Hans Albert Einstein: Fiul strălucit al marelui fizician și relația lor dificilă
Hans Albert Einstein a devenit și el om de știință și profesor de inginerie hidraulică, o carieră pe care tatăl sau a numit-o inițial „o idee dezgustătoare”.
Albert Einstein a fost o minte formidabilă și un om cunoscut în lumea întreagă pentru realizările sale academice. O astfel de moștenire este foarte grea pentru un fiu.
Este greu de crezut că moștenitorul unui astfel de geniu al științei s-ar putea apropia de realizările tatălui, însă, într-un fel, Hans Albert Einstein a reușit acest lucru.
Deși nu a fost la fel de cunoscut sau premiat internațional ca tatăl său, Hans Albert Einstein a fost un inginer care și-a petrecut viața în mediul academic, având succes ca profesor.
Până la urmă a lăsat o moștenire a sa, în pofida opiniei inițiale negative a tatălui său cu privire la cariera aleasă de fiu.
Născut în Berna, Elevția, pe 14 mai 1904, Hans Albert Einstein a fost cel de-al doilea copil al lui Albert și al soției sale, Mileva Maric. Soarta surorii lui mai mari, Lieserl, rămâne necunoscută, deși se crede că a murit de scarlatină la scurt timp după naștere, cu un an înainte de nașterea lui Hans.
Când avea șase ani, s-a născut fratele său mai mic, Eduard Einstein, iar patru ani mai târziu, părinții săi s-au despărțit. După ce au trăit separați timp de cinci ani, Albert și Mileva au divorțat.
Se pare că despărțirea l-a afectat pe tânărul Hans și că acesta s-a concentrat asupra școlii cu toate forțele. Între timp, coresponda prin poștă cu tatăl său, iar Albert îi trimitea băiatului probleme de geometrie. Avea încredere în Hans Albert și îi povestea despre descoperirile și succesele sale.
Mama sa era responsabilă de educația sa, iar tânărul a studiat la ETH Zurich, Institutul Elvețian Federal de Tehnologie, la fel ca părinții săi. În final, și-a luat diploma în inginerie civilă ca student de elită.
Însă această carieră nu era pe placul lui Albert. Când a fost întrebat, celebrul fizician i-a spus fiului său că i se părea „o idee dezgustătoare”. Cei doi Einstein au continuat să aibă divergențe, până când tânărul a plecat la studii. Timp de mulți ani, relația lor a avut de suferit.
După ce a terminat școala, Hans s-a mutat în Germania și a lucrat mai mulți ani ca inginer, mai exact ca proiectant de oțel în cadrul proiectului de construcție al unui pod. Totodată, și-a continuat instruirea.
În scrisorile către cel de-al doilea fiu al său, Eduard, care era închis într-un azil psihiatric după ce fusese diagnosticat cu schizofrenie, Albert Einstein își descria îngrijorările legate de Hans Albert.
Era îngrijorat de cariera aleasă, de activitățile extracurriculare și de mariajul său, pe care, în mod ironic, îl detesta la fel de mult pe cât părinții săi îl detestaseră pe al lor.
În 1927, Hans Albert s-a însurat cu prima sa soție, Frieda Knecht, pe care fizicianul a descris-o ca fiind o femeie „anostă”, cu nouă ani mai mare decât Hans Albert. Albert Einstein o dezaproba cu vehemență.
Atât de mult, încât și-a sfătuit fiul să nu facă copii cu ea și aștepta ziua în care Hans Albert avea s-o părăsească. Albert Einstein nu a acceptat-o niciodată pe Frieda ca parte din familie.
Într-o scrisoare către fosta sa soție, Mileva, Albert Einstein declara că este din nou încântat de fiul său, dar că continua să-i repugne nora sa, deși fizicianul părea acum mai resemnat cu ideea că Frieda făcea parte din familie.
„Are o personalitate grozavă! Este păcat că are o asemenea soție, însă ce poți face dacă el este fericit”, scria Einstein senior după o vizită lungă a fiului său.
Hans Albert a avut trei copii, însă numai unul avea să ajungă la maturitate. Acesta a dobândit o diplomă în științele tehnice, însă nu a avut prea mult timp ca să profeseze.
În 1933, Albert Einstein a fost obligat să fugă de acasă, pe măsură ce antisemitismul Partidului Nazist câștiga tot mai multă putere. Temându-se pentru soarta fiului său, i-a cerut să fugă și el din Germania. În 1938, Hans Albert Einstein și-a părăsit casa și a emigrat în Greenville, SUA.
Apoi a lucrat pentru Departamentul de Agricultură și a studiat transferul de sedimente, în care s-a specializat. În scurt timp, s-a mutat în California și și-a continuat munca la Institutul de Tehnologie California.
În 1947, a devenit profesor de inginerie hidraulică la Universitatea California Berkley, unde a predat până la moartea sa, survenită în 1973. În tot acest timp, Hans Albert a corespondat cu tatăl său legat de sfaturi de carieră, succesele fiecăruia și îngrijorările legate de familie.
Deși nu au avut o relație cum este cea dintre un fiu iubitor și un tată devotat, cei doi Einstein au reușit să creeze un parteneriat cordial care a durat și care se transforma câteodată într-o relație afectuoasă.
Chiar dacă și-au rezolvat diferendele, fizicianul a continuat să aibă resentimente pentru faptul că fiul său a devenit inginer în loc să-i calce pe urme. Hans Albert Einstein a primit mai multe premii, inclusiv o bursă Guggenheim, premii de cercetare de la Societatea Americană a Inginerilor Civili și mai multe premii din partea Departamentului de Agricultură. Însă, bineînțeles, nu a luat premiul Nobel.
Însă legăturile de familie au fost mai puternice decât neînțelegerile dintre tată și fiu. În 1939, când fiul lui Hans Albert, David, murea de difterie, Albert și-a amintit că și el pierduse un fiu și a încercat să-l sprijine pe Hans Albert.
Relația dintre cei doi s-a îmbunătățit după ce doi dintre cei trei fii ai lui Hans Albert au murit, iar Hans Albert a adoptat o fiică. Când Albert Einstein a murit (la Princeton, în 1955), s-a relatat că Hans Albert i-a fost alături.
Propria sa soție a murit trei ani mai târziu și Hans Albert s-a recăsătorit, însă nu a mai avut copii. Hans Albert a murit de infarct pe 26 iulie 1973. Fiica sa adoptivă, Evelyn, a dus o viață dificilă și marcată de sărăcie după moartea tatălui ei.
Se pare că Albert Einstein era încântat de nepoții săi și în ultima parte a vieții a vizitat de mai multe ori familia fiului său, în Carolina de Sud. În pofida grijilor lui Einstein, moștenirea lăsată de familia lor va dăinui încă multă vreme.
