***

 

Să mergem mama...

  

 Îți simt măicuță durerile în mine 

 Și știu cât ți-e de greu să le rostești, 

 Te rog, să mergem mamă mâine 

 La un spital ,să nu te-mpotrivesti. 

  

 Aș merge drag copil la medic, 

 Dar bătrânețea n-are leac, 

 Nu vezi că merg și mă împiedic 

 Și preget când pășesc pe orice prag ? 

  

 Mă dor acum și toamnele-mi trecute 

 Și primăveri ce au trecut fără să știu, 

 S-au strâns prea multe frunze ofilite 

 Pe drumul meu ce parcă duce spre pustiu. 

  

 Nu poate doctorul să îmi întoarcă 

 Anii când tu erai copil și te jucai, 

 Căci haina bătrâneții toți o poartă 

 Și de ai vrea, nu poți la altul să o dai. 

  

 Niciun spital nu are leacul anilor ce zboară, 

 Și îți aștern pe chip brazde adânci, 

 Că bătrânețea , drag copil ,e o boală 

 Ce nu te iartă și n-ai cui să te plângi. 

  

 Așa că n-am să merg niciunde, 

 Nu te-ntrista, copile, de traiul meu anost, 

 Dar nu îmi arăta că inima îți plânge, 

 Și amintește-mi că viața are încă rost. 

autor...Dorin Dumitriu.

sursa foto Bun de România

***

 ”CÂND GREBLA ERA PRIETENĂ CU FURCA

Când lumea se ruga să vină ploaia,

Să aibă cu ce face mămăligă

În timp ce focul perpelea tigaia,

Iar „Moșul” împăna o săpăligă,

Cănd ne mândream că suntem de la țară,

Că mirosim a iarbă și a humă,

Când sărăcia nu era povară,

Când nu-njuram pe altul nici în glumă, 

Când oamenii, cam pe la prânzul mare,

O așteptau cuminți pe lea Măria,

( Nevasta lu` nea Gheorghe ) cu mâncare,

Când nu uitam să scoatem pălăria

Dacă trecea pe drum învățătorul

Ținând sub braț o carte de citire,

Când rând pe rând împrumutam ulciorul

Fără să ne gândim la-mbolnăvire,

Când grebla era prietenă cu furca,

Iar noi, copiii desenam șotronul,

Ori ne strângeam pe deal și jucam țurca...

Și nu mergeam la școli cu...avionul, 

Când lumea se mândrea cu o căruță 

Cu roți de lemn, care trezeau toți câinii

Când visele  dormeau în cămăruță,

Când, rareori simteam mirosul pâinii,

Viața nu atârna în două fire!

Sufletu-și scotea ușa din țâțână!

Iubirea se hrănea doar cu iubire!

Minciunile nu se ți neau de mână!”

✍️Constantin Mosor

***

 CULTURA DE CĂNEPĂ .......ÎN VREMURI DE MULT APUSE !!!

Pe teritoriul României cultura de cânepă se pierde în negura timpurilor. 

În această zonă cânepa a fost cultivată de peste 2000 de ani pentru fibre. Îmbrăcămintea purtată de strămoșii noștri, traci, daci, sarmați era din cânepă.

În perioada medievală era de neconceput să fie gospodărie, sau moșie fără o plantație de cânepă pe ea, pentru că de la cel mai mic lucrător al pământului, țăranul și până la boieri, aveau așa zise cânepiști. “ Era cultura numărul unu. În perioada medievală nu grâul era numărul unu, ci cânepa, pentru că toată familia trăia din cânepă. Cu asta se îmbrăca, din ea își făcea lenjeria de masă, de pat și tot ce era într-o casă din țesătură. După care a urmat evoluția în finețe, în tipul de profil, în tipul de tors, amestecul de pânzeturi în pânzeturi cu bumbacul și chiar cu mătasea.

În acele vremuri îngrășământul de bază era gunoiul de oaie bine fermentat, lăsat ani de zile înainte de a fi împrăștiat pe sol. Această metodă de îngrășare a parcelelor cultivate cu cânepă a durat din perioada medievală până în 1950-1960.

1 -  Epopeea obținerii fibrelor.....

