joi, 13 februarie 2025

***

 7 Preoţi înainte-văzători autentici şi cu har mare din zilele noastre


Ce facem când ne lovim de niște probleme prea mari pentru a le putea rezolva singuri? După părerea noastră răspunsul ar fi următorul: căutăm un preot deosebit, cu experiență și cu dar de la Dumnezeu să știe lucruri mai presus de lumea aceasta.

Mai există astăzi preoți cu viață sfântă?! Preoți care pentru sufletul lor curat au primit darul înainte-vederii, care văd lucruri de nimeni știute? Da, există! Sunt foarte rari și stau ascunși și smeriți, pentru ca astfel numai cine îngăduie Dumnezeu să poată ajunge la ei.

Vi-i prezentăm și noi pe cei mai reprezentativi dintre ei, pe care am avut bucuria să-i cunoaștem personal, și despre care putem afirma cu tărie că sunt oameni aleși de Dumnezeu.


1. PĂRINTELE DAVID STOICA – MĂNĂSTIREA SĂDINCA, JUD. SIBIU


Pe când era copil și a mers cu mama sa la părintele Arsenie Boca, părintele David, căutat astăzi de nenumăraţi credincioşi din toată România, își amintește: „A dat binecuvântare la fiecare, pe cap. Fiind copil, eram cumva mirat cum de mie nu-mi pune mâna părintele pe cap. Atunci eu i-am luat mâna forţat părintelui şi i-am pus-o pe capul meu. S-a uitat la mine şi a spus: «Călugăre, mă arzi! Tu te faci călugăr»“.

Lângă părintele David Îl simți pe Dumnezeu și ai o mare bucurie sufletească.

Într-o duminică, în timp ce părintele David se afla la Sfânta Liturghie, s-a apropiat de Sfântul Altar o fetiță. Văzând-o, părintele a oprit slujba și a întrebat-o cum o cheamă, însă fetița nu i-a răspuns. A întrebat-o și a doua oară și tot fără niciun răspuns. Cu lacrimi în ochi, mama fetiței s-a apropiat de părintele și i-a spus:

-Părinte, lăsați-o…s-a născut mută și nu poate să vorbească..

Cu toate acestea, părintele a insistat și a mai întrebat-o încă o dată:

-Cum te cheamă, fetițo?

-Maria, a răspuns ea.

Toată lumea a rămas înmărmurită, iar părintele a continuat slujba.


2. PĂRINTELE IOANICHIE POPESCU – MĂNĂSTIREA FRĂSINEI, JUD. VÂLCEA


Omul care îți cunoaște păcatele doar uitându-se la tine

Părintele Ioanichie este unul din marii duhovnici ai vremurilor noastre. Mic de statură, bătrân, simplu, modest, dar de o blândeţe şi o bunătate cum nu am mai întâlnit, te copleșește cu dragostea lui. În preajma sfinţiei sale, simţi că stai lângă un sfânt.

Prin sfaturile sale simple, mulţi oameni şi-au schimbat viaţa, s-au vindecat de boli, de cancer, de suferinţe vechi, şi-au găsit liniştea şi calea de urmat.

Deşi aveam duhovnic aproape de casă, mai mergeam la Frăsinei să îi cer sfat bătrânului. Odată erau zeci de oameni care aşteptau să intre la dânsul, era duminică, 4-5 după-amiaza. Părintele a ieşit din biserică să vadă câţi creştini mai sunt de spovedit. Am reuşit să iau binecuvântare, iar pr Ioanichie m-a întrebat scurt “când s-a întâmplat ?”. Văzuse că avusesem o ispită fără să îi spun nimic.

Părintele ştie lucruri despre tine, te citeşte dintr-o privire, dar e foarte smerit, încearcă să ţină ascuns lucrul acesta. Toţi creştinii pe care îi cunosc eu şi merg la Frăsinei la spovedanie, spun că părintele Ioanichie te cunoaşte mai bine ca tine, te întreabă exact ceea ce ai făcut. Când ai o problemă şi mergi la stareţul de la Frăsinei, simţi cum rugăciunea sfinţiei sale lucrează, în timp, vezi cum lucrurile se aşează.

