Testamentul lui Petru cel Mare
Elaborat in 1725, Testamentul lui Petru I tarul Rusiei (1672-1725) a fost adus la Paris in anul 1757 de catre ambasadorul Frantei la Petersburg si predat Regelui Ludovic al XV-lea. Acest document, publicat la Paris in anul 1843, a fost citit si comentat cu mare interes, in anii care s-au scurs de la descoperirea lui, de capete incoronate din Europa, de politicieni, istorici si oameni de cultura.
Considerat de unii ca apocrif, Testamentul lui Petru cel Mare reprezinta un text a carui valoare rezida in confirmarea, prin fapte istorice, a recomandarilor catre urmasi elaborate de tar sau atribuite acestuia.
Implicatiile pentru actualitatea geopolitica internationala si, in particular, pentru cea romaneasca, sunt extraordinar de importante, permitandu-ne sa intelegem multe lucruri care se intampla, acum, sub ochii nostri.
Textul Testamentului *)
,,În numele Prea Sfintei și Nedespărțitei Treimi, Noi Petru I, către toți urmașii noștrii moștenitorii Tronului, Guvernanților și nației rusești.
Marele Dumnezeu, de la care avem existența și Coroana noastră, luminându-ne, îmi arată mie a privi spre poporul rusesc ca fiind chemat a stăpâni în viitorime toată Europa. Eu pun temei acestei idei, că națiunile Europei au ajuns cele mai multe într-o stare de vechime aproape de a lor cădere. Urmează dar, a fi ele subjugate de un popor tânăr și nou, când va ajunge la întregimea creșterii sale și va căpăta toată a sa putere …
Eu am găsit Rusia ca un pârâiaș și o las ca un râu mare. Iar moștenitorii mei o vor face și mai mare, întinsă, hotărâtă de a face să rodească Europa cea stârpită.
Eu le las instrucțiunile următoare pe care le recomănduiesc la a lor luare aminte ca să le păzească cu statornicie.
A ține nația rusească necurmat în stare de război, spre a avea pe soldații ei pururea deprinși la război … Războiul să ajute păcii, în interesul întinderii Rusiei și a înaintării ei în înflorire.
A chema prin toate putincioasele mijloace, de la națiile cele învățate ale Europei, Comandiri în vreme de război și oameni învățați în vreme de pace, spre a face ca nația rusească să capete foloase de la celelalte nații, fără a pierde nimic din ale sale proprii.
A se amesteca în toate pricinile și dezbaterile din Europa, mai vârtos în acele țări care fiind mai în apropriere, interesează mai cu seamă.
A vârî vrajba în Polonia, a hrăni în ea tulburări necontenite; a câștiga cu bani pe cei mai puternici, a avea înrâuriri în Dietele lor spre a putea lucra la alegerea Crailor lor și a-și face partizani în Polonia … Dacă puterile vecine s-ar împotrivi să le împace împărțind-o cu ele …
A lua cât s-ar putea mai mult din hotarele Suediei și a ști cum să se facă ca însăși ea, Suedia, să-i deschidă război, spre a-i găsi pricina de a o subjuga…
A dezbina Suedia de Danemarca și, cu luare aminte, a hrăni rivalitățile lor.
A însoții Prinții ruși întotdeauna cu prințese din Germania spre a înmulții influența noastră acolo … să se unească de la sine la pricina noastră.
A căuta alianță de comerț cu Englitera, mai mult decât a oricărei alte Puteri, pentru că ea are mai mult trebuință de NOI … a schimba cheresteaua noastră și alte produse cu aurul ei și a face ca negustorii și matrozii ei să-i deprindă pe cei ai nației noastre spre navigație și comerț.
A se întinde neîncetat către Nord pe marginea Mării Baltice și către Sud pe marginea Marii Negre.
A se apropia cât mai mult de Constantinopole și de India, ca acel ce va stăpâni acolo, va fi adevăratul stăpânitor al lumii …
A străbate până la golful Persic, a restatornicii de se poate comerțul cel din vechime al Orientului și a se întinde până în India care este magazia lumii…
A căuta și a câștiga alianța Austriei … a o sprijinii în zadarnicele ei închipuiri de a stăpâni Germania… iar prin taina a întărâta dușmănia Prinților Germaniei împotriva ei…
A face de a se interesa curtea Austriei ca să izgonească pe Turci din Europa și a nimicii pretențiile ei cand vom subjuga Constantinopole…
A face pe toți grecii dezbinați ce sunt împrăștiați în Ungaria, Polonia și alte țări, să se lipsească de ele și a se reface sprijinul lor și a intermedia o asociație universală; aceștia vor fi tot atâția prieteni pe care Rusia îi va avea în statul fiecărui dușman al ei.
După ce Suedia se va dezmembra, Persia se va birui, Polonia se va subjuga și Turcia se va supune … a propune foarte tainic la curtea Franței, apoi la cea a Austriei, de a împărții cu ele imperia lumii, măgulindu-se ambiția și iubirea lor de sine… Rusia să se ajute cu ele pentru a le desființa pe urma …
Dacă amândouă aceste curți vor refuza propunerea Rusiei, atunci trebuie să se știe cum să împartă între ele gâlceavă și a le face să se slăbească una pe alta …
Apoi Rusia, folosindu-se de un prilej hotărâtor, va năvăli asupra Germaniei, pornind totodată cu două flote mari ce vor năpădi Franța.
Aceste două țări biruindu-se, celelalte părți ale Europei vor trece lesne și fără împotrivire sub jugul Rusiei."
* ) Text aparut la Iasi in 1892 si reprodus pe internet de George Cautisanu, aparand doar unele prescurtari care nu modifica sensul.
Nota redacției:
Orice comparație și asemănare cu vremurile pe care le trăim ar trebui să ne pună pe gânduri. Iar gândurile să devină faptele potrivite momentului.