Perioada cea mai delicată și care pune probleme pentru cultura de cânepă este trecerea de la plantă la fibră.  Pe suprafețe mici, înainte  țăranii o recoltau manual în două faze: cânepa de vară și cânepa de toamnă, cânepa având două momente de maturare diferite. Plantele mascule sunt cânepa de vară și plantele femele sunt cânepa de toamnă. Femeia punea mâna pe fiecare plantă și o smulgea și avea ceva de smuls, fiindcă densitatea de semănare mergea până la 800 de plante germinabile pe metru pătrat. 

Cu cât era mai deasă, cu atât era mai bună, de mai bună calitate. Într-o astfel de plantație de cânepă aproape nu intrai, atât de deasă era”.

2 - Recoltarea....

După recoltare cânepa se lăsa un timp oarecare la uscat, crudă, după care se ducea la topit. Snopii de cânepă erau ținuți în apă de baltă sau apă de râu. În baltă unde era nămol și unde apa se încălzea de obicei de la soare, prin încălzire naturală fibra ieșea mai albă și mai moale, în urma procesului de topire. Dacă o topeai în apă curgătoare, apă mai rece, cu temperatură neconstantă, acolo fibra ieșea mai aspră și nu atât de lucioasă. Dacă rupeai cânepa verde, rămânea o fibră galben-verzuie, însă după topit, fibra ei devenea albă, albă-cenușie sau albă-argintie, sau galbenă.

3 - Măcerarea.....

Statul în apă făcea ca fibra să se desprindă de pe țesutul lemnos. “Fibra este în afara tulpinii, dar ea este prinsă prin lignină și pectină. Acestea sunt două substanțe care când intră în contact cu apa și cu bacteriile din apă, se desface pectina și lignina și asta ajută la desprinderea fibrei de pe lemn. După ce se scoate cânepa pusă la topit, se spală, după 10-15 zile, interval care depinde și de temperatura apei, că dacă este mai caldă, timpul este mai scurt, iar dacă este mai rece, durata crește. În oricare din situații, când scoteau cânepa de la topit, se spalau tulpinile acelea topite, după care se punea la uscat și era un întreg ceremonial, că nu se usucă foarte simplu. Se usca la soare, după care se melița (n.r. reprezintă acțiunea de a zdrobi și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase cu ajutorul instrumentului numit meliță, pentru a alege fuiorul sau pentru a obține câlții). Melița era o sculă în care puneai snopul de cânepă topit și uscat, după care era bătut cu mâna. În gospodărie era meliță făcută din lemn cu care băteai și toată puzderia aceea a lemnului pur, până când toată se separa de fibră și fibra rămânea undeva într-un caer, brută. Deci obținea fibra aceea albă, alb-argintie, care pe urmă trecea printr-un proces întreg, se pieptăna cu un tip de piepteni speciali. Prin pieptănare se extrăgea fibra scurtă sau câlții, că era și fibră scurtă, iar restul era fuiorul. Fuiorul era de obicei fibra lungă, care putea ajunge până la un metru, un metru și jumătate, chiar mai mult și care apoi se peria, trecea printr-o serie de perii și se făcea caiere.

4 - Obținerea caerului....

Caierul de cânepă era ca și caierul (n.r. mănunchi) de lână când se punea în furcă. Femeile de la țară încă mai torc, dar din păcate a cam ieșit obiceiul ăsta. Era caierul de fuior de cânepă sau de câlți. De obicei din câlți se făceau saci și alte produse, dar din fibră de obicei se făcea țesătura fină, țesătura principală și de cele mai multe ori toarcerea nu o făcea numai gospodina în casă. De obicei era cânepă multă și se făceau acele așa zise clăci. Erau mai mulți țărani care aveau cânepă în satele medievale, dar unii aveau mai puțină și și-o făceau mai repede, dar marea majoritate a cultivatorilor de cânepă așa o torceau, prin clacă. Pe raza unui sat puteau să fie simultan și 5-6-10 clăci. Se împărțeau caierele acestea în funcție de câtă cânepă avea gospodăria respectivă, la 20- 30 de femei din sat și li se dădea un termen de 15-20 de zile, sau până la data unei luni, care obicei era prinsul postului de Crăciun. La data stabilită gazda dădea o masă și fiecare venea cu ce-a tors, așa numita torsură. Cu acel prilej gazda făcea joc, se punea de-o horă. De-aia trebuiau să termine prinsul postului, ca să poată face și joc, că în post nu se făcea.