De obicei, în fiecare duminică, zeci de oameni așteaptă să se spovedească la părintele Ioanichie, în special în posturile mari, pentru că au văzut că prin sfaturile sale își rezolvă problemele. Toți cei care vin la starețul de la Frăsinei, pleacă de acolo mai liniștiți și ușori ca un fulg.

Pe săptămână, părintele Ioanichie mai pleacă din mănăstire, uneori. În weekend este cel mai uşor de găsit. Se mai întâmplă să nu poată spovedi doar când este foarte bolnav. Dar coboara mai rar, la biserica de jos, „a femeilor” de când este stareţul mănăstirii.

PENTRU FEMEILE CARE VOR SĂ AJUNGĂ LA SFINŢIA SA:

Cel mai indicat este să mergeţi cu un bărbat, care să urce la mănăstirea de călugări cu maşina, să îl caute pe părintele Ioanichie şi să îl roage, dacă poate, să coboare la biserică, unde este aşteptat de creştine.


3. PĂRINTELE DANIIL


După părerea noastră, părintele Daniil este unul dintre cei mai mari duhovnici din țara noastră. Pe când avea doar 3 ani, părintelui i s-a arătat Maica Domnului și i-a dat numeroase daruri duhovnicești (darul vindecărilor, al vederii cu duhul etc).

Toată viața, părintele i-a ajutat pe oamenii bolnavi, cu duhuri necurate sau farmece, pe cei cărora medicii le-au spus că nu îi mai pot ajuta cu nimic. De 50 de ani de când e preot, pe la sfinția sa au trecut mii de oameni, dintre care cei mai mulți s-au vindecat.

Odată merg la părintele Daniil cu cineva și acesta de cum îl vede îi spune: „Tu trebuia să ai 12 copii! Unde sunt ceilalți?! De ce ai numai 2?!” și într-adevăr prietenul meu avea doar doi copii. Altădată, merg împreună cu alt prieten și cu logodnica lui, iar părintele le-a spus să nu se căsătorească, pentru că vor avea mari necazuri, lucru care s-a și întâmplat, cei doi fiind astăzi divorțați.

Orice întâlnire cu părintele era o minune. Pentru că este foarte bolnav şi bătrân, are 90 de ani, primeşte vizite din ce în ce mai puţin, părintele ne-a lăsat spre ajutor, cel mai puternic Canon de rugăciune, pe care i l-a descoperit Maica Domnului. Canonul cu 99 de Tatăl Nostru, pe care îl găsiţi în Articolul complet despre sfinţia sa.


4. Părintele Tiberiu Luţac – Bucşoaia, judeţul Suceava


Părintele Tiberiu este un duhovnic minunat, cu dar de la Dumnezeu din nordul Bucovinei. La părintele Tiberiu s-au vindecat oameni care d.p.d.v. medical sau raţional, nu mai aveau nicio şansă, nicio speranţă la viaţă. Vă relatez numai 3 mărturii:

1. Nenea G., unul din apropiaţii părintelui, avea un vecin tânăr care stătea numai pe la doctori, numai cu tratamente, analize şi spitale. Într-o zi, acesta îl rugă pe nenea G. să îl ducă pe la mănăstiri şi la un preot bun, ca să îi ceară un sfat. Ajunsără la părintele Tiberiu, unde după ore de aşteptat, reuşiră să stea de vorbă dânsul.

Cum îl văzu, preotul îi spuse: tu stai mult pe la doctori, ai multe boli. Eu îţi dau să faci un canon, dacă îl faci un an de zile, o să te vindeci şi o să fi bine. Tu o să mai vii la mine peste un an, apoi ai să întâlneşti o fată, ai să pleci în Italia să munceşti şi toate o să fie bune pt tine.

Tânărul începu a face canonul dat de părintele şi observă că se simte tot mai bine. După aproape un an, îşi făcu toate analizele, iar toate îi ieşiră bune, cu adevărat acum era sănătos. Se petrecuse o minune cu el. Văzând toate acestea, tânărul mearsă la părintele ca să îi mulţumească, iar nu după multă vreme întâlni o fată cu care se căsători. În prezent are un copil şi munceşte în Italia.

