestemul tău a ars un suflet rău.


O, suflet nobil, dormi-n peșterile reci,

Unde lumina ta mai licărește,

Căci adevărul nu se poate frânge,

Și nici tăcerea nu te prăbușește.


Dar nu, geniu-n lume nu moare,

Chiar dacă hoții l-au vrut prăbușit,

Chiar dacă Clujul, hain, fără soare,

L-a lepădat ca pe-un vis părăsit.


În hrube-adânci, sub piatră și vremi,

Ecoul pașilor tăi încă sună,

Și munții te știu, și ghețarii cei grei,

Și valul uitării pe tine n-apune.


Să vadă cei tineri ce soartă-ai avut,

Cum patria-n lanțuri și-a frânt înțelepții,

Cum foamea te-a stins, cum nimeni n-a vrut,

Să-ți dea o lumină pe drumul tristeții.


Dar iată, blestemul tău s-a-mplinit,

Căci cel ce-a râs s-a sfârșit în durere,

Iar Clujul, cândva, te va ști rătăcit,

Și-n stânca uitării va plânge tăcere.


De sus, din adâncul de stele și gheață,

Tu vezi cum renaște dreptatea-ntr-o zi,

Căci nimeni nu poate să stingă o viață,

Ce-n munți și-n știință va dăinui.


Odihnă să ai, căci peștera-i sfântă,

Și cerul te cheamă cu-al lui infinit,

Iar numele tău printre oameni cuvântă,

Și visul tău mare rămâne-mplinit.


( 2024, 06 septembrie )

$¢$

 

《Doamne, trimite peste noi pe Duhul Tău Cel Sfânt, căci Tu și toate ale Tale se cunosc numai prin Sfântul Duh, pe Care L-ai dat la început lui Adam, apoi sfinților proroci și pe urmă creștinilor.

    Doamne, dă tuturor noroadelor Tale să înțeleagă iubirea Ta și dulceața Duhului Sfânt, ca oamenii să uite durerea pământului și să lase tot răul, să se alipească de Tine prin iubire și să trăiască în pace, făcând voia Ta spre slava Ta.

   Doamne, învrednicește-ne de darurile Sfântului Duh, ca să cunoaștem slava Ta și să trăim pe pământ în pace și iubire, ca să nu mai fie nici ură, nici război, nici dușmani, ci să împărătească numai iubirea și să nu mai fie nevoie nici de armate, nici de închisori și să fie ușor de trăit pentru toți pe pământ.

   Doamne, dă Duhul Sfânt pe pământ ca toate noroadele să Te cunoască și să învețe iubirea Ta.

   Doamne, așa cum Te-ai rugat pentru vrăjmași, așa învață-ne și pe noi prin Duhul Sfânt să-i iubim pe vrăjmași.

   Doamne, toate noroadele sunt zidirea mâinilor Tale; întoarce-le de la ură și rău spre pocăință, ca să cunoască toate iubirea Ta.

   Doamne, Tu ai poruncit să-i iubim pe vrăjmași, dar aceasta este greu pentru noi păcătoșii, dacă nu e cu noi harul Tău.

   Doamne, revarsă pe pământ harul Tău; dă tuturor noroadelor pământului să cunoască iubirea Ta, să cunoască că Tu ne iubești ca o mamă și mai mult chiar decât o mamă, fiindcă o mamă își poate uita copilul, dar Tu nu uiți 

niciodată, căci Tu iubești nemăsurat zidirea Ta și iubirea nu poate uita.

   Dacă lumea ar cunoaște puterea cuvântului lui Hristos: „învățați de la Mine smerenia și blândețea”, atunci lumea întreagă ar lăsa toate celelalte științe și învățături și ar învăța numai această știință cerească.

   Oamenii nu cunosc puterea smereniei lui Hristos și de aceea sunt atrași spre cele pământești. Dar omul nu poate cunoaște puterea acestui cuvânt al lui Hristos fără Duhul Sfânt; dar cine a cunoscut-o, acela n-ar mai lăsa această știință, chiar dacă ar avea ca bogăție toate împărățiile pământului.

  Înțelegeți, voi, toate noroadele pământului, cât de mult vă iubește Domnul și cu câtă milostivire vă cheamă la El:

„Veniți la Mine și vă voi odihni pe voi.”

„Vă voi odihni și pe pământ și în cer, și veți vedea slava Mea.”

„Acum nu puteți înțelege aceasta, dar Duhul Sfânt vă va da să înțelegeți iubirea Mea pentru voi.”

„Nu zăboviți, veniți la Mine. Cu dor vă aștept pe voi ca pe niște copii dragi. Eu vă voi da pacea Mea și voi vă veți bucura și bucuria voastră va fi veșnică.”

   Pentru aceasta, fraților, cu toate puterile voastre păziți pacea dumnezeiască dată nouă în dar și, când cineva ne va supăra, să-l iubim, chiar dacă aceasta nu este ușor, și Domnul, văzând osteneala noastră, ne va ajuta cu 

harul Lui.

   Din pricina mândriei minții lor Domnul nu Se face cunoscut multora, dar cu toate acestea ei cred că știu multe. Dar ce este știința lor dacă nu cunosc pe Domnul, dacă nu cunosc harul Sfântului Duh, dacă nu știu cum vine și de ce 

se pierde?

    Să ne smerim , fraților, și Domnul ne va arăta toate, așa cum un tată iubitor arată totul copiilor lui.