Sursa : Agroi nteligenta.ro.

***

 MINUTUL CU SĂNĂTATE !!!

Berea și sănătatea ...

BEREA...

- 1.- Berea previne infarctul; Testele specialiştilor au arătat că riscul scade cu 40-60% la băutorii de bere faţă de cei care nu consumă deloc aceasta băutură.

- 2.- Scade riscul atacului cerebral;

- 3.- Reglează tensiunea arterială;

 Cercetătorii de la Universitatea Harvard şi medicii din Olanda au descoperit că un consum moderat de bere aduce la normal tensiunea arterială crescută.

- 4.-  Previne diabetul;

 Insulina este răspândită mai bine în corp cu ajutorul unor ingredienţi chimici din bere.

- 5.-  Reduce riscul de apariţie a bolii Alzheimer;

- 6.- Previne apariţia osteoporozei, în cazul bărbaţilor şi al femeilor tinere;

- 7.- Un pahar sau două de bere pe zi vă prelungesc viaţa (în Europa cam cu 7 ani). Acest lucru a fost demonstrat în peste 50 de studii. Responsabile sunt substanţele din bere care vă protejează inima.

- 8.- Previne diareea, pentru că împiedică germenii intestinali să se dezvolte şi să producă deranjarea stomacului.

- 9.- Vă ajută să scăpaţi de stres. Cercetătorii din Montreal, Canada, au descoperit că, după serviciu, un pahar de bere rece ,,vindecă" stresul ca prin minune.

- 10.- Elimină pietrele de la rinichi şi de la bilă cu 40%;

- 11.- Previne insomniile; Hameiul din compoziție vă ajută să aveţi un somn liniştit.

- 12.- Vă fereşte de cancer; Datorită substanţelor numite polyfenoli, o eventuală tumoarea se reduce în dimensiuni. O altă substanţă, xanthohumol, este ingredientul care inhibă proteinele ce ajută tumoarea să se extindă.

- 13.- Ajută la formarea colagenului, pigmentului şi reface celulele pielii;

- 14.- Întăreşte sistemul imunitar - în acest caz, berea trebuie să fie caldă;

- 15.- Vitaminizant pentru femeile gravide - berea fără alcool conţine vitamine şi minerale. 

Atenţie, însă berea cu alcool poate duce la avort spontan!

- 16.- Vă face poftă de mâncare - senzaţia de foame e accentuată de dioxidul de carbon şi de alcool.

- 17.- Vă fereşte de ulcer şi de inflamaţii;

Previne ulcerul - 1,5 litri de bere pe săptămână împiedică dezvoltarea bacteriei Helicobacter pylori, unul dintre factorii responsabili de ulcer.

- 18.-Vă stinge setea;

Berea este absorbită mai repede decât apa.

- 19.- Vă ajută să slăbiţi;

 Un pahar de bere conţine mai puţine calorii decât un pahar de suc de mere.

- 20.- Vă face mai isteţi; Medicii italieni au făcut un test asupra unor persoane care după o lună în care au consumat zilnic un litru de bere au răspuns la întrebări mai încet, dar într-o măsură mai mare corectă.

- 21.- Vă fereşte de inflamaţii, pentru că articulaţiile sunt mai relaxate 

- 22.- Vă face părul mai frumos - conţine mineralele şi vitaminele de care are părul nevoie pentru a se regenera.

- 23.- Berea ajută femeile la alăptare; 

Stimulează cantitatea de lapte.

- 24.- Consumul zilnic trebuie limitat –pt 1 repriza - la 500 ml / zi la femei si 700 ml /zi la barbati sau 2x 330 ml (2 doze) respective 3x 330 ml (3 doze) ingerat i pe parcursul unei zile obisnuite.

***

 ȘAPTE ANI DE-ACASĂ

Și eu sunt purtător de uniformă!

Și pionier am fost! Aveam cravată.

În clasă era liniște enormă!

Azi cu tristețe spun „a fost odată”!