2. Un om foarte bolnav din judeţul Suceava, plecă într-o zi spre duhovnicii mari din zonă, pt a le cere sfat. Ajunsă întâi la părintele Daniil, care îi spusă că dacă nu face în casă urgent 3 Sfeştanii cu Sfântul Maslu, nu mai trăieşte mult. Un pic speriat, dar neîncrezător în vorbele bătrânului, plecă spre Bucşoaia, unde părintele Tiberiu îi spuse acelaşi lucru: 3 Sfinte Masluri în casă, altfel nu mai trăieşti mult.

3. O femeie suferea de cancer şi era programată la operaţie. I-a cerut un sfat părintelui, iat acesta i-a spus să nu se opereze, căci va face o mare greşeală. Nu după mult timp, ascultând de acest minunat preot, femeia s-a vindecat.

Părintele Tiberiu are mare har, iar uneori aşteaptă şi o sută de persoane la uşa dânsului.


5. Părintele Gheorghe Pandelică, localitatea Reviga, judeţul Ialomiţa


Părintele Pandelică este un mare duhovnic cu darul înainte vederii şi cu multă pricepere în lupta cu vrăjile şi farmecele.

Odată a venit la Reviga o femeie care avea multe probleme. În casa ei se întâmplau lucruri stranii, erau mereu certuri ba chiar uneori se auzeau scaunele cum se mişcă singure prin bucătărie.

O bănuia pe cumnata ei că se ocupă cu lucruri necurate, aşa că i-a arătat o poză cu aceasta părintelui. De cum a văzut-o, părintele Pandelică a spus: ia-o de aici că mi se face rău, acolo e necuratul în persoană. Nu îi mai daţi voie să între la dvstră în casă, rupeţi orice legătură cu ea. Căutaţi prin pernele pe care dormiţi şi o să vedeţi ce e acolo.

Într-adevăr, în perne erau mănunchiuri de pene negre lipite cu ceară.

Încet încet, cu sfaturile dar mai ales cu rugăciunile părintelui Pandelică, situaţia din casă şi din familie s-a îmbunătăţit foarte mult.

Clarificare: Părintele Gheorghe Pandelică aparţine în prezent de Biserica Ortodoxă a Ucrainei, după ce în urmă cu câţiva ani, a avut ispite mari cu actuala conducere BOR. Este un preot cu har puternic, însuşi părintele Daniil de la Călugăreni a spus despre dânsul că este un preot bun, ceea ce nu se întâmplă prea des să spună despre un preot.


6. Minunatul părinte ierodiacon Isaia Simion – satul Negreşti, comuna Cobadin, judeţul Constanţa


“Perechi de cârje, lângă icoanele mari… Un cort alb, ca de armată, într-un câmp, la marginea unui drum de ţară. În cort sunt icoanele. De ele, pe lanţuri, atârnă plăcuţe de argint, gravate cu ochi, mâini, picioare, copii… Cei care au fost vindecaţi le-au adus, după tradiţia străvechilor mănăstiri ale Greciei. Oameni, intrând în cort… Se opresc în faţa unui călugăr înalt, care de dimineaţă pînă la apus stă pe un scaun şi-i ascultă pe cei veniţi să-l caute în această pustietate.”

Oamenii povestesc că aici se întâmplă minuni, în special după ce se roagă la icoana mare a sfântului Gherasim din Kefalonia.

„Vin autocare întregi, toţi au fost ajutaţi cîndva de el. Şi-i aduc şi pe alţii. Sfaturile lui au fost o salvare pentru mulţi.”

Aici…două butoaie de înălţimea unui om. Într-unul din ele trăieşte călugărul. Doar un pat încape înăuntru. Acolo a petrecut iarna asta, împreună cu ajutorul său credincios ce trăieşte în celălalt „butoi” şi care nu se desparte niciodată de părintele, ajutându-l la toate treburile. Două butoaie şi un cort alb. Şi două troiţe mai sus, sfinţite odată cu locul de înalţii Bisericii. Atât e deocamdată mânăstirea călugărului Isaia.