   Domnul iubește pe oameni, dar îngăduie întristări, ca oamenii să-și cunoască neputința și să se smerească și, pentru smerenia lor, să primească pe Duhul Sfânt, iar cu Duhul Sfânt toate sunt bune, toate sunt pline de bucurie, 

toate sunt frumoase.

   Mi-e milă de sărmanii oameni care nu cunosc pe Dumnezeu. Ei sunt mândri că zboară, dar nu e nimic uimitor în aceasta: și păsările zboară și slăvesc pe Dumnezeu. Dar omul, zidirea lui    Dumnezeu, lasă pe Ziditorul lui. Dar gân-dește-te cum vei sta înaintea lui Dumnezeu la înfricoșata Sa Judecată? 

Unde vei fugi și unde te vei ascunde de Fața lui Dumnezeu?

   Nimic nu e mai bun decât a viețui în smerenie și iubire; atunci în suflet va fi mare pace și el nu se va ridica deasupra fratelui. Dacă vom iubi pe vrăjmași, atunci mândria nu va avea loc în suflet, căci în iubirea lui Hristos nu este ridicare deasupra. Mândria mistuie ca un foc tot ce-i bun, dar smerenia lui Hristos e de nedescris și dulce. Dacă oamenii ar ști aceasta, tot pământul ar învăța această știință.

   Dacă oamenii ar cunoaște prin Duhul 

Sfânt ce fel de Domn avem, s-ar schimba cu toții: bogății ar dis-prețui bogățiile lor, savanții știința lor, ocârmuitorii slava și puterea lor, și toți s-ar smeri și ar trăi în mare pace și iubire, și mare bucurie ar fi pe pământ.

  Doamne, dă noroadelor întregului pământ să cunoască cât de mult ne iubești și ce viață minunată dai celor ce cred întru Tine.

Toți oamenii vor să aibă pacea, dar nu știu cum să ajungă la ea. Paisie cel Mare s-a mâniat și l-a rugat pe Domnul să-l izbăvească de mânie.      Domnul i S-a arătat și i-a zis: „Paisie, dacă nu vrei să te mânii, nu dori nimic, nu judeca pe 

nimeni, nu urî pe nimeni, și nu te vei mai mânia”.

   Astfel, orice om, dacă-și taie voia lui înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, va avea totdeauna pace în suflet, dar cel căruia îi place să-și facă voia sa, nu va avea pace niciodată.

Cum să păstrăm pacea sufletului în mijlocul ispitelor în zilele noastre?

   Judecând după Scriptură și după caracterul oamenilor din vremurile noastre, trăim vremurile de pe urmă și, cu toate acestea, trebuie să păstrăm pacea sufletului, fără de care nu este mântuire, cum a spus un mare rugător al pământului rusesc: Cuviosul Serafim din Sarov. în timpul vieții Cuviosului Serafim, Domnul a păzit Rusia pentru rugăciunile lui. După el, a fost un alt stâlp care s-a ridicat de la pământ la cer: Părintele Ioan din Kronștadt. Să ne oprim puțin asupra lui, căci el a trăit în vremea noastră și l-am văzut rugându-se 

cum nu i-am văzut pe alții.

    Îmi aduc aminte cum, după Liturghie, când i s-a adus calul și trăsura și s-a urcat să șadă în ea, norodul l-a înconjurat cerându-i binecuvântarea și chiar într-o asemenea înghesuială sufletul lui rămânea neîncetat în Dumnezeu și în mijlocul unei asemenea mulțimi nu era împrăștiat și nu-și pierdea pacea sufletească. Cum a ajuns însă la aceasta? Iată întrebarea noastră.

    A ajuns la aceasta și nu era împrăștiat, pentru că iubea norodul și nu înceta rugându-se pentru el Domnului:

„Doamne, dă pacea Ta poporului Tău.”

„Doamne, dă robilor Tăi Duhul Tău Cel Sfânt ca El să încălzească inima lor cu iubirea Ta și să-i povățuiască la tot adevărul și binele.”

   „Doamne, vreau ca pacea Ta să fie în tot poporul Tău, pe care l-ai iubit fără preget și L-ai dat pe Unul-Născut Fiul Tău ca să mântuiască lumea .

    Dacă împărații și conducătorii popoarelor ar cunoaște iubirea lui Dumnezeu, n-ar mai face niciodată războaie. Războiul este trimis pentru păcate și nu pentru iubire. Domnul ne-a făcut din iubire și ne-a poruncit să trăim în iubire și să-L slăvim.

   Dacă mai-marii ar păzi poruncile Domnului iar poporul i-ar asculta cu smerenie, mare pace și veselie ar fi pe pământ, dar din pricina iubirii de stăpânire și a neascultării celor mândri, toată lumea se chinuie.

   Mă rog Ție, Milostive Doamne, dă întregului norod, de la Adam și până la sfârșitul veacurilor, să Te cunoască că ești bun și milostiv, ca toate noroadele să se desfete de pacea Ta și să vadă toate lumina Feței Tale. Privirea Ta e liniștită și blândă și ea atrage sufletul.》

(SFÂNTUL SILUAN ATONITUL)

$¢_

 „Pune și pe mine lanțul acela, tată...” Mi-a mers la inimă. Un memento blând pentru toți părinții. — „Pune și pe mine lanțul...” a șoptit b...