Iertați-mi și curajul și ideea

De-a învia o epocă frumoasă!

Nici azi când îmi zâmbește vârsta-a treia,

Nu mi-am pierdut „cei șapte ani de-acasă”!

Se învăta pe cărți cu file roase,

În bănci fără brizbrizuri și sertare!

Nu neg că am avut și nota șase,

Dar totdeauna zece la purtare!

Clasa n-avea prea multe „acareturi”!

O tablă, patru lămpi și niște cretă!

Nu ne trăgeam cu dascăli de șireturi,

Nici când stăteam pe jos, la o șuetă!

N-aveam odaia mea! Toți laolaltă

Împărțeam două paturi și o masă,

Nici mare, nici prea scundă, nici înaltă,

Dar nu ne risipeam de lângă casă!

Dacă mă întrebați care e partea

Pe care-aș vrea-o azi să se repete,

E școala, școala-aceea-n care cartea

Nu s-a întors cu fața la perete!

Constantin Mosor, 04 august 2021, Bli dari.

*Vă rog mult distribuiți!

***

 AMINTIRI DIN ALTE VERI

Se trezeau cu noaptea-n cap părinții ,pe timp de vară,

Iar când se porneau la câmp nici nu se vedea afară,

Ne lăsau laptele proaspăt ,în oală de lut,pe masă

Și într-un ștergar de in ,pâinea albă,coaptă-n casă.

-Hai,treziți-vă oleacă,ne spunea mama duios,

Ne-ndurându-se să strice somnul nostru-așa frumos,

-Eu mă duc iar la prășit ,cu bunică-tu-n Lănuț,

Voi să stați pe lângă casă,s-aveți grijă de puiuți!

Tată-tu e dus la coasă ,că se pologește iarba

Și de n-o cosi acuma ,când s-o duce-a fi degeaba,

Mâne-o să vă iau cu mine,în Fânaț ,la adunat,

Eu cu furca înainte,voi din urmă la greblat.

-Scoateți cloștile afară și la puii de găină

Dați-le un pumn de crupe sau muiați niște făină,

Puneți-le-un chic de apă în ceva nu prea adânc

Și vedeți să nu-i ia uliul până vin eu de la câmp!

Să duceți pe șes vițelul,priponiți-l mai departe

De vițeii altora,nu de alta ,s-or mai bate,

Puneți apă în căldări până o veni cireada

Că vin vitele-nsetate și să măturați ograda!

Noi ,cu somnul între gene,ascultam cam cu de-a sila,

Țineam minte ce țineam ,apoi Dumnezeu cu mila,

Dar când soarele-ncepea să ne ardă pe spinare,

Lăsam baltă bătătura și-o zbugheam la scăldătoare.

Treceam ulița spre șesul care ne părea o mare,

Cu valuri de romaniță așternute sub picioare,

Sfârâiau călcâiele când stârneam cârduri de gâște,

Și gâscani-înfuriați ne-alergau ,vrând să ne muște.

Noi vedeam numai hârjoana ce părea a fi in toi,

Din toți țăncii de pe vale ,din pârâu,lipseam doar noi,

Dar când tălpile simțeau mâlul fin și apa-n spume,

Ne rupeam de orice grijă și intram în altă lume.

Iar în firul de pârâu,jinduind după răcoare,

Bălăceala era-n toi ,cât era ziua de mare,

Înotam și ne stropeam ,printre broaștele speriate,

Până ne-alungau tânțarii cu înțepături pe spate.

Plini de mâl,ca niște diavoli,ne apropiam de casă,

De la poarta miroseam turtițele de pe masă,

Vedeam zâmbetul bunicii răsărind la colțul șurii,

Și căldările cu apă în mijlocul bătăturii.

Ne punea mâna pe creștet printre vorbe de mustrare,

Ne-ndemna să ne spălăm într-o balie,la soare,

Și când socotea că-i vremea,zicea:

-Eu mă duc acasă,

Da’ v-oi spune mâne-ta, ș-apoi îți vedea voi,lasă!

Nu spunea nimc ,sărmana,ba ,când o-ntrebau părinții,

Ne tot ridica în slăvi că am fost cuminți ca sfinții…

Parcă văd zâmbetul mamei...parcă toare-au fost mai ieri…

Azi mi-a mai rămas să d epăn amintiri din alte veri.