I se pare şi lui de necrezut cum îl ajută oamenii. Nu-şi explică. A venit pe pământul ăsta doar de 8 luni şi deja are banii pentru materialele de construcţii, pentru clopote. Chiar azi a intrat în cort o tânără din Braşov de 28 de ani, care în urmă cu 3 săptămâni îl întrebase de câţi bani ar avea nevoie pentru mănăstire. “Nici n-am luat în seamă propunerea ei. I-am zis: «Lasă măi, fată, e mult, mulţi euro…» Şi azi vine şi îmi pune în mână o cutie. Înăuntru erau numai bancnote din alea de 50 şi 100, m-am şi speriat. Nu a spus că donează fiindcă a simţit vreun ajutor sau altceva. E o fată mai mult tăcută, scoţi greu un cuvânt de la ea. Zic: «Măi fată, ia banii înapoi. Dacă mi-i dai, mi-i dai împrumut, da?» Ea doar atât a spus: «Părinte, eu dacă am spus ceva, mă ţin de cuvânt. Aşa simt eu că trebuie să fac.» Apoi am aflat că tatăl ei e ceva om de afaceri în Braşov, c-a fost foarte bolnav şi trebuia să facă o operaţie dificilă şi brusc, medicii i-au zis că nu mai e nevoie de nicio operaţie. Dar fata nu mi-a spus asta. Doar s-a mai rugat o dată la icoană, mi-a dat cutia asta şi apoi a plecat.”

“Suntem foarte apropiaţi de părintele, eu şi soţia mea Mirela, povesteşte un apropiat al dânsului. Odată am vrut să-i facem o surpriză. Nu l-am anunţat că venim, am zis că fie ce-o fi”, zice zâmbind. „Când eram pe autostradă, ne sună el: «Unde sunteţi, fraţilor?» Soţia mea zice: «Unde să fim, părinte? Eu la serviciu, Alexandru pe-acasă…» Părintele râde şi-i răspunde: «Lasă, lasă, sunteţi pe autostradă, pe la Cernavodă. Haideţi, vă aşteptam!…» Să nu te mire, uneori părintele parcă «îţi citeşte gândurile»….”

Odată, au venit la Cobadin, două monahii de la Mănăstirea Pasărea, una tânără, care avea ispite şi voia să îl întrebe pe duhovnicul Isaia, care rugăciune este mai puternică, şi una în vârstă, care voia să i se plângă de munca grea din mănăstire. Părintele le-a primit, şi fără ca acestea să apuce să zică ceva, le-a răspuns: Psaltirea, maică! şi apoi, celeilalte: Ascultare maică.. şi eu fac ascultare!

Părintele zice că, după prima călătorie în Sfântul Munte, “am simţit o schimbare în inima mea. Că parcă aş avea o misiune, c-ar trebui să nu mai trăiesc pentru mine, ci mai mult pentru alţii…” Duce acolo bolnavi an de an, pe cheltuiala lui, se închină împreună cu ei la sfinţi şi cele mai vestite icoane făcătoare de minuni ale ortodoxiei. Acum, duhovnicul Isaia are 53 de ani şi un singur gând: să ridice aici o mănăstire întocmai după modelul lavrelor lui dragi din Grecia. Să-şi pună icoanele într-însa. Să ajute lumea.”

“Cînd faci pentru Dumnezeu, nimic nu-ţi poate sta împotrivă”.

Cu binecuvântarea părintelui, apropiaţii acestuia au făcut o pagină de facebook, unde postează des, de la mănăstirea sfinţiei sale.


7. Părintele Ioan de la Sihăstria Rarăului – Câmpulungul Moldovenesc, Suceava


Printre ultimii mari duhovnici bătrâni ai neamului românesc, unul din “cei de demult” este Părintele Arhimandrit Ioan Larion Neagoe.

Odată a venit la dânsul o femeie care suferea de cancer în ultima fază, aşa că doctorii au trimis-o acasă spunându-i că mai are de trăit într 2 şi 4 săptămâni. Părintele Ioan atunci a decis ca să o ţină pe femeie la mănăstire şi în acest timp de 2 săptămâni să o spovedească şi împărtăşească zilnic. Aşa se face că femeia începu să se simtă mai bine, iar când plecă de la mănăstire, era vindecată aproape complet.

Altă dată a venit la mănăstirea Rarău să se închine, o fată pe care o chinuiau mult duhurile necurate. De cum o văzu, părintele vru să îi arate că îi cunoaşte situaţia şi îi zise: tu să aprinzi 3 candele în casă – una pt sănătate, una pt iertarea păcatelor şi una pentru îndepărtarea farmecelor.

În jurul sfinţiei sale s-au întâmplat multe lucruri minunate de-a lungul anilor, cu sfaturile părintelui Ioan multe suflete şi-au găsit alinarea. Vizitaţi-l când aveţi ocazia şi mult folos duhovnicesc veţi avea.


https://www.stiaica.info/7-preoti-inainte-vazatori-autentici-si-cu-har-mare-din-zilele-noastre/

***

 

Un bărbat de 75 de ani călătorea cu trenul și folosea timpul pentru a citi. Alături de el un tânăr student citea și el o carte voluminoasă de științe. După un timp tânărul observă că bătrânul de lângă el citește Biblia și fără menajamente îl întrebă:

     - Dv încă credeți în această carte plină de fabule și povești?

    - Bineînțeles, răspunse bătrânul, dar aceasta nu este o carte de povești sau fabule este Cuvântul lui Dumnezeu! Dv credeți că e greșit să cred asta?

- Bineînțeles că e greșit!.. Cred că dv trebuie să vă dedicați studiului științei și Istoriei Universale.

Veți vedea cum Revoluția Franceză, acum mai bine de 100 de ani, a demonstrat miopia, stupiditatea și minciunile religiei.

Doar persoane fără cultură sau fanatice încă mai pot crede în astfel de prostii. Dv domnule ar trebui să cunoașteți puțin mai mult părerea oamenilor de știință cu privire la lucrurile acestea. 

- Și spune-mi tinere, aceasta este părerea oamenilor noștrii de știință despre Biblie? 

- La următoarea stație trebuie să cobor și nu am timp să vă explic. Vă rog să îmi dați cartea dv de vizită și vă voi trimite prin poștă câteva lucrări pe tema aceasta.

Așa vă veți edifica asupra acestei teme care preocupă întreaga lume. Bătrânul cu multă răbdare și liniștit caută în buzunarul hainei sale. După un scurt timp îi întinse cartea sa de vizită. Când tânărul citi se rușină și nu mai îndrăzni să ridice capul nici ochii din pământ. Pe cartea de vizită scria:

                          Profesor Doctor Louis Pasteur

                          Director General al Institutului

                          Național de Cercetare Științifică

                          A Universității Naționale Franceze.


      (Această întâmplare a avut loc în 1892)

     ,,Puțină știință ne desparte de Dumnezeu, multă știință ne apropie!”

                            Dr. Louis Pasteur

Morala:

Plăcerea cea mai mare a unui om inteligent este să lase impresie că e un prost în fața unui prost ce vrea să pară inteligent.

miercuri, 12 februarie 2025

***

 

Boul, Vițelul și Puterea


Un bou, ce condusese cireada zece ani,

cel mai malac, mai țanțoș, și mut dintre plăvani,

când s-a gătat huzurul și viața lui frumoasă,

cu niciun chip, malacul, n-a vrut să plece-acasă!


Ce s-a-ntâmplat cu boul de vrea să mai domnească?

Doar știm cât e de leneș, i-e greu chiar și să pască!

Sunt voci ce spun că-n ieslea  unde era stăpân 

primea tocați cocenii și rația de fân,

că nimeni, niciodată, nu l-a văzut lucrând,

ci toată ziulica la umbra sta, căscând…

Era un bou nostalgic, iubea călătoria,

stătea mai mult pe-afară, mai rar prin România,

și-avea plăvanul nostru un singur, mare, of:

pleca, nebun, pe dealuri, îndrăgostit de golf…

Și mai avea plăvanul o și mai mare boală,

săptămânal, să meargă în ciurda lui natală 

unde-o lăsase boul (iertați-mă) pe vaca 

ajunsă “primă doamnă“, fără să vrea, săraca…

În rest, n-avea, cornutul, alte angajamente,

trăia, din plin, plăvanul, “ La dolce far niente”!