Autor: Liliana Burac

***

 "O doamnă în vârstă stă la o masă într-o cofetărie. Chelnerița aduce meniul și-i cere comanda.

Bătrâna răspunde:

– Cât costă o felie de tort?

Chelnerița răspunde:

– 3 lei.

Bătrâna scoate niște monede din buzunar, începe să numere încet și apoi întreabă din nou:

– … și cât costă cea mai mică?

Chelnerița devine puțin nervoasă pentru că avea multe mese de servit.

I-a răspuns:

– 2 lei.

– Nu-i nimic, atunci o iau cu plăcere pe cea mai mică, a răspuns bătrâna.

Chelnerița a adus felia de tort enervată și imediat a pus nota de plată pe masă gândindu-se ca nu cumva să plece imediat băbuța și să nu achite.

Bătrâna, mâncând foarte încet și cu plăcere tortul, s-a ridicat încet, a pus banii pe masă, a scris ceva pe o foaie de hârtie și a plecat.

Pe marginea farfurioarei mai lăsase un plic.

Când chelnerița s-a dus să curețe masa, a observat că bătrâna îi lăsase bacșiș un leu.

Emoția și surpriza i-au adus o suferință în suflet nespusă.

S-a întors repede să caute bătrâna pentru a-i returna bănuțul și a-i mulțumi.

Era prea târziu, plecase.

I-a părut rău că a judecat-o pe bătrână ieftin.

Bătrâna avea doar 3 lei și tocmai luase o felie de tort de 2 lei pentru a-i da 1 leu ca dar.

Apropiindu-se tânăra din nou de masă, observă un plic pe care îl deschise și descoperi o poză:

Era o fotografie cu chipul mai tânăr al bătrânei ținând în brațe un copil.

Apoi citi un bilet:

Maria

Nu mă cunoști...

Părinții tăi acum 20 de ani au avut un accident și au murit.

Te-am crescut până la 3 ani, apoi și eu am suferit un accident vascular, iar tu ai fost înfiată.

Te-am găsit greu, iar astăzi am văzut-o în tine pe fiica mea. Mare bucurie!

Esti la fel de frumoasa!

Te iubesc nespus!

Acum am plecat la azilul de unde sunt...

Nu mă căuta...nu vreau sa deranjez..

Ai aici adresa și o cheie unde vei găsi o locuință cu tot ce îți trebuie. Este a ta și a viitorilor tăi copii...

Nu plânge...

Te îmbrățișez cu mult dor și drag,

Bunica Ana.

Tânăra izbucni în lacrimi și săruta atât poza cât și scrisoarea.

Cu 1 leu în mână stătea și privea la Ceruri.

După 2 săptămâni de căutări găsise azilul unde stătea bunica.

Când a ajuns acolo cineva o așteptă pe Maria și îi spuse:

- Vă rog să ne iertați.

Bunica Ana a plecat la Ceruri acum 4 zile.

Știa că veți veni și v-a lăsat câteva cadouri.

Vedeți casa nouă de alături?

Este construită de ea pentru bătrânii singuri. Ați avut o bunică minunată.

Tânăra se așeză pe un scaun și își cuprinsese fața cu palmele sale, iar printre ele curgeau picuri de lacrimi...

Era durerea adâncă pentru bunica ei.

Această poveste reală arată clar că se pot trage concluzii pripite.

Pentru că înainte de a judeca pe cineva ar trebui să privești între pereții săi, să îi cunoști temerile și grijile lui.

Nu lovi !

Nu folosi cuvântul ca o armă pentru că doare!

Vei fi urmărit toată viața de răutatea lor...

Atunci vei vedea cât de fragil este omul din spatele aparenței.

Vei observa că sunt oameni minunați pe care nu îi cunoști dar îi judeci după aparențe.

Unii copii au fost legănați pe brațele mamelor lor, alții pe brațele bunicilor, sau nu au mai apucat nici o sărutare.

Unii copii dorm nemâncați sau loviți, iar alții mor de foame.

Mergi și sărută mâinile care te-au  crescut și educat.

Dacă nu mai sunt roagă-te pentru ei!"