Mai mult de-atât, prieteni, eu nu știu ce să zic 

de boul nostru, mândru că n-a făcut nimic….

Problema-ncepe-n ziua când să scăpăm de el!

N-a vrut să lase locul unui isteț vițel, 

strigând  că vițelușul n-a fost cinstit deloc,

manipulând cireada pe Facebook și TikTok!

De-aceea, când  mulțimea vota hipnotizată,

a spus că-i furăciune și mai votăm odată!

A adunat cățeii, cei mai loiali din Curte,

care știau cum Legea pe degete se-nvarte,

și-au dat cățeii ăștia, pe bou să-l mulțumească,

o hotărâre care s-a dovedit porcească... 


Ehei!, însă vițelul, nedreptățitul nostru,

nu-i unul dintre-aceia să tacă-n front ca prostu’.

Vițelul nostru-i unul cu foarte multă carte,

meșteșugite vorbe cu glas de miere-mparte,

și cât ai zice pește a scos mulțimea-n stradă,

și-n vorbe-ales gândite vorbi către cireadă:

Să fim uniți în cuget, în fapte și-n simțire!

Acum, la noi privește întreaga omenire!

Stați liniștiți, prieteni, puterea nu ne scapă,

că-i binecuvântată de cer, pământ și apă!

Spre noi privesc strămoșii, copiii și părinții!

Și nu uitați, din ceruri, ne apără toți sfinții!

Dar mai presus de toate, vă jur, peste Ocean

e un bizon ce sigur ne scapă de plăvan!

E un bizon din State ce nu poate s-accepte

această nedreptate și sigur o so- nedrepte,

i-am scris și-a spus bizonul că îi va lua în coarne

pe toți și nedreptatea pe loc o s-o răstoarne


Această întâmplare îl prefăcu-n erou

pe vițelușul nostru nedreptățit de bou!

Dar credeți că plăvanul vreun pic s-a speriat 

de vițelimea care pe străzi s-a adunat?

Sau credeți că vreo clipă sub pleoapa bouleană

vreo lacrimă să curgă ca semn că-i ia în seamă?

Nici pomeneala! Boul mai rău s-a agățat 

de scaunul puterii, că-i place la Palat!


Mai mult nu știm! Povestea e încă la-nceput!

Vițelul strigă-ntr-una! Dar boul este mut!

De-aceea nici morala nu spune ceva nou:

Așa e când puterea e-n mâna unui bou!


✍️ Emil Almășan

***

 

MERITA CITIT PÂNĂ LA CAPĂT


„UN MAGAR, FIUL UN MAGAR”


(De poetul irakian Ahmed Matar)


A fost odată ca niciodată un grup de măgari care locuia într-un grajd arab. Într-o zi, un măgar a refuzat să mănânce și corpul i s-a slăbit, i-au căzut urechile și aproape că a căzut la pământ.


Tatăl măgar a observat că starea fiului său se înrăutățește pe zi ce trece și a vrut să înțeleagă motivul.


S-a dus la fiul său doar pentru a vorbi cu el și pentru a încerca să înțeleagă starea sa fizică și psihică care se deteriora.


L-a întrebat: "Ce e cu tine, fiule? Ți-am adus cel mai bun orz și totuși refuzi să-l mănânci. Spune-mi, ce e cu tine? De ce-ți faci asta? Te deranjează cineva?"


Fiul său a ridicat capul și i-a spus tatălui său: „Da tată, oameni...”


Tatăl măgar a fost surprins și l-a întrebat pe fiul său: „Ce se întâmplă cu oamenii, fiule?” Fiul lui a raspuns:


"Își bat joc de noi măgarii. Când unul dintre ei face ceva rău, îi zice „măgarul”. Chiar așa oare? Pe proștii lor îi spun măgari, dar noi nu suntem așa, tată. Muncim neobositi, înțelegem și avem sentimente."


Tatăl măgar nu a știut cum să răspundă la necazul fiului său, dar a încercat să-l convingă mișcându-și urechile dintr-o parte în alta și spunând:


„Fiul meu, oamenii au fost creați de Dumnezeu și au fost făcuți superiori altor făpturi, dar și-au făcut mult rău și au început să ne facă rău și nouă măgărilor.


De exemplu, ai văzut vreodată un măgar furând banii fratelui său? Ai văzut vreodată un măgar chinuind alți măgari doar pentru că sunt slabi sau pentru că nu-i place ce spun ei? Ați văzut vreodată un măgar care discriminează după culoare, gen și limbă? Ai auzit de culmea măgărilor care nu știu de ce se întâlnesc? Ai auzit că măgarii americani plănuiesc să omoare măgarii arabi pentru orz? Ați văzut vreodată un măgar spionând pentru o țară străină și complotând împotriva măgarilor din propria țară? Ați văzut vreodată un măgar împărțindu-și familia din motive sectare? Bineînțeles că nu ați auzit niciodată de astfel de crime împotriva umanității în lumea măgărilor!


Dar oamenii nu cunosc înțelepciunea creației lor și acționează în consecință. Deci, fiule, vreau să-ți folosești mintea de măgar și să ții capul meu și al mamei tale sus. Tu, „fiu de măgar, rămâi măgar”.


"Fiule, lasă-i să spună ce spun. Ceea ce este un motiv de mândrie pentru noi este că nu mințim, nu ucidem, nu furăm, nu bârfim, nu blestemăm și nu dansăm de bucurie printre răniți și morți."


Aceste cuvinte l-au impresionat pe fiul măgarului și a început să mănânce orzul și a spus: „Da părinte, voi fi în continuare ca tine. „Voi fi mândru că sunt măgar, fiu de măgar, și voi deveni pământ, nu voi merge în iad unde oamenii și pietrele sunt combustibil”.


Text tradus din alta limbă

***

 Azi îl sărbătorim pe Dan Puric născut în 12 februarie 1959 la Buzău. Este un strălucit actor, regizor de teatru, și scriitor. Studii: 

1978 - bacalaureat al Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București

1985 - absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București, clasa Prof. Univ. Dr. Dem Rădulescu

1985-1988 - actor, Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani

1988 - 1 decembrie 2019 - actor, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, București.


Tot ce am avut vreodată nevoie să învăț, am învățat de la mama.. - Dan Puric


M-a învățat să apreciez un lucru bun făcut:

„Daca tot vă omorâți, omorâți-vă afară! Abia am terminat curățenia!"

M-a învățat religie:

„Roagă-te să iasă pata asta de pe covor!"

M-a învățat logica:

„Pentru că eu am spus! Și gata!"

M-a învățat să prezic viitorul:

„Să folosești mereu lenjerie curată, în caz că vreodată ți se întâmplă vreun accident".

M-a învățat ironia:

„Mai plângi mult și atunci chiar o să-ți dau un motiv să plângi!"

M-a învățat să fac economii:

„Păstrează lacrimile pentru când voi muri eu!"

M-a învățat osmoza:

„Închide gura și ia și mănâncă!"

M-a învățat contorsionism:

„Mai uită-te și tu de jur imprejurul tău... "

M-a învățat forța și voința:

„O să rămâi la masă până mănânci tot!"

M-a învățat meteorologie:

„Se pare că a trecut un uragan prin camera ta!"

M-a învățat măsura:

„Ți-am zis de un milion de ori să nu mai fii exagerat!"

M-a învățat ciclul vieții:

„Eu te-am adus pe lumea asta, și tot eu pot să te și scot din ea!"

M-a învățat să modific tipurile de comportament:

„Nu te mai purta ca taică-tău!"

M-a învățat invidia:

„Există un milion de copii pe lumea asta nu așa norocoși să aibă o mamă așa minunată ca a ta!"

M-a învățat ventrilogia:

„Nu-mi răspunde inapoi! Taci din gură și spune: de ce ai făcut asta?''

M-a învățat deontologia:

„Dacă încă o dată mai vorbești neîntrebat, îți lipesc dinții de perete!"

M-a învățat linia dreaptă:

„Îți trag o palmă de te îndrepți imediat!"

***

 MEMORIE CULTURALĂ   

 Otilia Cazimir s-a născut in data de 12 Februarie 1894 in loc.Cotu Vameș, Neamț, si fost o scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple.


Iubirea dintre Otilia Cazimir și George Topârceanu


Otilia Cazimir şi George Topîrceanu au trăit o poveste frumoasă, dar scurtă de dragoste, despre care nu se ştiu prea multe. Şi-au consumat iubirea în zeci de scrisori însă, după moartea poetului, cele mai multe dintre scrisori au dispărut....

După ce iubirea lor a devenit publică şi nu s-au mai ferit de ochii curioşilor, s-au mutat împreună la Iaşi, într-o casă care aparţinea familiei lui Demostene Botez. Acolo şi-a dat şi ultima suflare George Topîrceanu, răpus de cancer hepatic la 51 de ani. (n.1886- d.1937)

Otilia Cazimir a mai trăit 30 de ani după moartea lui Topîrceanu, ani în care şi-a continuat cu succes cariera literară, dar păstrând doliul după cel care a însemnat pentru ea singura şi cea mai frumoasă iubire.

S-a mutat într-un colţ al Iaşului (care a devenit mai târziu strada Otilia Cazimir) unde şi-a dorit să păstreze vii amintirile care au legat-o de literatură, dar şi de iubire, păstrându-l în suflet pe George Topîrceanu, cel care i-a fost prieten, iubit şi muză pentru multe poezii de dragoste...

Sursa : Google

" Otilia, închide fereastra,liliacul nu mă lasă să mor!..." 7 mai 1937

George Topârceanu, care şi-a trăit ultimii ani din viaţă, la Iaşi, într-o căsuţă modestă, cu o singură cameră si având-o pe Otilia Cazimir la căpătâiul patului în ultimele clipe ale vieţii, el îi spunea: „Închide Otilia fereastra că mirosul liliacului nu mă lasă să mor“.

Otilia Cazimir -o ultimă confesiune:

“De ziua lui, în fiecare martie își cumpăra și-i plăcea să primească zambile, flori vigu­roase și delicate în același timp, cu parfum violent și suav. «Îmi sea­mă­nă», zâmbea… I-am trimis și anul acesta, ca și anul trecut, ca în toți anii, cea mai frumoasă zambilă pe care mi-a dăruit-o primăvara. Iar în luna mai, când s-au împlinit anii de când a plecat dintre noi, i-am descărcat pe mor­mânt, ca în fiecare an, tot liliacul grădinii mele.”

***

 

Fapte fascinante despre cărți:

1. Roosevelt citea în medie o carte pe zi.

2. Biblioteca Universității Harvard are patru cărți legate în piele umană.

3. Islanda se află pe primul loc în lume la cărțile citite pe cap de locuitor.

4. Oamenii care citesc cărți sunt mai puțin susceptibili de a dezvolta boala Alzheimer.

5. În închisorile braziliene, citirea unei cărți poate reduce pedeapsa unui deținut cu patru zile.

6. Cea mai furată carte este Biblia.

7. Romanul Mizerabilii de Victor Hugo conține o propoziție de 823 de cuvinte.

8. Virginia Woolf și-a scris toate cărțile stând în picioare.

9. Soția lui Lev Tolstoi a copiat de șapte ori manuscrisul "Război și pace".

10. Există peste 20.000 de cărți despre șah.

11. Noah Webster a avut nevoie de 36 de ani să scrie primul dicționar.

12. Mahabharata este singura carte sau epopee din lume cu peste 1.200 de personaje.

13. Cuvinte precum "hurry (grabă) și "addiction" (dependență) au fost inventate de Shakespeare.

14. Dacă toate cărțile din Biblioteca Publică din New York ar fi aliniate, s-ar întinde pe 8 mile.

15. Cel mai lung roman scris vreodată este *În căutarea timpului pierdut* de Marcel Proust, cu peste 1,2 milioane de cuvinte.

16. Prima carte tipărită vreodată a fost Biblia Gutenberg în 1455.

17. J.K.  Rowling este primul autor miliardar, datorită succesului seriei Harry Potter.

18. Charles Dickens a fost plătit în funcție de numărul cuvintelor, motiv pentru care multe dintre cărțile sale sunt atât de lungi.

&&&

 La 28 februarie 1785, pe Dealul Furcilor de lângă cetatea Alba Iulia, 2.500 de iobagi români — câte trei tineri și trei bătrâni din fiecare...